Metode de zugrăvit
Ghidul cuprinde noţiuni teoretice și practice în domeniul lucră-
ilor de zugrăveli, vopsitorii și tapetări,
Lucrarea tratează materialele folosite, reţetele şi prepararea
lor, uneltele, dispozitivele şi utilajele moderne, procesul tehnologic
al lucrărilor, metodele noi de lucru, alegerea armonioasă a culorilor,
organizarea rațională a lucrărilor și atelierelor de specialitate,
măsuri de tehnica securității la executarea lucrărilor de zugrăveli
şi vopsitorii și normele de măsurători ale acestor lucrări.
Noua ediţie este revizuită și intregită, completindu-se cu pre-
zentarea noilor produse și a tehnologiei respective de aplicare, cu
modul de alegere a culorilor și de organizare a lucrărilor.
Lucrarea se adresează muncitorilor zugravi, vopsitori și tapetari
de pe șantierele de construcții, putind fi foarte utilă și celor care
doresc să-și execute singuri aceste lucrări.
zugrav iasi
Amplasarea noilor construcții va contribui atat la crearea unor condiții
mai bune de viață pentru miloane de cetățeni, cit şi a unei imagini civilizate,
prospere, pentru numeroase așezări din toate colțurile țării.
Este important de menţionat că această impetuoasă dezvoltare cantitativă
va avea loc paralel cu îmbunătățirea calitativă a condiţiilor de locuit, gradul
de confort edilitar urmînd să crească corespunzător exigențelor și necesită-
ților populației.
Odată cu volumul mereu crescînd al construcțiilor şi ridicării calitative
a lucrărilor, se prevede și o preocupare permanentă pentru formarea de cadre
calificate
și îmbunătățirea organizării muncii prin promovarea metodelor
avansate de muncă, asigurind, totodată și reducerea consumurilor de
materiale şi ridicarea calificării personalului de pe şantiere, prin îmbo-
gățirea necontenilă a orizontului lor de cultură tehnică.
Ridicarea calificării constituie un factor important atit în ceea ce priveşte
creşterea productivității muncii, cît şi în reducerea costurilor, scurtarea
duratelor de execuţie, ridicărea calităţii lucrărilor etc., care-se vor reflecta
în dezvoltarea în ritm susținut a economiei naționale.
Printre factorii care coniribuie la dezvoltarea rapidă a tehni la
perfecționarea și extinderea procedeelor avansate de lucru, la ridicarea
calificării cadrelor de muncitori şi tehnicieni, un loc important îl ocupă
și cartea tehnică.
zugrav definitie
Prezenta ediţie a acestei lucrări continuă seria lucrărilor tipărite de
Editura tehnică, destinate constructorilor. Cartea se adresează muncitorilor
zugravi-vopsilori-tapetari de pe şantiere — factori principali în finisarea
și, deci, înfrumusețarea exterioarelor şi interioarelor clădirilor
— şi are
drept scop de a-i ajula să cunoască tehnica lucrărilor de zugrăveli,
vopsitorii și tapetări, metodele avansate de muncă, cum şi folosirea utilajelor
şi dispozitivelor corespunzătoare.
În lucrare, după ce se dau unele noțiuni strict necesare privitoare la
suprafețele suport care se acoperă cu zugrăveli, vopsitorii sau tapete, se
tratează materialele și produsele finite folosite la aceste lucrări, cum și
rețetele pentru preparare pe șantier a diverselor compoziții. Apoi se descriu
uneltele, dispozilivele, aparatele şi utilajele folosite, structura procesului
tehnologic şi metodele principale care se aplică la executarea lucrărilor
de zugrăveli, vopsitorii şi tapelări.
În această ediție se tratează malerialele noi folosite accenluîndu-se
asupra mecanizării lucrărilor de specialitate prin folosirea, în acest scop;
a uneltelor şi aparatelor moderne de mare produclivitale, în pas cu ultimele
realizări ale tehnicii mondiale.
O atenție deosebită se acordă economisirii materialelor și a reducerii
consumurilor specifice.
Pentru completarea cunoștințelor, lucrarea cuprinde un capitol privitor
la alegerea, combinarea armonioasă şi folosirea culorilor la lucrările de
finisaj, cum și un capitol de organizare a lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
care să îndrumeze muncitorii să execute lucrările de specialitate în termen,
economic și de bună calitate.
Lucrarea se încheie cu un capilol în care sînl cuprinse regulile de protecție
şi tehnica securității muncii în meseria de zugrav-vopsilor-tapetar şi un
capilol de măsurători specifice lucrărilor respective.
În felul acesta cartea de față își propune să ajute la ridicarea nivelului
profesional al cadrelor de muncitori zugravi-vopsilori-tapelari, prin însu-
şirea metodelor de muncă cele mai avansate, principala cale de îndeplinire
a sarcinilor trasate constructorilor, care are ca scop final reducerea costului
construcțiilor, creșterea gradului de confort şi execularea în termen a marelui
volum de construcții din țara noastră.
Încă din antichitate omul a căutat să înfrumuseţeze aspectul pietrei,
lemnului sau lutului din care îsi construia locuința acoperindu-le cu
un strat mai gros sau mai suhti de culoare.
La început culorile folsite au fost negru, roșu, gallen și albastru
cu care se înfrumusetau de obicei templele, căutîndu-se să li se dea
o înfățișare cît mai atrăgătoare prin reprezentări de oameni, animale
sau plante.
În unele grote din Franţa și Spania s-au găsit picturi murale re-
prezentînd scene de vinătoare, turme de animale etc. datind din epoca
pri: itivă. Imaginile sînt fie monocrome, colorate numai în negru,
fie bicrome, colorate în negru şi galben sau negru şi roşu.
Cu mult înaintea erei noastre, chinezii foloseau un lac negru din
ulei de tung și rășină copal, pigmentat cu negru de cărbune. În istoria
culturii mondiale se citează folosirea substanţelor peliculogene în China
și Babilon încă din secolul al V-lea î.e.n.
Gustul pentru frumos s-a manifestat la diferite popoare odată cu
evoluţia civilizaţiei, fiind satisfăcut cu ajutorul mijloacelor materiale
puse la dispoziţie de tehnica epocii respective.
Egiptenii, cu două — trei secole î.e.n. au fost primii care au aplicat
artistic culorile, folosind compoziţii pe bază de lacuri din rășini, pigmenţi
şi vopsele de ceară pentru decorarea templelor, palatelor, cavourilor
şi sarcofagelor. Culorile folosite — alb, negru, albastru, roșu, galben
și verde — erau extrase din materii minerale și prelucrate cu atita price-
pere încît și astăzi multe dintre ele prezintă o strălucire și o prospeţime
uimitoare.
Grecii, mai puţin, și romanii, într-o măsură mai mare, au luat de
la egipteni această artă și au aplicat-o la pictarea vaselor și decorarea
templelor, palatelor și chiar a locuințelor. Deosebit de interesante și
edificatoare sînt zugrăvelile în apă şi vopsitoriile în ulei descoperite
pe pereţii și ornamentele ruinelor orașelor Herculanum și Pompei în
Italia.
În India, la începutul erei noastre, se cunoştea în suficientă măsură
prepararea lacului pe bază de șelac și folosirea lui în scopuri decorative.
Uleiurile vegetale sicative sînt cunoscute abia în veacul al VIII-lea
şi s-au folosit la început sub formă de lacuri pentru acoperirea aramei,
bronzului şi argintului, iar apoi la compoziţiile pentru vopsit. Pentru
împodobirea pereţilor se foloseau în același timp pe scară mare compoziţii
de zugrăvit în culori de apă, avind ca lianţi: ceară, albuş de ou,
cazeină etc.
În primele secole ale erei noastre zugrăvelile iau un avint deose-
bit, dind naștere la cele două ramuri ale picturii: fresca și pastelul.
Fresca este o zugrăveală pe tencuială crudă de mortar de var.
Uscarea zugrăvelii se face odată cu tencuiala. S-a folosit foarte mult
la pictura bisericească,. devenind un meșteșug din cele mai apreciate.
Pastelul reproduce cu fidelitate realitatea și nu este altceva decit
o îmbinare de culori de apă, îmbunătăţită cu ajutorul creioanelor sau
a cretei colorate. Apropierea zugrăvelii de pictură a ajutat zugravului
să se perfecţioneze atit în tehnică, cît și în combinarea culorilor, făcînd
din acest meșteșug o artă.
Reţetele folosite la prepararea compozițiilor nu se cunoșteau decit
de cei iniţiaţi, constiţuind „secrete“, care se păstrau cu stricteţe și se
transmiteau direct din generaţie în generaţie.
În veacul al XII-lea s-a simţit nevoia de a se înființa școli, care
să îndrumeze și să perfecţioneze zugravii.
În Italia, în Spania, în Franţa, în Rusia, în Germania etc.
teșugul zugrăvelii începuse să devină unul din cele mai căutate. Fiecare
casă la interior sau la exterior avea înflorituri dintr-o îmbinare de culori,
menită să-i dea o înfăţişare cît mai atrăgătoare. Încetul cu încetul se
preconizau noi mijloace de alegere şi de combinare a culorilor.
Odată cu perfecționarea acestui meșteșug s-a ajuns și la cunoaş-
terea tehnică a întrebuințării culorilor în ceea ce privește durabili-
tatea și păstrarea cît mai îndelungată a lucrului scos din mîna zugra-
vului. Acesta nu se mai mărginea să acopere peretele sau lemnul cu
un strat de culoare; a descoperit că adăugind în amestecul de apă și
culoare clei încălzit, zugrăveala este mai durabilă, culoarea își păstrează
mai bine nuanța şi capătă tonuri variate şi vii.
Descoperirile știinţitice au avut o înriurire și asupra îmbună!
compozițiilor de zugrăvit și vopsit în vederea obţinerii unor finisaje
durabile și de calitate superioară care să protejeze construcţiile și să
le dea un aspect plăcut.
La sfirşitul secolului trecut şi începutul secolului XX, dezvoltarea
crescindă a industriei chimice a atras după sine și dezvoltarea cores-
zugrav iasi 0746841891
punzătoare a producţiei de lacuri și vopsele atit cantitativ, cit şi ca
sortimente,
După primul război mondial se foloseau pentru zugrăveli compoziţii
pe bază de var, de clei de cazeină și de silicați, iar pentru vopsitori
vopsele pe bază de ulei vegetal şi lacuri din rășini naturale și ni-
trocelulozice.
Oamenii de ştiinţă însă nu s-au mulțumit numai cu atit şi, „după
îndelungi cercetări, au ajuns la rezultate ânectsouiloase care au, |revo-
luţionat industria lacurilor și vopselelor.
La noi în ţară uzinele și combinatele industriei chimice în continuă
dezvoltare, livrează industriei lacurilor și vopselelor materii prime de
bază (rășini, solvenţi, plastitianţi etc.), din care se fabrică o gamă largă
de produse, care satisfac pe deplin pe consumatori, atit calitativ, cit
şi cantitativ, realizindu-se finisaje cu proprictăţi deosebite de protecţie,
rezistente la spălare și lovire, cu un aspect plăcut și mai ieftine decit
cele executate cu compoziţii de vopsit clasice.
2.DEFINIȚII. CONSTITUENȚII CARACTERISTICI Al COMPOZIȚIILOR
Prin lucrări de zugrăveli şi vopsitorii se înţeleg acele lucrări de
finisaj care se execută în interiorul și la exteriorul construcțiilor, îmbră-
cînd uniform cu o peliculă elementele sau obiectele pe care se aplică.
În noţiunea de zugrăveli se cuprind toate acele lucrări de specia-
litate, care se execută de zugrav întrebuinţind în compoziţia de zugrăvit
un liant în prezența unei cantități de apă, iar în noțiunea de vopsitorii
acele lucrări de specialitate, care se execută de vopsitor, întrebuințind
în compoziţia de vopsit ca liant uleiurile, lacurile sau înlocuitorii lor.
Compozițiile în general sînt suspensii formate din cel puțin doi
constituenți principali : unul care asigură culoarea și se numește pigment
iar celălalt numit liant sau peliculoger. care prin solidificare fixează
pigmentul pe suprafața suport. Cei mai folosiţi lianţi sînt : varul eleiurile
animale, silicaţii, cazeina, uleiurile vegetale răşinile naturale şi sintetice,
bitumurile ete.
Peliculele se formează prin solidificarea straturilor de compoziţii
aplicate în mod corespunzător pe suprafețe de metal, de lemn, de tercuieli
drișcuite sau gletuite, de beton ete., în grosimi cuprinse între 60 și
200 microni:), în funcţie de numărul straturilor aplicate şi felul compo-
ziţiei folosite.
1) Un micron (u) este a mia parte dintr-un milimetru.
3. ROLUL ZUGRĂVELILOR ȘI VOPSITORIILOR.
În ansamblul lucrărilor care alcătuiesc o construcție, zugrăvelile
şi vopsitoriile îndeplinesc unul sau simultan mai multe roluri și anume :
protecţia, igiena şi estetica obiectelor.
a) Protecţia. Zugrăvelile și mai ales vopsitoriile formează un strat
protector al suportului pe care se aplică. Acest rol de protecţie se poate
referi :
— la ruginire (anticorozivă), ca de exemplu la tabla neagră de pe
învelitori, la tîmplăria și construcţiile metalice și chiar la materialele
principale structurale de construcţii cum sînt: betonul, betonul armat
şi zidăria;
— la foc (ignitugă), în special la elemente de construcție din lemn
expuse pericolului de incendiu, cum sînt de exemplu șarpantele de lemn
ale clădirilor, construcţiile și baracamentele de lemn etc.;
— la umezeală (hidrotugă), pentru a feri de putrezire elementele
din material lemnos ca, timplăriile, stilpii și balustradele de lemn din
exterior, streșinile etc. ;
— la acizi (antiacidă), ca de exemplu la diferite rezervoare sau alte
obiecte a căror suprafaţă vine în contact cu substanţe acide (acid sulfuric,
acid clorhidric etc.).
b) Igiena. Zugrăvelile şi vopsitoriile întreţin suportul într-o mai
bună stare de igienă, întrucit formează o suprafaţă netedă și continuă,
care reţine mult mai puţin pratul și alte impurități din aer. Mai ales
supraieţele vopsite se întreţin mai ușor, curățirea lor de praf făcindu-se
mai simplu şi mai bine.
c) Estetica. Valoarea artistică a construcțiilor depinde în bună parte
şi de tehnica zugrăvelilor și vopsitoriilor. Efectele de culoare și armonia
între culoare şi destinaţia încăperilor și în ansamblu, a construcţiilor
dau un aspect decorativ din cele mai frumoase și plăcute, satisfăcînd
cerinţele estetice atit în interior, cit și la exterior.
A. CLASIFICAREA ȘI DOMENIUL DE APLICARE A ZUGRĂVELILOR
ȘI VOPSITORIILOR
Pentru o orientare mai ară și o înţelegere mai lesnicioasă a lucră-
rilor de zugrăveli şi vopsitorii, acestea se vor împărţi în următoarele
categorii principale :
a) După liantul întrebuințat. Acesta determină în general felul zugră-
velii şi vopsitoriei.
zugrav iasi 0746841891
Spoieli (văruieli), în care liantul întrebuințat este varul. Se utilizează
la construcţii secundare pentru acoperirea tencuielilor, zidăriilor de
cărămidă, beton, piatră ete. Nu se întrebuințează la zugrăvirea fațadelor
clădirilor mari deoarece straturile subţiri de var se murdăresc uşor la
acțiunea agenţilor exteriori și trebuie des reînnoite. Spoielile se mai
aplică și pe suprafeţele lemnoase ale construcţiilor provizorii şi auxiliare
cum sînt barăcile, magaziile, gardurile şi altele. Su; rafeţele metalice
nu se văruiesc deoarece ruginesc sub acțiunea concumiteută a apei și a
oxigenului din aer în timpul întăririi peliculei de var.
Pentru colorarea compozițiilor de var se întrebuințează numai
pigmenţi rezistenți la alcalii și nu se decolorează la acţiunea varului.
Zugrăveli cu clei, la care liantul întrebuințat este cleiul. Se utilizează
numai la interior pe suprafeţe tencuite, care nu sint supuse umidității;
suprafeţele de lemn rareori se acoperă cu zugrăveală cu clei şi numai
la clădiri cu un caracter cu totul provizoriu. Suprafeţele metalice nu se
acoperă cu zugrăveli cu clei din considerentele indicate la spoieli.|
Pentru colorarea compozițiilor de zugrăvit cu clei, se întrebuințează
aproape toţi pigmenţi; din această cauză zugrăvelile cu clei se utilizează
pe o scară largă la finisarea încăperilor de locuit, obţinîndu-se o gamă
foarte variată de culori, mergind de la nuanțele cele mai deschise pînă
la cele mai închise.
Zugrăveli cu silicați, la care liantul întrebuințat este silicatul de
potasiu și în mai mică măsură silicatul de sodiu sub formă de sticlă so-
lubilă. La zugrăveli se recomandă folosirea silicatului de potasiu şi nu
de sodiu, deoarece acesta nu rezistă la acțiunea agenţilor atmosferici
care produc pe suprafața stratului acoperitor pete de sare (eflorescenţe
albe de carbonat de sodiu).
În general, la noi, sticla solubilă seutilizează la ignitugarea construe-
ţiilor de lemn pentru prevenirea propagării incendiilor și la impermeabili-
zarea betoanelor și mortarelor. Se recomandă să se aplice pe suprafeţele
fațadelor clădirilor din centrele cu multe fabrici și uzine şi din orașele
industriale cu spaţii plantate reduse, prezentînd o suprafaţă netedă,
pe care cu greu se depune praful și fumul.
Datorită rezistenţei la apă, zugrăveala cu silicați se utilizează și la
zugrăvirea bazinelor de beton pentru înot, a fintînelor din parcuri și în
general a supratețelor care vin în contact direct cu apa.
Suprafeţele metalice nu se zugrăvesc cu silicați deoareee. ruginese
din cauzele arătate la spoieli.
12
Compozițiile de silicați permit colorarea lor cu pigmenţi, obținîndu-se
cu.lori cu nuanţe variate de la deschise pînă la închise ca și în cazul
compozițiilor cu clei.
Zugrăveli cu cazeină, la care liantul întrebuințat este cleiul de cazeină
Aceste zugrăveli se folosesc pe o scară mai redusă din cauza costului
lor ridicat. Pot îi întrebuințate la zugrăvirea interioară și exterioară a
suprafeţelor tencuite și a zidăriilor de cărămidă și de bston. Zugrăvirea
suprafețelor de lemn cu compoziţie de cazeină este admisă numai cînd
este vorba de o exploatare de scurtă durată (cel mult un an pentru supra-
feţele exterioare). Suprafeţele metalice nu se zugrăvesc cu compoziţii
de cazeină deoarece metalul ruginește din aceleași motive arătate la
spoieli.
Pentru colorarea compozițiilor de cazeină se întrebuințea numai
pigmenţi rezistenți la alcalii, pentru a nu fi atacați și decoloraţi de varul
aflat în tencuială.
Vopsilorii cu compoziţii pe bază de substanţe peliculogene, care,
după întindere și uscare, dau pelicule colorate cu aspect mat pînă la
semilucios.
Clasificarea vopsitoriilor depinde de caracteristicile substanţei
peliculogene din compoziţia. respectivă, a cărei alegere se face după
natura suprafeţei suport, astfel:
— vopsitorii cu compoziţii pe bază de ulei, care se aplică pe suprafeţe
tencuite și gletuite, pe suprafeţe: de lemn și metalice, unele numai în
interior — cu produsul denumit Inol — iar altele atit în interior cît şi la
exterior — cu produsele denumite Linozin și Durol — „pe învelitori
de tablă — cu produsul denumit Deruginol — , pe dușumele — cu pro-
dusul denumit Duraz—, pe mobilierul de bucătărie—cu produsul de-
numit Ideal — ete. ;
— vopsitorii ca compoziţii pe bază de bitum, care se aplică în interior
și exterior pentru protejarea suprafeţelor metalice împotriva coroziunii;
— vopsitorii cu compoziţii pe bază de rășini alchidice (grunduri
de acoperire), care se aplică în interior şi exterior pe suprafeţe gletuite
cu ipsos, suprafețe de lemn și metalice;
— vopsitorii cu compoziţii p bază de ulei emulsionat Emulsol, care
se aplică pe suprafeţe de lemn atit în interior cît și la exterior;
— vopsitorii cu compoziţii pe bază de lianţi solubili în apă (vopsele
ignifuge), care protejează elementele și construcțiile de lemn împotriva
focului atit în interior cit şi la exterior;
— vopsitorii cu compoziţii pe bază de emulsii din rășini de polimeri-
zare (poliacetat de vinil), care se aplică în general la acoperirea suprafe-
ţelor din tencuială drișcuită sau gletuită, suprafeţelor de baton, de că-
zugrav iasi 0746841891
rămidă, de piatră și, într-o măsură mai mică, la acoperirea suprafeţelor
de lemn, după ce în prealabil s-a. procedat la tratarea lor cu un grund
de îmbibare.
Emailări cu compoziţii pe bază de lacuri și pigmenţi cu putere
mare de acoperire, care, după întindere și uscare se prezintă sub formă
de pelicule dure, foarte lucioase şi cu aspect neted.
Emailările se clasifică după felul lacului utilizat ca substanţă peli-
culogenă, aplicîndu-se în următoarele domenii:
— emailări pe bază de lacuri din ulei și rășini, pentru acoperirea su-
prafeţelor de lemn, metal și glet de ipsos;
— emailări pe bază de lacuri numai din derivații celulozei sau ames-
tecați cu rășini alchidice, care se aplică în special pentru acoperirea su-
prateţelor metalice precum și celor de lemn și glet de ipsos;
— emailări pe bază de rășini de polimerizare, cum sînt copolimerii
de clorură și acetat de vinil, care se aplică pentru protejarea antiacidă
a suprafeţelor de lemn, de tencuială și de zidărie, iar cele cu răşini per=
clorvinilice pentru protejarea suprafeţei utilajelor şi construcțiilor din
mediu chimic;
— emailări pe bază de lacuri cu rășini alchidice, cum este produsul
Hezol, care se aplică pe suprafeţe de lemn, metal și glet de ipsos, sau
Termoluz, cu care se acoperă suprafața elementelor de radiatoare şi a
ţevilor de caloriter;
— emailări pe bază de lacuri cu rășini de policondensare cum sînt
cele epoxidice, poliuretanice și siliconice, care se aplică pe suprafeţele
de lemn, metal și glet de ipsos, pelicula lor fiind prin excelență rezistentă
la acţiunea agenţilor corosivi din mediul marin şi din industria petrolieră ;
în plus, pelicula rășinilor siliconice rezistă și la temperaturi ridicate (200
— 500"C), folosindu-se cu foarte bune rezultate la acoperirea suprateţe-
lor metalice ale cuptoarelor, cazanelor, etuvelor, ţevilor de eșapament ete ;
— emailări pe bază de lacuri cu rășini alchidice emulsionate cu
cazeină, care se aplică pe suprafețe de beton (tencuieli drișcuite sau
gletuite, zidărie etc.);
— emailări pe bază de lacuri cu rășini de modificare (cloreauciuc),
care se aplică pe suprafeţe de lemn, metal și tencuială drișcuită sau gle-
tuită, aflate în mediu chimic.
Lăcuiri cu soluţii pe bază de ulei sicativat, de derivați celulozici
sau de rășini în solvenţi, care, după întindere și uscare dau pelicule trans-
parente și lucrioase .
Clasificarea lacurilor depinde de caracteristicile substanţei peliculo-
gene din soluţie, care, la rîndul său, determină domeniul de folosire la
finisarea diferitelor suprafeţe suport şi anume:
14 Generalităţi
— lacuri pe bază de ulei vegetal sicativat, cum sînt produsele Durolac
şi Rapidol, care se aplică atit pe suprafeţe de lemn cit şi pe cele metalice ;
— lacuri pe bază de derivați celulozici, care se aplică în general la
finisarea mobilei şi pentru protejarea suprafețelor de metal, argintate,
cromate, nichelate, alămite etc.;
— lacuri pe bază de rășini naturale exotice (Copal de Manilla), care
se aplică la interior pe suprafețe suport vopsite;
— lacuri pe bază de rășini alchidice pentru protejarea suprafețelor
de metal, contribuind totodată la efectul estetic al finisajelor;
— lacuri pentru protejarea suprafețelor de
lemn, metal și tencuială drișcuită sau gletuită împotriva acţiunii apei
şi agenţilor chimici.
Convenţional, așa cum se obișnuiește în mod curent pe șantier şi pentru
a ușura expunerea, în cuprinsul lucrării se va folosi cuvîntului „vopsi-
torii“ atît pentru acoperirile cu pelicule de vopsea, cît și pentru cele de
email sau lac.
https://goo.gl/maps/dPBSGUjvyNMbyNQ88
locaţie zugrav iasi
b) După calitatea finisajului. În raport cu destinaţia construcțiilor
şi a cerințelor faţă de calitatea finisajului, zugrăvelile și vopsitoriile
se împart în:
— zugrăveli şi vopsitorii simple care se folosesc la clădirile auxiliare,
magazii, construcţii provizorii ete.;
— zugrăveli şi vopsitorii obişnuite, care se folosesc la locuinţe, clădiri
administrative, culturale, sociale etc.
— zugrăveli și vopsitorii de calitate superioară, care se folosesc la
finisarea clădirilor de importanţă specială.
Natura și felul zugrăvelilor și vopsitoriilor se prevăd în proiectul
lucrării sau se indică de organele de supraveghere a lucrărilor de arhi-
tectură de pe șantier.
5. FENOMENUL SOLIDIFICĂRII (USCĂRII) PELICULELOR
Peliculelele compozițiilor folosite la zugrăveli și vopsitorii se caracte-
rizează printr-un proces de solidificare (uscare) specific, de care depinde,
într-o mare măsură, calitatea acestor lucrări.
Pentru solidificarea peliculelor se folosește în mod curent pe șantiere
şi termenul „uscare“. Cu toate că este impropriu, totuși fiind uzual şi
avînd sensul de solidificare se va folosi ca atare și în cuprinsul acestei.
cărţi.
La acoperirea diverselor suprafeţe suport cu finisaje clasicie de zu-
grăveli și vopsitorii se deosebesc două feluri de procese de uscare a
zugrav iasi 0746841891
peliculelor şi anum fizic, prin evaporarea solventului şi chimic, prin
oxidarea liantului.
Ca urmare a dezvoltării sortimentului de materii prime şi evoluţiei
metodelor de aplicare a compozițiilor, s-au adăugat și alte posibilităţi
de uscare a peliculelor, care au determinat gruparea lor în următoarele
categorii:
— pelicule care se usucă printr-un proces fizic;
— pelicule care se usucă prin procese chimice și
— pelicule care se usucă atit prin procese fizice cit şi chimice.
a) Uscarea fizică, Acest proces se produce prin evaporarea solven-
tului şi solidificarea liantului din compoziţie. În acest fel se usucă peli-
culele de: clei, lacuri bituminoase, șelac, lacuri solubile în alcool, lacuri
pe bază de derivați celulozici, cauciuc. etc.
b) Usearea chimică. Uscarea chimică se produce, în funcţie de liantul
folosit, fie prin oxidarea acestuia, fie prin reacţiile care se produc între
liant şi unii componenți introduși în compoziția respectivă. În conti-
nuare sînt descrise principalele procese chimice care au loc la uscarea
diverselor substanțe peliculogene. ,
Ozidarea. Lianţii din pelicule, cum sint uleiurile vegetale și cei pe
bază de rășini alchidice, absorb oxigen din aer transformîndu-se într-o
substanţă solidă, un oxid, insolubil în solvenţi și cu rezistențe mecanice
corespunzătoare. Uscarea prin oxidare este influențată de umiditatea
aerului înconjurător, care, în mod normal, trebuie să fie cuprinsă între
40 şi 80%. Aerul uscat este inactiv.
Policondensarea. Lianţii din unele răşini sintetice cum sînt cele
alchidice, aminice, fenolice etc., sub acţiunea căldurii sau unui acid
întăritor pierd apa din constituţia lor și se transformă într-o substanță
macromoleculară!:) care se prezintă sub formă de peliculă compactă.
Din această categorie fac parte lacurile cu uscare la cuptor şi cele cu
întăritori acizi pe bază de rășină fenolică, aminoalchidică și epoxidică.
Poliadiţia. Lianţii pe baza unor rășini epoxidice se usucă prin
adăugarea în compoziţia respectivă a unor amine sau poliamide care
au un rol de întăritor. Prin reacţia care are loc între aceste substanțe
se obţine poliuretanul prin uscarea căruia rezultă pelicule aderente,
elastice, rezistente la uzură și la acţiunea agenţilor chimici.
Polimerizarea. Prin polimer se înţelege un produs macromolecular
rezultat din unirea unui număr de structuri moleculare de bază, denumite
1) Prin produși macromoleculari se înţeleg acele substanţe care sint compuse din
molecule foarte mari, ai căror atom! sint puternic uniţi intre ei.
16 Generalităţi
meri. Se deosebesc două categorii de polimeri : polimeri simpli, formaţi
din acelaşi fel de meri, și copolimeri, formaţi din mai multe feluri
de meri.
Unirea structurilor moleculare se face printr-o serie de reacții chimice
numite polireacții, care se repetă de un număr foarte mare de ori şi
în urma cărora fie că se formează, fie că se degradează produșii
macromoleculari.
Ca polireacţie de formare se poate da ca exemplu polimerizarea
acetatului de vinil cu formarea de clei sau lac polivinilic. Rezultă pelicule
de lac foarte dure.
Usearea fizico-chimică. Acest proces se produce prin evaporarea
solventului concomitent cu reacția chimică, aceasta din urmă începînd
înainte de evaporarea completă a solventului. Eliminarea treptată
a solventului peliculei asigură peliculei viscozitatea necesară procesului
chimic, care poate îi: reacţia între componenți și oxidarea liantului
în cuptor ca în cazul lacurilor pe bază de ulei sau de răşini alchidice
combinate cu rășini fenolice, sau reacția între componenți, amestecați
înainte de aplicare, cum sînt rășinile epoxidice întărite cu poliamine
sau poliamide și lacuripoliuretanice.
6. ALTE LUCRĂRI EXECUTATE DE ZUGRAVI ȘI VOPSITORI
Zugravilor-vopsitori, în afară de lucrări clasice consacrate me-
seriei lor, le mai revine sarcina să execute și o altă serie de lucrări de
finisaj, cum sînt : băițuirea, calcio-vecchio, ceruirea, poleirea și tapetarea,
care de asemenea imbracă suprafețele suport cu scopul de a le proteja
şi de a contribui la întreţinerea curățeniei şi a aspectului lor decorativ.
a) Băiţuirea. Se execută pe elementele de timplărie de lemn prin
aplicarea unei compoziţii de coloranţi sintetici transparenţi, de diferite
culori, numită baif.
Acesta pătrunde în porii lemnului lăsîndu-i vizibilă structura. Se
fixează prin ceruire sau lăcuire realizindu-se astfel o finisare din cele
mai frumoase.
b) Finisarea în reliei (ealeio-vecehio). Calcio-vecchio se execută,
în general, cu o compoziţie de ipsos şi clei în încăperi cu o umiditate mai
mică decit 65%,, pe pereţi tencuiți și cu suprafeţe plane. Nu se foloseşte
la exterior din cauza conţinutului mare de ipsos, care, fiind un mate-
rial higroscopie (absoarbe uşor apa), face ca suprafaţa respectivă să
se umezească şi să se deterioreze ușor. Această finisare este durabilă
şi prezintă un aspect frumos, dar este mai scumpă decît zugrăvelile
zugrav iasi 0746841891
obișnuite, necesitind o manoperă mai complicată,precum și o cantitate
şi o varietate mai mare de materiale.
c) Ceruirea. Se execută în general pentru protejarea cu un strat
subțire de ceară a elementelor de construcție de lemn (parchete, mobilier,
timplărie etc.), a suprăfețelor finisate prin băițuire sau cu calcio-vecchio,
cărora le mai poate da și un aspect de vechi (patină).
d) Poleirea. Se execută pe suprafețe și ornamente de lemn, metal
şi ipsos prin acoperirea lor cu un strat foarte subțire (foiţe) de metal
preţios (argint sau aur), pentru obţinerea unui aspect deosebit de frumos
şi de o valoare aparentă foarte mare.
€) Tapetarea. În vederea ușurării şi totodată a scurtării termenului
de executare a finisajului interior pe pereţi, respectînd totuși calitățile
și efectele zugrăvelilor și vopsitoriilor, s-a introdus cu destul succes
întrebuinţarea tapetelor.
Din punct de vedere funcţional, decorativ și estetic, costul finisării
cu diverse tipuri de tapete este, relativ, apropiat de acel al respectivelor
zugăveli sau vopsitorii pe care le înlocuiesc.
7. PROCEDEE DE APLICARE A COMPOZIȚIILOR DE ZUGRĂVIT SAU
DE VOPSIT
Pe șantierele din ţara noastră, zugrăvelile și vopsitoriile se execută
folosind atit procedeele clasice cit și cele moderne. Prin procedee clasice
se înțeleg: cele manuale, cu bidineaua și pensula iar cele moderne
(mecanizate), cu vermorelul și pistolul.
Treptat, procedeele clasice s-au îmbunătăţit sau s-au înlocuit și se
înlocuiesc continuu — în primul rind cele manuale — cu procedee
moderne, bazate pe cele mai perfecționate și productive metode de
aplicare a compozițiilor. Aceste noi procedee au fost introduse în urma
producerii în fabricile de specialitate a unor noi materiale mai eficiente
decît cele clasice și a unor noi tehnologii bazate pe cele mai perfecţionate
și productive metode de aplicare a compozițiilor. Prin aplicarea procedee-
lor moderne în domeniul zugrăvelilor și mai ales al vopsitoriilor se reali-
zează o producţie sporită, o calitate superioară și un preţ de cost mai
redus al lucrărilor.
a) Aplicarea manuală. Este procedeul cel mai vechi și foarte răs-
pindit de aplicare a compozițiilor de finisare (văruieli, zugrăveli și
vopsitorii) cu ajutorul celormai cunoscute unelte cum sint bidinelele
și pensulele.
Procedeul este caracterizat printr-o simplitate deosebită şi cu posi-
Dilităţi largi de aplicare pe diferite mărimi și forme de suprafeţe, folosind
18 Generalităţi
o mare varietate de compoziţii; prezintă însă și dezavantaje cum sînt:
productivitate redusă, consum mare de material și de muncă calificată,
precum imposibilitatea folosirii compozițiilor de vopsit cu uscare rapidă.
b) Aplicarea mecanizată. Este procedeul caracterizat în general
printr-o mare productivitate, printr-un consum minim de compoziţii
şi de muncă calificată și prin realizarea de lucrări cu un preţ de cost
redus. Aplicarea se poate face atit la șantier pe obiectele sau supra-
feţele suport respective cit și în ateliere și camere speciale de vopsit.
Cele mai folosite procedee mecanizate de finisare sînt: prin
pulverizare, prin imersie și prin vălțuire.
Procedeul prin pulverizare se folosește atît la aplicarea spoielilor
şi zugrăvelilor cît și a vopsitoriilor și metalizărilor.
Pulverizarea se obţine:
— cu ajutorul aerului comprimat : la aplicarea cu pistolul, în general
a compozițiilor de vopsit și mai puţin a celor de zugrăvit, în aer liber
sau în camere-tunele; la executarea metalizărilor cu pistoale speciale
prin proiectarea picăturilor de metal topit pe suprafețele suport; prin
antrenarea pulberii de polietilenă pină la duza unui pistol special, unde,
trecută printr-o flacără oxiacetilenică, se topește și se proiectează acope-
rind uniform suprafaţa suport;
— prin comprimarea compozițiilor, la executarea spoielilor și zugră-
velilor cu vermorele și la executarea vopsirilor cu pistolul prin așa numita
„pulverizare fără aer“ sau procedeul „airless“;
— cu ajutorul pistoalelor electromagnetice, cu pompă și piston
propriu ;
prin evaporarea și destinderea gazului lichefiat, introdus în
recipientul cu compoziția de vopsit, obținîndu-se astiel comprimarea şi
împingerea acestuia spre duza de pulverizare (pistol cu pernă de gaz);
iunea forţelor electrostatice care antrenează particu-
or de vopsit, trecute prin duza unui pistol special unde,
încărcîndu-se cu electricitate negativă, sint atrase spre piesele de
vopsit încărcate, la rindul lor, cu electricitate pozitivă.
Procedeul vopsirii prin imersie se bazează pe obţinerea unei pelicule
pe piesele care urmează a fi finisate prin cufundarea acestora într-o
baie, conținînd compoziţia de vopsit sau lăcuit. Se poate considera ca
procedeu prin imersie și acoperirea cu o peliculă protectoare a pieselor
metalice, încălzite și introduse într-un strat de pulbere de polietilenă,
care în contact cu suprafaţa caldă a metalului se topește și aderă de
acesta.
zugrav iasi 0746841891
Procedeul acoperirii prin vălțuire se bazează pe obţinerea unei
pelicule de compoziție de vopsit pe suprafaţa suport prin trecerea piesei
respective printre doi cilindri acţionaţi mecanic.
8. FACTORII CARE DETERMINĂ CALITATEA LUCRĂRILOR DE ZU-
GRĂVELI ŞI VOPSITORII
Calitatea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii precum și aspectul
lor sînt determinate în cea mai mare parte de o serie de condiţii din
care cele mai importante sînt:
a) Stabilirea procesului tehnologie. Este o condiţie esenţială pen-
tru realizarea unei zugrăveli sau vopsitorii de calitate.
Procedeul tehnologic se stabilește ținînd seama de felul suprafeţei
suport care se finisează ,de compoziţiile, uneltele, aparatele și instalaţiile
de care se poate dispune. O dată fixat procesul tehnologic acesta trebuie
respectat pe toată durata lucrărilor.
b) Pregătirea supraieţelor suport. Constituie o fază foarte impor-
tentă de care depinde aproape exclusiv aderenţa straturilor pelicu-
logene și, în consecinţă, calitatea lucrărilor.
c) Alegerea compozițiilor pentru executarea finisajelor de acoperire.
Este un factor important pentru realizarea unor zugrăveli și vopsitorii
corespunzătoare și de bună calitate. La alegerea compoziţiei gata prepa-
rate sau a materialelor componente, beneficiarul lucrării sau proiectantul
trebuie să ţină seama de condiţiile de exploatare a suprafeţelor care
se protejează sau se decorează, a specificului lor și a posibilităţilor tehno-
logice de execuţie.
d) Calitatea corespunzătoare a compozițiilor alese. Este chezășia
realizării unei lucrări de bună calitate, atunci cind sînt aplicate cu
pricepere.
Compozițiile gata preparate sau materialele componente sînt ga-
rantate prin certificate de fabricile producătoare, iar proprietăţile și
caracteristicile lor sînt impuse de prescripţiile oficiale (standarde,
normative sau norme interne). Pregătirea, omogenizarea sau îmbu-
nătăţirea compozițiilor trebuie efectuată în ateliere de şantier sau centrale,
dotate cu utilaje, aparate şi instalaţii corespunzătoare.
e) Dotarea cu unelte, aparate şi instalaţii. Folosirea unor compo-
ziţii potrivite nu constituie unica condiţie pentru obținerea unor pelicule
de calitate, este necesar totodată ca la aplicarea lor să se folosească
unelte, aparate sau instalaţii corespunzătoare, de bună calitate și bine
întreţinute.
20 Generalităţi
î) Calificarea zugravilor şi vopsitorilor. La toate meseriile din industria
construcţiilor și mai ales în specialitatea zugravilor-vopsitori, calitatea
lucrului depinde de conștiinciozitatea, experiența și capacitatea tehnică
a muncitorilor respectivi.
Este necesar ca muncitorii de specialitate să cunoască în cele mai
mici amănunte operaţiile pe care trebuie să le execute și modul cum
trebuie să lucreze, iar întreprinderile să se preocupe permanent pentru
ridicarea continuă a calificării zugravilor-vopsitori şi chiar personalul
tehnic care se ocupă cu problemele de zugrăveli și vopsitorii.
Din cele arătate în acest paragraf se poate trage concluzia că, în
cazul cind unul sau mai mulți dintre factorii care asigură reușita
lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii nu sînt respectaţi, calitatea, dura-
Dilitatea şi aspectul peliculelor se reduce simţitor.
CAPITOLUL II
SUPRAFEȚE SUPORT ALE ZUGRĂVELILOR ȘI
VOPSITORIILOR
Suprafeţele de lemn, metal, tencuială, ipsos, beton celular autocla-
vizat (b. e. a), sau beton ale diferitelor elemente de construcții (pereţi,
tavane, timplărie, pardoseli, streșini, învelitori etc.) sau de instalații
(rezervoare, cazane, radiatoare, tuburi, ţevi etc.) se finisează în general
după indicaţiile proiectantului și cerințelor de acoperire cu compoziţii
de zugrăvit sau de vopsit.
Înainte de acoperire suprafețele trebuie pregătite cu o deosebită
atenție, în vederea obţinerii unor lucrări de bună calitate. Pentru
aceasta muncitorii trebuie să cunoască caracteristicile principalelor
suprateţe suport, cum sînt cele tencuite, de beton, de lemn, de metal,
de ipsos și de b. ce. a.
1, SUPRAFEȚE TENCUITE
Tencuielile se execută cu scopul de a proteja, de a unitormiza, de a
izola și de a înfrumuseța elementele pe care sînt aplicate.
Tencuielile pot fi clasificate în diferite categorii dintre care cele mai
importante sînt: după felul liantului folosit în mortare, după locul pe
care se aplică și după modul de prelucrare
După felul liantului tolosit în mortare tencuielile se împart în :
— tencuieli cu mortare de var, preparate din nisip,
var pastă și apă. Se folosesc la pereți din zidărie;
— tencuieli cu mortare de var și adaos de ip-
sos, care, datorită ipsosului, se întăresc într-un timp mai scurt și au
rezistențe mai mari decit cele de var. Se folosesc la pereţi de zidărie și
tavane din şipci şi trestie şi din rabiț;
— tencuieli cu mortare de var cu adaos deci-
ment, care, datorită cimentului, se întăresc, de asemenea, mai repede
şi capătă rezistenţe mai mari decît cele de var. Se folosesc la pereţi de
zidărie şi tavane de beton şi din rabiţ;
22 Suprateţe suport ale zugrăvelilor şi vopsitoriilor
— tencuieli cu mortare de ciment, preparate din
ciment, nisip şi apă, care se întăsesc mai repede şi au rezistenţe cu mult
mai mari decît mortarele amintite mai înainte. Se folosesc la aplicarea
pe elemente de construcție unde se cer rezistențe mari;
— tencuieli cu mortare de ipsos, nisip şi apă, care
se întăresc între 10 și 30 min de la preparare. Se folosesc în interiorul
construcţiilor la pereți și tavane din stulit, șipci și trestie, rabiţ şi plăci
de ipsos, numai în mediu uscat, cu umiditatea sub 60%, și fără a veni
în contact direct cu suprafeţe suport de beton. Ipsosul poate fi amestecat
cu pastă de var dar niciodată cu ciment.
După locul unde sînt executate se împart în :
— tencuieli interioare pe pereţi și tavane şi
— tencuieli exterioare pe pereţi.
După modul de prelucrare a feței vizibile se deosebesc:
— tencuieli brute cu faţa vizibilă netezită sumar, care se
aplică în încăperile de la subsol, în pod, la calcane ete. ;
— tencuieli simple la care faţa vizibilă este netezită cu
drișca, din care cauză se mai numesc și tencuieli drișcuite și care sînt
cele mai răspîndite, aplicîndu-se în încăperile clădirilor de locuit, la
magazine, birouri etc. ;
— tencuieli gletuite la care tencuiala simplă cu mortar
de ciment cu var, de ipsos cu var sau de ipsos se acoperă cu un strat
subţire de pastă de var sau de ipsos, netezit cu drişca metalică; aceste
tencuieli se aplică la încăperile de locuit birouri, clădiri social-culturale ete.
Stratul de glet de ipsos are o grosime de 1— 3 mm, realizind o supra-
faţă perfect netedă și plană, care constituie la rîndul său stratul suport
pentru aplicarea unei zugrăveli sau vopsitorii de calitate superioară.
Cînd gletul se aplică pe o tencuială de mortar din ciment cu var, în pasta
de ipsos se introduce o cantitate de lapte de var în vederea obţinerii unei
aderenţe mai bune între cele două straturi; a
— tencuieli selivisite la care tencuiala simplă cu mortar:
de ciment se netezește cu drișca metalică și cu adaos de prat de ciment
aplicat prin pudrare; suprafaţa acestor tencuieli nu se finisează nici
prin zugrăvire și nici prin vopsire deoarece pelicula respectivă nu aderă.
de suprafaţa suport ; se aplică în încăperi cu umiditate mare (băi, bazine,
cămine de vizitare etc.);
— tencuieli decorative la care faţa vizibilă nu se fini-
sează, aspectul decorativ obţinindu-se prin compoziţia mortarului, care
conţine pigmenţi de culoarea cerută și materiale speciale (dolomit, terasit
etc.) şi o prelucrare corespunzătoare cu diferite unelte, obținîndu-se
tencuieli de similipiatră, caleio-vecchio, buceardate, rașchetate, pieptănate
zugrav iasi 0746841891
ete. ; aceste tencuieli se aplică în special pe pereţi exteriori şi uneori în
săli de spectacole, de lectură ete,
Cind se execută tencuieli noi peste altele vechi, acestea din urmă
trebuie solzite cu ciocanul şi bine udate, căci astfel stratul nou nu aderă.
2. SUPRAFEȚE DE BETON
Betonul ca suport pentru lucrările de zugrăveli şi vopsitorii se întil-
mește la pereţii și planșeele turnate în cofraje de inventar, metalice sau
din placaj și la elemente prefabricate de pereţi și planșee din beton,
transportate și montate pe şantier.
Suprafeţele elementelor de beton turnate în cofraje de inventar sau
prefabricate se prezintă netede și, ca urmare, nu necesită aplicarea unui
strat de tencuială pentru obţinerea planităţii cerute. După o prelucrare
„corespunzătoare aceste suprafețe se pot finisa prin zugrăvire, vopsire
sau tapetare.
Se recomandă de exemplu, vopsirea elementelor de beton Ia interior
şi exterior cu vopsea de Vinarom și se interzice folosirea compozițiilor
pe bază de alchidali, care dau cu varul din beton reacţii alcaline.
8. SUPRAFEȚE DE IPSOS
În- afară de suprafeţele de ipsos obţinute prin gletuire se folosesc
în aceleaşi condiţii și suprafeţele plăcilor de ipsos. Acestea sînt folosite
la executarea de pereţi despărțitori
în încăperi unde umiditatea aerului
nu trece de 60%. Nu se tolosesc la pereţii încăperilor de băi şi dușuri.
Pereţii din aceste plăci, după chituirea rosturilor, se finisează direct
prin zugrăvire sau vopsire ca și pereţii gletuiți cu ipsos.
4. SUPRAFEȚE DIN BETON CELULAR AUTOCLAVIZAT
Betonul celular autoclavizat este folosit în construcţii sub forma de
plăci, panouri și fișii cu care se execută pereţi exteriori sau interiori, iar
“cu fișii armate chiar și tavane.
După repararea eventualelor defecte și netezizea suprafețelor, acestea
sse pot acoperi, după caz, cu pelicule de zugrăveli sau din polimeri sintetici.
5. SUPRAFEȚE DIN AZBOCIMENT PRESAT
Azbocimentul presat, sub formă de plăci plane, ca de exemplu panou-
vile de azbopan, sau sub formă de plăci ondulate se folosește, în general,
Aa construcţii industriale pentru executarea de pereţi și tavane-învelitori.
24 Suprafeţe suport ale zugrăvelilor și vopsitoriilor
Pentru protecţia și finisarea lor se folosesc vopsele acrilice, rezistente
la alcaliile din azbociment și care sînt, totodată, și permeabile la vapori.
6. SUPRAFEȚE METALICE
Suprafeţele metalelor care se folosesc în construcţii se protejează
în general cu un strat subțire de vopsea sau lac pentru a fi ferite de co-
roziune și a le da un aspect cît mai estetic. Dintre metalele cele mai des
întilnite în elementele de construcție sînt: fonta, oţelul, aluminiul,
zincul și alama.
Fonta se folosește îndeosebi la instalaţii, ca ţevi de scurgere și de
presiune.
Ofelul se foloseşte la executarea timplăriei metalice și a diferitelor
construcţii metalice atit la clădiri, cît și la lucrări de specialitate, cum
sînt de exemplu podurile metalice. Oţelul se folosește pe şantier sub
forma de oțel lat, platbandă, bandă de oţel, oţel profilat cu secțiuni
variate (T, dublu T, U, cornier, pătrat ete.), oţel rotund, tablă neagră
sau zincată, sirmă neagră sau zincată etc.
Aluminiul se foloseşte în general sub formă de tablă, la elemente
ornamentale și de greutate mică (panouri de cofraj de inventar, elemente
portante pentru acoperișuri, panouri pentru pereţi interiori și exteriori,
ferestre, uși, jaluzele, platoane fonvizolante etc.).
Zincul se foloseşte sub formă de tablă la elementete decorative și
uneori la învelitori.
Alama se foloseşte sub formă de tablă la elemente ornamentale.
7. SUPRAFEȚE DE LEMN
Lemnul este utilizat în construcţii sub formă de lemn rotund, produse
semifabricate de lemn și produse de valorificare superioară a lemnului.
Lemnul rotund se întrebuinţează în construcţii pe şantiere sub forma
brută, de bile şi manele.
Principalul produs semifabricat din lemn folosit la diverse elemente
de construcții care se finisează prin vopsire sau lăcuire este cheresteaua.
Aceasta se livrează în diferite sortimente a căror denumire este dată
după forma secţiunii transversale și după raportul laturilor. Cele mai
uzuale sînt: scîndurile, dulapii, grinzile, riglele sau cusacii și șipcile.
„Prin prelucrarea cherestelei se produc semilabricate care se folosese
în general pe șantiere sub formă de:
— scînduri. fălțuite ;
zugrav iasi 0746841891
— dușumele cu lambă şi uluc;
— parchete.
Produsele de valorificare a lemnului se livrează de fabrici de specia-
litate fiind folosite în construcţii sub formă de placaje și panele sau sub
INIIT
II]
Fig. 1. Tipuri de plăci celulare:
a — cu miez din şipei; b —cu miez din benzi de furnir;
e — cu miez de turnire spiralate (melci)
26 Suprafeţe suport ale zugrăvelilor și vopsitoriilor
formă de furnir, la acoperirea elementelor de lemn pentru realizarea
unui aspect de esență mai valoroasă a suportului.
Prin impunerea folosirii cît mai raționale a materialelor tradiţionale
de construcție, atît din punct de vedere economic, cit și din punct de
vedere tehnic, s-a ajuns la folosirea unor noi sortimente sub forma de
lemn ameliorat, prin care pe de o parte, se reduc foarte mult pierderile
care apar la prelucrarea prin așchiere a lemnului, iar pe de altă parte,
s-au obţinut culori și aspecte deosebit de estetice. Din categoria lemnului
ameliorat fac parte : plăcile fibro-lemnoase (PFL), plăcile din așchii de
lemn aglomerate (PAL), lemnul stratificat (LS), şi plăcile celulare (fig.1).
8. TIMPLĂRIE PENTRU CONSTRUCȚII
Elementele clădirilor care se referă la ferestre, uși, mobilier fix
înzidit, lambriuri etc. primesc în construcţii denumirea generică de
timplărie. Fiecare din acestea îndeplinesc roluri funcţionale bine precizate.
n afara rolului funcţional pe care-l au elementele de timplărie într-o
construcţie, acestea mai îndeplinesc totodată și un rol estetic, pentru
realizarea căruia se folosesc materiale, forme, dimensiuni și detalii
constructive corespunzătoare.
Natura materialului din care se exe-
2 + _cută elementele de timplărie este deter-
minată de categoria clădirii şi importanța
7 exploatării.
a. Ferestrele. Sint alcătuite dintr-o
serie de elemente dintre care cele mai
importante sînt indicate în fig. 2.
În figura 3 este reprezentată în sec-
țiune orizontală și verticală o fereusiră
la
dublă din lemn, cu deschidere interioară,
iar în figura 4 o fereastră metalică dublă
cuplată cu cercevele mobile, executate
din profiluri cu pereţi subţiri indoite, din
tablă de oţel și laminate.
,
N î
b. Uşile. În ra general sînt alcătuite
dintr-o parte fixă —toc':l sau căptuşea-
Fig. 2. Elementele principale
câre compun o fereastră: &Plină
—- ȘiSauO parte mobilă-- foaia dede uşă-—
1 — montatul toculul; 2 — tra cu geam. În funcţie felu
versa superioară a tocului; 3— materialului din care sî::t executate, ușil:
pragul inferior; 4 —glaf; p ; Erie
Aare 6 —proţ; 7 — supra- Sînt de mai multe categorii și anume:
lumină ; 8 — kemfer.
zugrav iasi 0746841891
masive (din scînduri și dulapi), cu tăblii, simplu sau dublu placate,
din plăci celulare, din panel ete.
În figurile 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 sînt indicate diferite tipuri de uși și ele-
mentele lor componente.
Ca la ușile de lemn tot astfel și cele metalice sînt alcătuite din două
părţi principale (fig. 11) şi anume: tocul și foaia de ușă.
€. Obloanele, La ferestrele clădirilor de locuit și la ușile-ferestre de
balcon, se montează uneori încă un rind de elemente de timplărie, în
14
a d pb 2 A
Fig. 3. Fereu-iră dublă din lemn cu deschidere interioară în două canaturi
şi supralumină :
a — secțivi orizontală; AA? (Y. fig. 2) ; b — secțiune perticală B_—B (v. fig. 2);
1 — rama 19. iul; 2 toc; 3 — cercevele interioare; 4 — cercevele exterioare;
5 — lăerimie 6 — căptuşeală; 7 — kemter exterior; 8 — kemter interior; 9 — cerce-
vele la si lumină; 10 — glaf; 11 — solbane; 12 — material termoizolator; 13 —
geam ; î4 — balamale.
N n
2 8 2
Fig. 4. Fereastră metalică dublu cuplată, cu supralumină:
a — vedere ; b — secţiune orizontală (A—A”; c — secțiune verticală
(B—B) ; 1—toc; 2 — zidărie; 3
zidărie ; 4 — tencuială; 5 — glat; 6— — praznu de fixare a tocului în
solbane; 7 — kemter;
cercevele cuplate; 9 — cercevele cuplate la supralumină; 10
mar; 11 — balamale; 12 — lemn sau material plastie : 13 — geam.
zugrav iasi 0746841891
Fig. 5. Uşă din lemn: Fig. 6. Secţiunea A—A' prin
1 — montanţii; 2 „— traversă supe- tocul uşii din figura 5:
Tioară; 3 — prag; 4 — foaia uşii; 1 — too; 2 — foaie de ușă:
5 — nivelul pardoselii, 3 — pervazuri; 4 — materiali
termoizolator ; 5 — tencuială.
a
4
SS 3—
Fig. 7. Secţiunea A—A' prin Fig. 8. Foaie de ușă cu
căptușeală: rame şi tăblii:
1 — căptuşeală; 2 — toculeţ; 1 — montanţi; 2 — traverse;
3 — foaia uşii; 4 — pervaz; 3 — pervaz; 4 — tăbiii,
5 — tenculala.
Secpiinea A
LeZ d
SS
=
Z Fig. 10. Foaie de uşă din
Fig. 9. Foaie de ușă dublu panel furniruit:
placată : 1 — AuEmta ; sd. = Ea de
1 — ramă; 2 — traverse inter- şipei incleiate ; — lemn
mediare ; — foi de placaj. masiv ; 4 — toculeţ; 5 — căp-
tuşeală,
Broască ertheim
4 $
i
|
|
27|
7 7 b 6
-
Fig. 11. Uşă metalică
a — vedere; b — secțiunea A—A: — zidărie ; 2 — tencuială; 3 — gheare
(praznuri) de fixare a tocului în zidărie; 4 — toc; 5 — cadrul foii de uşă;
6 — tăblia foil de uşă; 7 — balama.
zugrav iasi 0746841891
general de lemn, care au tăblii sau jaluzele și care se numesc obloane.
Obloanele pot fi pivotante sau rulante.
Obloanele pivotante sînt de două tipuri: cu tăblii executate din
panouri pline de scîndură (fig. 12), sau cu jaluzele, confecţionate din
șipci subţiri așezate în interiorul unei rame cu interval între ele (fig. 13).
=)
iii III
Pe
Fig. 12. Obloane cu tăblii
1 — cercevele; 2 obloane cu tăblit; 3 — orificii
în oblon ; 4 — cirlige de vînt.
| age
/Z /
Fig. 13. Obloane cu jaluzele pentru uși-ferestre de balcoane:
vedere ; b — detaliu; 1 — uşă-fereastră ; 2 — obloane cu jaluzele;
— lăcrimarul ușii; 4 — rama oblonului; 5 — jaluzea; 6 — tăbile;
7 — prag,
Suprataţe suport ale zugrăvelilor şi vopsitoriilor
Fig. 14. Fereastră dublă cu deschidere interioară şi oblon rulant:
a — golul ferestrei şi cutia ruloului; b — secţiunea orizontală A; e —
secțiunea verticală B; d — alcătuirea oblonului rulant 1 —Şipeă;
2 — prag; 3 — lamele de oţel găurite; 4 — şuruburi; 3 — cercevele;
5 — tocul cu ramă; 7 — rama pentru rulou; 8 — profil U de ghidaj
? — rulou ; 10 — geam; 1î — scripete pentru înfășurarea chingii; 12
“apacul cutiei ; 13 — chinga; 14 — lagărele fusului; 15 — aparat de
strins chinga; 16 — fusul ruloului ; 17 — buiandrug sau grindă de
beton armat.
a
ADE DN LUI
Fig. 15. Lambriu din scînduri profilate:
a — vedere; b — secţiune verticală; e — detaliu de
soinduri profilate; 1 — scinduri profilate; 2 — plin-
tă; 3 — profil terminal; 4 — rigle de montaj; 5 —
ghermele; 6 — tencuială; 7 — barieră de vapori.
12 pr
7
Po
EA
|||-2
Fig. 16. Lambriu din rame și tăblii:
a — vedere; b — secţiunea A; 1 — lonjeronii ramel din
lemn masiv; 2 — tăblie din lemn masiv; 3 — baghetă de acoperire.
Fig. 17. Lambriu din rame şi panouri din panel:
a — vedere; B — secţiunea A ; 1 —_ ramă din lemn masiv:
2 — piesă intermediară de legătură; 3 — panou din pa-
nel turniruit; 4 — şurub pentru lemn ; 5 — șipci-dibluri
montate în zidărie; 6 — furnir; 7 — profi! de terminaţie;
8 — plintă,
mila
7 y
Nu
LA) 4
Fig. 18. Lambriu pentru tratament acustic:
1 — panel; 2 — şipcă; 3 — placaj: 4 — vată de sticlă; 5 —ba-
ghetă; 6 — dulapi de brad; 7 — diblu de lemn; 8 — şuruburi
pentru lemn ; 9 — zidărie.
Lu
Cc
Fig. 19. Dulap în perete cu trei uși, căptușit cu placaj lustruit:
a — S€cțiune orizontală
1 ramă. din lemn masiv ; 2 —AA foi; b de — ușăvedere din; €panel;
-— secţiune Verticală BB.
3 pervaz; 4 tencuteli
i 5 —Eol de aer;
9 ramă de lemn masiv ;6 — 10 plăcuţe de metal; 7 — friz:
— dibluri; 11 — panouri din 8 rame
— montanţi intermediari;
Teţii laterali; 12 — panou de placaj pentru fundul dulapului; 13 și-— placaj pentru pe-
traversă interme-
diară ; 1 — travergă interioară ; 15 — polițe :
36 Suprafeţe suport ale zugrăvelilor și vopsitoriilor
Jaluzelele au o înclinare de 45” care poate îi fixă sau reglabilă cu aju-
torul unui dispozitiv articulat, montat spre interior.
Obloanele rulante (fig. 14) se folosesc la ferestrele sau ușile-ferestre
cu deschidere interioară. -
d) Lambriurile. Sint confecţionate din lemn, care poate îi masiv,
din rame și tăblii, din panel furniruit:sau din placaj.
În figura 15 se reprezintă un lambriu cu elemente din scînduri pro-
filate, în figura 16, din rame șităblii, în figura 17, din panel iar în figura
18, un lambriu pentru tratament acustic din placaj şi panel.
e) Mobilierul fix. Este reprezentat din dulapuri montate în nișele
lăsate în pereţi, executate din lemn vopsit sau furniruit sau din metal
vopsit. Ușile dulapurilor înzidite pot avea unul, două sau trei canaturi
cu deschidere rabatabilă sau prin glisare (fig. 19).
CAPITOLUL III
MATERII PRIME ȘI PRODUSE FINITE
La lucrările de spoieli, zugrăveli și vopsitorii se folosesc foarte multe
feluri de materiale. Dintre acestea unele se întrebuinţează așa cum se
găsesc în natură, iar altele se prelucrează sau se transformă pentru a
căpăta proprietăţile și calităţile cerute de lucrările respective.
După funcţiile pe care le îndeplinesc în alcătuirea diferitelor compo-
ziţii de lucru se deosebesc următoarele cinci categorii:
— pigmenţii;
— lianţii;
— lacurile, emailurile, vopselele și grundurile gata preparate ;
— diluanţii și solvenţii;
— materialele auxiliare.
A. PIGMENȚI PENTRU ZUGRĂVELI ȘI VOPSITORII
1. GENERALITĂȚI
Pigmenţii sînt substanţe colorate, sub formă de pulbere, insolubile
în lianți şi diluanţi. Cînd sînt amestecați în mod omogen cu lianţi,
alcătuiesc suspensii colorate.
Suspensiile pentru zugrăvit și vopsit sînt amestecuri de substanțe
solide și lichide; substanţele solide, sub formă de praf, insolubile în li-
chide, se află în stare de suspensie un timp mai mult sau mai puţin în-
delungat. Pentru a menţine suspensia omogenă, această se amestecă
periodic.
“Exemplu de suspensie pentru zugrăvit este huma și pigmenţii din
compoziţia de zugrăvit cu apă şi clei.
Cu cît particulele aflate în suspensie sînt mai mici, cu atit este nevoie
de mai mult timp ca ele să se așeze pe fundul vasului în care se află com-
poziţia. În general compoziţiile, atit cele de zugrăvit cît şi cele de vopsit,
Sînt alcătuite din suspensii, deoarece conţin pigmenţi şi umplutură inso-
lubilă în lianţi sau în apă.
De fineţea pulberii pigmenţilor și materialelor de umplutură, precum
şi de viscozitatea lianţilor şi a solvenţilor depinde durata dintre inter-
38 Materii prime și produse finite
valele de amestecare a compozițiilor pentru restabilirea omogenităţii
lor. Amestecarea compozițiilor cu apă și clei trebuie să se facă mai
des decit la compoziţiile cu ulei sau cu alte substanţe anhidre.
Pigmenţii se ambalează în butoaie de lemn de esenţă tare sau în saci.
Interiorul butoaielor este căptuşit cu hirtie. Fiecare butoi sau sac are o
etichetă pe care se indică întreprinderea producătoare, denumirea pro-
dusului, greutatea netă și numărul standardului de stat.
Transportarea pigmenţilor se face cu vehicule acoperite, iar depozi-
tarea lor se face în încăperi uscate.
După compoziţia lor pigmenţii se clasifică în două mari categorii:
pigmenţi. anorganici (minerali) și pigmenți organici.
Pigmenţii anorganici sînt oxizi sau săruri ale diferitelor metale (fier,
plumb, zinc, cupru, crom etc.), sau sînt prafuri de metale (aluminiu,
alamă, zinc etc.), avînd culoare naturală. La rîndul lor pigmenţii anor-
ganici
se împart, după originea lor, în naturali şi artificiali (sintetici).
Pigmenţii anorganici naturali se obţin din minereuri prin prelucrarea
mecanică și termică corespunzătoare. Cei artificiali sînt compuși chimici,
de cele mai multe ori oxizi ai diferitelor metale și metaloizi, sau metale
şi aliaje sub forma de pulberi fine. De exemplu : la amestecarea unei
soluții de bicromat de potasiu cu o soluţie de sodă caustică și o soluţie
de azotat de argint se obţine un precipitat, care se depune sub formă de
reziduu și care nu este altceva decît pigmentul numit galbenul de crom.
Pigmenţii organici se fabrică din diferite combinaţii organice colorate
şi se deosebesc de cei minerali, prin aceea că la o încălzire puternică se
carbonizează și se înnegresc din cauza conţinutului lor de carbon. Aceşti
pigmenţi se impart, de asemenea, după originea lor, în naturali și artifi-
ciali (sintetici). Pigmenţii organici naturali sînt din ce în ce mai puţin
folosiţi, extracția lor din plante, insecte şi animale fiind costisitoare.
Ca exemple se pot cita: carminul natural, indigoul, sepia. Cei sintetici
se obțin din hidrocarburi, care la rîndul lor se extrag din cărbune, petrol,
gaze naturale etc. Dintre aceștia cei mai folosiţi sînt azopigmenţii cu culori
şi nuanţe de la galben la maro închis.
, CARACTERISTICILE ȘI CALITĂŢILE PIGMENȚILOR
a) Stabilitatea la lumină. Este proprietatea pe care o au pigmenţii
de a-și păstra vreme îndelungată culoarea sub acţiunea luminii solare.
Din spectrul luminii solare în special razele ultraviolete au o acţiune
decolorantă.
zugrav iasi 0746841891
Pigmenţii minerali artificiali rezistă aproape toţi la acţiunea lumi-
nii. Ei își menţin mulți ani culoarea lor iniţială, fapt pentru care sînt
întrebuinţaţi la vopsitoriile exterioare.
Pigmenţii mai puţin rezistenți la lumină, sînt galbenul de crom
şi litoponul, care se îngălbenește cu timpul. Unii se închid la culoare,
iar alţi pigmenţi organici, pentru lacuri, se decolorează. Folosirea acestor
pigmenţi este restrinsă. Ei sînt întrebuinţaţi în general la vopsirea su-
prafeţelor interioare.
b) Insolubilitatea în apă. Pigmenţii nu trebuie să se dizolve în apă.
Cînd se dizolvă, suprafețele zugrăvite cu compoziţii ale acestor pigmenţi
vor apărea pătate.
c) Capacitatea de colorare. Este proprietatea pigmentului de a-și
păstra mai mult sau mai puţin intensiv nuanţa, atunci cînd se ames-
tecă cu pigmenţi albi. Deci cu cît capacitatea de colorare este mai
mare cu atit pigmentul este mai economic, folosindu-se în cantitate
mai mică pentru aceeaşi suprafaţă.
d) Puterea de acoperire. Se determină prin cantitatea de pigment
exprimată în grame, folosită la 1 m: de suprafață vopsită, pentru ca
stratul de vopsea aplicat anterior, să nu se mai vadă
Cu cît puterea de acoperire a unui pigment este mai mică, cu atit
cantitatea de vopsea folosită pe 1 m? de suprafață vopsită, preparată
cu acest pigment este mai mare.
Între puterea de acoperire și capacitatea de colorarenu există legături.
Exemplu: lazururile au o foarte mică putere de acoperire, dar au o mare
capacitate de colorare.
e) Rezistenţa la coroziune (la rugină). Este însușirea unor pigmenţi
de a proteja suprafeţele de metal împotriva ruginirii sau chiar de a
opri procesul de ruginire.
Pigmenţii anticorosivi, cum sînt miniul de plumb, miniul de fier,
cromatul de plumb, verdele de plumb, galbenul de zinc, verdele de zinc,
tetracromatul de zinc ete. și pigmenţii metalici, cum sînt pulberea de
aluminiu, pulberea de zinc etc., au un rol important în combaterea coro-
ziunii metalelor și reducerea pagubelor cauzate de aceasta. Din datele
statistice rezultă pe plan mondial că 40%, din producţia anuală de fier
se pierde datorită coroziunii.
Alţi pigmenţi, în loc să oprească, accelerează procesul de coroziune.
Astfel sint negrul de fum și pigmenţii care conţin sulf.
î) Rezistenţa la acţiunea alcaliilor, acizilor şi uleiurilor. Această
proprietate este indispensabilă, mai ales cînd vopselele se aplică pe
beton sau pe tencuieli proaspete sau cînd se amestecă în var. Apele
de ploaie, dizolvind diferite gaze, pot deveni slab acide sau alcaline
40 Materii prime și produse finite
şi atunci ele deteriorează peliculele ale căror pigmenţi nu sînt rezistenți
la alcalii sau la acizi. Astiel, albul de zinc și de plumb nu rezistă acţiunii
varului, iar galbenul de plumb în aceeași situație se înroșeşte, pe cînd
verdele de plumb se îngălbenește,. La fel, ultramarinul se decolorează
cu ușurință în contact cu acizii.
Sint însă pigmenţi, asupra cărora acizii nu au nici un efect. Ei pot
îi folosiţi la vopsitorii speciale antiacide. Astfel sînt: albul de titan,
oxidul de crom, grafitul etc.
Pigmenţii care se întrebuințează la vopselele de ulei, nu trebuie
să se dizolve în ulei, deoarece pe suprafața vopsită vor apărea pete
și porțiuni decolorate, care nu se mai pot remedia prin aplicarea unui
alt-strat de vopsea, întrucît pigmentul din stratul inferior trece în stratul
nou aplicat.
9) Absorbţia de ulei şi apă. Este capacitatea pigmentului de a ab-
sorbi uleiul sau apa în cantitatea necesară pentru saturaţia lui com-
pletă.
Cu cît capacitatea pigmentului de a absorbi uleiul sau apa este
mai mică, cu atit pelicula acoperitoare va fi mai rezistentă și cu atit
pigmentul este mai bun pentru straturile acoperitoare de vopsea. De
asemenea, cu cît capacitatea de absorbţie a pigmentului este mai mică
cu atit și costul vopselei este mai mic, avînd în vedere economia de ulei
ce se face la vopselele de ulei, respectiv economia de clei la zugrăveli.
h) Fineţea de măcinare. Aceasta influențează puterea de acope-
rire și capacitatea de colorare precum și calitatea şi durabilitatea culorii
obţinute. Mărimea particulelor de pigment trebuie să fie sub 10 microni
(0,010 mm) adică pe sita cu 10 000 ochiuri/em* să rămînă o cantitate
care să nu depășească 0,2—3% din greutatea lui.
i) Greutatea specitică. De multe ori pentru obţinerea unei anumite
nuanţe trebuie să se mestece doisau mai mulți pigmenţi de diferite cu-
lori. În aceste cazuri interesează greutăţile specifice ale pigmenţilor.
Dacă greutăţile lor specitice sînt prea deosebite, amestecul obținut se
stratifică după un oarecare timp şi deci trebuie avut grijă, la întrebuin-
ţare, să se amestece bine pentru omogenizare. Proba de omogenitate se
face astfel: se ia o mostră din amestec, se întinde pe o foaie albă de
hîrtie și se netezeşte cu un șpaclu de metal. Pe suprafaţa netezită nu
trebuie să apară particulele pigmenţilor care compun amestecul,
|) Toxicitatea. Pigmenţii nu trebuie să fie vătămători și nu tre-
buie să atace căile respiratorii ale lucrătorilor. Unii pigmenţi însă, com-
puși ai plumbului, cuprului și zincului, sînt toxici. La folosirea acestora
trebuie luate precauţiile corespunzătoare impuse de tehnica securității
muncii.
zugrav iasi 0746841891
8. PIGMENȚII UZUALI CLASIFICAȚI DUPĂ CULOARE
a) Pigmenţii de culoare albă. Sint oxizi sau săruri care au pro-
prietatea de a colora în alb compoziţiile de zugrăvit și vopsit. Se găsesc
în comerţ preparați industrial sub formă de var, humă, caolin, cretă,
litopon, alb de zinc etc.
Varul de construcție în compoziţiile de zugrăvit are nu numai un
rol de pigment ci mai ales de liant (v. „lianţii de apă“, pag. 49).
Huma este o varietate de marnă (rocă formată din calcar și argilă)
sau din argilă fină, care se inmoaie ușor în contact cu apa, devenind
plastică. Se livrează în bulgări de culoare albă. Se foloseşte și ca pigment
la zugrăveli interioare.
Caolinul cu varietăţi: caolin pentru ultramarin (STAS 232-73),
caolin spălat de Aghireș, (STAS 4888-76), caolin spălat de Harghita,
este o argilă de culoare albă. Se întrebuinţează la zugrăveli interioare
în locul humei ca umplutură și ca pigment dind o zugrăveală de un
alb imaculat.
Creta (STAS 2706-71) este un pigment natural mineral şi se obține
prin măcinarea cretei naturale, în a cărei compoziţie predomină
carbonatul de calciu.
Creta folosită ca pigment are aspectul unui praf fin de culoare
albă. Nu se dizolvă în apă, nu este solubilă în soluţii bazice, dar se
dizolvă ușor în acizi, cu excepţia acidului sulfuric. Creta este folosită
ca umplutură pentru diferite compoziţii și pentru a deschide nuanțele
lor. Pigmentul alb de cretă posedă o putere de acoperire foarte mică.
Din cretă nu se prepară compoziţii de ulei pentru vopsit, deoarece
asemenea compoziţii se întăresc greu, au o putere de acoperire foarte
mică, iar obiectele vopsite capătă o culoare galbenă ștearsă. Din cretă
amestecată cu ulei de in fiert se obţine o compoziţie întrebuințată la
grunduri şi chituri.
Încercarea rapidă pe şantier a cretei se face astiel: cînd se dizolvă
complet în acid clorhidric trebuie să producă zgomote caracteristice
(îluierături) și degajare de bioxid de carbon. Cu fenolftaleină trebuie
să dea o reacţie neutră, adică să nu se coloreze. Dacă fenolftaleina
se inroșește, aceasta indică prezența varului, ceea ce nu se admite.
Liloponul (STAS 3004-64) este un pigment artificial (un amestec
de sulfat de bariu și de sulfură de zinc) de culoare albă. Are o bună
paie de acoperire. Se poate amesteca cu alți pigmenţi și cu lianţi.
n soluţii bazice, litoponul este insolubil; în acizi concentrați, sulfura
de zinc. se dizolvă. Litoponul nu este atacat de gaze. Rezistă, foarte
bine la temperatură, însă nu rezistă bine la intemperii. Nu este otrăvitor.
42 Materii prime și produse finite
Se întrebuinţează pentru emailuri și compoziţii de vopsit la interior,
iar la exterior numai cu adaos de alb de zinc.
Albul de zinc este un pigment artificial de oxid de zinc și se prezintă
sub formă de praf alb cristalizat. Se întrebuințează pentru compoziţii
de vopsit şi emailuri ce se pot aplica atit la interior, cît şi la exterior.
Are o putere de acoperire bună. Rezistă bine la lumină. Se poate amesteca
cu toţi pigmenții și cu lianţii care nu au o aciditate prea mare. Nu rezistă
la acţiunea leșiilor, a acizilor și a gazelor. Puterea de uscare este bună.
Rezistenţa la temperatură și intemperii este foarte bună. Albul de zinc
curat se dizolvă complet în acid acetic (oţet).
Albul de plumb (ceruza) este un pigment artificial, un hidrocarbonat
de plumb, de culoare albă, curată şi strălucitoare, avid o mare putere de
acoperire. Nu trebuie să conțină impurități. Albul de plumb este dizolvat
de acizi și este înnegrit de hidrogenul sulfurat. Rezistă bine la lumină
şi protejează metalele împotriva ruginii. Se folosește la vopsirea metale-
lor, amestecat cu verde de cupru, Nu rezistă la acțiunea soluţiilor bazice,
a acizilor și a gazelor, La căldură rezistă pînă la temperatura de 120*C,
De asemenea, rezistă foarte bine la intemperii.
Cerura este foarte otrăvitoare și de aceea este indicată numai la
vopsitorii exterioare.
Bioxidul de titan este un pigment artificial avînd culoarea de un
alb foarte curat. Puterea de acoperire este foarte bună. Rezistă bine
la lumină. Este solubil în soluţii bazice și în acid sulfuric ; rezistă foarte
bine la gaze. Se poate amesteca cu toţi pigmenţii și lianţii. Nu este
otrăvitor.
Folosit în compoziţii de vopsit, fără alți pigmenţi, nu rezistă la
intemperii și deci la vopsitoria exterioară. Dacă însă bioxidului de titan
i se adaugă o cantitate de oxid de zinc şi sulfat de bariu, atunci rezistența
lui se ameliorează simţitor. Aceste amestecuri sînt cunoscute sub denumi-
rea de alb de titan.
Albul de titan are o putere mare de acoperire și se întrebuințează
în compoziţii de vopsit și emailuri, obţinîndu-se o peliculă de un alb
curat rezistentă la agenţi externi.
Alţi pigmenţi artificiali de culoare albă sînt : sulfatul de bariu, sulfura
de zinc ete.
b) Pigmenţi de culoare neagră. Sint substanţe care colorează în
negru compoziţiile de zugrăvit şi vopsit. Cei mai uzuali sînt grafitul
şi negrul de fum.
Grafitul (plombagina) (STAS 1903-76) are culoare neagră cu nuanţe
cenușii şi luciu metalic. Rezistă la acţiunea chimică a acizilorşi a bazelor,
la acţiunea agenţilor atmosferici, la lumină și la temperaturi înalte.
zugrav iasi 0746841891
Posedă o putere de acoperire bună. Este folosit la prepararea compozițiilor
de apă sau ulei, pentru acoperirea decorativă a lemnului şi a metalelor.
De asemenea, ca vopsea în soluţie apoasă, este folosit pentru acoperirea
obiectelor de argilă și de ipsos, care capătă prin vopsire un aspect metalic.
Negrul de fum (STAS 101/1-76 din gaz metan și metan amestecat
cu distilate de petrol) este un pigment artificial (carbon curat), care
se obţine prin arderea închisă a lemnului, smoalei, naftalinei, păcurii,
uleiului mineral sau a gazelor naturale. Negrul de fum obţinut din gaze
naturale este cel mai bun. Are o culoare care variază între negru foarte
pronunţat și negru gri sau negru cu nuanţe de maro. Puterea de acoperire
este foarte bună. Capacitatea de colorare este foarte bună la cel obţinut
din gaze naturale şi mai slabă la cel provenit din arderea altor materiale,
Negrul de fum rezistă foarte bine la lumină. Se amestecă bine cu toţi
pigmenţii şi lianţii. Rezistă foarte bine la baze, la acizi și la gaze. Are
o putere de uscare mică și, în amestec cu alți pigmenţi, încetinește uscarea
compozițiilor preparate cu aceștia. Rezistă bine la temperaturi înalte
și la intemperii. Se folosește atît în compoziţiile de zugrăvit, cit și în
cele de vopsit.
Alţi pigmenţi de culoare neagră sint: negrul de oxid de fier, negrul
de antracen etc.
c) Pigmenţi de culoare roşie. Sînt oxizi sau săruri care au pro-
prietatea de a colora în roșu. Sint preparați industrial sub denumirea
de miniu de fier, miniu de plumb, ţinober etc.
Miniul de fier are culoare roșie, cu nuanţă vişinie. Este greu solubil
în acid sulfuric, în acid azotic şi mai uşor în acid clorhidric. Posedă o
bună putere de acoperire şi este rezistent la acțiunea agenților atmosferici.
Frecat cu ulei se usucă încet, dar formează o peliculă de protecţie re-
zistentă şi durabilă.
Miniul de fier dă amestecuri bune, atit cu pigmenţii naturali cît
şi cu pigmenţii artificiali, obţinindu-se compoziţii de vopsit de diferite
nuanţe. Se foloseşte în compoziţii de zugrăvit precum și în cele de vopsit,
mai ales pentru acoperirea obiectelor metalice împotriva coroziunii
(învelitori de tablă, poduri metalice etc.) sau neamestecat cu alți pigmenţi,
ca grund la lucrările de vopsire a obiectelor metalice,
Miniul de plumb (STAS 429-67), este un amestec de oxid de plumb
de culoare roșie, pînă la portocaliu. Are putere de acoperire și de colorare
bună. La lumina zilei nu este rezistent și culoarea lui se închide. Se
poate amesteca cu alţi pigmenţi, însă numai dacă se folosesc lianţi cu
aciditate mică, altfel compoziţia de vopsit se îngroașă și pînă la urmă
se pietrifică.
a Materii prime şi produse finite
Miniul de plumb este greu solubil în soluţii bazice, este solubil în
acizi, iarla acţiunea gazelor, se înnegreşte. Are puterea de uscare foarte
bună. Rezistenţa lui la căldură este foarte bună, la intemperii însă
este mică. Miniul de plumb este un pigment anticorosiv de prim ordin
şi aderă bine pe suprafeţele metalice.
Puterea lui de protecţie împotriva ruginii nu a fost întrecută pînă
astăzi de nici un alt produs. Este un pigment otrăvitor. Din această
cauză se întrebuinţează pentru protejarea anticorosivă numai ca grund
şi niciodată ca vopsea acoperițoare.
Ținoberul (cinabrul) este o sulfură de mercur de culoare roșie aprins.
Are o putere de acoperire și capacitate de colorare bună. Nu este rezistent
la lumină. Se amestecă bine cu alţi pigmenţi și lianţi. Rezistă bine la
soluţiile bazice, la acizi și la gaze. La temperaturi înalte se înnegrește.
Are o putere de uscare mică, din care cauză acționează în vopsea ca un
încetinitor al uscă)
Se întrebuinţează pentru compoziții de vopsit şi emailuri atît la
exterior, cît şi la interior.
Colcotarul artificial este un amestec de sulfat de calciu, complet
calcinat și de oxid de fier, de culoare roşie închisă sau roșie deschisă.
Este rezistent la lumină.
Un alt pigment roșu, artificial, este pămintul din sieha ars.
d) Piymenţi de culoare galbenă. Sînt substanţe care colorează în
galben compoziţiile de zugrăvit şi vopsit. Cei mai uzuali sînt ocrul,
siena, galbenul de crom, galbenul de zinc și galbenul de cadmiu.
Ocrul este argilă colorată în galben, roșu, brun etc. datorită oxi-
zilor de fier pe care-i conţine. În funcţie de conţinutul în fier, ocrul
are diferite nuanţe, de la galben deschis pînă la portocaliu. Nuanţa
brună este datorită prezenţei oxidului de fier.
Există ocru gras, cu un conţinut mic de var şi ocru slab, cu un conţinut
însemnat de var. Ocrul gras are o mare putere de acoperire și se usucă
mai repede decît ocrul slab,
Ocrul conţine adausuri de ipsos, de carbonat de calciu și de substanţe
organice, care intluențează, de asemenea, asupra nuanţei și calităţii
pigmentului. d
Prin încălzire pînă la 130 — 150*C, ocrul galben capătă culoare roșie.
Ocrul galben este foarte rezistent la alcalii, lumină și agenți atmosterici,
este insolubil în apă, dar parţial solubil în acizi.
Este un pigment ieitin și rezistent. De aceea este unul dintre cei mai
întrebuințaţi pigmenţi la zugrăveli și vopsitorii mai ales la prepararea
grundurilor.
zugrav iasi 0746841891
Siena este un pigment de culoare galben-brună, cu nuanţe diferite.
Se obţine din hidratul pur de oxid de fier. 1 se adaugă cuarţ, nisip, argile
și derivați organici, în cantităţi mici. Se deosebește de ocru prin conţi-
nutul mare de oxid de fier (69%), şi prin nuanţa sa galben-brună.
Siena naturală are o mare capacitate de absorbţie a uleiului. După
calcinare, capacitatea de absorbţie a uleiului devine mai mică. Puterea
de acoperire a sienei naturale este mică. Prin amestecare cu alte substanţe
și prelucrare potrivită, se obține un pigment folosit la lucrările de zugră-
veli.
Galbenul de crom (STAS 2488-71) se obține din cromatul de plumb,
deyculoare galbenă, cu diferite nuanţe. Este otrăvitor. Se înnegreşte sub
acţiunea hidrogenului sulfurat și se înroșește sub acțiunea varului. Sub
acțiunea luminii se închide la culoare. Rezistă la acţiunea agenţilor ex-
terni și protejează bine metalele. Are o mare putere de acoperire și de
colorare.
Poate fi folosit la orice lucrări de zugrăveli, în afară de cele care se
aplică pe tencuieli încă umede.
Nu se utilizează pentru văruieli.
Galbenul de zinc este un cromat de zinc cu un conţinut de potasiu,
apă şi anhidridă cromică. Are culoarea galben deschisă, de nuanţa lămiii.
Nu este otrăvitor şi rezistă la acțiunea luminii. Nu se înnegreşte sub
acțiunea hidrogenului sulfurat şi a gazelor sulfuroase și are o putere
mijlocie de acoperire și colorare.
Galbenul de zinc protejzajă foarte bine metalele împotriva coroziunii.
Întrebuințat la vopsitorii şi spacluieli exterioare pe metal, apără metalul
de coroziune timp de 7 — 8 ani.
Galbenul de cadmiu este o sultură de cadmiu. Are culoarea galbenă,
variind de la nuanța lămiii, pînă la tonuri închise. Nu este otrăvitor, se
dizolvă în acizi. Nu se dizolvă în apă și în baze alcaline. Are o foarte
mare putere de acoperire și se folosește în compoziţiile vopselelor de
ulei și celor de apă, pentru exterior şi pentru interior, precum și pentru
emailurile de nitroceluloză.
e) Pigmenţi de culoare albastră. Sint oxizi sau săruri care colorează
în albastru. În comerţ se găsesc sub denumirea de albastru de fier, ul-
tramarin ete.
Albastrul de fier (de Prusia, de Paris, Milori) (STAS 2539-69) se
obţine din ferocianura de fier și se livrează sub formă de bulgări și de praf,
cu o mare varietate de nuanţe. Culoarea variază între indigo și ultramarin.
Nu este otrăvitor, este transparent și are o foarte mare putere de acope-
rire şi de colorare. Este atacat de var. Se întrebuinţează la vopsitorii.
Nu este indicat pentru zugrăveli.
26 Materii prime și produse finite
Ultramarinul (STAS 2976-69, ultramarin de tip T), se obţine prin
arderea unui amestec de caolin și de cuarţ, cu sodă, cărbune și sult sau
cu sulfat de sodiu și cărbune.
Culoarea lui variază de la nuanţa deschisă a albastrului azuriu, pînă
la nuanţe închise.
Se întrebuințează la zugrăveli și vopsitorii.
Ultramarinul nu este otrăvitor, rezistă satisfăcător la acţiunea varului
şi alcalilor, este atacat de acizi, este transparent și are o putere medie
de acoperire. Nu se înnegrește sub acţiunea hidrogenului sulfurat.
Alţi pigmenţi de culoare albastră sînt : lazuritul de zugrăvit, albastrul
de cobalt, azurul ete.
£.) Pigmenţi de culoare verde. Sînt tot oxizi sau săruri care au propri-
etatea de a colora în verde compoziţiile de zugrăveli și vopsitorii. Astfel
sînt : verdele de oxid de crom, verdele de cobalt, verdele de cromat
de plumb, verdele de zinc.
Verdele de oxid de crom (STAS 4465-71), se obţine prin calcinarea
unui amestec de bicromat de sodiu şi sulf, este de culoare verde-închis,
rezistă la influența luminii, la acţiunea bazelor, a acizilor, a
varului și a agenţilor atmosferici. Nu este otrăvitor, nu se schimbă sub
acţiunea temperaturilor înalte şi nu se înnegrește sub acţiunea hidro-
genului sulfurat.
Puterea lui de acoperire este mijlocie iar capacitatea de colorare
redusă. Se întrebuinţează pentru compoziții de zugrăvit şi de vopsit,
pentru emailuri și pentru colorarea cimentului.
Verdele de cobal! se obţine prin calcinarea unui amestec de protoxid
de cobalt și oxid de zinc. Este de culoare verde aprins. În funcţie de
conţinutul în oxizi de zinc, poate da varietăți de verde închis şi verde
deschis. Este solubil în acizi, rezistă însă la acţiunea varului și a luminii.
Puterea lui de acoperire și de colorare este medie.
Se întrebuințează la prepararea compozițiilor pentru vopsit.
Verdele de cromat de plumb (verde mătăsos, ținober verde) este un
amestec de galben de crom și albastru de Prusia. Culoarea lui variază
de la nuanţe albastru-verzui la nuanţe gălbui şi ajunge la tonuri de măs-
liniu închis. Acest verde se distruge sub acţiunea bazelor, a varului şi a
acizilor și se închide la culoare sub acţiunea hidrogenului sulfurat. Re-
zistă la acţiunea agenţilor atmosferici și protejează bine metalele împo-
triva coroziunii. Are o mare putere de acoperire şi de colorare.
Se întrebuințează la vopsitorii interioare și exterioare, pe metal şi
pe lemn. Nu se folosește la zugrăveli cu var.
Verdele de zinc (verde nou, verde de mai) este un amestec obţinut
din galbenul de zinc, cu albastru de Prusia. Culoarea lui variază de la
zugrav iasi 0746841891
verde deschis gălbui, pînă la verde albăstrui închis. Se distruge sub ac-
ţiunea bazelor, a varului şi a acizilor; nu se înnegrește sub acţiunea
hidrogenului sulfurat. Rezistă la agenţi atmosferici și protejează bine
metalele împotriva coroziunii. Are o putere mijlocie de acoperire și de
colorare.
Se întrebuințează în special la vopsirea metalelor. Nu se folosește
la zugrăvelile cu var.
g) Pigmenţi de culoare brună. Sînt substanţe care dau compozițiilor
o culoare brună. Cei mai importanţi sînt umbra, sepia și maronul de oxid
de fier.
Umbra se obţine din argila colorată natural cu oxid de fier cu, bioxid
de mangan și cu substanțe organice (huile brune); acestea se numesc
umbra naturală şi umbra arsă.
Umbra naturală are o nuanţă de la roșiatic-brun, pînă la verde-brun.
Se întrebuinţează în general la zugrăveli, avînd o capacitate de acope-
rire satisfăcătoare.
Umbra arsă are nuanța de la brun-strălucitor, pînă la brun-închis.
Are o capacitate de acoperire satisfăcătoare, rezistă la lumină, la acizi,
la baze și la agenţi atmosferici. Amestecată şi frecată cu ulei, formează
compoziţii de vopsit de calitate bună, și cu uscare rapidă. Amestecată
cu apă se întrebuinţează şi la zugrăveli.
Un defect al umbrei este capacitatea mare de absorbţie. Ca vopsea
de ulei, este folosită pentru vopsirea suprafeţelor exterioare, deoarece
rezistă foarte bine la intemperii.
h) Pulberi metalice sau pigmenţi metalici. S-au întrebuințat la în-
ceput cu scop ornamental și s-a constatat că vopselele care conţin acești
pigmenţi oferă și o bună protecţie împotriva coroziunii. Astăzi vopselele
conținînd pulberi metalice, se întrebuințează, mai ales, în acest scop.
Metalele ale căror pulberi se întrebuinţează în vopsitorii sînt : alama
(pentru vopsitorii cu nuanţe de bronz sau azurii), aluminiul, zincul,
oţelul inoxidabil, nichelul și argintul,
Prin anumite metode mecanice, chimice sau electrice metalul este
transformat în pulbere lamelară, extrem de fină, care amestecată cu lac
sau ulei și aplicată pe suprafaţa de vopsit, se ridică la suprafața peli-
Fig. 29. Pensulă lată.
Pensulele late se produc într-o gamă mare de sortimente și mărimi
(obișnuite, speciale, industriale obișnuite și fine, universale, eterna
etc.). În mod curent se folosesc de către zugravi-vopsitori pensulele
obișnuite şi speciale care se livrează în 9 mărimi cu gama în țoli (fig. 29).
128 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Caracteristicile tehnice principale ale acestor pensule sint indicate
în tabelul 5.
Pentru mărimile 343 țoli firele sint din păr de porc curat semi-
tare în culoare naturală. Pentru mărimile 3—5 țoli se îutrebuințează
Tabelul $
Tungimea, în mn a
Latimea Grota
Mărimea. toli snopului. (4) toelului (4)
mm mm părului (D pensulei (L)
3/4 21 10 37 172
1 26 13 42 189
Pa 36 16 47 204
2 50 18 52 218
22 62 18 55 233
3 75 | 20 60 248
31. 88 20 65 266
4 100 22 „2 281
5 125 2 75 300
păr de porc curat semitare, în culoare naturală sau un amestec for-
mat din 70% păr de porc semitare cu 30% păr de alte provenienţe.
Pensulele late se folosesc la executarea lucrărilor de vopsitorii,
alegindu-se mărimea corespunzător cu suprafeţele care se finisează
(mici, întirise, înguste, cu profil etc.).
(SEES BRE EEE EEE SV
Fig. 30. Pensulă pentru radiatoare.
Pensulele pentru radiatoare (fig. 30) sînt, de asemenea, pensule
late și se utilizează pentru vopsirea elementelor de caloriter, precum
şi a altor obiecte cu contur complicat.
zugrav iasi 0746841891
Se confecționează dintr-un snop de fire de păr de porc în culori
naturale, fixat prin lipire într-un inel lat curbat din tablă albă, în care
se fixează cu ţinte la capătul opus, minerul din lemn de paltin, tei sau
fag lăcuit.
Se fabrică într-un singur tip, în patru mărimi cu gama în țoli şi cu
caracteristicile tehnice principale din tabelul 6.
Tabelul 6
Lungimea, în mm s
Lăţimea Grosimea
Mărimea țoli snopulul (d) Amslului (d)
mm mm părului (1) pensulel (£)
1 26 7 38 378
1 36 75 43 391
2 50 8 45 403
2 62 9 50 416
Mărimea pensulelor pentru radiatoare se alege în raport cu mărimea
și complexitatea suprafeţelor ce se vopsesc.
Pensulele rotunde se produc ca și pensulele late, într-o varietate
de tipuri, mărimi, forme și calităţi (tip A, tip B, lac, lioneze, liniare,
anleger, emailae etc.). Cele mai uzuale sînt pensulele rotunde tip A (pa-
tent), produse în nouă mărimi de la nr. 8—24 și pensulele rotunde tip B
(pumn), produse în șapte mărimi de la nr. 0—6.
Caracteristicile tehnice principale ale pensulelor rotunde de tip
A sînt indicate în tabelul 7 și figura 31, iar a celor de tip B, tabelul 8 și
figura 32.
Tabelul ?
Lungimea, în mm a
Grosimea Grosimea =
Mărimea snopului (4) inelului (4)
mr mm părului (1) pensulei (7)
8 14 17 40 202
10 16 20 4 214
12 19 24 50 226
14 2 27 55 238
16 25 31 60 250
18 28 34 65 262
20 31 38 70 279
22 34 4 75 291
24 37 a 80 308
130 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Tabelul 8
Lungimea, în mm A
Grosimea Grosimea [ei
Mărimea smopului (4) teiului (4) | |
mm mm părului (D | pensulei (L)
o 28 31 60 203
1 31 36 70 215
2 34 39 80 231
3 37 42 70 227
4 37 «2 90 | 247
5 40 46 80 243
6 0 46 9% | 253
Mărimile caracteristice pensulelor rotunde nu indică unităţi de măsură.
Ca şi în cazul pensulelor late, mărimea pensulelor rotunde de tip A
sau B ce alege în raport cu mărimea suprafeţelor ce se finisează.
S| |
L
Fig. 31. Pensulă rotundă tip A (patent).
Fig. 32. Pensulă rotundă tip B (pumn).
Alte două sortimente de pensule rotunde folosite la lucrările de
zugrăveli şi vopsitorii sînt şi cele pentru liniatură (faspensule) (fig. 33),
livrate în nouă mărimi, cu care se trasează liniile și, respectiv, pentru
zugrav iasi 0746841891
şabloane (fig. 34), livrate în patru mărimi. Smocul de păr al pensulelor
pentru șabloane este rotund, scurt și rotunjit la capăt pentru a putea
pătrunde în toate colţurile șabloanelelor.
Fig. 34. Pensulă pentru şabloane.
Caracteristicile tehnice principale ale pensulelor pentru liniatură
şi pentru șabloane sînt indicate în tabelele 9 și, respectiv 10.
c) Pensulele speciale şi periile pentru finisare. Se folosesc la lu-
crările de finisare a vopsitoriilor. Cele mai întrebuințate sînt :
Tabrlal 3
| Lungimea, în mim, 8
Grosimea Grosimea
Mărimea snopului (d) inelului (d)
mm mm părului (D pensulei (1)
00 3,5 6 34 268
o 4,5 7 36 278
1 5,5 8,5 38 287
2 6,5 10 40 302
4 8 u 45 319
6 10 13 50 336
8 11,5 15 55 353
10 12,5 17 60 372
12 16 20 65 388
132 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Tabelul 10
Lungimea, în mm 8
Grosimea Grosimea
Mărimea smopulul (4) inelului (4)
maro mm părului ( ensulel (L)
16 25 3 35 145
18 28 34 40 157
20 3 38 45 169
2 34 a 50 181
Pensula plată subțire (fig. 35, a), confecţionată din păr de pore
și folosită pentru finisarea lucioasă a suprafeţelor vopsite cu vopsele
de ulei.
Pensula plată fină (fig. 35., b), confecţionată din păr de bursuc și
folosită la lucrările de vopsitorie de calitate superioară.
Pensula multiplă (fig. 35, c), şi pensula cu degele (fig. 35, d). Sînt
alcătuite din multe pensule mici confecționate din păr de porc și fixate
pe acelaşi suport. Pot fi mari sau mici. Ele servesc la executarea imita-
ţiilor, liniaturilor sau altor modele.
Pensula pentru nelezit (fertraiber), de formă plată sau rotundă,
cu părul lung sau scurt și de diferite mărimi. Cele cu părul scurt sînt
confecţionate din păr de porc (fig. 35, e), iar cele cu părul lung, din păr
de bursuc (fig. 35, /). Aceste perii dau posibilitatea ca suprafața proaspăt
vopsită să fie netezită în aceeași direcție (operaţie numită și fertraibuire).
Pensulele fine pentru ezecularea imitaţiilor de lemn (fig. 35, ,). Se
confecţionează din păr de veveriţă, sînt de forma lată sau rotundă și de
diferite mărimi.
Pensulele din bureți (fig. 35 h). Se folosesc pentru imitarea țesă-
turilor, a marmurii ete. Sînt alcătuite din bucăţi de burete, care au
o mare elasticitate și dau diverse desene speciale.
Pensulele plate (șlagăre) (fig. 35 i) şi canadiene (fig. 35 ]). Se folosesc,
de asemenea, la executarea imitaţiilor de lemn. Acestea au părul fin și
lung, care imprimă pe suprafața proaspăt vopsită dungi asemănătoare
cu fibrele lemnului.
Peria tufăr (tig. 36, a), folosită pentru finisarea obișnuită a suprafeţelor
vopsite, finisare numită tufuire. Suprafaţa tutuită este mată și aspră.
Peria pentru imitații de pinză (fig. 36, b), alcătuită dintr-o serie
de pensule mici, așezate în linie dreaptă. Imitaţia se obține schim-
bind direcţia pensulelor prin întoarcerea periei, cu mînerul perpendicular
pe prima direcţie.
215-230
100-150
e
250-300.
Fig. 35. Pensule speciale :
a — plată subțire; b — plată fină ; c — multiplă ; d — cu degete; — pen-
tru netezit, cu păr scurt; f — pentru netezit cu păr lung: g — pentru
imitat esențe de lemn; h — din bureţi; + — piată (șlagăr) ; j — canadiană,
134 „Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
70-80,
Fig. 36. Perii pentru finisare:
a — tutăr; b — pentru imitații de pinză ; c — de cauciue,
A
Il]
d
Fig. 37. Dispozitive pentru întreținerea
pensulelor:
a — vas cu sită; b — baie simplă; c — balecu sită;
d — cămaşă de cauelue,
zugrav iasi 0746841891
Periile de cauciuc (fig. 36, c) sînt folosite la finisarea suprafețelor ;
se obțin desene cu o structură măruntă sau mare.
Întreţinerea pensulelor este de mare importanță pentru asigurarea
bunei calități și a economiei lucrului. În cazul pensulelor folosite la
zugrăveli, întreţinerea acestora se face la fel ca a bidinelelor. Pensulele
folosite la vopsitoriile de ulei sau cu lacuri, trebuie să se! spele,, îndată
după folosire, într-un solvent (terebentină, petrol etc.).
Pentru vopsele cu solvenţi organici (ulei, alchidal, ciment-perelore
vinil etc.) se folosesc numai pensule și bidinele cu păr animal; pentru
vopsele și emulsii cu solvent apa (Vinarom, Aracet DP25, Aracet
CPMB), pentru zugrăveli în culori de apă, spoieli și pentru curățatul
prafului, se folosesc pensule, perii și bidinele atit cu păr animal, cît și cu
păr sintetic.
Pentru spălarea și păstrarea pensulelor se pot folosi dispozitive
de construcţie simplă, care se pot confecționa cu ușurință pe șantier
şi care conservă calitatea pensulelor. Așa este vasul din fig. 37, a prevăzut
cu sită pe fund și cu cleme pentru atirnarea pensulelor. La fel sînt băile
simple (fig. 37, 6) sau cu sită (fig. 37, c)apoi cămășile de cauciuc (fig. 37, d)
care se pot contecționa din deșeuri de camere de automobil, stringîndu-
se la gură cu inele de cauciuc.
d) Pieptenii (fig. 38). Sînt unelte folosite la executareaf drverselor
imitații. Pieptenii sint executaţi din cauciuc, material plastic sau din
metal și se prezintă, fie ca plăcuțe cu șan-
țuri imprimate, fie ca plăcuţe cu dinți,
Șanţurile sau dinții au mărimi diferite,
după imitaţia care trebuie executată.
e) Rolele. Sînt folosite la executarea
vugrăvelilor decorative. O rolă (fig. (39)
se compune dintr-o furcă cu miner și două
brațe laterale extensibile, executate din
del balot laminat la cald, de 15 x2 mm,
intre care se fixează doi cilindri (rolele).
În față este prinsă o rolă din cauciuc
vuleanizat, cu desene în relief de 4—5mm Fig. 38. Piepteni.
imălțime, montată pe un cilindru de lemn și fixată lateral 'cu două
rondele.
În spate este prinsă o rolă de burete din cauciuc vulcanizat, montată,
de asemenea, pe un cilindru de lemn și fixată lateral prin două rondele.
Ambele role se fabrică într-un singur tip și o singură mărime, cu
diferite desene în relief.
136 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Rola de burete a-
sigură alimentarea cu
compoziția de zugră-
vit, iar rola de cauciuc
imprimă prin rostogo-
lire pe suprafața care
se finisează, desenul
ales.
Un alt sistem de
rolă este acela cu bu-
rete (fig. 40).
Această rolă este
asemănătoare cu pre-
cedenta cu deosebirea
că primul cilindru este
acoperit cu un burete,
care imprimă un de-
sen, permițind astfel
o finisare plăcută
a su-
prafeţelor.
Se poate folosi şi
fără cilindru de ali-
mentare.
£) Şabloanele. Ser-
vese la aplicarea de
desene pe suprafețele
zugrăvite. Sînt con-
fecţionate, în general,
din carton presat pro=
tejat cu un strat de
ulei de in și „după us-
carea acestuia, vopsit
Fig. 39. Rola pentru zugrăveli decorative: cu două straturi de
a — furca și minerul; b — rolă din burete de cauciuc; Vi a i Bă
2 Ze sie dn iii Inancarizae Sa aiemd ut relieei VOPsea de ulei de; cu
d — rolele montate în furcă. loare închisă. Se con-
fecționează și din me-
tal, iar uneori din celuloid transparent, care este rezistent și se poate
tăia cu uşurinţă.
Șabloanele se pot contecţiona pe şantier, după modele date sau se
livrează gata confecţionate. În cazul șabloanelor confecţionate pe șantier,
zugrav iasi 0746841891
întîi se face imprimarea modelului prin
copierea sau decalearea pe materialul res-
pectiv. Apoi se face tăierea șablonului
după model cu cuțitul, așezind mate=
rialul pe o suprafață perfect plană.
Se pot folosi mai multe feluri de
șabloane
Șabloanele simple. Sînt folosite pentru
o singură culoare (fig. 41). Uneori șa-
bloanele simple sînt indirecte (fig. 42),
desenul fiind obţinut datorită culorii
fondului.
Şabloanele pentru mai multe culori. Sînt Fig. 40. Role pentru zugrăveli
formate din mai multe șabloane simple, decorative din burete,
care se aplică într-o anumită ordine pe
perete anume atitea șabloane simple cite culori sînt (fig. de la
sfîrşitul cărții).
După terminarea lucrului, şabloanele se curăță și se usucă, păstrindu-
se, așezate vințle peste altele, în rafturi sau în cutii.
“...omemomomomomememomemomomomome
SA/A4
CV
3
33
stat // a
b
Fig. 41. Şablon simplu direct:
a — șablon ; b — desen.
138 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
0
L)
aa se Să 1. V/4)
&/AYB
( (SC
[Ace /
PTA?)
Despot
a — şablon ; b — desen.
Fig. 42. Şablon simplu indirect:
g) Rolele pentru vopsitorii (fig. 44). În locul”pensulelor se pot folosi
pentru vopsitorii, emailări sau lăcuiri, rolele cu înveliș, în general, din
materiale plastice spongioase sau din blană de oaie.
O astiel de rolă se compune dintr-un cilindru pe care se aplică învelișul
din materialul plastic spongios și un mîner cotit al cărui capăt formează
un ax prevăzut cu două capace din material plastic. Acestea pătrund
etanș în orificiul cilindrului (fig. 45), constituind totodată și lagărele în
care. se rotește cilindrul pe ax (fig. 46).
În raport cu mărimea suprafeţei care se finisează se alege și mărimea
rolelor (lungimea cilindrului). În mod curent această lungime este de
180, 200, 250 și 300 mm. Diametrul interior al cilindrului în care se
introduce axul de rotire al minerului, este de 44 sau 54 mm. Grosimea
învelișului de material plastic spongios care acoperă cilindrul este cuprins
intre 13 și 22 mm. Pentru vopsirea suprafeţelor netede și plane se alege
o rolă cu un înveliș subțire, iar pentru cele rugoase și aspre, o rolă cu
înveliş mai gros.
zugrav iasi 0746841891
Greutatea unei role de 200 mm, complet echipată, este de circa 200
grame
Împreună cu rola se livrează și vasul în care se introduce compoziţia
cu care urmează să se execute finisajul. Umplerea se face cel mult pînă la
3J4 din înălţimea vasului.
Fig. 44. Rolă pentru vopsitorii.
În cazul compozițiilor fluide vasul este prevăzut cu un perete cu
grătar-racletă, sprijinit pe una din laturile lungi ale acestuia (fig. 47);
Pentru încărcarea învelișului spongios cu compoziţie, se rostogolește
140 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
rola pe grătar în vas, după care, tot prin rostogolire, se ridică apăsînd uşor
pe grătar pentru eliminarea surplusului de material și uniformizarea
încăr rii rolei.
Fig. 45. Elementele componente unei role Fig. 46. Modul de introducere
pentru vopsitorii : a axului şi a capacelor-lagăre
1 — cilindru cu înveliș din material plastie în tubul cilindrului rolei.
spongios; 2 — miner; 3 — axul de rotirea
rolei; 4 — capace etanșe din material plas-
tic prevăzute cu lagăre ermetice; 5 — vedere
cu secţiune a capacului şi lagărului de capăt.
În cazul compozițiilor viscoase se foloseşte un grătar plutitor care
se aşează peste compoziţie (fig. 48). Pentru încărcarea uniformă a în-
velişului spongios, se rostogolește rola de cîteva ori, apăsîn d ușor peste
zugrav iasi 0746841891
b
Fig. 47. Vasul şi racleta pentru compoziţii fluide:
a — vedere ; b — secțiune schematizată,
a
Fig. 48. Vasul și racleta pentru compoziţii viscoase:
a — vedere ; b — secţiune schematizată,
După întrebuințare se scoate din ax cilindrul-rulou și se spală bine
într-un vas curat cu terebentină, white-spirit sau cu solventul compoziţiei
folosite. După aceea se dizolvă puţin săpun în apă călduţă cu care se
spală bine ruloul.
142 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Se şterge tubul ruloului și se remontează axul cu miner. Se roteşte
de cîteva ori pe ax ruloul ca învelișul spongios să elimine o parte din
apa de spălare, după care se pune la uscat la umbră, suspendat cu o
sfoară.
5. UNELTE ȘI DISPOZITIVE AJUTĂTOARE
În afară de uneltele descrise, la lucrările de zugrăveli și vopsitorii
se mai folosesc unelte şi dispozitive ajutătoare.
a) Seările de zugrav (fig. 49). Sînt scări duble şi se folosesc pentru
a permite lucrul la înălțime. Se confecţionează din lemn de brad pentru
a fi uşoare la manipulat.
400 26 26
120
350 || 3% || 352) | 352 || 352 |] 352 || 352]
3 8
Si
3
3 elle
3
Ş Detahu4
5
5
Fig. 49. Scară dublă de zugrav.
Un alt tip de scară pentru zugravi este și scara telescopică din figura
50, confecționată din ţeavă de oţel cu pereţi subțiri. Scara se compune
din trei tronsoane (superior, mijlociu și de bază) prin care se pot realiza
zugrav iasi 0746841891
trei înălțimi cu 4, 5 sau 6 trepte fără a se demonta, fiind prevăzută cu
dispozi de blocare pentru fiecare înălțime. Înălțimea maximă este de
2,25 m, iar cea minimă de 1,41 m. Masa netă a scării este de 13 kg.
„74
4
“ E
3
3
3
600
Fig. 50. Scară telescopică pentru zugravi:
1 — tronsonul superior; 2 — tronsonul mijlociu; 3 — tronsonul
de bază ; 4 — talpa de sprijin; 5 — lanțul de siguranță; 6 —
tampon ; 7 — nuca ; 8 —— dispozitive de blocare,
Pentru lucrări în casa scării, se folosesc scări de zugrav de tip special,
prevăzute cu dispozitive de lungire și scurtare, pentru a putea fi așezate
pe treptele scării (fig. 51).
Scările duble obişnuite se confecţionează în general cu 5 sau 7 trepte.
144 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Capetele picioarelor care se sprijină pe pardoseală și mai ales pe
scări, trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice alu-
necarea.
b) Lada pentru chit (fig. 52). Se confecționează din lemn de brad.
Lada se așază pe un suport în partea stingă a vopsitorului, la 50—60 em
înălțime.
Fig. 51. Scări duble: Fig. 52. Ladă pentru
1 — scară normală; 2 — scară cu picioare neegale. chit.
c) Dispozitivele de protecţie. Se folosesc pentru protejarea în timpul
zugrăvirii sau vopsirii mecanizate a suprafeţelor care nu se zugrăvese
sau nu se vopsesc. Acestea sînt de forme variate și se pot contecționa
cu ușurință pe șantier, avînd o construcţie simplă.
Astiel este rigla de protecție (fig. 53, a), formată dintr-o scîndură
lungă de 80 cm, lată de 14 cm, și avind una dintre muchiile
lungi teșită.
Un alt dispozitiv este rigla de separare (fig. 53, b) care se folosește
la protejarea liniei de demarcaţie între tavan și pereţi. Este confecționată
dintr-o riglă ca cea din fig. 53, a, la care se adaugă o coadă cu care poate
ti manevrată de jos. Marginea teşită se lipește de perete şi rigla ia o
poziţie înclinată față de acesta. Lăţimea riglei oprește jetul de zugrăveală
să cadă pe scată, păstrind demareaţia dintre tavan și pereți.
zugrav iasi 0746841891
Pentru a nu se îndoi din cauza umezelii la care este expusă, rigla
se îmbibă bine cu ulei de in fiert, cald. După terminarea lucrului se
șterge pină se usucă și se păstrează sub o greutate care să nu-i per-
mită să se curbeze.
2 a
ț
N
& o
Ş
100,
le 13
3 7 îi
925.
Fig. 53, Dispozitive de protecţie;
a — riglă simplă de protecţie; b — riglă de separare.
Pentru executarea lucrărilor interioare de zugrăveli şi vopsitorii
se întrebuințează scările duble și măsuţele de inventar (fig. 54), cu platfor-
ma de lucru variabilă ca înălțime.
Scheletul de rezistenţă al măsuţelor se compune din corniere sau
din ţevi astfel confecționat ca picioarele să fie extensibile, variin-
du-li-se înălțimea între 1,50 și 2,60 m. Peste scheletul de rezistență se
așază o podină de lemn, în general din panouri de 0,80 x 2,70 m.
146 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Pentru executarea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii se mai folosese
și schele mobile sau demontabile care se aleg, pentru interior, în funcţie
de înălțimea încăperilor, iar pentru exterior, în funcţie de înălțimea
fațadelor.
d) Schelele interioare mobile,
Se pot muta cu ușurință într-o
aceeași încăpere sau dintr-o încăpere
în alta. Cel mai utilizat tip este
schela pe capre de lemn și cele me-
talice de inventar.
În figura 55 este prezentată o
capră confecționată din lemn. Ca-
prele trebuie să fie bine întărite și
fixate în cuie pentru a nu se ri
turna. Pe capre se aşază dulapii ce
Fig. 54. Măsuţă metalică cu înălți- formează platforma (podina schelei).
me variabilă, După terminarea lucrului, dulapii
se ridică și caprele se mută.
Pentru înălțimi mai mari se utilizează schele din capre suprapuse
(fig. 56), la care pe prima podină se aşază o a doua platformă pe capre,
servind ca platformă de lucru.
Fig. 55. Capră de lemn. Fig. 56. Schelă din capre de lemn
suprapuse.
În figura 57 este prezentată o capră metalică extensibilă din profile
laminate și tablă ambulisată. Se compune din două suporturi în formă,
de A, in care culisează un cadru care susține podina.
Reglarea înălțimii caprei se face prin ridicarea sau coborirea cadrului
după nevoie, și fixarea lui cu bolţuri care pătrund prin gaura suportului
şi cele ale cadrului.
Cartea zugrăvului și vopsitorului 147
Caprele se așază cîte două la o distanţă de maximum 1,70 m. Peste
traversele de sus ale cadrelor se fixează podina de 1,00 m lăţime, executată
din panouri de dulapi asamblate cu chingi. Înălţimea minimă de la
sol la care se poate monta podina este de 1,35 m și maximă de 1,95 m.
100
7120
|k Ed
a
Fig. 57. Capră metalică extensibilă:
a — vedere laterală; b — vedere frontală; 1 — cadru-suport central reglabil; 2 —bolţ;
3 — traversă; 4 — găuri de fixare a bolțurilor; 5 — podină; 6 — contravintuiri.
Pentru lucrări de zugrăveli și vopsitorii la încăperi cu suprafaţa mare
şi înălțimi pînă la 5,00 m, se poate folosi schela turn din panouri și tra-
verse metalice de inventar (fig. 58), care, asamblate, pot alcătui turnuri de
1,00, 2,00 sau 3,00 m înălțime.
- Suprafaţa de sprijin a unei astfel de schele este de 1,80 x 1,80 m,
iar înălțimea unui cadru de circa 1,00 m.
148 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Panoul de inventar pentru podină (fig. 59) se execută dintr-o ramă
de tablă de 2 mm grosime, îndoită în formă de U, în care sînt fixate
scînduri de 2,5 cm grosime și 15 cm lățime, fără noduri sau crăpături.
Panoul are lungimea de 1,60 m, lăţimea
de 0,60 m, masa netă de 17 kg și poate
pt
suporta o sarcină de 150 kgt/m?,
Montarea se începe prin așezarea pe
pardoseală a celor patru tălpi, în care se
fixează cele dpouă traverse care for-
mează baza turnului. Primele două cadre
se montează pe tălpi perpendiculare pe
traverse.
Dacă schela se limitează la o simplă
platformă de 1,00 m înălțime, cadrele
montate se încheie cu alte două traverse
așezate paralel cu cele ale bazei, iar pe
montanţii cadrului se montează furcile pe
care se fixează panoul podinei.
Furcile sint prevăzute cu tije pentru
reglarea nivelului podinei.
Pentru ridicarea platformei la 2,00m
înălțime, se procedează la rigidizarea
cadrelor montate pe tălpi printr-o diago-
nală, apoi se montează cu ajutorul bolţu-
rilor cele două cadre ale panoului ur-
o mător, dispuse perpendicular faţă de cele
pr, e de dedesubt. Se solidarizează cu traver-
IZ_, sele respective, se montează tijele cu
îs . furci și apoi panoul podinei.
În cazul montări a celui de al trei-
Fa. 58. Schelă turn din pa-
nouri metalice: lea panou, în locul traverselor se mon-
1 — talpă; 2 — traversă; 3 — tează între cadrele celui de al doilea panou
cadru vertical ; 4 — diagonală;
5 — bolţ; 6 — tije de reglare;
7 > trei. o diagonală, dispusă perpendicular faţă
de diagonala panourilor de dedesubt.
Cadrele se montează cu ajutorul bolţurilor, perpendicular pe cadrele
celui de al doilea panou.
În continuare se montează și restul elementelor care formează schela
turn.
Tălpile pot fi înlocuite cu roţi orientabile (fig. 60), cînd schela turn
devine mobilă, avind posibilitatea să se deplaseze de-a lungul frontului
de lucru.
zugrav iasi 0746841891
Sarcina” maximă uniformă distribuită pe care o poate suporta schela
este de 150 kgt/m2.
Montarea schelei turn se face manual, cu grijă, pentru a se evita
deformarea elementelor componente și pentru a se menține stabili-
tatea ansablului în timpul manipulărilor,
Fig. 59. Panou de inventar pentru podină: Fig. 60. Roată orientabilă:
a — plan ; b — vedere ; podină; 2 — mon- 1 — roată; 2 — furca roții; 3 —
tant; 3 — longrină; — traverse, axul roții; 4 — axul de rotire a
tare.
e) Schele exterioare. Aceste schele folosite de către zugravi-vopsitori
pot Îi fixe sau mobile Cele fixe sînt, de fapt, schelele folosite de zidari,
tencuitori, betoniști ete , care, la terminarea lucrărilor, zugravii-vopsitori
finisează fațadele construcțiilor, completindu-se astfel aspectul arhi-
tectural, >
Schelele fixe folosite în mod curent sînt cele metalice tubulare
(fig 61). şi cele cu platforma autoridicătoare (fig 62).
Dintre schelele mobile, folosite în special de zugravii-vopsitori, sînt
și nacelele suspendate pentru o singură persoană sau pentru două per-
soane,
150 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
4 a
zaa
ÎI
6 2000= 3007 d
Fig. 61. Schelă tubulară
tip „6 Martie“:
a — elevaţie; b — sec-
ţiune transversală c—plan ;
d — detaliu A; 1 — mon-
taţii 2 — lonjeroane;
3 — traverse; 4 — traversă
de ancorare; 5 — contravin-
turi longitudinale; 6—con-
travinturi orizontale ; 7 —
vang scară ; 8 — ţevi de an-
corare mină curentă
scară ; 10 — mină curentă
balustrade ; 11 — coliere în
unghi drept ; 12 manşon ; 13
— nadă prelungitoare; 14 —
sabot ; 15 — ancoraje.
zugrav iasi 0746841891
Nacela suspendată mobilă pentru o singură persoană (fig 63), se
compune dintr-un cadru metalic de circa 2,00 m înălțime, executat din
ţeavă patrată care susține nacela de 0,90 m înălțime și pe a cărei podină
400 = 2an |
Fig. 62. Schelă metalică cu platformă autoridicătoare
1 — platformă de sprijin din dulapi; 2 — staţii de bază; :3 —
tronsoane; 4 — grinda principală a platformei; 5 — grinzi ter-
— Erinzi în consolă; 7 — parapet; 8 — cablu electric;
9 cablu de cupru pentru punere la pămint.
de 0,37 m: suprafață poate sta și lucra un singur muncitor Masa
netă a cadrului și a nacelei este de 80 kg, iar capacitatea portantă de
200 kg. S
Pe cadrul nacelei este fixat un troliu cu două minere, care poate
îi manevrat de muncitorul din nacelă În troliu se înfășoară cablul de
suspendare a nacelei, care, după ce trece prin doi sc ripeţi conducători,
152 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
7
*
S
60 . b
d
Fig. 63. Nacelă suspendată mobilă pentru o singură persoană:
— vedere frontală; b — vedere laterală; 1 — cadru metalic din țeavă pătrată;
2 — nacela; 3 — balustrada; 4 — troliu; 5 — minere; 6 — scripeţi.
zugrav iasi 0746841891
care îi asigură stabilitatea și verticalitatea, este prins de o consolă fixată
la partea de sus a construcţiei.
Un alt tip de nacelă suspendată mobilă este și acela din figura 64,
în care pot activa doi muncitori, Se compune dintr-o nacelă alcătuită
>
4 6 10
a 4
Fig. 64. Nacelă suspendată mobilă pentm două persoane:
a — vedere frontală ; b — vedere laterală ; 1 — cadre metalice ; 2 — du-
lapii parapetului; 3— mina curentă; 4 — trolii; 5 — minere;
6 — podină.
din două cadre metalicerdin țeavă cu diametrul de 70 mm, solidarizate
între ele cu dulapi de lemn, care constituie totodată și balustrada nacelei,
Nacela se ridică cu ajutorul a două trolii acţionate manual din interiorul
nacelei, prevăzută cu cablurile respective,
Nacela este suspendată de două console, care se pot fixa pe acoperiș,
terase sau balcoane, prevăzute, la rindul lor, cu scripeţii şi cablurile de
susținere, precum şi cu două role care rulează pe faţa clădirii atunci
cind se ridică sau coboară.
Suprafaţa podinei este de 3,00 m?, masa netă a nacelei de 300 kg,
iar capacitatea portantă de 250 kgf.
B. UTILAJE PENTRU PREPARAT COMPOZIȚII
Utilajele principale cu care sînt dotate atelierele pentru prepararea
compozițiilor de zugrăvit sau de vopsit sînt: malaxoarele, mașinile
de frecat compoziţii, amestecătoarele și aparatele pentru strecurarea com-
poziţiilor,
154 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
1, MALAXOARE
Malaxoarele. Se întrebuințează pentru prepararea chiturilor sau
pentru îmbunătățirea sau omogenizarea celor livrate de fabrici. Dintre
malaxoarele existente cel mai folosit este de tipul 0—6 cu două axe cu
palete (fig. 65).
78 /
/
ESEIST)
&))
i
$
=
zi.
itinaite a
1577.
ST
Fig. 65. Malaxor.
zugrav iasi 0746841891
Malaxorul se compune dintr-o albie metalică, prevăzută la exterior
cu un mîner pentru răsturnare, în vederea golirii amestecului, iar în
interior la partea de jos cu două axe cu palete care se rotesc în sens
invers și cu viteze diferite. Axele sînt acţionate de un electromotor
prin intermediul unui reductor. Electromotorul și reductorul, roata
de transmisie și cureaua se protejează cu o manta metalică.
Malaxorul de chit de tip 0-6 are o productivitate de 80—110 kg/h.
2. MAȘINI DE FRECAT COMPOZIȚII
Maşinile de îrecat compoziţii. Se folosesc în ateliere pentru prepararea
compozițiilor de zugrăvit sau de vopsit, a pastelor de pigmenţi și a
chiturilor, precum și îmbunătățirea sau omogenizarea compozițiilor
gata preparate de fabrici. Cu ajutorul lor se obține dispersia pigmentului
sau a materialului de umplutură în liantul compoziţiei. Această dispersie
trebuie să fie cît mai uniformă, deoarece influențează asupra aspectului
peliculei după aplicare și în special asupra rezistenței ei în timp.
Mașinile de frecat folosite în industria de lacuri și vopsele sînt
de trei feluri şi anume: cu trei valţuri, cu două valţuri și cu o bară și
Fig. 66. Schema funcţionării mași- Fig. 67. Schema
nilor de frecat compoziţii, cu trei funcţionării maşini-
valţuri : lor de frecat com-
1, 2, 3 — valturi; 4 — cuţit; poziţii, cu un valţ şi
5 — jgheab de evacuare a compoziţiei; o bară:
8 — compoziţie, i <0amiiji 3-a baciu
3 — compozitie;
« — cuţit.
cu un singur valț și cu o bară. Modul de funcţionare 'a”acestor mașini
este indicat schematic în fig. 66, 67 şi 68. Cele folosite în atelierele centrale
sau de șantier sînt în general maşini de frecat cu platouri şi pilnie acțio-
nate manual sau mecanic.
156 Unelte, dispozitive, aparate şi je folosite
În atelierele centrale sau de șantier, așa cum s-a arătat mai înainte,
se folosesc, după nevoile producţiei, mașini de frecat compoziţii cu
acţiune manuală sau cu acțiune mecanică.
vînd în vedere importanţa acestor mașini în organizarea execu-
tării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii, se va descrie în continuare
modul lor de funcţionare și caracteristicile principale ale mașinii acţionate
mecanic, care este folosită cu precădere în atelierele centrale.
a) Maşina de îrecat compoziţii, cu acţiune manuală (fig. 69). Se
compune din două platouri de fontă, unul superior fix 1 și altul inferior
7
Fig. 68, Schema funcţionării
mașinilor de frecat compozi-
ţii, cu două valţuri și o bară
1, 2 — valţuri; 3 — bară; 4—cu- Și mă de frecat
ției 3 Iana de” evietare "a Fig. 69. Maşină
compoziţiei; 6 — compoziţie. vopsele cu platouri (secțiune).
mobil 2 fixat pe un dispozitiv special 3 așezat pe suprafața sferică a
capătului de sus al arborelui vertical. Acest arbore este pus în mișcare
cu ajutorul unor roți conice 4, printr-o manivelă 5, asttel că învirtește
platoul. În pilnia 6 se introduce vopseaua semilichidă, care coboară
pe platouri, unde este frecată. Pentru introducerea uniformă a vopselei
zugrav iasi 0746841891
pe platouri, în centrul pilniei se rotește un ax 7, prevăzut cu două palete.
Axul este fixat într-un dispozitiv, care susține platoul interior. Pentru
schimbarea fineţei compozițiilor, se reglează spaţiul dintre platouri
cu ajutorul unui dispozitiv care apropie platourile. Ieșirea compoziţiei
frecate se face printr-un jgheab $. Această mașină se mai poate pune
în mișcare și cu un electromotor.
Prin felul construcției mașina poate fi închisă ermetic, evitindu-se
astfel pierderile de dizolvanţi. Datorită acestui fapt mașina poate fi
folosită la frecarea lacurilor pe bază de nitroceluloză, acetil celuloză,
vopsele pe bază de alchidal ete., unde se lucrează cu dizolvanţi cu punct
de fierbere scăzut.
Pentru frecarea compozițiilor de vopsea de culoare albă, se între-
Duinţează mașini de frecat cu platouri de porțelan.
D) Maşina de frecat compoziţii cu platouri tronconice, cu acțiune
mecanică (fig. 70), se compune dintr-un electromotor, 7, cu un ax vertical
care transmite turația unui reductor, format din roata dințată motoare 2,
4% 2
Fig. 70. Mașină de frecat tompoziţii cu platouri
tronconice.
158 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
roata intermediară 3 și roata antrenantă 4 a axelor platourilor. Dispozi-
tivul de frecare se compune dintr-un platou tronconic » mobil și unul
fix 6. Cele două platouri sînt prevăzute cu două pietre de irecare ale căror
suprafeţe de contact cu șanțuri elicoidale îmbunătăţesc frecarea și
antrenează compoziţia frecată către exterior, pentru a se evacua prin
jgheabul de descărcare 7. Spaţiul dintre cele două pietre se poate regla,
obţinînd prin aceasta vi ţia fineţei de frecare a compoziţiei. Axul
platoului mobil se prelungește și pătrunde în pîlnia de alimentare de
fontă $, unde este prevăzut cu două palete 9, care servesc la amestecarea
compoziţiei. respective.
Umplerea aparatului cu compoziţii se face prin pilnia de alimentare,
care, după ce se amestecă cu paletele din pilnie și se freacă între cele două
pietre, se evacuează prin orificiul de descărcare și se scurge prin jgheab
în vasul respectiv de transport sau de depozitare.
Corpul reductorului se fixează cu şuruburi pe o masă sau un banc
de 0,70 m înălțime.
Productivitatea mașinii de frecat de tip 0-10 A este pentru:
— compoziţii de zugrăvit 110 kgJoră;
— chituri pentru vopsitorii
și paste de pigmenţi
— compoziții de vopsit
8. AMESTECĂTOARE
Amestecătoarele se între-
buinţează pentru omogeniza=
rea compozițiilor preparate în
atelier sau primite gata prepa-
rate, precum și pentru pregă-
tirea unor soluţii sau emulsii
necesare preparării compozi=
iilor.
În atelierele centrale și de
șantier se folosesc amestecă=
toare acţionate manual și ames=
lecătoare acţionate mecanic.
a) Amestecător acţionat ma-
nual. Un tip de amestecător
acționat manual este reprezen-
Fig. 71. Amestecător cu acţiune manuală, tat în fig. 71. La acest aparat
zugrav iasi 0746841891
s-a atilizat mecanismul
mașinii manuale de
frecat compoziţii că-
ruia i s-a scos partea |
de sus, adică pilnia și
platourile iar în locul 5,
lor s-a fixat un rezer-
vor 1 de 201 capaci-
tate, în interiorul că-
ruia se învirteşte un ax să 2
cu palete 2 și lanţuri 4.
Compoziţia se evacu-
ează prin orificiul 3.
Productivitatea ames-
tecătorului este de „AO Cy e
400—460 1 compoziţie,
într-un schimb de 8 ore.
b) Amestecătoare 6
350-400
acţionate mecanic. Un
tip de amestecător cu
o productivitate mare 2502 |32
și uşor de folosit în
ateliere, este ameste-
cătorul acţionat me=
canic de tipul S$.365. 7
Aparatul este mobil
(fig. 72). amestecarea
efectuîndu-se în vase Fig. 72. Amestecător mobil cu acțiune mecanică.
de inventar 1 de
30—50 1 capacitate, prevăzute cu capac etanș 2 cu închizătoare speciale 3
şi cu mînere 4 pentru transport.
Acţionarea mecanică se face printr-un electromotor prevăzut cu
reductor, al cărui ax vertical » pătrunde prin capac în vasul de ames-
tecare. Axul, la capătul din vas, este prevăzut cu lanțuri 6 și cu palete 7,
Se pot folosi axe de lungimi diferite, după înălțimea vasului de inven-
tar în care se amestecă compoziţia.
Prin rotirea axului cu lanţuri și palete se crează în compoziţie curenţi
care antrenează și amestecă cantitatea de material din vas.
În timpul transportului și depozitării, vasul de inventar este aco-
perit cu capacul propriu cu închidere etanșă, însă în timpul amestecări
160 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
compoziţiei, se foloseşte capacul cu care este prevăzut axul electromoto-
rului prin care acesta pătrunde în vas.
Productivitatea amestecătorului $.365 este de 200— 300 kg/h.
Un amestecător practic şi ușor care poate fi folosit la omogenizarea
compozițiilor de zugrăvit, vopsit și chituit, atit în ateliere cît și pe șantie-
re, este și amestecătorul electric mobil din fig. 73, care are ca unealtă de
bd
e d
Fig. 73. Amestecător Fig. 74. Dispozitive de amestecare-
electric mobil: agitare :
1 — unealtă electrică a — disc perforat, cu cite opt elice pe-
de bază; 2 — tija; riferice ; b — inele încrucișate; e — ca-
3 — dispozitivul de a- dru încrucişat; d — profil U.
mestecare.
bază mașina electrică tip 13. Cu ajutorul mandrinei se prinde o tijă de
oţel 012 mm, avînd capul inferior filetat pentru înșurubarea dispoziti-
vului de amestecare.
zugrav iasi 0746841891
Produsul este dotat cu trei tije de lungimi diferite și cu patru tipuri
de dispozitive-agitare (fig. 74).
Tipul agitatorului care trebuie utilizat este impus de natura ma-
terialului. Astfel, folosind discurile se realizează o amestecare prin
absorbţie și centrifugare, care antrenează masa mai densă de vopsea
de pe fundul recipientului; cu agitatoarelg cu inele încrucişate se obţine,
prin centrifugare, o bună amestecare a masei de vopsea. Dispozitivul în
formă de cadru încrucișat realizează o bună amestecare a compozițiilor,
avînd avantajul că antrenează în mișcare și materialul din unghiurile
moarte (colţurile recipientului). Agitatoarele de tip U realizează amesteca-
rea prin batere și se recomandă pentru compoziţiile care prezintă neomo-
genități.
În funcţie de adîncimea recipientului cu vopsea, se alege și se montea-
ză tija cu lungimea adecvată, iar în funcţie de cantitatea de material
existentă în recipient se alege dimensiunea agitatorului (disc, inele sau
de tip U).
În tabelul 11 sînt indicate caracteristicile tehnice şi funcţionale ale
amestecătorului electric.
După alegerea și montarea tijei și agitatorului corespunzător vasului
și compoziției, întregul ansamblu se agaţă de un cadru sau de un cîrlig
Tabelul 11
Caracteristici a, Valoarea
Motorul electric+
— putere 1W 0,450
— tensiune v 220
— turaţia la axul mandrinel rot/min | 500
Tija amestecătorului1
— diametru mm 12
— lungime mm 650; 800; 1000
Dispozitive de agitare+
— diametrul discurilor 9 mm 90; 120; 140
— diametrul inelelor 8 mm 80; 100
— caâru (x L) mam 90 x 120
— profile U (x L) mm 125 X 145
Masa netă Lg 55
Productivitatea tehnică +
— amestecarea compozițiilor de zugrăveli și
vopseli dm?/n 200 — 250
— amestecarea chiturilor dm? 50 — 60
162 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
deasupra vasului. Se pornește motorul electric și se introduce agitatorul
în compozi
Amestecătorul de vopsea poate fi menţinut în stare de funcţiune,
fie numai atit timp cit se apasă pe butonul de acţionare plasat la minerul
de apucare, fie perma-
iz nent, cînd butonul se blo-
chează printr-un dispozi-
tiv special.
Pentru omogenizarea
compozițiilor pe șantier,
în vase mai mici sau direct
în amabalajele lor se
poate folosi un ameste-
cător care are ca bază
o mașină electrică de
găurit de 1,5—20 kg
masă netă, prevăzută cu
o mandrină de 10 mm,
cu care se pot fixa, după
nevoie, trei tipuri de
tije cu unul, două sau
trei discuri cu alice peri-
ferice (fig. 75).
Motorul electric de
1,7 A şi 370 W, se cu-
————————————plează la tensiunea de
Fig. 75. Amestecător electric, portabil, adaptat 220 V și are turaţia re-
la maşina electrică de găurit, glabilă, cuprinsă între O
şi 2400 rot/min.
Cu acest amestecător se obține la locul de lucru, comod și repede,
o omogenizare foarte bună a compozițiilor de vopsit și de zugrăvit.
4. DISPOZITIVE ȘI APARATE PENTRU STRECURAREA COMPOZI-
p ȚIILOR
Dispozitivele și aparatele pentru strecurarea compozițiilor sînt
destinate- pentru îndepărtarea pojghițelor, cocoloașelor, particulelor
mai mari de pigmenţi sau altor impurități din compoziţiile de vopsit
sau zugrăvit, care pot bloca sau deregla aparatele de pulverizare, înfundin-
zugrav iasi 0746841891
du-le duzele și canalele de admisie și care, dacă totuși trec, strică aspectul
estetic al suprafeţei finisate. Și
Cele mai folosite sînt: dispozitivul de strecurat cu acțiune manuală
şi sitele vibratoare mecanice.
a) Dispozitivul de strecurat cu acţiune manuală (fig. 76). Se compune
dintr-un suport cu un vas 1 prevăzut cu o sită deasă care formează
Fig. 76, Dispozitiv pentru strecurarea compozițiilor de zugrăvit
sau vopsit.
fundul vasului 2. În interiorul vasului se rotește, cu ajutorul manivelei
4, un ax 3, pe care este fixată o perie de păr 5. Compoziţia introdusă
în vas se strecoară prin sita de la fund, activîndu-se strecurarea prin
rotirea periei. Compoziţia bună pentru lucru se strînge într-un vas
aşezat sub vasul de strecurat, iar reziduurile se evacuează printr-un
orificiu lateral 6.
b) Sita vibratoare. Prin mecanizarea operaţiilor de strecurare a
compozițiilor se realizează o productivitate sporită, obținîndu-se totodată
şi rezultate calitative superioare. În fig. 77 se prezintă o sită vibratoare
care se compune, în principiu, din vibratorul 7, recipientul 2 și cadrul
suport 3.
Vibratorul este acționat de un motor electric monofazic.
Recipientul de vopsea are în interior o sită interschimbabilă % iar
în partea superioară un capac 5, fixat cu clemele 6. Etanșarea este asigu-
rată de garnitura 7. În partea inferioară, recipientul este deschis.
Pe cadrul suport, executat din țeavă, se sprijină, prin intermediul
tampoanelor de cauciuc $, recipientul şi vibratorul.
Acţionarea motorului se face de la pupitrul de comandă 9, prevăzut
cu două butoane 10 pentru pornire şi oprire. Racordul la reţeaua de
164 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Fig. 77. Sită vibratoare.
alimentare se face prin conductorul electric 17, prevăzut cu fișă cu contact
de protecţie.
Caracteristicile tehnice și funcţionale ale aparatului sînt date în
tabelul 12.
Tabelul 12
Caracteristici apa, Valoarea
Motorul:
— putere W 0,250
— tensiune Yi 220
— Intensitate A 1
Frecvența de vibraţie vibr./min. 4 000 ;6 000 ;8 000
Capacitatea recipientului 1 45
Dimensiuni de gabarit1
— lăţime mm 550
2 înălţime ma 500
Masa netă kg 17,200
Productivitatea 1 48 — 50
zugrav iasi 0746841891
Pentru punerea în funcțiune a sitei se procedează la efectuarea urmă-
toarelor operaţii pregătitoare:
— se deschide capacul recipientului;
— se alege sita cu mărimea ochiurilor, corespunzătoare naturii
compoziţiei ce urmează a fi strecurată și se montează în recipient;
— se aşază un vas curat sub recipient, pentru colectarea materialului;
— se introduce fișa în priza de curent electric pentru tensiunea de
220 V şi se verifică funcţionarea în gol.
D upă terminarea acestor operaţii pregătitoare se toarnă vopseaua
pe sită. Partea fluidă cu suspensiile fine trec imediat prin sită în vasul
colector, rămînînd pe sită un amestec de suspensii fine și grosiere sub
formă de pastă.
Se montează capacul, asigurindu-se închiderea cu clemele respective,
şi se pune în funcţiune vibratorul prin apăsarea pe butonul „pornit“
al pupitrului de comandă. Vibratorul generează o mișcare vibratorie
în plan orizontal, care se transmite sitei, fluiditicind compoziţia astfel
ca aceasta să poată trece prin ochiurile sitei.
Frecvența de vibrare se poate regla în trei trepte, permiţind ca, în
funcţie de viscozitatea compoziţiei de strecurat, să se poată folosi frecven-
ţa optimă.
Pentru compoziţiile cu o viscozitate redusă se utinzează frecvența
de 4 000 vibrații pe minut, iar pentru cele cu viscozitate mare, frecvența
de 8 000 vibrații pe minut. Frecvența medie de 6 000 vibrații pe minut
este cel mai des utilizată pentru compoziţiile proaspăt preparate; de
altfel, aparatul este reglat la livrare pe această treaptă de frecvenţă.
După ce se termină strecurarea compoziţiei, se opreşte funcţionarea
vibratorului prin apăsarea butonului „oprit“, se deschide capacul, se
s coate sita şi se curăţă atit sita propriu-zisă, cît şi recipientul și capacul,
s pălindu-le cu solventul compoziţiei, pentru, a se evita amestecarea
compozițiilor și înfundarea ochiurilor sitei.
C. APARATE PENTRU CURAȚIREA ȘI ŞIEFUIREA SUPRA-
FEȚELOR
Pentru curățirea de praf a suprafeţelor suport se folosesc, în general,
aparate acţionate cu aer comprimat.
166 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
1.PERII DE SIRMĂ MECANICE
Pentru curățirea ruginii sau a
vopselei vechi de pe suprafeţele
metalice, se pot folosi perii ro=
5 tunde de sîrmă de oțel 7, puse
| în funcţiune de un electromotor
2,
de care sînt cuplate printr-un
ax flexibil 3 (fig. 78 a).
Peria este manevrată astfel
încît să curețe rugina de pe ele-
mentele metalice care urmează
a fi vopsite.
Periile mecanice mai pot fi ac-
ționate și cu ajutorul aerului com=
primat (fig. 78, b).
Periile rotunde de sirmă de
aţel se mai pot atașa la mașina de
= găurit electrică, în locul bur-
MD ghiului.
a b 2. APARAT DE SABLAT
Big 76
perie BE Alraca
PERIE electric
acționată £ ;
(secţiune) Pentru curățirea
y ruginii
DR șiaaa a
— perie pneumatică (vedere). vopselei vechi se mai folosesc și
aparatele numite suilătoare de
nisip sau aparate de sablare (fig. 79), cu una sau cu două camere.
Principiul de funcţionare al unui astfel de aparat este următorul:
Nisipul ajunge în rezervorul 4 trecînd printr-un ciur 1 și o pilnie
2, cînd supapa conică 3 este deschisă. La partea de jos rezervorul are
un fund conic, în care se află un orificiu de trecere 5, care se poate închide
cu închizătorul 6. Aerul comprimat vine de la compresor la fundul conic
printr-un robinet 7 şi, în același timp, pătrunde în rezervor sub supapa
conică, printr-o țeavă 8. Apăsînd pe supapă se întrerupe comunicația
rezervorului cu aerul din exterior şi deci se produce o presiune în rezervor.
În același timp, aerul comprimat trece printr-un canal 9 în camera
de amestecare 10.
Cînd se deschide închizătorul, nisipul iese sub presiune și ajunge
în camera de amestecare, unde întilnește curentul de aer comprimat,
care îl duce printr-un furtun 77 la dispozitivul de sablare 72 (tijă cu
zugrav iasi 0746841891
duză sau pistol), de unde ţișnește afară cu o putere capabilă să roadă
rugina și vopseaua veche de pe metal.
Pentru asigurarea unei bune funcţionări a aparatului, nisipul tomate
să fie perfect uscat, iar aerul comprimat trebuie curăţit de apă și ulei.
n
Fig. 79. Suflător de
cameră (secţiune).
În cazul în care nisipul de sablat este umed, atunci el trebuie încălzit
în tăvi de tablă și numai după uscarea lui va putea fi introdus în rezervor
prin sita și orificiul de la partea superioară, avînd grija ca maneta de
reglare a nisipului 6 să fie închisă.
În timpul operaţiei de sablare, muncitorul specializat trebuie să
fie echipat cu o mască de protecţie. Acesta va ţine dispozitivul de sablare
astfel încît să formeze cu suprafaţa care se curăţă un unghi de 70—80*;
în nici un caz jetul de nisip nu trebuie să cadă perpendicular pe suprafață.
Distanţa dintre duză și suprafața de sablat trebuie să se menţină
la 150—350 mm, la o presiune a aerului de 2—5 at.
168 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Calitatea curățirii prin sablare depinde de efectul abraziv al materia-
lului întrebuințat, de puritatea aerului comprimat și de regimul de lucru
al compresorului.
Rezultate satisfăcătoare se obţin și prin curăţire cu alice. În acest
caz se elimină aproape complet formarea prafului de silice provenit
prin distrugerea granulelor de cuarț și deci și pericolul îmbolnăvirii de
silicoză.
8. APARATE PENTRU CURĂȚIREA ȘI ȘLEFUIREA SUPRAFEŢELOR
a) Aparat portabil de șlefuit. Pentru curățirea și şlefuirea suprafețelor
de lemn și de metal ce urmează a fi vopsite, se utilizează, atit pe șantierele
de construcţii, cît și în atelierele anexă, aparatul electric portabil de
șlefuit cu disc abraziv din fig. 80.
Acest aparat se com-
pune din motorul elec-
7 x] tric 1, reductorul2, mine-
rele de manipulare 3 și 4,
Za discul abraziv 5, apără=
toarea 6 şi conductorul
electric cu fişă 7.
Motorul electric este
Ne de tip monofazat, prevă-
zut cu un întrerupător
basculant $ pentru por-
| nire-oprire.
Alimentarea motoru=
Fig. 80. Aparat electrie portabil de șlefuit, „lui se face numai prin
intermediul unui trans-
formator de separare, cu tensiunile de lucru de 220/220 V ; în acest scop,
cablul de alimentare al aparatului este bitilar, iar fişa nu are contact
de protecţie. Această construcţie este impusă de normele de protecţie
a muncii pentru aparatele electrice portabile.
Caracteristicile tehnice şi funcţionale ale aparatului electric portabil
de șlefuit şi ale transformatorului de separare sînt indicate în tabelul 13.
Pentru punerea în funcțiune a aparatului de șlefuit, se introduce
fişa în priza transformatorului și apoi se face racordarea acestuia la
reţeaua electrică de alimentare.
La axul-port-sculă al reductorului se montează discul abraziv co-
respunzător.
zugrav iasi 0746841891
Tabelul 13
Caracteristici usltatne, Valoarea
a. Aparatul de șlefuit
Motorul
— puterea utilă EW 0,250
— tensiunea v 220
Turaţia discului rot/min [5000
Diametrul discului 9 mm 180
Masa netă kg 3,500
Productivitatea mah 10 — 12
b. Transformatorul de separare
Tensiunea primară y 220
Tensiunea secundară v 220
Puterea VA 0,500
Masa netă kg 12
Acţionînd întrerupătorul, motorul electric antrenează în mișcare
de rotaţie scula, prin intermediul reductorului.
Se verifică funcționarea aparatului la mersul în gol, după care se
procedează la operaţiile de șlefuire. Se apucă mînerul lateral cu mîna
dreaptă și minerul posterior cu mîna stingă, efectuindu-se în mișcări circu-
lare largi pe deasupra suprafeţei care se pregătește pentru vopsire,
procedind la îndepărtarea fie a stratului de vopsea veche, fie a materia-
lelor străine provenite de la alte operaţii tehnologice (mortar de la tencui-
re, var sau humă de la zugrăveli etc.), fie stratul de oxizi (rugină) de pe
suprafeţele metalice.
Îm afară de pregătirea prin curăţire a suprafeţelor pentru vopsit,
aparatul poate fi folosit și pentru șlefuit, prevăzindu-se acest scop discuri
abrazive cu granulaţia corespunzătoare. Se șlefuiesc astfel suprafeţele
chituite, grunduite sau șpacluite, în vederea obţinerii unei suprafeţe
netede și plane.
Aparatul mai poate fi folosit și la lustruirea suprafeţelor care au
fost vopsite, montînd în locul discului abraziv, fie un disc-]„perie cu firul
moale și lung, fie un disc de pislă.t 2
!b) Aparat mobil pentru șlefuit suprafeţe chituite. Pentru șlefuirea
pereţilor chituiți se folosește aparatul electric de șlefuit cu disc (fig. 81)
indiferent de felul cum s-a făcut aplicarea chitului.
170 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Aparatul se compune dintr-un disc cu cauciuc 7, pe care este fixată
hîrtia de șlefuit (șmirghel) cu granule fine. Discul se rotește fiind acționat
de un electromotor 2,
care-i transmite rota-
za ţia printr-un „ax fle-
alt, xibil, protejat de un
furtup de cauciuc 3.
Pentru a se putea de-
plasa cu ușurință. apa-
ratul leste montat pe
un șasiu cu rotițe 4.
Discul cu hirtia de șle-
fuit se aplică pe perete
și aparatul se pune în
4 funcţiune. Suprafaţa se
Fig. freacă, șlefuindu-se, iar
81. Aparat electric de șlefuit cu disc.
praful rezultat este
suflat de aerul comprimat, care este introdus printr-un tub de cauciuc
şi care iese printr-un orificiu al discului.
În locul discului cu hirtie de
șlefuit, aparatul poate avea o
piatră rotundă de gresie.
Prin înlocuirea hirtiei de șle-
fuit cu o bucată de pislă, permite
folosirea aparatului și la operaţiile
de lustruire a peliculelor.
c) Aparat de curăţat şletuit,
adaptat la maşina de găurit. Un
aparat ușor și comod de manevrat,
folosit atît la curățarea suprafe=
țelor cît și la șlefuire și lustruire,
este și mașina de găurit, prezen=
tată în fig. 75 care, dotată cu
disc, ca unealtă activă, prevăzută
fie cu un abraziv (fig. 82), cuo
: i perie sau cu o pislă, poate efectua
Da SE a ae bă d operaţiile amintite în bune con-
Fig, 82. Aparat electric portabil de diții şi cu o productivitate
şletuit, adaptat la mașina de găurit, Satisfăcătoare.
zugrav iasi 0746841891
D. APARATE FOLOSITE PENTRU APLICAREA COMPOZIȚII-
LOR DE ZUGRĂVIT
Pentru aplicarea mecanizată a compozițiilor de zugrăvit se folosese
diferite tipuri de aparate, care funcţionează pe principiul pulverizării
materialului care se aplică pe suprafața ce se finisează.
După felul acţionării, aparatele de zugrăvit se împart în aparate
acţionate manual și aparate acţionate electric.
1. APARATE DE ZUGRĂVIT ACȚIONATE MANUAL
Aparatele de zugrăvit acţionate manual se împart în aparate cu
funcţionare intermitentă și aparate cu funcționare continuă.
a) Aparat de zugrăvit cu funcţionare intermitentă. Un aparat manual
cu funcţionare intermitentă de tip „Kalimax“ este reprezentat schematic
în fig. 83.
Principiul pe care se 4
bazează funcționarea apa- pr
ratului constă în pomparea A 5
de aer în rezervorul aces-
tuia în care se află compo-
ziția de zugrăvit. Se reali-
zează o presiune în spaţiul
de deasupra compoziţiei
care o obligă să treacă prin-
tr-un tub de cauciuc la un
pulverizator (duză) sau la
un separator, unde capătă
o mișcare de rotaţie şi se
separă în particule fine,
care sînt împroșcate pe su-
prafața de zugrăvit.
La acest fel de pulveri-
zare, deci, aerul nu participă
direct în procesul de pulve-
rizare ci numai presează
compoziția de zugrăvit obli-
gînd-o
am să treacă prin
i dispo- Fig. 83. Aparat de pulverizat cu funcţionare
zitivul de pulverizare. intermitentă, tip „Kalimax“,
172 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Aparatul se compune dintr-un rezervor 1 în care se introduce com-
poziţia de zugrăvit prin gura de încărcare 2, prevăzută cu un bușon
de închidere. Ridicarea presiunii aerului din rezervor, necesară pulve-
rizării compoziţiei, se obţine cu ajutorul unei pompe 3 fixată în interiorul
rezervorului. Printr-un miner 4 se manevrează în corpul pompei o tijă
5, care are fixat la partea de jos un piston de piele 6, prevăzut cu un orificiu
care se închide cu o clapetă 7. Lia partea de jos a pompei se află o supapă
cu bilă $, a cărei deplasare este limitată de orificiul 9 și fundul constituit
dintr-un grătar de sirmă 10. Compoziţia 11 din rezervor, sub acțiunea
aerului comprimat 12, iese prin ştuţul 73 prevăzut cu un robinet 14.
La ștuț se racordează furtunul de refulare, la care se atașează injectorul
cu duza de pulverizare. Aparatul este prevăzut cu un manometru 15,
care indică presiunea aerului din rezervor şi cu o supapă de siguranță
16, care se declanşează automat atunci cînd presiunea din interiorul
rezervorului depăşeşte presiunea maximă la care acesta poate să reziste.
Presiunea din rezervor se ridică prin pomparea de aer din exterior
cu ajutorul pompei și anume: prin ridicarea pistonului 6 se formează
dedesubt vid care obligă supapa cu bila să se închidă, fiind presată
de jos în sus de compoziţia din rezervor, deschizindu-se în același timp
supapa cu clapetă 7a pistonului prin care pătrunde „aerul aflat deasupra
acestuia.
La mișcarea de coborire a pistonului, aerul de sub piston se comprimă
și obligă clapeta 7 să se închidă, împinge bila supapei 8, care lasă aerul
să treacă și să pătrundă în rezervor deasupra compoziției. Prin mișcări
succesive de du-te-vino ale pistonului presiunea aerului din rezervor
crește ajungind la presiunea cerută pentru obţinerea pulverizării com-
pozit
Caracteristicile tehnice ale aparatului sînt:
— capacitate de încărcare 20 1;
— presiunea utilă 3—5 daN/em2;
— diametrul rezervorului 230 mm;
— înălțimea rezervorului 650 mm ;
— masa netă aproximativă 2 kg.
b) Aparat de zugrăvit eu funcţionare continuă. În fig. 84 este re-
prezentat schematic aparatul manual de zugrăvit AMZ, cu funcționare
continuă. Prin acest procedeu se înlătură neajunsul pulverizării neuni-
forme a compoziţiei, cauzat de variaţia presiunii, precum și a pierderii
de timp la încărcarea rezervorului.
Aparatul se compune dintr-o pompă cu membrană 7, acționată
de pîrghia de manevrare 2, prin articulația 3 și de corpul pompei 4
zugrav iasi 0746841891
cu rezervorul de aer 5. Com-
poziția este aspirată prin
mișcarea membranei, din va-
sul de alimentare prin sorbul
6, furtunul 7, şi supapa de
aspirație8 şi refulată prin
supapa 9 în îurtunul 10 care
o conduce în injectorul 11
şi duza 12 unde se pulve-
rizează. Rezervorul de aer
este prevăzut cu un ma-
nometru care indică presiu-
nea care acţionează asupra
compoziţiei. La începerea lu-
crului se închide robinetul 14
al dispozitivului destropit 11
și se manevrează pirghia
pină se obține presiunea de
lucru, după care se poate în-
cepe operaţia de pulverizare,
acţionind asupra pîrghiei
continuu pentru menţinerea Fig. 84. Aparat de pulverizat cu funcţio-
unei presiuni constante, nare continuă, fără rezervor.
2. APARATE DE ZUGRĂVIT ACȚIONATE ELECTRIC
Aparatele de zugrăvit acţionate electric, folosite în mod curent
pe şantiere, sînt cele cu funcționare continuă de tip AEZ-l şi AEZ-2.
a) Aparatul de zugrăvit acţionat eleetrie,gde tip AEZ-1. (fig. 85) [Este
un aparat de zugrăvit cu o productivitate mare, compus dintr-un electro-
motor 1, care prin intermediul unui reductor 2 cu excentric 3, pune în
mișcare biela 4, care acţionează asupra pompei cu membrană 5. Mișcarea
membranei produce absorbţia compoziţiei din vasul respectiv prin
sorbul 6 şi refularea ei prin camera supapelor cu bile 7 și 8 în rezervorul
9, de unde, prin presiunea acumulată este împinsă în furtunul de lucru
10 terminat cu dispozitivul de stropit 12. Măsurarea presiunii din rezervor
se face cu manometrul 17.
b) Aparatul de zugrăvit acţionat eleetrie, de tip 'AEZ-2 (îig.86).
Este un aparat modernizat, similar cu tipul AEZ-I, avînd în componența
sa un motor electric 7 de acţionare și o pompă cu membrană 2, pusă
Fig. 85. Aparat electric de zugrăvit (AEZ-1) cu
pompă cu membrană.
Fig. 86. Aparat electric de zugrăvit, modernizat, tip
AEZ-2.
zugrav iasi 0746841891
în funcțiune direct de un sistem bielă-manivelă 3. Conectarea cu rețeaua
electrică se face prin întrerupătorul 4 și fișa 8.
Sistemul de aspiraţie-refulare este constituit, din supapele 5 și 6
în formă de pastile de cauciuc care reazemă pe scaune metalice, iar
aspirația se face prin furtunul 7 cu sorb și sită. Aparatul este prevăzut
cu o supapă de siguranță 10 și un circuit de retur 17; manometrul 9 este
montat lingă capacul port-duză.
Sistemul de pulverizare se compune din furtunul 12, tija metalică.
13 cu robinetul 74,și capacul port-duză 15 cu duza 16.
Aparatele AMZ, AEZ-I şi AEZ-2 se sprijină pe cite o placă metalică.
Caracteristicile tehnice și funcţionale ale aparatelor de zugrăvit
AMZ, AEZ-I şi AEZ-2 sînt indicate în tabelul 14.
Tabslul 14
“Tipul aparatului
emma Pa
oltatea
| ma | ama
Tipul pompei cu membrană
Frecvența oscilaţiilor membranei loscil/iin 420 2820
Amplitudinea membranei mm 6 1,5
Debitul pompei 1 4,8— 5,3—5,6
Presiunea de lucru daNjem? 5= 50,5
Motorul electric;
— putere KW — 0,150 0,150
— tensiune v 2 220/380 220/380
Dimensiunile furtunurilor
(8 x):
— de absorbție mm | 28x1100 [28 x 1100 | 28 x 1500
— de refulare mm | 1810000 | 18 x 10000] 18 x 10000
Lungimea pulverizatorului |
(2 buc) mm | 900-+1500| 900-+1500! 2 x 900
Diametrul duzelor Omm 0,5; 1; 1,5;10,5; 15; 1,5;| 0,8;1; 1,5;
14 18 2:
Dimensiuni de gabatiti
— Innâme mn 900 530 350
— Tătime mm | 190 240 34
înălţime mm [1300 30 350
Masa tă ka 21 20 23
Productivitatea m: 100—150 | 200—250 | 200—250
Punerea în funcţiune a aparatelor AMZ, AEZ-l și AEZ-2, se face
în felul următor:
— se introduce compoziţia de zugrăvit într-un vas rezervor curat,
după ce s-a strecurat printr-o sită cu 900 ochiuri/em?;
176 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
— aparatele electrice de zugrăvit AEZ-l și AEZ-2 se racordează
la reţeaua electrică de alimentare printr-o fişă prevăzută cu contact
de protecţie;
— se amorsează pompa și se introduce sorbul în vasul cu compoziţie ;
— se acţionează maneta aparatului AMZ;
— se conectează întrerupătorul aparatelor AEZ-1 și AEZ-2 la reţeaua
electrică.
Prin această operaţie se imprimă membranei pompei o mișcare
oscilatorie. Ca urmare, compoziţia este absorbită din vas și refulată
prin furtun la dispozitivul pulverizator; la aparatele electrice, surplusul
de material se întoarce pe circuitul retur. Funcționarea supapelor de
absorbţie şi de refulare este alternativă, fiind sincronizată cu oscilaţiile
membranei. Pentru reglarea presiunii de lucru se acționează asupra
arcului de la supapa de siguranţă.
La aparatele AMZ și AEZ-1 cu recipient, se creează o pernă de aer
comprimat, a cărei presiune este indicată de manometru, care menține
presiunea compoziției de zugrăvit constantă
La aparatul AEZ-2, presiunea compoziției este menținută constantă
datorită frecvenţei înalte de lucru a supapelor, sistemul bielă-manivelă
fiind antrenat direct la turația motorului electric. Controlul presiunii
de lucru se face prin manometrul montat lingă capul pulverizator.
Robinetul de la tija pulverizatorului aparatelor de zugrăvit închide
sau deschide accesul spre capul port-duză. La acest cap se montează
duza cu orificiul corespunzător naturii şi concentrației compoziţiei
care se pulverizează. Duzele au forma unor pastile metalice cu un orificiu
central calibrat, de diferite dimensiuni.
Forma jetului de material pulverizat este un con; dimensiunile
acestuia sînt în funcţie de natura compoziției și de mărimea orificiului
duzei utilizate. Astfel s-a constatat practic că cele mai bune rezultate
se obțin cînd baza conului jetului are un diametru de 0 30—40 cm şi
o înălțime de 70—75 cm, ceea ce corespunde cu distanța la care se ţine
pulverizatorul față de suprafața care se finisează.
Pentru acoperirea suprafețelor suport cu un strat uniform de zu=
grăveală este necesar ca pulverizarea compoziţiei să se facă sub forma
unui jet cu particulele respective răspîndite cît mai uniform pe sec-
ţiunea lui.
"Transformarea compoziţiei în particule foarte fine (pulverizarea) se re=
alizează la ieşirea din duza dispozitivului de stropit (fig. 87). Sînt folosite
două sisteme de pulverizare: prin mişcarea rotativă sau prin șoc.
Pulverizarea prin mișcare rotativă este de două feluri: directă și
prin caneluri.
zugrav iasi 0746841891
Pulverizarea prin mișcare rotativă directă se obţine cu ajutorul
unei duze cu cameră cilindrică (fig. 88), în care pătrunde compoziția
sub presiune prin orificiul așezat tangenţial la cilindru, care imprimă
acesteiao mişcare elicoidală. În centrul bazei
capătului opus este prevăzut un orificiu 3 prin
care compoziția este obligată să treacă. La
ieşirea din duză jetul compoziţiei se destinde,
pulverizindu-se în particule foarte fine. Jetul
pulverizat are forma conică cu vîrful în orificiul
duzei. Într-o secțiune prin con se observă inele
de compoziție pulverizată de diferite densități
(v. fig. 88). Pentru o pulverizare uniformă
este necesar să se regleze unghiul de răspîndire
a conului cu ajutorul piuliței 2 (v. fig. 87) și
distanța dintre duză și suprafața Fig. 87. Duză pentru
suport; de pulverizat compoziţii. de
asemenea, este necesar ca mișcările dispoziti» zugrăvit :
vului de stropit să fie cit mai uniforme. 1 — orificiu de ieșire a
Mișcarea spirală
compoziţiei “*“ pulverizate;
se mai poate obţine şi 2 — pluliță de reglarea
cu ajutorul unor caneluri elicoidale, prevăzute pulverizării; 3 — oritietu
de intrare 'a compoziției.
în interiorul camerei duzei (fig. 89). Acest tip
de duză are dezavantajul că se uzează relativ repede și duza trebuie
înlocuită des.
Fig. 88. Duză cu cameră cilindrică.
Pulverizarea prin șoc (fig. 90) se produce prin izbirea jetului compo-
ziţiei de suprafața curbă a orificiului duzei, care îi modifică și direcția
cu 90%, ieșind sub forma conică. Acest tip de pulverizator este simplu
şi rezistent iar pulverizarea uniformă.
178 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Fig. 89, Duză cu cameră cu caneluri Fig. 90. Duză cu
elicoidale. pulverizare prin
şoc.
B. APARATE FOLOSITE LA EXECUTAREA ZUGRĂVELILOR DECO-
RATIVE PRIN STROPIRE
Pentru aplicarea zugrăvelilor decorative prin stropire și celor deco-
rative în relief se folosește aparatul manual de stropit din fig. 91, care
se compune dintr-un rezervor 1, în care se toarnă compoziţia de stropit
și o perie cilindrică 2 din fibre vegetale,
care se rotește prin intermediul manive-
lei 3. Prin rotire peria se încarcă cu
compoziţie din rezervor și frecîndu-se
ușor de lamelele 4, este stropită în pi-
cături pe suprafaţa suport. Cu ajutorul
părului pensulelor plate 5, peria cilindru-
lui în rotire se curăţă și pătrunde în
retervor unde se încarcă din nou cu com-
poziţia respectivă (de zugrăvit sau de
calcio-vecchio).
Mărimea, desimea și uniformitatea
Fig. 91. Aparat manual de stropilor depind de distanța la care se
stropit. ține aparatul de suprafaţa suport „în gene-
ral peretele, de viteza de rotire a periei ci-
lindrice și de viteza cu care acesta este deplasat. Aparatul este ținut
de zugrav în dreptul pieptului, agăţat de gît.
E. APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU PULVERIZAREA COM-
POZIȚIILOR DE VOPSIT
Aparatele și instalaţiile folosite la aplicarea prin pulverizare
a compozițiilor de vopsit, transformă materialul în particule
foarte fine, care, în această stare pe suprafeţele ce se finisează, se
zugrav iasi 0746841891
unesc din nou formînd o peliculă de o grosime foarte mică,
măsurată în microni*).
Procedeele folosite în mod curent pe șantiere pentru pulverizarea
compozițiilor de vopsit sint: pulverizarea pneumatică, pulverizarea
hidraulică la presiuni înalte, pulverizarea prin acţiune electromagnetică
şi pulverizarea cu pernă de gaz.
1. PULVERIZAREA PNEUMATICA
Pulverizarea pneumatică este cea mai folosită la executarea lucrărilor
de finisaj prin acoperire cu vopsele, lacuri şi emailuri. Aceasta se bazează
pe proprietatea aerului comprimat ca prin expandare să pulverizeze:
firul de compoziţie care iese dintr-o duză de diametrul mic (0,8—
2,5 mm) a unui aparat special conceput pentru această operaţie numit,
după aspectul formei lui „pistol.
Pulverizarea cu ajutorul pistolului este cea mai folosită metodă
industrială, obținîndu-se o viteză de aplicare de 5—6 ori mai mare decît
la aplicarea compozițiilor cu pensula.
Odată cu fabricarea pe scară largă a compozițiilor pe bază de nitro-
celuloză și de rășini sintetice s-au dezvoltat și perfecționat atit instalaţiile
cît și pistoalele de pulverizare, îmbunătățindu-se continuu caracteristicile
lor tehnice.
Pistoalele cu aer comprimat de presiune medie se împart în două
categori
— pistoale alimentate cu compoziţie de la o sursă exterioară;
— pistoale la care recipientul (cupa) cu compoziţia este atașată de
acestea,
Din prima categorie fac parte pistoalele alimentate cu compoziție
de la un rezervor separat de mare capacitate (20—50 1), prin intermediul
unui furtun. Acestea pot lucra continuu, compoziţia ajungind în pistol
cu 0 oarecare presiune (0,3—1 daN/cm2).
Pistoalele din a doua categorie sînt alimentate cu compoziție dintr-un
recipient de capacitate mică (0,5—1 1), fixat fie la partea de jos; fie
la partea de sus.
Toate tipurile de pistoale se compun în general din: corp, mecanisme
de reglare și comandă și din capul de pulverizare. Corpul se confecționează
din aliaje de aluminiu, iar celelalte piese, din alamă și oţel. Cea mai im
*) Micronul se notează cu litera grecească ș și este o unitate de măsură egală
cu a milioana parte dintr-un metru sau a mia parte dintr-un milimetru, 1u=0,001 mm
180 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
portantă parte a pistolului este capul de pulverizare care se compune
din duza prin care trece compoziţia și duza prin care trece aerulcomprimat.
Duza compoziţiei este așezată întotdeauna în interiorul duzei aerului
comprimat, în poziție concentrică.
Duzele şi acul de închi-
dere se confecţionează din
oţel tratat, pentru a rezista
la acţiunea abrazivă a pig-
menţilor.: Diametrul duzei
compoziţiei variază între 0,5
și 2,5 mm.
a) Pistol pulverizator cu
recipient portabil montat
dedesubt. a fig. 92 este
reprezentat un astfel de
pistol, alcătuit din corpul 7,
executat din aluminiu tur=
nat, capul pulverizator 2 cu
duză și ac obturator, tră-
gaciul 3 cu tija 4, diseul-
uliţă 5 pentru reglarea jetu-
lui de material, regulatorul
debitului de aer 6, racordul 7
pentru furtunul de aer 8, ro-
binetul distribuitor de aer 9,
Aire iț racordul 10 pentru recipi.
ia entul portabil de material 17
Fie. pa, Pimtol pulVerizator, Se mârtie ri sau pentru un furtun au-
siune, MIiroenteă
Sue, alimenţ picicompoziţie aade vopsit
cu sa xiliar
ilia la xeoipientan,
ipi stabil.i
cipient portabil montat dedesubt. În interiorul corpului
sint practicate orificii pen-=
tru admisia aerului și a materialului la capul pulverizator, prevăzute
cu ventile cu arcuri.
Recipientul portabil este racordat la distribuitorul. de aer 9 prin
conducta 12; în interiorul recipientului se află conducta 13 pentru admisia
materialului în pistol, iar pe capac este prevăzut ventilul 74.
Recipientul stabil (fig. 93) se compune dintr-un vas cilindric 7 de 08
50 1 capacitate, confecţionat din tablă zincată și fixat în poziţie verticală
prin trei suporturi, prevăzut în fund cu un ștuț la care se racordează
îurtunul care alimentează pistolul.
zugrav iasi 0746841891
Pe ștuţul din fundul recipientului este montat un robinet 8 care
reglează debitul de materiai. La partea superioară, recipientul se
închide etanș cu capac 2 prin intermediul a șase cleme reglabile 3, care
se string cu şuruburi fluture.
Capacul are montat 'pe faţa Zi 4
exterioră distribuitorul de aer
între recipient și pistol com-
pus din robinetul de reglaj 4 Zar
al aerului spre pistol; robinetul der de le
„de admisie 5a aerului în reci- compresar
pient, manometrul 6 pentru
indicarea presiunii în recipient
şi manometrul 7 pentru indi-
carea presiunii la pistol. Dis=
tribuitorul este prevăzut cu
racorduri pentru furtunul de ,
aer spre pistol și racordul
pentru furtunul de aer 10 care
alimentează cu aer instalația
de la un compresor. Pe ca-
pacul recipientului este mon-
tat un robinet de evacuare 9 Conductă
a aerului din rezervor pentru moferia]
: 1 pista/
scoaterea acestuia de sub pre- Aa
siune. Fig. 93. Recipient stabil de material (com=-
Pentru punerea în funcţi-
poziţii de vopsit) pentru alimentarea
pistoalelor.
une a unui pistol cu recipient
de material portabil montat dedesubt (v. fig. 92) se procedează la
“efectuarea următoarelor operaţii: 3
— se racordează pistolul prin furtunul £ la sursa de aer comprimat ;
— se deşurubează recipientul şi se umple cu material omogenizat
trecut printr-o sită cu ochiuri de 0;5—1 mm latură după care se mon=
tează la pistol etanșindu-se asamblarea cu o garnitură de cauciuc;
— se închide ventilul 74;
— se introduce aer comprimat în recipient acţionindu-se rozeta
regulatorului 9;
— se reglează de la sursa de aer comprimat (compresor) presiunea
aerului necesar pulverizării;
— se apasă pe trăgaciul pistolului care inițial prin tija transversală
-4 deschide o supapă permiţind mai întîi trecerea aerului ; prin apăsarea
182 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
în continuare a trăgaciului se produce deplasarea acului obturator care
deschide orificiul duzei dind astfel posibilitatea materialului să treacă
și» întîlnind jetul de aer comprimat, să fie antrenat de acesta și pnlve-
rizat.
Reglarea debitului de material se face prin intermediul rozetei discului
5 care limitează cursa trăgaciului pentru acul obturator.
Reglarea debitului de aer se face prin rozeta regulatorului 6 care
este plasat lateral pe corpul pistolului.
La terminarea compoziţiei de vopsit din recipient sau la terminarea
lucrului se închide robinetul distribuitor și se deschide ventilul 14 al
recipientului pentru a-l scoate de sub presiune.
n cazul utilizării recipientului stabil se procedează asttel :
— se racordează robinetul distribuitor al recipientului situat pe
capacul acestuia atît la sursa de aer comprimat cit și la pistolul de
vopsit ;
— se racordează în locul recipientului portabil un alt furtun de la
recipient la pistol pentru transportul compoziţiei;
— se desface capacul recipientului și se toarnă material omogenizat
și strecurat într-o cantitate care nu trebuie să depășească 80%, din
volumul recipientului dind posibilitatea să se creeze deasupra compoziţiei
o pernă de aer care să menţină presiunea constantă;
— se inchide capacul şi se string toate cele șase piulițe-tluture pentru
asigurare ;
— se reglează presiunea în recipient în limitele 0,5—3 daN/em*
prin acționarea regulatorului cu manometru;
— se deschide succesiv robinetul pentru admisia aerului în recipient
şi maneta de la robinetul de material de la partea interioară a Tecipien-
tului;
— cînd materialul a ajuns la pistol se deschide și robinetul pentru
accesul aerului -necesar pulverizării;
— se reglează presiunea aerului pentru pulverizare în limitele 3—6
daN/em2.
Pentru o nouă realimentare cu material se închide accesul aerului
de la compresor și se deschide robinetul-ventil pentru evacuarea aerului
din recipient după care se poate deschide capacul.
b) Pistol pulverizator cu recipient montat deasupra (fig. 94). La acest
pistol alimentarea cu compoziţie se face prin gravitație (cădere liberă).
Se compune din următoarele părți principale : corpul 7 prevăzut cu
miner, racordul 2 de alimentare pentru aer, trăgaciul 3 de comandă
a aerului, recipientul pentru compoziţie 4 ajutajul de pulverizare 5
reglabil pentru jet lat sau rotund.
zugrav iasi 0746841891
Recipientul se execu-
tă în două mărimi din
tablă de aluminiu iar
restul pieselor din oţel
carbon.
Caracteristicile tehni-
ce și funcţionale ale pisto-
lului pneumatic pulve-
rizator de presiune me-
die din fig. 92 cu reci-
pientul montat dedesubt
şi fabricat de Întreprin-
derea „6 Martie“ din
Timişoara sînt date în
tabelul 15 iar a celui
din fig. 94 cu recipien-
tul montat deasupra și
produs de Întreprinderea
de industrie locală „Me-
talul” din Salonta sînt
date în tabelul 16.
Utilizarea pistolului
echipat cu recipient por-
tabil se face numai cînd
se aplică compoziţii de
vopsit pe obiecte cu su-
prafețe relativ reduse.
Cind se dispune de un
front mare de lucru este
indicat ca pistolul să fie
alimentat cu material din
recipientul stabil.
€) Forma şi caraete- pis. 64. Pistol pulverizator de, anedie -prestune
zisticile jetului. În tim- cu recipientul portabil montat deasupra.
pul funcţionării pistolu-
lui» au o deosebită importanţă forma și dimensiunile jetului în funcţie
de natura compoziţiei care se pulverizează.
Asttel la reglarea debitului de material cu ajutorul rozetei respective
printr-o rotaţie de la 0 la 1/4 se obţine un jet conic cu un unghi la virf
de circa 30% cu un diametru de 20—25 cm și înălțime de 20—30 cm,
184 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Tabelul 15
Caracteristici e, Valoarea
Dimensiuni de gabarit
— lungime mm 210
— 1ăţime mm 130
— inălțime mm 275
Diametrul duzelor O mm 1,0;1,5;2,0;2,5
Capacitatea recipieutului portabil ] 3
Masa netă (pistol si recipient) ia 2
Capacitatea totală a recipientului stabil 1 50
Masa netă a recipientului stabil [E 33.5
Presiunea de lucru daNJem? 3-6
Consum de aer comprimat Nm?/min 0,180-—0,220
Productivitatea m?fb 402100
Tabelul 16
Mărimea
Caractaristiei paie,
Dimensiunile de gabarit: |
— lungime mm | asi
— înălţime mm 313
Capacitatea recipientului portabil 1 0,500 i
Masa netă Xa 0,940 1,030
Presiunea de lucru daNjem? 2 '—4 2-4
Consum de aer comprimat Nmijmin | 0,1—0,2 | 041—0,2
Productivitatea m:/h —50 30 —70
iar la un reglaj cuprins între 1/2—1 rotaţie» jetul se pulverizează aplatizat
cu un unghi la-vîrt de circa 80 și cu urma periferică a amprentei la
distanța de 20—30 cm în formă de elipsă cu diametrele 30 x 10 —
40 x 15 cm.
Jetul conic (fig. 95 a) se prezintă în secțiune cu o pulverizare omo-
genă iar mărimea lui depinde de dimensiunile orificiului duzei. Prin
activarea aerului din orificiul central al duzei se exercită o acţiune de
sugere subțiind jetul conic care ia o formă ascuţită (fig. 95 c) cu care
se. pot acoperi colțurile și unghiurile suprafeţelor care se vopsesc. Cu
jetul aplatizat (fig. 95 b) se acoperă suprafeţe plane întinse.
zugrav iasi 0746841891
Caracteristicile jetului de vop-
sea — forţa jetului viteza şi energia
cinetică — variind în funcţie de pre-
siunea de lucru și de distanța pisto-
lului faţă de suprafaţa care se aco-
peră cu compoziţia de vopsit au o
mare importanţă în realizarea unor
pelieule de calitate.
Parametrii optimi în cazul lu-
crului la presiunea de 5 daN/em:
cu pistolul ţinut la o distanță de
25 cm de obiect sînt:
— forţa jetului =0,18—0,20 daN;
— viteza jetului = 88 —95 m/s;
— energia cinetică a jetului = Fig. 95. Forma jeturilor compo-
7,7—9,0 daNm. ziţiilor de vopsit:
La pistoalele pneumatice de vop- a m senlali Pc aplatiiata
sit în funcţie de natura materialului,
de consistenţa lui (viscozitatea) și de presiunea de lucru a aerului se
obţin debite de 0,4—0,7 l/min iar consumul de aer comprimat este de
8,8—12,2 Nm:/h.
Pulverizarea compozițiilor de vopsit pe bază de ulei se îmbunătăţeşte
dacă acestea se diluează cu solvent în cantitate de 5—10% care nu
prejudiciază nici calitatea acoperirii și nici aspectul estetic.
Jetul compoz care se pulveri-
zează de ajutajul unui pistol tradiţi-
onal se prezintă ca în schema din
fig. 96.
Compoziţia de vopsit ţișnește din
pistolul1 prin ajutajul 2 sub forma
unui jet conic. Din cauza frecării cu
aerul particulele compoziţiei din jet
pierd o cantitate de energie avînd
drept consecință micșoarea vitezei de
deplasare. Frecarea este neuniformă
fiind mai mică în centrul jetului şi mai |
mare la periferia lui. 7
Ca o consecinţă vitezele particule- |
lor din centrul jetului sînt mai mari și Fig. 9%. Schema cinetică a je-
scad treptat spre periierie repartizate tului la ieşirea din orificiul
ca în epura 4 din fig. 9%. duzei pistolului.
186 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Această neuniformitate a vitezelor are o dublă consecință și anume :
— particulele îrinate de la periferia jetului se pierd pe traiectorie
formînd aşa zisa „ceaţă“;
— restul de particule care ajung la suprafața de vopsit 5 se depun
sub forma unei pelicule de grosime neuniformă 6 corespunzătoare epurei
vitezelor.
În consecinţă la folosirea unui pistol tradițional se formează „ceaţă“
se pierde o cantitate de vopsea iar grosimea peliculei aplicate nu este
uniformă.
Pentru eliminarea „ceţii“» la tipurile noi de pistoale pulverizatoare
1 s-au prevăzut, suplimentar, la ajutajul de pulverizare 2 (fig. 97)
o serie de orificii 3, dispuse concentric în jurul lui, prin care se insullă
aer comprimat care formează în jurul conului 4 a compoziţiei pulverizate
un ecran de aer 5, care dirijează particulele jetului și împiedică răspîn-
direa lor în mediul înconjurător, realizind deci două efecte funcţionale
în egală măsură de importante.
Datorită unei energii cinetice mai ridicate (fig. 98), ecranul de aer
creat de orificiile pistolului pulverizator produce prin circulaţia sa acce-
Fig. 97, Schema forţelor care Fig. 98. Schema pulveri: cu
acţionează asupra jetului unui ecran de aer şi uniformitatea
pistol pulverizator, prevăzut cu peliculei de vopsea obţinută.
orificii pentru ecran de aer.
lerarea particulelor periferice, asigurind astfel o viteză uniformă a în-
tregului jet, ceea ce duce la realizarea unei pelicule uniforme 6 pe suprafața
care se finisează 7. Totodată se reduc și pierderile balistice de vopsea
pe traiectorie.
zugrav iasi 0746841891
La o vopsitorie de calitate și fără pierderi prin mînuirea corespunză-
toare a pistolului, trebuie ținut seama de o serie de reguli, printre care
cele mai importante sînt enumerate în continuare.
d) Alegerea tipului corespunzător de duză de pulverizare. Înainte
de a începe pulverizarea este necesar să se monteze la pistol duza cea
mai potrivită, în funcţie de fineţea de pulverizare dorită, de suprafața
obiectului care se vopsește și de cerințele de productivitate impuse de
fluxul tehnologic.
Duzele cu diametre mici (0,5—1,2 mm) servesc pentru acoperirea
suprafeţelor mici și înguste, cele cu diametrul de 1,2 mm, pentru acope-
rirea supraieţelor cu goluri, iar duzele de 1,8—2,5 mm pentru suprafeţele
plane întinse.
Alegerea mărimii duzei depinde și de consistenţa compoziţiei care
se întrebuințează la acoperirea suprafeţelor. Âstiel, pentru compoziţii
vîscoase se folosese duze cu diametru de 1,8—2,5 mm și aer comprimat
la presiunea de 2,5—3 daN/em:, iar pentru cele cu viscozitate mică,
duze de 0,8—1,8 mm și aer comprimat la presiunea de 1,5—2,5 daN/em?.
Este bine ca la alegerea duzelor, în afară de consultarea tabelelor
cu caracteristici indicate de producător, să se facă și încercări practice
de vopsire.
Pentru fiecare tip de duză care urmează a fi folosit trebuie asigurat
şi acul de închidere la același diametru.
e) Presiunea în compoziţia de alimentare a pistolului. La pistoalele
cu recipient independent sau montat dedesubt, presiunea variază de la
un material la altul și depinde în cea mai mare măsură de viscozitatea
acestuia. O presiune sub normal în compoziție va crea pe suprafaţa ce
se vopsește o peliculă necorespunzătoare datorită lipsei de materialla
pulverizare și, uneori, cu aspect de coajă de portocală.
?) Presiunea aerului de pulverizare. Este un parametru deosebit de
important, deoarece scăderea sub normele admise a aerului comprimat
pentru pulverizare conduce la apariţia pe suprafața ce se finisează
a unor picături neuniforme, zone cu scurgeri și uneori rizuri.
Scăderea presiunii se poate sesiza măsurînd presiunea de aer la
pistol cu ajutorul unui manometru. În astfel de cazuri se vor analiza
cauzele și remedia după specificul lor.
Cele mai frecvente cauze ale coboririi presiunii sînt :
— pierderi la îmbinările furtunului cu piesele rigide;
— lungimea mare a furtunurilor și a secţiunilor mici de trecere a
aerului -în aceste furtunuri;
— întundarea filtrelor de aer;
— defectarea agregatelor care produc aerul comprimat etc.
188 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
2) Distanţa şi direcţia de vopsit. Distanţa între suprafaţa obiectului
şi pistolul de pulverizat trebuie să fie constantă. Pistolul trebuie ţinut
perpendicular pe suprafaţa care se vopsește, iar în timpul vopsirii, de-
plasarea lui pe verticală sau orizontală se face paralel cu aceasta.
h) Deteete care pot apărea la vopsirea cu pistolul pulverizator. De-
fectele care apar în timpul pulverizării compozițiilor pot avea în general
două cauze principale:
— defecte provenite din manevrarea necorespunzătoare a pistolului
de pulverizat;
— defecte datorate unor cauze mecanice.
Prin manevrarea necorespunzătoare a pistolului se disting :
— lucrul cu pistolul în formă de semicerc, cînd se obţine o peliculă
de vopsea mai subţire la capete și mai groasă spre centru ;
— distanța prea mare pînă la obiect, cînd se obţine o peliculă de
vopsea prea subțire, ce apare la suprafață prăfuită datorită solvenţilor
mai volatili care se evaporă din jet;
— distanța prea mică pină la obiect, care, datorită presiunii aerului,
face ca pe suprafaţa care se vopsește să apară efectul de coajă de portocală
şi, uneori, chiar perdele de scurgeri accentuate.
Scurgerile de vopsea mai pot apărea și atunci cînd a fost mărită
presiunea vopselei din recipient, fără o creştere corespunzătoare a
vitezei de trecere a pistolului pe suprafaţa obiectului. Se produc astfel
aglomerări locale de vopsea care prin curgere degradează suprafața
vopsită.
Apariţia unor fișii aparente, vizibile în pelicula de vopsea se datorește
de obicei defectului de suprapunere a fiecărei treceri a pistolului cu
trecerea anterioară.
Toate aceste defecţiuni, se remediază printr-o instruire atentă a
muncitorilor-vopsitori, prin.respectarea regulilor de vopsire, prin exempli-
ficări practice demonstrative făcute de cei mai experimentați vopsitori.
Printre defectele principale de pulverizare cauzate de factori mecanici
se enumeră:
— distribuţia inegală a vopselei la pulverizare și pulverizările de-
plasate datorită înfundării unuia din orificiile laterale de aer ale duzei
sau unei deschideri necorespunzătoare a acului obturator, astfel încît
aceasta este trecută nesimetric prin orificiu și deviată într-o parte. Dacă
prin rotirea duzei cu 180, defecţiunea se roteşte și ea o dată cu duza,
cauza este astuparea unuia din orificiile laterale de aer. Dacă, cu toată
rotirea duzei, defecțiunea rămîne în aceeași zonă a conului de pulverizare,
înseamnă că se datoresc unei deschideri defectuoase a acului și trecerea
nesimetrică a compoziţiei prin orificiul duzei;
zugrav iasi 0746841891
— vopsirea neuniformă cu margini subțiate şi centru încărcat se
poate produce dintr-o reglare necorespunzătoare a acului obturator
care, la apăsarea pe trăgaci, lasă să treacă prin orificiu o cantitate prea
mică de vopsea, obţinînd în acest fel o pulverizare neuniformă, îngroșată
în centru şi subțiată pe margini (fig. 99, a). Această defecțiune mai
a d
Fig. 99. Pulverizări defectuoase:
a — cu margini rărite; b — cu margini încărcate.
poate apărea și datorită unei presiuni prea mari în vopseaua din re-
cipient. În acest caz, presiunea aerului comprimat este insuficientă
pentru o pulverizare corectă a vopselei, în special în zonele marginale
ale conului de pulverizare. Pentru remediere se va regla la început deschi-
derea acului obturator, pentru a permite trecerea prin orificiu a unei
cantităţi mărite de vopsea. Dacă după acest reglaj defecţiunea nu dispare,
se va reveni cu acul obturator la poziţia iniţială și se va reduce presiunea
vopselei. Prin încercări repetate se reglează presiunea în vopsea și,
eventual» deschiderea acului obturator pînă se obţine o pulverizare
corespunzătoare ;
vopsirea neuniformă cu margini încărcate (fig. 99, 5), se datorește
unei necorespondenţe la pulverizare între cantitatea de vopsea şi presiunea
aerului comprimat. Remedierea se face prin reglarea alternativă a acului
obturator şi presiunii de aer pînă la o pulverizare corespunzătoare.
Dacă vopseaua este trimisă la pistol într-un recipient, se verifică și
presiunea acestuia, reglind-o dacă este necesar.
i) Îngrijirea pistolului de pulverizat. La întreruperea de scurtă durată
a lucrului, pistolul se atîrnă de marginea unei găleți în care se află tipul
de solvent folosit pentru diluarea compoziţiei, astfel încît numai capul
pulverizator să fie introdus în lichid. Este greșit procedeul de a introduce
190 Unelte, dispozitive, aparate și util je folosite
„complet pistolul în solvent, întrucît acesta dizolvă lubrifianţii în zonele
de ungere și degradează garniturile de etanșare.
În general pistoalele de pulverizat sînt construite robust, însă, ca
orice aparat a cărui subansambluri sînt prelucrate cu un înalt grad de
precizie, trebuie luate toate măsurile pentru ca atit pistolul, cît şi acce-
soriile acestuia să fie în permanenţă curate. Nu este permis ca în canalele
înguste ale pistolului sau în orificiile duzei să rămînă vopsea care se
usucă și întrerupe sau dereglează funcţionarea acestuia. Murdăria este
cel mai mare dușman al pistolului.
La terminarea lucrului sau în cazul întreruperilor de lungă durată
trebuie procedat la curățirea imediată a pistolului şi a recipientului
de material. Pentru aceasta, după golire, se pune în recipient o cantitate
potrivită din solventul corespunzător compoziţiei cu care s-a lucrat
şi se introduce aer comprimat. Prin acţionarea trăgaciului (cu sau fără
închiderea conductei de alimentare cu aer a pistolului) se obține o bună
spălare, atit a conductelor și orificiilor de la pistol, cît și a iu
d, material din recipient sau a furtunului.
Se recomandă conectarea cu sursa de aer comprimat și efectuarea
unei pulverizări pină ce pe suprafaţa de probă apare numai siivetii
curat.
După această operaţie de curăţire interioară a instalaţiei se proce-
dează și la o spălare exterioară. Se demontează în prealabil duza de
pulverizare, se spală în solvent curat, apoi se suflă cu aer comprimat
și se păstrează, pînă la reînceperea lucrului, într-un vas mic cu diluant.
Nu se va folosi pentru curăţire sodă caustică sau soluţii alcaline, care
atacă aliajele uşoare din care sint confecționate pistoalele de vopsit.
Solventul rezultat din spălare este colectat într-un vas pentru a
îi reîntrebuinţat fie pentru diluarea compoziţiei fie pentru o nouă spălare,
după ce în prealabil a fost strecurat printr-o sită cu ochiuri de 0,5—1 mm
latură.
2. INSTALAȚII PENTRU PRODUCEREA AERULUI COMPRIMAT
Aerul comprimat necesar este produs de instalaţii corespunzătoare
compuse dintr-un compresor mobil sau fix și dintr-un separator de apă,
şi de ulei.
În fig. 100 este reprezentată schematic o astfel de instalație de aer
comprimat, care deserveşte cele trei feluri de pistoale descrise mai
na nte.
zugrav iasi 0746841891
Instalaţia se compune dintr-un compresor 7, care produce aerul
comprimat și-l pompează în rezervorul 2, de unde trece printr-un furtun
în separatorul de apă și de ulei 3. Aici, aerul comprimat pătrunde prin
Fig. 100. Schema de funcţionare a aparatului cu pulverizare
pneumatică.
straturi de pislă și de cocs, cedează umiditatea și părticelele foarte fine
de ulei, antrenate de la compresor, și apoi trece, astfel curăţat, prin
furtunul 4 la pistolul pulverizator 7.
În prima variantă aerul comprimat de la separatorul de apă și de
ulei trece prin furtunul 4 în vasul cu compoziție b, de unde o ramificație
trece: direct la pistol și alta presează asupra compoziţiei din rezervor,
obligind-o să se ridice prin furtunul 6 pînă la duza pistolului.
Pentru variantele II și III, aerul comprimat de la separator este
dirijat, prin furtunul 4, direct la racordul pistolului respectiv.
Pe șantiere se folosesc în general numai copresoare mobile.
Alegerea tipului și capacitatea compresorului este în funcţie de volumul
lucrărilor de finisare prin acoperire cu pelicule şi de procedeul adoptat
pentru aplicarea compozițiilor.
Compresoarele mobile se folosesc fără sau cu rezervor de aer. Com-
presoarele cu rezervor de aer asigură o presiune constantă de pulverizare,
cu ajutorul aerului înmagazinat în rezervor.
Pe şantiere se folosesc în general, pentru lucrările de vopsitorie,
două tipuri de compresoare mobile : compresoare cu piston și compresoare
cu membrană.
192 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
a) Compresorul cu piston tip ECV 240 (fig. 101). Se compune din
următoarele părţi principale:
— compresorul de aer propriu-zis 2, de tip cu piston, monoetajat,
cu doi cilindri;
Fig. 101. Compresor cu: piston, tip ECV 240.
— motorul electric de antrenare 7 de tip asincron, trifazat, care
antrenează, prin intermediul unui cuplaj, compresorul de aer. Pornirea
şi oprirea motorului se fac de la automatul 3;
— rezervorul de aer comprimat 4, confecţionat din tablă de oţel
prin sudare, montat pe un ax cu două roţi de cauciuc 9, prin intermediul
unui șasiu din ţevi sudate 10, prevăzut cu mînerul 11; ă
— separatorul de ulei 5, montat pe conducta care refulează aerul
de la compresor în rezervorul 4;
— separatorul de apă 6, montat la ieșirea aerului din rezervorul 4.
La ieşirea aerului din separatorul de apă este montat robinetul de în-
chidere 7 şi ştuțul 8 pentru racord;
— aparatura de măsură şi control este montată pe conducta de refula-
re a aerului de la compresor în rezervorul 4 și este compusă din supapa
de siguranță 12, manometrul 13 și presostatul 14 .
Pentru buna funcţionare a compresorului este necesar să se efectueze
următoarele operaţii:
— se deschid robinetele separatoarelor de ulei și de apă, pentru
eliminarea uleiului și apei rămase eventual de la utilizările anterioare.
După purjare aceste robinete se închid;
zugrav iasi 0746841891
— se închide robinetui de aer și se pornește compresorul, verificindu-se
buna funcționare a supapei de siguranță și a presostatului. Verificarea
se face urmînd indicaţiile manometrului ;
— se racordează turtunul de legătură al pistonulului pulverizator la
ștuțul de racord;
se apasă pe butonul de pornire al automatului care pune în fun-
cțiunemotorul de antrenare a compresorului.
Caracteristicile tehnice și funcţionale ale compresorului pentru
vopsitorie tip ECV 240 sint date în tabelul 17.
Tabelul 17
Caracteristici pe Valoarea
Compresorul de ăer:
— debitul de aer 1/min 200
— presiunea de utilizare daNjem: 7
— presiunea maximă daN/em2 8
Presiunea pentru pistoalele de vopsit daN/em? 2-5
Motorul electric; .
— putere EW 22
— tensiune v 220/380
Capacitatea rezervorului de aer comprimat 1 75
Dimensiuni de gabarit
— lungime mm 1450
— lăţime mm 530
— înălţime mm 800
Masa netă a compresorului kg 110
Pentru realizarea unor lucrări de calitate este necesar să se ia unele
măsuri pentru funcționarea optimă a compresorului și anume :
— verificarea cu atenţie a funcţionării separatoarelor de apă şi
ulei, pentru a se asigura purificarea maximă a aerului;
— reglarea presostatului în limitele necesare pentru efectuarea
lucrului în bune condiţii.
b) Compresorul cu membrană (fig. 102). Este acţionat printr-un
motor electrice de antrenare 1 de tip monofazat sau asincron trifazat
cu flanșă, legat de corpul compresorului 2.
Axul motorului antrenează axul intermediar 3 pe care sint montate
bielele 6 și ventiatorul cu palete 4. Compresorul este prevăzut cu un
filtru 5 executat dintr-un material plastic poros. În partea ventilatorului,
194 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
filtrul este prevăzut cu o carcasă metalică de formă tronconică pentru
dirijarea aerului aspirat. La exterior, filtrul are o sită metalică de pro-
tecţie. 3
Compresorul, prevăzut
cu două camere de com-
presie, se compune din
bielele6 antrenate de por-
țiunea excentrică a axu-
lui intermediar 3, pe care
sînt montate membranele
7 fixate de biele prin
placa S$, prevăzută cu su-
papele de aspirație cu la-
mele 9. Cele două biele
sînt montate pe excentri
cul axului intermediar de-
calate cu 1807, astlel încit
la o rotaţie completă a
acestuia se obțin două
curse alternative active
6 Hi n 9 PI d ale bielelor.
Fig. 102. Compresor cu membrană. Camerele de compre-
sie sint limitate în partea
superioară de chiulasele 11 pe care sint montate supapele de refulare cu
lamele 10. În interiorul chiulasei, deasupra supapelor de refulare sint
prevăzute camerele de egalizare a presiunii legate prin intermediul unei
conducte de legătură 13. La camera inferioară de egalizare a presiunii
este montată supapa de siguranță La camera superioară de egalizare
a presiunii este montată conducta de evacuare a aerului 77, pe care
este montat un miner de apucare din cauciuc.
Echipamentul electric al compresorului se comţune din cablul de
alimentare cu fișa 16 și întrerupătorul tripolar 15, care comandă pornirea
și oprirea electromotorului 7.
Toate subansamblurile compresorului sint montate pe o placă de
susținere 17.
Pentru pornirea compresorului se racordează motorul electric de
antrenare la reţeaua de curent cu ajutorul fişei, după care se conectează
cu ajutorul întrerupătorului.
Motorul electric antrenează prin intermediul axului cu excentric,
cele două biele care acţionează membranele de cauciuc. La mișcarea
.
zugrav iasi 0746841891
descendentă a membranelor se deschid supapele de aspirație și aerul
este admis în camera de compresie.
La mișcarea ascendentă a membrane-
lor, aerul este refulat în camerele de egalizare a presiunii prin supapele de
refulare. Din camerele de egalizare a presiunii, aerul este refulat la
exterior printr-o ţeavă cu ștuţ. De la ştuţul de refulare, prin intermediul
unui tub flexibil de legătură, se alimentează pistolul pulverizator.
L-a terminarea lucrului se oprește funcţionarea compresorului prin
deconectarea motorului electric de la rețea, acționind întrerupătorul şi
apoi scoţind fișa din priză.
Caracteristicile tehnice și funcţionale ale compresorului cu mem-
brană sint arătate în tabelul 18.
Tabelul 18
Caracteristici ie, Valoarea
l
Compresorul de aer
— debitul de aer 1/min 250
— presiunea de utilizare daN/em? 5
— presiunea maximă daN/em? 7.5
Motorul electric :
— putere | 2,2
— tensiune V 220/380
Dimensiuni de gabarit:
— lungime mm 476
— lăţime mm 200
— înălțime mm 370
Masa netă a compresorului a Kg 29,100
Spre deosebire de compresorul cu piston ECV 240, compresorul
cu membrană este mult mai manevrabil, datorită dimensiunilor de gabarit
mult mai reduse și greutăţii de circa 29 kg, care permite să fie purtat
de un singur om, putînd fi utilizat mult mai comod în condiţii de șantier,
unde schimbările locului de muncă sint frecvente, iar transportul de la
“un loc la altul se face pe trasee incomode (pe scări, pe schele ete.).
Pentru realizarea unor lucrări de calitate, se vor lua aceleași măsuri
ca și pentru compresorul cu piston ECV 240.
3. PULVERIZAREA PRIN ACȚIUNE ELECTROMAGNETICĂ
Pentru acoperirea cu compoziţii de vopsit, lăcuit și emailat a supra-
feţetor cu întindere mică, a mobilierului sau pentru diverse reparaţii
cu astiel de compoziţii, se folosesc aparate cu pulverizare prin acţiunea
196 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
electromagnetică. Funcționarea acestor aparate nu necesită agregate
separate, care îngreune: organizarea lucrărilor respective; se mane-
vrează cu multă ușurință și au o mare mobilitate. Din această categorie
de aparate face parte și pistolul electromagnetic.
Pistolul electromagnetic (fig. 103) este asemărător celui obișnuit
însă cu dimensiuni ceva mai mari.
Fig. 103, Pistol electromagnetic.
Presiunea în compoziţie se obține cu ajutorul unei pompe cu piston
3, situate deasupra rezervorului 7 și prevăzută cu o serie de supape.
Mișcarea pistonului este asigurată de un electromagnet 1 care atrage
un miez mobil și, prin intermediul unei tije, împinge pistonul. Readucerea
pistonului în poziţie normală este asigurată de un resort. Electromagnetul
se cuplează prin apăsarea pe butonul de comandă 2 la tensiunea reţelei
de iluminat 9 de 110 sau 220 V şi frecvenţa de 50 Hz. Curentul pătrunzind
în electromagnet îl obligă să execute un număr dublu de vibrații, respectiv
100 de impulsuri pe secundă. La fiecare impuls se refulează și la fiecare
retragere a pistonului se absoarbe prin tubul de aspirație 4 o nouă canti-
tate de compoziţie. Cilindrul pompei și pistonul sint confecționate din
materiale foarte dure, pentru a rezista acțiunii abrazive a pigmenţilor
din compo; „. Deoarece în timpul funcționării pistolul se încălzește,
se recomandă întreruperea lucrului pînă ce acesta se răcește. Pulverizarea
uniformă a compoziţiei se obține prin acționarea șurubului de reglare
zugrav iasi 0746841891
5, iar reglarea unghiului vîriului conului de pulverizare. se face cu ajutorul
şurubului 6.
Principiul de funcţionare constă în aspirarea prin depresiune a
compoziţiei de pulverizat din recipient, împingerea acesteia prin canalele
elicoidale ale unui ajutaj de turbionare și pulverizarea în exterior prin
duză ; aceste operaţii sînt îndeplinite de pompa cu pistonaș.
Cu acest pistol se poate realiza o presiune în compoziţie care poate
varia între 3 și 30 daN/em?, cu o productivitate de 170 g compoziţie
pulverizată în timp de 1 minut.
Caracteristicile tehnice și funcţionale ale pistolului pulveririzator
electromagnetic sînt date în tabelul 19. -
Tabelul 19
Caracteristici "Valbatea de Valoarea
Pistolul propriu-zis
— lungime mm 220
— lăţirhe mm 115
— înălţime mm 220
— masa netă kg 1,430
Electromagnetul ;
— putere "e S 50
— tensiune v 220
— intensitate A | 0,5
Recipientul:
— capacitate 1 0,800
— masa netă kg 0,140
Diametrul duzelor +
— duză normală mm 0,6
— duză cu prelungitor mm 0,5
— duză cu două orificii mm 0,2
— duză cu jet acicular mm 0,3
Productivitatea m:/h 15 — 20
Consum specific de material kg/m2 0,170—0,225
La acest pistol se pot folosi patru feluri de, duze (fig. 104). Cu duza
din fig. 104, b se acoperă cu compoziţie suprafeţe care nu pot fi cuprinse
complet în jetul unei duze normale (suprafeţe în unghiuri ascuţite,
ornamente, cavităţi etc.) (fig. 104, a). Cu duza din fig. 104, c se acoperă
cu compoziţii suprafeţe foarte înguste sau locuri de pe suprafeţele deja
acoperite, care necesită unele reparaţii sau completări. Duza din fig.
104, d se foloseşte la lucrările de dezinfectare. Aceasta are forma de ac
198 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Fig. 104. Pistol electromagnetic
prevăzut cu diferite duze: Fig. 105. Reglarea uniformităţii jetu-
a — cu duză normală; b — cu duză cu lui pistolului electromagnetic:
prelungitor; e — cu duză cu jet acicu- a — reglarea şurubului: b — pulverizares
lar; d — cu duză cu două orificii, uniformă; e — pulverizare neuniformă,
pentru 'a pătrunde prin-
tre deschizături, unde
pulverizează compoziţia
respectivă prin orificiile
laterale cu care este pre.
văzută duza.
Jetul se reglează cu
ajutorul a două şuruburi.
Şurubul 5 reglează uni-
formitatea particulelor
din secţiunea conului de
pulverizare. (fig 105), iar
şurubul 6 deschiderea un-
shiului virtului conului de
Fig. 106. Reglarea unghiului
pulverizare (fig. 106). În-
vîrtului conului
de pulveri e virtind spre stinga şuru-
a — pulverizare evazată: b — nivarizare îmenstă bul se obtine o evazare
zugrav iasi 0746841891
a conului (fig. 106, a), iar spre dreapta îngustarea unghiului de pulve-
rizare (fig. 1(6, b).
În fig. 107 este prezentat un pistol electromagnetic modern de dimen-
siuni reduse și cu o masă netă de 1,200 kg şi foarte uşor de manevrat
(fig. 108).
Fig. 107, Pistol electromagnetic modern. Fig. 108, Pistol electromagne-
tie în acţiune.
Puterea electromagnetului este de 35 W la tensiunea de 220 V, dezvol-
tind în compoziţia ce se pulverizează o presiune care poate ajunge pînă
la 120 daN/em?. Este dotat cu un recipient de 0,800 1 și cu celefpatru
tipuri de duze, confecționate din material foarte dur, care rezistă la
acţiunea abrazivă a pigmenţilor la astfel de presiuni. Dimensiunile
duzelor normale sint cuprinse între 0,4 și 1,0 mm, iar debitul de vopsea
pulverizată pe minut este de 120 g.
200 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
4. PULVERIZARE CU PERNĂ DE GAZ
Din această categorie face parte butelia pulverizatoare cu pernă
de gaz (fig. 109) care se compune dintr-un recipient 1 din tablă de oţel
neagră sau de duraluminiu lăcuită în interior, avînd o capacitate de
350-500 ml, în care se introduce compoziţia 2 și gazul lichefiat 3, care,
Fig. 109. Butelie pulverizatoare cu pernă de gaz
prin evaporare se amestecă cu compoziția din butelie, producind totodată
și energia necesară pulverizării. Presiunea dezvoltată este de maximum.
0—7 daN/em:, la 50*C. Butelia se încarcă numai la fabrica furnizoare.
La partea superioară a buteliei este montat capacul de pulverizare,
compus dintr-o carcasă 4, în care sînt montate pirghia 5, care prin apăsare
deschide ventilul de trecere a compoziţiei și duza 6 unde se produce
pulverizarea. Capul de pulverizare este prevăzut în interior cu un
tub din material plastic 7 care ajunge pînă la fund. Odată cu compoziţia
se introduce în butelie bila $ din oţel, de sticlă sau de porțelan, care,
prin agitare, asigură amestecarea și distribuirea uniformă a pigmenţilor
în compoz Ă
Compozițiile de vopsit (vopsele, emailuri, lacuri etc.) trebuie să
fie perfect compatibile cu gazul lichefiat, astfel ca în permanență ames-
zugrav iasi 0746841891
tecul compoziţie-gaz să rămînă sta-
Dil. În general se recomandă ca gazul
de pulverizare să fie și solventul
produsului de vopsire.
La pulverizare butelia (fig. 110)
trebuie ținută vertical, pentru ca
tubul să fie în permanenţă în com-
poziţie, altfel prin duză iese numai
gaz.
Distanţa de suprafaţa suport, la
care se ține pistolul cu perna de aer,
este de 25—30 cm.
Pentru aplicarea compoziţiei se
apasă pe pirghie care, deschizînd
ventilul, lasă să ajungă compoziţia
la duză, prin dilatarea și presiunea
produsă de gaz, de unde iese sub
forma de compoziţie-gaz. Gazul la
ieşire se evaporă dezvoltind prin
aceasta energia necesară pulverizării
compoziţiei sub formă de ceaţă.
În timpul lucrului butelia tre-
buie deplasată în “lungul suprafeţei Fig. 110. Butelie pulverizatoate în
acţiune,
suport cu mişcări circulare pentru
ca jetul, care este rotund, să acopere complet suprafața suport care
se finisează.
În timpul unei treceri pe suprafață nu trebuie întrerupt jetul de
pulverizare deoarece la pornire pot apărea scurgeri, picături, zone neaco-
perite etc. Apăsarea pe ventil se face înainte ca jetul să ajungă pe obiect,
iar oprirea, după ce acesta a părăsit suprafaţa.
O butelie de 350 ml poate fi folosită pentru acoperirea unei suprafeţe
suport de 2—2,5m?, iar una de 500 ml, pentru acoperirea unei suprafeţe
suport de 3,5—4 m?
Buteliile cu pernă de gaz, folosite la acoperirea suprafeţelor mici
cu vopsele, lacuri sau emailuri, au avantajul că au o funcţionare simplă,
se manevrează ușor, nu necesită cunoștinţe speciale și practică îndelunga-
tă, iar pulverizarea nu este legată de nici o instalaţie sau sursă de energie
electrică. Singurul dezavantaj pe care-l prezintă este posibilitatea. limi-
tată de lucru.
202 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
5. PULVERIZAREA HIDRAULICĂ LA PRESIUM ÎNALTE (FĂRĂ AER,
AIRLESS)
Vopsirea prin pulverizare hidraulică la presiuni înalte, denumită
şi vopsirea fără aer (airless), este o metodă modernă de aplicare a compo-
ziţiilor de vopsit (lacuri, vopsele, emailuri etc.). Se bazează pe vehicularea
compozițiilor cu ajutorul unui agregat de pompare cu două etaje.
Agregatele folosite în mod
curent sînt de două tipuri:
— agregate cu pompare
penumatică și hidraulică,
prevăzute la fiecare -etaj
cu cite un piston (fig. 111) şi
— agregate cu pompare
numai hidraulică, prevăzute
la primul etaj cu piston. iar
la cel de la doilea cu dia-
frasmă (membrană) simplă
sau dublă (fig. 112).
Agregatele din primul
tip necesilă ca anexă un
compresor de aer compri-
mat (v. fig. 101 şi 102), iar
din cel de al doilea tip. in-
clud în ansamblul agregatu-
lui și o pompă de absorbţie
Fig. 11l. Agregat mobil de pulverizare fără şi refulare a compoziției
aer, cu pompare pneumatică şi hidraulică: Compoziţia comprimată
3ue1 7— KgulatoE
5
pompa propriu-zisă
2 d 2 —amestecător
ae meri“pncumatiei
Clevator
vas de echilibrare:
6 a pneuma-de Jacate(80—250daN/em?),
pistol
presiuni „NICHI,
hidraulice ridi-
pulberizat; 7 A reciblent de vopsea 78 canu | ci ia (Sai tre-
cior de transport; 9 — minerul căruelorului. cînd prin pistol și duză de
pulverizare cu prificiul foar-
te mic, se destinde bruse la ieșirea în atmosferă, datorită dife-
renţei mari de presiune, pulverizîndu-se foarte fin, aproape de ato-
mizare. Particulele. din jetul pulverizat se îndreaptă cu viteza încetini-
toare spre suprafaţa, care trebuie acoperită şi pe câre se depun. Încetini-
rea vitezei de deplasare a particulelor din jet provine din rezistența
aerului cuprins între duză și obiect. Trebuie remarcat că deplasarea
particulelor compoziţiei de vopsit “se face numai datorită energiei lor
cinetice şi nu prin antrenare de vre-un jet de aer comprimat.
zugrav iasi 0746841891
Fig. 112. Agregat de pulverizare fără aer, cu pompare hidraulică
(piston şi diafragmă dublă), pe cărucior :
1 — motorul electric de acţionare ; 2 — tablou de comandă cu intrerupă-
tor de curent; 3 — cablu electric cu fişa cu contact de protecție:
1 pompă auxiliară de absorbție-refulare+ 5 — furtun de absorbțiea
compoziției ; 6 — furtun de refulare a compoziției în camera, de admi-
sie-compresie ; 7 — camera de admisie-compresie ; 8 — supapă de refu-
lare a compoziției coriprimate spre pistol! 9 — urtun de construcţie
specială pentru vehicularea compoziţiei comprimate spre pistol.
Prin pulverizarea hidraulică la presiuni înalte (fără aer), particulele
din jet ajung pe suprafața care trebuie acoperită dispersate uniform
și cu o viteză redusă, astfel că posibilităţile de ricoșare sînt substanțial
mai mici în comparaţie cu procedeele clasice de pulverizare cu aer,
jetul este mai bine dirijat în direcţia suprafeței obiectului care se fini-
sează, iar formarea ceţii este mult redusă.
Aceste caracteristici, specifice pulverizării fără aer, conduc la o
serie de avantaje, față de pulverizarea obișnuită cu aer comprimat,
dintre care cele mai principale sînt:
— productivitate de 2—2 1/, ori mai mare;
— economie de compoziţie (circa 20—40%), prin eliminarea disper-
sării laterale ale pulverizării și a formării ceţii;
204 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
— stratul depus aderă bine de suprafața suport și, datorită conţinu-
tului redus de solvent, este de mai bună calitate, fiind compact și, practic,
lipsit de bule și pori;
— printr-o singură trecere a jetului poate fi realizată o grosime mai
mare a stratului;
— consumul de aer comprimat la agregatele cu pompare pneumatică
și hidraulică, se reduce la circa o zecime, aerul comprimat fiind necesar
numai pentru acționarea instalaţiei de amestecare a compoziţiei şi pentru
acţionarea pistonului etajului pneumatic ;
— pericolul de incendiu, de explozie și de îmbolnăvire a muncitorilor
este redus la minimum, reduciîndu-se astfel corespunzător și cheltuielile
organizatorice pentru securitatea muncii.
Prin vopsirea fără aer se pot executa finisaje folosind compoziţii
atit la temperatura mediului ambiant, cît și compoziţii preincălzite
cu ajutorul unei instalaţii adecvate.
Agregatele de pulverizare fără aer pot fi fixe sau mobile, după cerin-
țele procesului tehnologic. La șantierele de construcții se folosesc agrega-
tele mobile pe roţi, dotate cu un recipient de 20—50 1 capacitate, care
se alimentează periodic pe măsura folosirii conținutului.
a) Agregate mobile de pulverizare fără aer cu două etaje de pompare
(pneumatice şi hidraulic). Etajul pneumatic primește aerul comprimat
de la un compresor şi cu ajutorul unui piston cu tije transmite o mișcare
alternativă unui al doilea piston din etajul hidraulic, care realizează
pomparea propriu-zisă a vopselei. Dacă la etajul pneumatic aerul compri-
mat vine liber de urme de apă și ulei, filtrat de dispozitive exterioare,
la etajul hidraulic s-a prevăzut în partea inferioară un filtru metalic
detaşubil cu site de cupru de 500—1 000 ochiuri/em?.
Agregatul este fixat cu ajutorul unei garnituri și cîteva șuruburi
de capacul recipientului de vopsea. Acesta poate dezvolta o presiune
hidraulică între 14 și 30 de ori mai mare decit presiunea iniţială de aer
primită de la compresor.
Un regulator de tipul cu membrană, limitează și reglează introducerea
aerului comprimat în agregat, 1—10 daN/cm?. Presiunea de lucru se
poate citi pe un manometru fixat la regulator. Înainte de intrarea în
agregat, fixat, de asemenea, pe regulator, se află și un robinet de închidere
a aerului comprimat,
Pentru curățirea duzelor se folosește un injector de aer comprimat
(fig. 113), montat cu ajutorul unui sistem de holendere pe corpul regu-
latorului, înainte de intrarea aerului comprimat în acesta.
Aerul comprimat intră în injector (fig. 114) şi este oprit să iasă de
a supapă acționată de un ac. La apăsarea pe un buton situat la partea
zugrav iasi 0746841891
interioară a injectorului, o tijă deschide supapa și aerul comprimat
iese cu presiune prin capul de injecție, curățind duza ţinută cu mîna în
dreptul jetului.
Pig. 113. Regulator
e de aer
comprimat cu injectorul de Fig. 114. Secţiune prin injec-
aer: torul de aer comprimat.
1 — regulator de aer cu mano-
metru; 2 — injector de aer,
Pompa trimite compoziția de vopsit într-un cilindru de oţel, care
constituie vasul de echilibrare (fig. 115) sau vasul tampon, care are
drept scop echilibrarea pulsaţiilor și asigurarea unui debit constant
de compoziţie la pistol. Vasul de echilibrare se construiește în două
dimensiuni. O dimensiune mică (0,500 litri capacitate) pentru un singur
pistol și una mare (1,500 1) pentru două pistoale.
Vasul de echilibrare este prevăzut cu un filtru circular cu sită de
300 ochiuri/em2 și este fixat prin înşurubare pe un corp montat pe capaci.
Corpul de fixare este prevăzut cu un robinet pentru golirea conținutului
vasului tampon în recipientul de vopsea în cazul curăţirii.
Omogenizarea compoziţiei de vopsit din recipient și împiedicarea
depunerii pizmenților pe fundul său, se realizează printr-un amestecător
pneumatic cu palete. Acesta se compune dintr-o turbină acționată cu
aer comprimat, avînd 30—800 rot/min, un cuplaj semielastic și o tijă cu
elice cu trei palete.
Turaţia turbinei este reglată prin obturarea aerului comprimat cu ajuto-
rul unui robinet montat pe corpulei. Turbina este fixată pe capacul recipi-
entului cu o piuliță mare, iar axul cu elicea pătrunde în aceasta prin des-
chizătura în care a fost montată turbina.
206 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Agregatul mobil de pulverizare mai este dotat și cu o serie de furtunuri
de cauciuc de o construcţie specială, pentru introducerea aerului com-
primat sau pentru a face legătura de aer la amestecător și elevator.
Începerea lucrului se face numai cu agre-
7 gatul perfect curat. Curăţirea se face în
general la terminarea lucrului cu solventul
prescris pentru compoziția cu care s-a
vopsit, introdus în circuitul recipient-pis-
tol fără duză și funcţionind cu presiune
mică. În vederea umplerii cu vopsea se cu-
plează furtunul de aer la elevator și capacul
începe să se ridice pînă ajunge la poziţia
maximă. După ce ridicarea s-a terminat,
se scoate recipientul de vopsea şi se umple
cu compoziţia pregătită la viscozitatea de
lucru. Se așază din nou recipientul pe
cărucior, în locașul special ambutisat și se
decuplează de la elevator.
Capacul coboară uşor și se așază pe
recipient.
Se cuplează aerul la amestecătorul cu
palete şi se pornește la turaţia preserisă de
producătorul compoziţiei de vopsit. O tu-
raţie prea mare a amestecătorului poate
1 — corpul vasului; 2 — și Produce spumarea compoziţiei și pericli-
tru; 3 — piuliță de fixare; tarea calității pulveriză
4 — robinet; 5 — corp de i >
fixare: 6 — intrarea compo- În acest timp se manevrează regulatorul
FIE D gecote de de aer al agregatului pînă ce manometrul
: indică 1—1,5 daN/em:.
Se deschide robinetul și pompa începe să lucreze încet. Operatorul
urmăreşte ca prin furtunul de vopsea cu pistolul fixat, dar fără duză,
să se scurgă într-un vas tot solventul de curăţire pină apare compoziția
de vopsit. În acest moment se întrerupe admisia în pistol prin ridicarea
degetuii:i de pe trăgaci, se asigură cu ajutorul dispozitivului de blocare
şi se montează îiitrul și duza la pistol. După terminarea montării acestora,
se acţionează regulatorul pînă la obţinerea presiunii necesare lucrului
şi pe un panou se face proba pulverizării. Dacă aceasta este corespunză-
toare, se trece la executarea vopsitoriei respective. Tipul de duză de
pulverizare care se montează la pistol se alege în conformitate cu tehnolo-
gia de vopsire stabilită, iar dimensiunea ei, de felul și viscozitatea
compoziţiei.
zugrav iasi 0746841891
b) Agregate mobile de pulverizare fără aer cu două etaje de pompare
hidraulică (piston şi diafragmă). Aceste agregate au în majoritate un
gabarit redus (circa 50 10 x 40 cm) şi nu necesită compresor de aer.
Se racordează direct la reţeaua de curent.: Elementele de antrenare şi
funcționale sînt montate într-o carcasă care rezistă la solicitările dure
de pe șantiere.
Fig. 116. Agregat mobil de pulverizare fără aer cu două etaje
de pompare hidraulică cu recipient propriu pentru compoziţia
de vopsit, de 20 litri capacitate
208 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Absorbţia compoziţiei de vopsit se face, la tipurile de debit mic,
printr-o pompă de absorbţie-refulare dintr-un recipient propriu de 20.1
capacitate (fig. 116), iar la cele de debit mai mare, dintr-un recipient
mobil sau direct din ambalajele originale ale producătorului compoziţiei
respective (fig. 117).
Un alt tip de agregat cu pulverizare
fără aer și cu/două etaje de pompare
hidraulică, însă fără pompă de absorb-
ție-refulare, este și cel din fig. 118
cu recipientul fixat deasupra, din care
compoziţia pătrunde în camera de
compresie prin gravitație.
În fig. 119 este prezentată o sche-
mă de funcţionare a unui agregat mo-
bil de pulverizare fără aer de mare
productivitate, cu două etaje de pom-
pare hidraulică (piston și două dia-
fragme).
Prin rotirea de către motorul e-
= lectric a arborelui excentric 1, se ac-
Fig. 117. Agregat mobil de ţionează asupra pistonului 2, care, la
Bear a, dr, ou dota, ridicare, absoarbe ulei din recipientul 3
recipient pentru compoziția de prin supapa de admisie 4. La cobori-
vopsit separat (ambalaj original). rea pistonului, se comprimă uleiul care
închide supapa 4 şi apasă asupra celor
două diafragme (membrane) 5. Acestea comprimă puternic compoziţia
de vopsit din camera de admisie-compresie 6, care, la rîndul ei, presind
supapa de admisie 7 o închide și relulează compoziţia prin supapa de
evacuare $ spre turtunul de legătură cu pistolul. Admisia compo
vopsit se face printr-un furtun 9, fiind absorbită de o pompă au
din recipientul respectiv printr-un sistem flexibil cu cot de țeav:
cu filtru și refulată în camera de admisie 6. Acţionarea diafragmelor
este sincronizată cu pompa auxiliară de absorbţie-refulare.
Presiunea se limitează prin regulatorul de presiune 17.
Funcționarea agregatului cu două etaje de pompare hidraulică este
în principiu asemănătoare cu cea descrisă pentru agregatul cu etaj de
pompare pneumatică și etaj de pompare hidraulică.
După ce sau cuplat la pompa de aspiraţie-refulare furtunurile respecti-
ve se cuplează furtunul pistolului, se fixează și pistolul, însă fără duză
şi apoi, prin fișa cablului electric, se face legătura cu tabloul de comandă.
zugrav iasi 0746841891
Fig. 118. Agregat mobil de pulverizare fără aer cu
două etaje de pompare hidraulică, fără pompă de
absorbție-refulare şi cu recipient propriu pentru
compoziția de vopsit, fixat deasupra agregatului.
Începerea lucrului se face, cum s-a arătat și mai înainte, cu agrega-
tul perfect curat. Se reglează agregatul la presiunea minimă,
se introduce sorbul în recipientul cu compoziţia de vopsit, se
conectează cablul electric prin fișa respectivă la reţeaua de curent și se
comută întrerupătorul de pe tablou la „deschis“.
Agregatul începe să funcţioneze la presiunea minimă. Operatorul
urmăreşte în acest caz ca prin pistolul fără duză să se scurgă într-un
vas tot solventul rămas după curăţare, pînă apare compoziţia de vopsit.
În acest moment se întrerupe admisia prin ridicarea degetului de pe
210 Unelte, ispozitive, aparate și utilaje folosite
trăgaci, se asigură cu ajutorul mecanismului de blocare și se montează
filtrul şi duza pistolului. După montarea lor, se acționează regulatorul
pînă la obținerea presiunii necesare de lucru, efectuindu-se pe un panou
7
e
A |
y IP
Zi pi 7
Fig. 119. Schema de funcţionare a agregatului de pulverizare fără
aer, cu pompare hidraulică (piston și diafragmă dublă):
1 — arbore excentric; 2 — piston ; 3 — recipient de ulei pentru compresie;
1 — supapa de admisie a uleiului; 5 — diafragmă dublă (membrane)!
6 — camera de admisie-compresie a compoziţiei de vopsit; 7 — supapa de
admisie a compoziţiei; 8 — supapa de refulare a compoziţiei comprimate
spre pistol; $ — furtun de absorbție a compoziţiei din recipient prevăzut
cu sorb ; 10 — pompă auxiliară de absorbție și refulare; 11 — regulator de
presiune.
proba pulverizării. Dacă aceasta este corespunzătoare se trece la execu-
tarea vopsitoriei respective. Tipul de duză de pulverizare se alege în
conformitate cu tehnologia de vopsire stabilită, iar dimensiunea ei, de
felul și viscozitatea compoziţiei
Amestecarea compoziției de vopsit din recipient se face cu ajutorul
amestecătoarelor electrice portabile (v. fig. 74 și 75).
La întreruperea pulverizării la pistol, compoziția absorbită de pompa
auxiliară este trimisă înapoi în recipient printr-un al doilea furtun atașat
paralel la cel de absorbție.
În tabelul 20 sînt indicate caracteristicile tehnice și funcționale ale
agregatelor pentru pulverizare fără aer.
Agregatele cu pompare hidraulică cu piston și diafragmă se produc,
în raport cu mărimea lor, cu acţionare cu motor electric monofazic sau
trifazic, cu sau fără protecţie antiexplozivă. Cele cu debit liber de pompa-
re a compoziţiei sub 2 l/min, sînt echipate cu motoare electrice monofazice,
iar cele cu debite peste 21/min, cu motoare electrice monofazice sau trifazice,
zugrav iasi 0746841891
Tabelul 20
Valoarea
Caracteristic! aVailtlee, | agregat cu pompare | | agregat cu pompare
pneumatică ntaraulică
«i hiaraulică piston + diafeaemă)
Puterea motorului electric
KW — 04, — 2,0
Tensiunea de alimentare v — 110; 220; 380
Presiunea aerului comprimat pentru
alimentarea recipientului daN/em? 3—8 —
Presiunea de lucru a compoziţiei de
vopsit daNjem? | 120—240 120—250
Debitul de compoziţie de vopsit 1jmin 11 — 50 1,2—5,8
Capacitatea recipientului 1 20 — 50 20 (propriu) sau
capacitatea amba-
lajului
Lungimea furtunului compoziției
comprimate m 5—10 5—10
Masa netă a agregatelor kg 14—60 18—90
Productivitatea mn | 125-200 120—220
Diametrul duzelor pistolului mm 0,18—1,09 0,18—1,04
Aceste din urmă agregate pot îi echipate la nevoie şi cu motoare
cu explozie (benzină) sau cu motoare pneumatice rotati
c) Pistolul de pulverizat, îurtunurile de presiune înaltă. Pistolul de
pulverizat pentru vopsire fără aer (fig. 120) este de o construcție specială,
adaptată acestui sistem și se compune din:
Fig. 120. Piesele componente ale unui pistol de
pulverizat fără aer :
1 —corpul pistolului; 2 — dispozitiv de blocare a trăga-
ciului; 3 trăgaciul și garda lui; 4 — earnitura de temon;
5 — piuliţă cu git; 6 — filtru lamelar 7 — duză de pulve-
Tizare ; 8 — piuliță de fixare a duzei ; 9 — intrarea vopselei.
212 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
— corpul pistolului cu dispozitivul de agățare 7, dispozitivul de
blocare a trăgaciului 2 și holenderul pentru furtunul de vopsea 9;
— trăgaciul cu garda trăgaciului 3;
— acul obturator pentru închiderea orificiului de vopsea, cu arcul
său;
— piulița cu git 5 pentru fixarea filtrului lamelar pentru vopsea 6
și garnitura de teflon 4 pentru fixarea piuliţei de corpul pistolului;
— piuliţa $ pentru fixarea duzei de pulverizare 7,
Furtunurile care conduce comp la pistol sînt construite dintr-o
armătură metalică căptușită cu un tub din masă plastică specială, de
obicei teflon. Ele au o lungime de 5—10 m și sint prevăzute la capete
cu holendere de prindere, care permit rotirea: pistolului și înșurubarea
cu ușurință la agregatul de pompare. Acestea trebuie manipulate cu
grijă, nu trebuie îndoite, răsucite sau lăsate să se frece pe suprafețele
abrazive, deoarece, în afara de costul lor ridicat, orice fisură cît de simplă
se lărgeşte rapid sub efectul presiunii înalte din compoziţie, făcînd
furtunul inutilizabil.
d) Duzele. Duzele de pulverizare sint de o construcție deosebită,
Realizate din metale ușoare cu inserţii foarte dure din carbură de wolfram
sau de tungsten, au practicate în acestea orificii foarte fine de pulverizară
executate prin procedeul electro-eroziunii. Prin folosirea acestor carburi
duzele pot rezista eroziunii ridicate a pigmenţilor din compoziţii la
presiuni înalte de pulverizare.
Aşa cum se vede în fig. 121, sint trei tipuri de duze de pulverizare.
a 6
Fig. 121. Duze de pulverizare fără aer:
a — pentru pulverizare fină; b — pentru pulverizare obișnuită; c — pentru
pulverizare conică.
La duza de pulverizare fină (F.F) (fig. 121, a), forma jetului de pulve-
rizare este în general alungită, subțiindu-se spre capete. Această duză
se poate deosebi după lungimea ei mai mare și culoarea neagră.
zugrav iasi 0746841891
Duza pentru pulverizare obișnuită (fig. 121, D) are un jet de pulveriza-
re aplatizat vertical şi subțiat la capete. Această duză asigură o „acoperire
largă și o suprapunere minimă și se deosebește după lungimea ei mai
mică şi cromare.
Duza pentru pulverizare conică (în cerc) (fig. 121, c) realizează o
pulverizare cu secţiune circulară și cu o distribuţie uniformă în toată
zona. Duza cuprinde o bucșă ce poate fi scoasă, prevăzute cu caneluri
pentru a crea acţiunea de pulverizare și formarea jetului de pulverizare
rotund.
Duzele se livrează, de obicei, într-o cutiuţă din material plastice cu
indicaţia dimensiunilor în țoli sau în mm. În tabelul 21 este dată co-
espondența ţoli-mm.
Tabelul 21
Dimensiuni | Dimensiuni
a a za
0,007 0,18 0,021 0,23
0,009 0,23 0,026 0,66
0,011 0,28 0,031 0,79
0,013 0,33 0,036 0,91
0,015 0,38 0,041 1,00
0,016 0,41 0,043 1.09
0,018 0,46 0,072 1,83
€) Alegerea duzei. La alegerea duzei se ţine seamă de viscozitatea
compoziţiei pentru vopsit fiind în raport direct proporţional. Pentru
viscozităţi slabe se folosesc duze cu orificiu mie. pe cînd pentru viscozi-
“tăți mai mari se preteră folosirea duzelor cu orificiu cu diametru mare.
Cantitatea produsului pul-
-verizat este în funcţie de mări-
mea orificiului duzei, iar gro-
;simea peliculei este determi-
nată de diametrul orificiului
-și unghiul de proiecție. Două
«duze avind același orificiu, dar
unghiurile de proiecţie. diteri-
“te, lasă să treacă aceeași can-
“titate de produs care se re-
partizeazi însă pe o întindere Fig, 122. Pulverizarea prin două duze cu
i ud e aa Ș acelaşi orificiu, însă cu unghiuri de pro-
de suprafaţ diferită (fig. 122). iecţie diferite,
1 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Această caracteristică influențează calitatea vopsitoriei prin faptul
că, dacă, o compoziţie de o anumită viscozitate, trecînd printr-o duză
îi corespunde un unghi de proiecţie bine determinat și, deci, o pulveri-
zare în conditii optime, o aceeași compoziţie, trecînd printr-o altă
duză cu un orificiu de același diametru însă cu un unghi diferit de proiec-
ţie, face ca rezultatul pulverizării să nutie satisfăcător.
La alegerea duzei se mai ţine seamă și de raportul între unghiul
de proiecție al jetului și de mărimea suprafeţei de vopsit (tabelul 22).
Tabelul 22
Caracteristici Unghiul de proiectie a pulverizării
Suprafeţe întinse > 40
Suprafeţe de mărime mijlocie * între 252 şi 40.
Suprateţe miei 2%
Ca regulă generală se recomandă să se folosească unghiul de proiecție
cel mai mare posibil, pentru cel mai mic orificiu de duză.
t) Pulverizări defectuoase. Cauze şi măsuri de remediere. Ca și în
cazul pulverizării pneumatice, tot astfel și la pulverizarea fără aer este
necesar să se cunoască eventualele cauze care provoacă o cît de mică
dereglare a instalaţiei, pentru a se lua imediat măsurile corespun:
toare de remediere, în vederea realizării unei pulverizări cu rezultate opti-
me. Cele mai irecvente cauze sînt: incluziuni de aer, înfundarea filtrelor
şi duzei, funcționarea defectuoasă a instalaţiei şi piese uzate ale pisto-
lului. N
Aerul închis în difuzor poate produce o picurare la duza pistolului.
Pentru eliminarea ei se îndreaptă pistolul în sus și în jos de cîteva ori.
Pentru evacuarea aerului din conducte, după punerea în funcțiune a
agregatului, se îndreaptă pistolul fără duză în vasul cu compoziția
de vopsit, pînă ce jetul devine regulat și continuu. Se deconectează apoi
aparatul de rețeaua electrică și se montează duza la pistol.
Dacă vopseaua nui iese din pistol, înseamnă că filtrele sînt înfundate
fie la admisie fie la ieșire.
Înfundarea duzei se mai poate datori și prezenței unor corpuri străine,
cum sînt particulele de vopsea uscată în conducte în urma unei utilizări
anterioare. Majoritatea acestor particule sînt reţinute de filtrul de admisie;
totuși unele dintre ele ajung pînă la duza pe care o înfundă.
zugrav iasi 0746841891
O curăţire completă a echipamentului și o filtrare eficientă a compo-
ziţiei de vopsit sînt principalele remedii pentru evitarea cauzelor înfundă-
rii filtrelor și duzei.
Compozițiile de vopsit la care granulele materialelor componente
sint mai mari decit cele obișnuite mijlocii, pot constitui, de asemenea,
cauze frecvente de întundare. În acest caz, se constată prezenţa în filtru
a unor cantități mari de particule. Pentru evitarea acestui incovenient
trebuie folosită o duză cu orificiu mai mare. Aceasta însă poate duce
la o modificare a calităţii pulverizării şi acoperirii suprafeţei respective.
Un alt remediu este și acela de a folosi elemente filtrante de o dimensiune
superivară.
În cele mai multe cazuri se recurge la o micşorare
a viscozităţii compo-
ziției, în limetele permise de fabrică, care poate evita înfundarea, dind
totodată posibilitatea să se lucreze la presiuni mai mici.
Este important de știut că înfundarea filtrului produce o deformare
în proiecția jetului. Acest defect, operatorul îl poate atribui, eronat,
înfundării duzei. Acest lucru se poate constata, cînd defectul înfundării
persistă chiar după repetate curățiri ale orificiului duzei.
Ca regulă generală, se curăţă toate filtrele de admisie sau de ieșire
cel puţin o dată pe zi. Neglijarea acestei curăţiri conduce la o pulverizare
deformată, comparabilă cu cea a unei duze înfundate.
Dacă proiecția pulverizării prezintă o zonă centrală compactă,
cuprinsă sus și jos de proiecţii separate, aceasta se datorește unei foarte
slabe presiuni de pulverizare pentru duza aleasă. O pulverizare defectu-
oasă mai poate fi atribuită şi unei compoziţii prea vîscoase pentru duza
respectivă: În ambele cazuri se ridică presiunea sau se adaugă solvent
pentru a micșora viscozitatea produsului.
Pentru obţinerea unor rezultate de pulverizare scontate, nu trebuie
folosită o presiune superivară celei necesare, deoarece o presiune excesivă
reduce durata de folosire a instalaţiei şi produce. o risipă inutilă a
compoziţiei de vopsit.
Proiecţii deformate sau neregulate sint produse de o duză cu orificiu
obstruat sau uzat. Aceleași defecte pot fi cauzate şi de o montare neîn-
grijită a acului obturator. Se recomandă a se da o atenţie deosebită
articulației acestuia, care nu trebuie să fie nici prea rigidă dar nici prea
mobilă. De asemenea, trebuie asigurată curăţenia acului pentru a se
evita o uzură prematură a articulației.
8) Curăţirea instalaţiei de pompare şi înlocuirea unei compoziţii cu
alta. Curăţirea instalaţiei trebuie efectuată cel puţin o dată pezi și chiar de
mai multe ori, ţinînd seâmă de condiţiile de utilizare și compoziţia
folosită. Pentru aceasta:
216 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
se deconectează instalația de rețeaua electrică;
— se seade presiunea compoziţiei îndreptind pistolul în vasul de
alimentare şi se apasă pe trăgaci pină se scurge toată compoziţia de
vopsit ;
— se așază sorbul într-un vas conținînd solventul recomandat de
fabrică, corespunzător compoziţiei. Cînd solventul apare în pistol, se
dirijează în rezervorul său pînă iese curat.
Pentru schimbarea compoziţiei colorate cu alta de altă culoare sau
de alt tip, se procedează mai întîi la o spălare, după care se așază sorbul
în vasul compoziţiei respective de vopsit. Se dirijează pistolul în re-
zervorul solventului și se apasă pe trăgaci pînă cînd apare compoziția
cea nouă de vopsit, eliminind astfel solventul rămas în corpul pompei
și în furtunul de alimentare a pistolului.
Se curăţă duza, se remontează în pistol și se reia lucrul.
Se recomandă ca spălările să fie efectuate cît mai des și cu mici cantități
de solvent, fiind mai eficiente ca una sau două spălări cu cantități mari
de solvent.
La terminarea lucrului, se spală pompa, furtunurile și pistolul chiar
dacă instalația nu se utilizează în ziua următoare.
h) Indicaţii generale. La folosirea agregatelor de pulverizare fără
aer se va ţine seamă de următoarele considerente generale:
— racordurile furtunurilor, legăturile și suprafețele de racordare a
pistoalelor, furtunurile pompelor ete. se manipulează cu grijă. O simplă
fisură se lărgește rapid sub efectul presiunii înalte din compoziția de
vopsit ;
— turtunul care conduce compoziţia sub presiune la pistol, ca orice
furtun de înaltă presiune, nu trebuie îndoit după o curbă cu o rază mai
mică de 10 cm. Un furtun care a suferit o spărtură, este un furtun pierdut
(netolosibil) ;
— starea furtunurilor trebuie verificată periodic, pentru a descoperi
eventualele defecte sau urme de uzură susceptibile să producă vre-o
ruptură;
— este strict interzis să se demonteze furtunul sau pistolul fără a
întrerupe complet presiunea din pompă;
— este strict interzis, de asemenea, să se schimbe duza sau inversorul
fără a verifica dacă tiăgătorul pistolului este fixat în poziţia „închis“
și dacă pompa nu este sub presiune;
— pistolul trebuie considerat, în timpul cînd pompa este sub presiune,
ca un utilaj periculos; se va evita manipularea sa, chiar fără duză, în
apropierea persoanelor care se află pe șantier.
zugrav iasi 0746841891
F. INSTALAȚII PNEUMATICE PENTRU APLICAREA COMPO-
ZIŢIILOR DE FINISĂRI DECORATIVE ÎN RELIEF
O instalaţie pneumatică folosită pentru executarea finisărilor deco-
rative în relief (caleio-vecchio) se compune în principiu dintr-un agregat
de aer comprimat, recipient și pistol pulverizator adecvat, cu care,
prin stropire, se aplică pe pereţi și uneori pe tavane, diverse compoziţii,
preparate corespunzător, cu viscozitate medie, avind consistenţa
de 12—
15 em, măsurată cu conul etalon.
1. AGREGATELE DE AER COMPRIMAT
Agregatele de aer comprimat folosite sînt cele descrise în subrapi-
tolul precedent (+. şi fig. 101 și 102).
2. PISTOLUL DE STROPIT
Pistolul de stropit (fig. 123) este compus din corpul pistolului 7
cu: miner, trăgaciul 2, şurubul de reglare 3 care asigură reglarea fină
a debitului de material, şurubul de reglare fină a aerului 4 și duza 5.
= : b
Fig. 123. Pistol de stropit compoziţii pentru finisări decorative în relief:
a — cu furtun de legătură la recipientul compoziţiei;
b — cu recipient-pilnie montat pe pistol.
218 Unelte, dispozitive, aparate și ui je folosite
Pistolul de stropit poate fi
alimentat cu material prin
furtunul de la” recipientul
sub presiune (fig. 124) sau
prin recipientul-pilnie $,
care se poate monta la
pistol în locul furtunului.
Alimentarea cu! aer necesar
pulverizării materialului se
face prin furtunul 6 racordat
la recipient, în cazul ali-
mentării cu material de la
acesta, sau direct de la
compresor, în cazul alimen-
tării cu material prin pilnie.
, RECIPIENTUL DE MA-
TERIAL
Recipientul de material
sub presiune (+. fig. 124) se
compune dintr-un vas cilin-
Fig. 124. Recipient de 25—501 capacitate, drie 9 de 25—501 capaci-
pentru compoziţii de stropit. tate fixat în poziţie” verti-
cală prin trei suporturi, pre-
văzut în fund cu un ștuţ la care se racordează furtunul 7, care alimen-
tează pistolul. Pe ștuţul din fundul recipientului este montat un robinet
16, care reglează debitul de material. La partea superioară recipientul
se închide etanș cu un capac 10 prin intermediul a șase cleme re-
glabile 17, care se string cu şuruburi fluture. Capacul are montat pe fața
exterioară distribuitorul de aer între recipient și pistol, compus din robine-
tul de reglaj al aerului spre pistol 72, robinetul de admisie a aerului în
recipient 13, manometrul pentru indicarea presiunii în recipient 14 şi
manometrul pentru indicarea presiunii la pistol 15. Distribuitorul este
prevăzut cu racorduri pentru furtunul de aer 6 spre pistol și racordul
pentru furtunul de aer 1$ care alimentează cu aer instalaţia de stropit
de la un compresor. Pe capacul recipientului este montat, de asemenea,
un robinet de evacuare 77 a aerului din rezervor, pentru scoaterea de
sub presiune.
zugrav iasi 0746841891
Fig, 125. Instalaţii mobile de stropit compoziţii pentru finisări decora-
tive în relief, montate pe cărucior:
a — cu recipientul-pilnie montat pe pistol; b — cu recipientul separat.
În tabelul 23 sînt indicate ca: acteristicile tehnice și funcționale ale
instalaţiei pentru stropit compoziţ , produsă de Întreprinderea „G Martie“
din Timişoara.
În fig. 125 sint prezentate două instalaţii moderne de stropit compo-
ziţii pentru finisări decorative în relief montate pe cărucior, una cu
220 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Tabelul 23
Caracteristic! alteia, Valoarea
Pistolul:
— masa netă Kg
— diametrul duzelor mm
Recipientul:
— capacitatea 1
— presiunea maximă de lucru daN/em? 4
— masa netă kg 22—34
Pilni
— capacitatea 1 3
— masa netă kg 0,350
Tubul flexibil pentru aer:
— diametrul interior mm 6
— lungimea m 10
Tubul flexibil pentru compoziţie :
— diametrul interior mm 19
— lungimea m 10
Consumul maxim de aer mb 25
Productivitatea m 35
recipientul-pilnie montat pe pistol (fig. 125, a), iar cealaltă cu recipientul
separat (fig. 195, D).
Pistoalele acestor instalații sînt dotate și cu duze cu orificiu mai mare
și anume de 8,5 și 10 mm diametru.
4. "MODUL DE FUNCȚIONARE
Pentru funcţionarea în bune condiţii a instalaţiei este necesar
să se efectueze următoarele operaţii :
— se tace legătura printr-un furtun de cauciuc cu recipientul compo-
ziţiei de la agregatul de aer comprimat, care să asigure o presiune de
8 daNjem: şi un debit de circa 0,1 m/min;
— se racordează furtunul de aer 6 cu un capăt la distribuitorul de
aer de pe capacul recipientului iar cu celălalt capăt la pistol;
— se racordează turtunul pentru material 7 la ştuţul de la recipient
și la pistol;
— se desface capacul recipientului și se toarnă compoziţia ce urmează
a fi pusă în operă, lăsîndu-se un spaţiu liber de 20% din capacitatea
recipientului spre a se asigura o pernă de aer suficient de mare care să
zugrav iasi 0746841891
preseze asupra compoziţiei. Compoziţia introdusă trebuie să fie omogenă,
avind viscozitatea și granulozitatea prescrisă;
— se curăță suprafața de etanșare, se fixează capacul 10 prin stringerea
uniformă a șuruburilor cu cleme 77, apoi se închid toate robinetele;
— se deschide robinetul pentru admisia aerului în recipient 13,
apoi robinetul 16 pentru admisia compoziţiei la pistol, prin furtunul
Bexibil 7:
— cînd coripoziţia a ajuns la pistol se deschide robinetul 12 pentru
accesul aerului necesar nilverizării compoziției și se apasă pe trăgaciul
2 al pistolului;
— pentru obținerea unui jet optim de material se reglează debitul
de aer de la ventilul 4 al pistolului ;
— pentru obținerea unei dispeusii fine, uniforme se folosește un raport
mare aer/material, iar pentru obținerea unci proiectări sub formă de
stropi, acest raport se reduce;
— în funcţie de viscozitatea și granulația compoziţiei, se reglează
presiunea în recipient în limitele 0,5—4 daN/em? și la pistol în limitele
4—8 daN/em2. Reglarea presiunii se face acţionind asupra robinetelor
aflate pe capacul recipientului, lingă cele două manometre 14 şi 15.
Cînd în locul recipientului se foloseşte pilnia, reglarea aerului necesar
pulverizării compoziţiei se tace direct de la sursa de aer comprimat.
Obţinerea deci pe suprafața suport a unui finisaj în relief cu stropi mai
mari sau mai mici, de formă rotundă sau aplatisată, este în funcţie de
admisia aerului comprimat, de consistenţa compoziției şi de distanța
la care se ține pistolul de suprafaţa suport.
După ce se golește compoziţia din recipient se închide, de la sursa
de aer comprimat, accesul aerului în recipient, apoi se deschide robinetul
17 pentru evacuarea aerului din recipient și cînd ambele manometre
indică presiunea zero se deschide capacul 17 şi se toarnă din nou compozi-
ţie în recipient.
La! terminarea lucrului se spală bine recipientul, furtunul și pistolul
trecînd prin ele apă sub presiune, apă care a fost introdusă în prealabil
în recipient. După terminarea acestei operaţii se spală şi exteriorul
instalaţiei.
G. PROCEDEE SPECIALE DE ACOPERIRE A SUPRAFEŢELOR
SUPORT
Pentru realizarea unor acoperiri cu compoziţii de vopsit a supra-
feţelor suport și în primul rind a celor metalice, într-un ritm rapid și
în producţie de mare serie, s-au preconizat o serie de procedee speciale
229 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
care prezintă avantaje substanţiale față de vopsirea prin metode
obiş-
nuite atit de ordin economie cît și din punctul de vedere al eficienţ
ei,
al simplităţii procedeelor de aplicare și al condiţiilor igienice de muncă.
Dintre procedeele speciale de acoperire cu pelicule, se vor descrie
cele care pot fi folosite pe șantierele și în atelierele întreprinderilor
de
construcţii și anume: vopsirea în cîmp electrostatic, vopsirea
prin sinteri-
zare și metalizarea. *
1. VOPSIREA IN CIMP ELECTROSTATIC
Procedeul vopsirii în cîmp electrostatic constă în pulverizarea
particulelor de vopsea încărcate cu sarcini electrice negative
și dirijarea
lor spre piesa care se acoperă, încărcată la rindul ei cu electricitate
pozitivă. Între sursa de particule pulverizate și piesă se produce un cimp
electrostatic în care electronii emiși de catod încarcă cu sarcină negativă
particulele de vopsea, care se îndreaptă, respectind legile cimpuri
lor
electrice, spre piesa încărcată cu sarcină electrică contrară, pe
care se
depun,
Piesele sînt legate și la pămînt pentru evitarea eventua
lelor elec-
trocutări.
Pentru ca-sensul cîmpului să fie tot timpul același (de la polul
negativ
la cel pozitiv) se foloseşte o sursă de electricitate cu debitar
e de curent
continuu. Intensitatea fo-
losită este de 60—120 kV.
Curentul continuu de
înaltă tensiune se obține
din_ curentul de la rețea
de 50 Hz, care este trecut
printr-un generator alcă-
tit dintr-un transforma=
tor, pentru realizarea cu-
rentului de înaită ten-
siune și un redresor cu
tuburi electronice, care
transformă curentul al-
ternativ în curent con-
tinuu.
Pie. 126. Schema vopsirii electrostatice cul pis Instalaţia
de vopsit
tol cu cupă pulverizatoare S
1 — cupă de pulverizare centritugală ; 24— piesa de Se compune dintr-un re=
vopsit: 3 — tub de alimentare cu vopsea; 4
mul parcurs de particulele de vopsea. du au a! idea
zervor de vopsea care
zugrav iasi 0746841891
asigură alimentarea unui
pistol de construcţie speci-
ală, cu vopsea la presiune
constantă. Tipul de pistol
folosit este cel cu pulveri-
zare centrifugală sau pne-
umatică.
Piesa principală a pisto-
lului cu pulverizare centri-
fugală este cupa care fiind
acționată de un motor elec-
tric prin intermediul unui
ax, primeşte o mişcare de
1410 rot/min. Vopseaua a-
dusă pe capul rotativ într-un
mod oarecare, este pulve-
rizată de forţa centrilugă în
particule de diferite dimen-
siuni (fig. 126 şi 127).
Particulele de vopsea
pătrunzind în zona ionizată
se încarcă cu electricitate
negativă şi, dispersindu-se
Fig, 127, Cupă de pulverizare electrostati
în acţiune.
omogen sub formă de ceață,
se depune pe piesa devopsit.
Între cupa pulverizatoare și piesă trebuie menţinută o anumită
distanţă care este în funcţie de tensiunea de lucru și anume | em pentru
fiecare 4 000 V. Pentru 60 kV, deci, distanţa minimă este de 15 cm, iar
pentru 120kV, 30 em. O apropiere prea mare în tensitică emisia de electroni,
aerul se ionizează și se produce descărcări electrice sub formă de arc,
care produc defecţiuni în instalația de vopsire și prezintă pericol de
incendiu.
Vopsirea se poate face și cu aparate portative compuse dintr-un
pistol (fig. 128) cu o cupă rotativă angrenată printr-o tijă de către un
mic motor asincron, montat la celălalt capăt. Minerul metalic și carcasa
motorului fac corp comun cu masa pistolului, în timp ce cupa rotativă
este sprijinită de o ţeavă izolată. Trăgaciul pistolului lucrează în doi
timpi; o uşoară apăsare pe trăgaci declanșează rotirea cupei rotative
Şi apariţia cîmpului de înaltă tensiune; acţionînd mai departe pe trăgaci
se permite admisia vopselei. Dind drumul trăgaciului, se opreşte în primul
224 Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite
Fig. 128. Pistol pentru pulverizare centrifugală în cîmp electrostatic.
rind admisia vopselei şi apoi se întrerupe curentul de înaltă tensiune.
Greutatea pistolului este circa 1,800 kg.
Compozițiile aplicate cu pistolul pulverizator acţionat cu aer compri-
mat pot fi folosite și în vopsirea electrostatică. În acest caz, vopseaua
este pulverizată cu un pistol
clasic cu aer comprimat în-
tr-un cîmp creat de o reţea
(grilă) de fire metalice co-
nectate la tensiunea înaltă
a generatorului (fig. 129).
Prin ionizarea aerului și
predarea sarcinilor electrice
particulelor de vopsea, a-
cestea, încărcîndu-se cu sar-
cini de aceeași polaritate, se
fragmentează și se resping
între ele pulverizindu-se
Fig. 129. Pulverizare mecanică cu transport foarte fin, fiind atrase toto-
electrostatic : - sa
1 — pistol pulverizator
cu aer comprimat; dată de-a lungul liniilor de
2 — transformator de înaltă tensiune; 3 — reţea 3 at sai
metalică conectată la transformatorul de înaltă Î0rță decătre piesa de aco-
tensiune ; 4 — piesa de vopsit; 5 — calea de ru- ri ă li i
lare a transportorului conectată la pămint. perit, conectată la potenţi-
alul opus.
S-a constatat că traiectoria și devierea particulelor este influen-
tată de
— forţa electrostatică ;
— viteza inițială în momentul intrării în cimpul electrostatic;
zugrav iasi 0746841891
— frecarea aerului, care este invers proporțională cu diametrul
particulei.
Pierderile de vopsea (care sînt minime) vor fi cu atît mai mici cu cit forța
electrostatică va fi mai mare decit celelalte forțe menţionate mai înainte,
care acționează asupra particulelor. În acest caz rezultanta tuturor
acestor forţe (în care predominantă este forța electrostatică) dirijează
particula de vopsea de-a lungul liniilor de forță ale cîmpului creat, pînă
la piesa de vopsit, legată la o polaritate opusă şi la pămînt, unde îşi
pierde sarcina.
La compoziția folosită trebuie adăugat un solvent corector
în ceea ce
privește rezistivitatea şi constanta dielectrică.
Consumul specitie pentru un strat de compoziţie de vopsit-este de
80—120 g/m2 de suprafaţă vopsită.
Procedeul de vopsire electrostatică se aplică pe o gamă variată
de produse din materiale atit conductibile, cît şi neconduretibile (lemn,
cauciuc, sticlă, materiale plastice etc.).
La materiale bune conducătoare de electricitate, însuși obiectul
formează electrodul pozitiv. La mitteriale izolatoare se aplică, în interiorul
lor, o suprafață metalică care se leagă la pămînt și îndeplinește rolul
de electrod pozitiv.
Aplicarea “procedeului de vopsire electrostatică este hotărită de
forma și dimensiunile piesei precum și de mărimea seriei produsului.
O folosire potrivită a vopsirii electrostatice este aceea pentru piesele
confecționate din plasă de sîrmă sau sub formă de grătar la care se
obține o economie substanţială de material și manoperă.
Printre avantajele vopsirii electrostatice se relevă condiţiile de
muncă sanitar-igienice corespunzătoare, consum redus de vopsea și
manoperă și rapiditatea execuţiei (proiectarea vopselei, făcindu-se
în general numai pe una din feţele obiectului).
Are dezavantajul că se pot produce incendii în cazul descărcărilor
electrice sub formă de are, care pot avea loc între cupa rotativă și piesa
care. se vopsește,
2. ACOPERIREA SERA PEEL Oe METALICE CU MATERIALE PLAS-
TICE PLUVERULENTE, TOPITE
În ultimii ani-a fost adoptat un nou procedeu de protejare a su-
prafețelor metalice, prin acoperirea lor cu un strat de materiale plastice
sub formă de peliculă obținută prin topirea lor.
Aceste pelicule sînt omogene, uniforme, cu o rezistență mare la
coroziune față de anumite substanţe chimice şi cu proprietăţi bune
electroizolante şi termoizolante.
226 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Materialele plastice cele mai folosite sînt: polietilena, acetobutiratul
de celuloză, nailonul și policlorura de vinil.
Suprafeţele metalice care urmează a fi acoperite sînt pregătite cu
deosebită atenţie prin sablare și curăţite de orice fel de impuritate.
Acoperirea cu pulberi topite se face fără o prealabilă prelucrare
a stratului suport (grunduire, chituire, șpacluire etc.).
Procedeele folosite pentru acoperire sînt:
— prin pulverizare în flacără cu pistolul;
— prin cufundarea piesei într-un strat de pulbere fluidizat ;
— prin aplicarea electrostatică “a pulberii pe suprafaţa metalică.
Obiectele care se acoperă trebuie |să aibă unghiuri rotunjite, iar
sudurile bine netezite și fără pori.
a) Acoperirea prin pulverizare a pulberii în stare topită. Se obține
cu ajutorul unui pistol special, asemănător becului de sudură, prin
centrul căruia se suflă pulbere de material plastic cu ajutorul aerului
comprimat. Pulberea trece în dreptul unei flăcări oxipropanice, cu
temperatură cît mai scăzută pentru a nu degrada materialul care se
topește, iar topitura se răspîndeşte pe suprafaţa obiectului, acoperindu-l
cu o peliculă aderentă. Obiectul este în prealabil încălzit la o temperatură
de 220—250C, iar flacăra pistolului este relativ scurtă, pentru a limita
la o tracţiune de secundă timpul în care este traversată de particulele
de matenial plastic.
b) Acoperirea
în pat de pulbere îluidizată. Este un procedeu care a căpă-
tat aplicaţii din ce în ce mai largi prin simplitatea care-l caracterizează și
prin realizarea unor productivități deosebit de ridicate.
Principiul acestui procedeu constă în punerea unui obiect fierbinte
în contact cu pulberea materialului plastic, care, topindu-se prin atingere
cu acesta, aderă pe suprafaţa respectivă. Pentru ușurarea introducerii
şi mișcării obiectului în patul de pulbere compactă se procedează la
fluiditicarea ei prin aplicarea unui curent ascendent de gaz. În curentul
de gaz particulele de pulbere se pun într-o mișcare turbulentă, încetînd
de a mai constitui un strat compact, În acest stadiu se comportă ca un
fluid, oferind o rezistenţă slabă la scufundarea unui obiect în interiorul
masei sale și curgînd în jurul acestuia la fel ca un fluid.
Procesul de acoperire a unei suprafeţe în pat de pulbere fluidizată
comportă următoarele operaţii:
— preîncălzirea obiectului care se finisează;
— cufundarea în pulberea fluidizată;
— îndepărtarea excesului de pulbere;
— coacerea în cuptor.
zugrav iasi 0746841891
Obiectul fierbinte (260—330*C), menţinut în poziție suspendată cu
ajutorul unei sirme este afundat repede în pulbere. Printr-o mișcare
ușoară
a obiectului în patul de pulbere se produce un contact cît mai unifor
m
al suprafeţei acestuia cu particulele de pulbere, realizindu-se un strat
acoperitor de grosime uniformă. Durata de afundare este cuprinsă
între 3 și 10 secunde, în funcţie de grosimea peliculei prevăz
ută a fi
obținută. Grosimile peliculelor pot fi cuprinse între 100 și 400 microni
.
Grusimile mari se obţin prin cufundări succesive ale obiectului în masa
pulberii.
Îndepărtarea excesului de pulbere de pe suprafața obiectului se
face fie prin scuturarea, fie prin suflarea-cu un jet de aer comprimat.
În cazul obiectelor cu o capacitate termică mică (plase metalice), după
acoperirea lor cu pulbere, se reintroduc în cuptor cu o temperatură
de 270%—310*C. Durata de rămînere în cuptor trebuie să fie atit cît
să se obțină o acoperire netedă și lucioasă ; în general variază între
citeva
secunde și circa 90 secunde. Încălzirea prelungită provoacă volatilizarea
plastifianţilor și modificarea culorii peliculei.
c) Acoperirea cu pulberi în cimp electrostatic. Constă în depunerea
materialului de acoperire în formă de pulbere prin folosirea unui cîmp
electric, pe suprateţe reci sau ușor preîncălzite.
Principiul aplicării electrostatice a pulberii de material plastic este
același ca și la vopsirea electrostatică.
Particulele de pulbere, pornite dintr-un pistol de construcție spe-
cială și încărcate cu electricitate negativă, se dirijează sub formă de
nor spre obiectul rece sau preîncălzit care se finisează, încărcat cu electri-
citate pozitivă, îl învăluie și se depun pe suprafaţa lui, atit pe partea
din faţă, cît şi pe partea din spate.
Obiectele reci se acoperă cu un strat uniform de pulbere care aderă
pe suprafața lui, după care are loc fenomenul de respingere între stratul
depus și particulele proiectate prin pulverizare. Obiectul acoperit cu
pulbere este încălzit pentru topirea acesteia, fie într-un cuptor cu raze
intraroșii, sau cu aer cald, fie prin încălzire prin inducţie. Temperatura
de încălzire depinde de natura pulberii. ?
Grosimea peliculei asttel obținute este de 50 la 500 microni, în funcţie
de natura pulberilor.
Obiectele preîncălzite se acoperă cu pelicule mai groase, deoarece,
particulele venind în contact cu suprafața obiectului se încălzesc și
devin mai bune conducătoare de electricitate, depunindu-se astfel în
grosimi care pot ajunge pînă la 1 500 microni.
228 Unelte, dispozitive, aparate şi utilaje folosite
Prin' procedeul acoperirii cu materiale plastice pulverulente, to-
pite, se obţin pelicule dure, lucioase cu o gamă largă de nuanţe deschise,
constituind nu numai straturi protectoare dar și decorative.
8. METALIZAREA SUPRAFEŢELOR PRIN PULVERIZARE
Procedeul de metalizare a suprafeţelor constă în acoperirea ele-
mentului care trebuie protejat cu un alt metal rezistent la oxidare,
cum este de exemplu acoperirea pieselor de oţel! “u un strat de zinc.
Zincul este metalul cel mai folosit și care oferă o protecție excelentă
contra agenţilor atmosterici şi chimici.
Pe şantier, elementele metalice se metalizează cu o instalaţie specială
de pulverizare (fig. 130), la care metalul de acoperire topit este împroșcat
4 3 89 7
Fig. 130. Instalaţie de metalizare prin pulverizare:
1 — compresor de aer ; 2 — rezervor tampon; 3 — filtru de aer; 4 — baterie
pentru reglarea presiunii aerului; 5 — tub de oxigen; 6 — tub de acetilenă;
7 — baterie pentru reglarea presiunii acetilene! şi oxigenului ; 8 — furtun pentru
acetilenă; 9 — turtun pentru oxigen; 10 — furtun pentru aer; 11 — strmă pen-
tru metalizare; 12 — suport pentru sirmă; 13 — pistol de metalizare; 14 — piesa
de metalizat.
pe suprafaţa care trebuie protejată, cu ajutorul unui pistol asemănător
cu cel de vopsit. Topirea metalului se realizează prin trecerea acestuia
printr-un are voltaic sau printr-o flacără oxiacetilenică, iar proiectarea
se face cu ajutorul aerului comprimat. Picăturile de metal topit
sînt pulverizate pînă la dimensiunea de 50—100 microni.
Cu cît stratul de acoperire este mai gros, cu atît durata lui în timp
este mai mare. Această grosime însă nu poate crește nelimitat, deoarece
de la o anumită grosime pelicula metalică se desface în foi. Durata în
timp a stratului de acoperire depinde în mare măsură de gradul de viciere
a aerului cu gaze industriale. Astfel un strat de zinc de 600 g/m:, aplicat
la cald, are o durată teoretică în aer curat de circa 60 ani; în climat
zugrav iasi 0746841891
industrial normal de circa 15 ani ; în aer viciat durează numai 7—8 ani.
Din această cauză peste stratul de zinc se aplică un strat protector de
vopsea sau lac care-l protejează împotriva acţiunii corosive a agenţilor
atmosferici.
Înainte de a se aplica stratul de acoperire, suprafața care se metali-
zează trebuie pregătită cu atenţie respectiînd cu stricteţe indicaţiile
date la subeap. C. Suprafeţele metalice se recomandă a îi curăţite prin
sablare, operație care produce totodată și rugozitatea necesară ca pelicula
de acoperire să adere bine pe stratul suport.
După sablare suprafaţa curățită se șterge de praf cu cîrpe uscate
sau cu un jet'de aer comprimat şi se trece la operaţia de metalizare.
Metalul de acoperire se prezintă sub forma de sirme, a căror topire
se face într-un arc electric, sirmele servind drept electrozi.
Metoda topirii cu flacără oxiacetilenică este mai scumpă decît metoda
electrică și prezintă și pericol de explozii.
Instalaţia de metalizare cu arc voltaic se compune din:
un transformator” Sau un grup convertizor asemănător celor
folosite la sudură, de 350 A'şi 70 V;
— un compresur de aer sau racord de aer la conducta de aer
comprimat ;
— un filtru de aer care elimină impurităţile și în special umezeala
din aer;
— un pistol de metalizare.
Pistolul (fig. 131) este racordat printr-un tub de cauciuc cu inserţii 1,
la filtrul deaer, Aerul iese la partea din faţa pistolului printr-o duză £
Duza fiind una din piesele de uzură în funcţionare, se schimbă la fiec are
100 m: suprafață acoperită.
Două sirme 3 din materialul de acoperire, legate electric de bornele
transformatorului, înaintează convergent către un punct de întîlnire
așezat la circa 7 cm în fața tubului, prin care iese aerul. Sirmele înaintează
continuu și cu aceeași viteză trase de cîte doi cilindri prevăzuţi cu roți
dinţate 4, care se rotesc în sens invers. Acestea sint puse în mișcare
de un mic motor electric 5 prin intermediul unui regulator de viteză 6.
” În momentul ftilnirii sîrmelor se produce un arc voltaic, metalul
se topește și este pulverizat și proiectat de vina de aer comprimat pe
suprafața care se acoperă.
Pistolul se ţine în mînă și. se plimbă în fața suprafeței ce se meta-
lizează, la o distanţă medie de 150—200 mm, pînă ce întreaga supra-
faţă a fost acoperită cu o peliculă continuă şi fără întreruperi. Axa
230
pistolului se ţine cît mai perpendicular pe suprafaţa de vopsit și în nici
un caz sub un unghi mai mic de 85.
“La obţinerea unei acoperiri uniforme și cu o grosime cît mai apropiată
de cea prescrisă, contribuie într-o mare măsură și experienţa munci-
torului care execută lucrarea.
Fig. 131. Pistol pentru metalizare (schemă).
Piesele mici se metalizează cu pistolul ţinut în po: ție fixă, supra-
fața de acoperit mișcîndu-se în faţa lui.
Există o varietate de pistoale de metalizat cu arc voltaic carac-
terizate prin cantitatea de metal de acoperire depusă în unitatea de
timp.
Prin metalizare cu aluminiu şi zinc se realizează protecţii foarte
bune ale elementelor de oţel, într-o varietate largă de atmosfere corosive
şi ape naturale şi nu necesită decit grosimi mici ale stratului, deoarece
ambele metode sint de obicei anodice faţă de oțel. De asemenea, prezintă
avantajul că nu sînt toxice” și sînt cele mai puţin costisitoare dintre
metalele de pulverizare.
Acoperirile cu zinc cu grosimea de 0,15 mm, aplicate prin pulverizare,
oferă protecţia cea mai bună pentru construcţiile din oţel din fabricile
de produse chimice. De asemenea, zincul oferă protecţie pentru oţel
zugrav iasi 0746841891
în apele dure, slab alcaline ; în'cazul apei de mare se recomandă o grosime
minimă a acoperirii de 0,2 mm.
Acoperirile cu aluminiu se folosesc în atmosferele industriale cu
sulf, precum și în ape fierbinţi şi ape moi, unde zincul nu prezintă re-
zistenţă. Cantități, mari de aluminiu se folosesc şi pentru acope-
riri de protecţie de oţel, împotriva oxidării la temperaturi ridicate
(pînă la 500%).
CAPITOLUL V
TEHNOLOGIA EXECUTĂIII LUCRĂRILOR DE
ZUGRĂVELI ȘI VOPSITORII
Lucrările de zugrăveli și vopsitorii se execută folosind diferite proce-
dee, corespunzătoare suprafeţelor suport care se finisează, a compozițiilor
întrebuințate, a procesului tehnologic adoptat şi a condiţiilor de lucru
existente.
A. CONDIȚII PRELIMINARE PENTRU EXECUTAREA LUCRĂ-
RILOR DE ZUGRĂVELI ȘI VOPSITORII
Lucrările de zugrăveli și vopsitorii se încep numai după ce s-au
terminat lucrările de construcţii și de instalaţii propriu-zise, răminind
de executat doar cele care nu mai pot degrada stratul de zugrăveală
sau vopsea, adică: curățirea parchetelor, tragerea firelor electrice prin
tuburile care au fost deja montate, montarea corpurilor de iluminat ete.
La efectuarea acestor ultime lucrări, muncitorii respectivi trebuie să
fie cu multă băgare de seamă pentru a nu murdări zugrăvelile şi vopsi-
toriile.
Starea suprafeţelor care urmează să fie zugrăvite sau vopsite trebuie
să asigure posibilitatea începerii lucrărilor respective. Aceste suprafeţe
ă de praf, de murdărie, de stropi, de scursori ete,, iar porțiunile
umede trebuie să fie complet uscate, în caz contrar se produc pete și
se scorojeşte stratul de zugrăveală sau vopsea aplicată. De asemenea,
trebuie să se înlăture defectele instalaţiilor de apă și canalizare, ale
instalațiilor de încălzire centrală și ale învelitorilor, care pot produce
pete umede și oxidarea pieselor metalice.
Pentru zugrăvelile exterioare este necesar ea tocurile şi cercevelele
ferestrelor, ușile exterioare, ornamentele etc. să fie acoperite pentru
a nu fi stropite; în acest fel se evită o manoperă destul de costisitoare
pentru curățirea lor. Jgheaburile și burlanele defecte trebuie să fie re-
parate și fixate la locul lor, înaintea începerii lucrărilor de zugrăveli
pentru a nu produce degradarea ulterioară a zugrăvelii din cauza prelin-
gerii pe faţadă a apelor de ploaie.
zugrav iasi 0746841891
În interiorul clădirilor, înainte de începerea lucrărilor de zugră-
veli şi vopsitorii, toate încăperile trebuie să fie curățate de moloz și
să se spele bine pe jos, pentru a se evita producerea prafului și depunerea
lui pe suprafeţele proaspăt zugrăvite sau vopsite. De asemenea, geamurile
trebuie să fie montate pentru a se evita uscarea neuniformă a stratului
de vopsea din cauza curenților de aer ce se produc, precum și pentru
a.se împiedica pătrunderea și lipirea pe acest strat a insectelor, ceea ce
ar strica aspecul lucrării.
Suprafeţele tencuite nu trebuie să conțină granule de var nestins,
deoarece acestea se pot stinge din cauza umidității stratului de zugră-
veală și, mărindu-și volumul prin stingere, produc desprinderea unor
bucățele de tencuială sub formă de împuşcături, ceea ce face să se com-
promită cu totul lucrarea. De asemenea, tencuiala nu trebuie să fie
burdușită sau cu crăpături şi rizuri rămase prin drișcuirea unui mortar
de tencuială cu conţinut de granule de nisip prea mari.
Racordarea tencuielilor pereţilor cu scafele sau plintele pardoseli,
cu tocurile ușilor și ferestrelor, cu ţevile şi obiectele instalaţiilor de tot
felul etc., să fie cit mai bine făcută fără a avea fisuri sau crăpături adinci.
Suprafețele de lemn trebuie să fie curățate de mucegai, să fie bine
date la rindea (geluite) și șlefuite. Nodurile căzute și crăpăturile mari
trebuie astupate cu bucăţi de scindură, bine păsuite și lipite cu clei.
Ușile și ferestrele, înainte de vopsire, trebuie să fie ajustate, micile
lor defecte înlăturate și fierăria montată.
Construcţiile executate din lemn trebuie să fie rigide. Dușumelile
trebuie să fie bine încheiate.
Construcţiile metalice înainte de a fi vopsite trebuie să fie complet
terminate cu elemente componente asamblate prin sudură, nituire sau
bulonare.
Zugrăvelile și vopsitoriile se execută de preferinţă în mediu” uscat,
la temperaturi de peste -+-5*C. Curenţii puternici de aer trebuie evitaţi,
deoarece prin uscarea izolată a unor porţiuni, suprafața rămîne pătată.
Îndeplinindu-se condiţiile arătate, suprafeţele care urmează a fi
zugrăvite sau vopsite se predau de către tencuitori, dulgheri, tîimplari
sau lăcătuși, zugravilor și vopsitorilor pentru a le finisa, dîndu-le aspectul
definitiv,
Pentru o mai bună executare a lucrărilor şi pentru o coordonare
perfectă între echipele de muncitori de diferite specialităţi, care se
succed, este recomandabil ca predarea lucrărilor pentru zugrăvit sau
vopsit să se facă cu proces-verbal de predare-primire încheiat între
echipa care predă și echipa de zugravi şi vopsitori care preia lucrarea.
234 Tehnologia -executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
În felul acesta echipa de zugravi şi vopsitori face şi recepţia lucrării
executate de cealaltă echipă, ceea ce duce la asigurarea bunei calităţi
a lucrărilor de zugrăveli sau vopsitorii.
B. FAZE ȘI OPERAȚII PRINCIPALE ÎN EXECUTAREA LUCRĂ-
RILOR DE ZUGRĂVELI ȘI VOPSITORII
Lucrările de zugrăveli și vopsitorii se execută folosind, după caz,
cele mai corespunzătoare procese tehnologice, care, în desfășurarea
lor pot fi împărţite în următoarele trei faze principale:
— faza de pregătire a suprafeţelor;
— faza de prelucrare a lor;
— faza de acoperire cu pelicule pentru faţa văzută.
1. PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR
Faza de pregătire a suprafeţelor are ca scop curățirea şi netezirea
lor. Modul de pregătire depinde de materialul suprafeței suport pe care
se aplică zugrăveala sau vopsitoria, de natura și de calitatea lucrărilor,
de culoare etc. ; astfel o suprafaţă tencuită se curăță de praf şi i se
deschid crăpăturile, unei suprafețe lemnoase i se ajustează nodurile
şi cuiele de lemn aparente, iar o suprafață metalică se curăţă de rugină.
Tot așa suprafeţele care au aplicate pe ele o zugrăveală sau o vopsea
veche, se curăţă în prealabil de straturile vechi.
2. PRELUCRAREA SUPRAFEŢELOR
Faza de prelucrare a suprafețelor are ca scop să desăvirșească nete-
zirea suprafeţelor și să mărească aderenţa lor faţă de straturile de zugră-
veală sau vopsea.
Modul de prelucrare depinde de obiectul care se vopsește și de natura
compoziţiei ce se aplică.
Faza de prelucrare cuprinde o serie de operaţii, care trebuie executate
(toate sau numai parte din ele) ca: grunduirea, chituirea, șpacluirea
şi şlefuirea.
a. Grunduirea. Este operaţia prin care suprafeţele suport se acoperă
cu un strat de compoziție numit grund, care face legătura între suprafața
suport şi stratul următor de compoziţie.
Grundurile folosite pentru spoieli și zugrăveli se aplică pe suprafețe
tencuite, tencuite și gletuite, de ipsos, de beton și uneori de lemn.
zugrav iasi 0746841891
Grundurile pătrunzînd în porii suportului, contribuie la fixarea în bune
condiții a peliculei compoziţiei stratului următor, care, dealtfel, consti-
tuie și stratul de finisaj.
Grundurile pentru vopsitorii sînt de două categorii, fiecare folo-
sindu-se corespunzător materialului din care este alcătuită suprafața
suport pe care se aplică. Astfel, pentru suprafeţe din lemn și ipsos se
folosesc grundurile de îmbibare, iar pentru suprafeţe metalice, grunduri
anticorosive.
Grundul de îmbibare uniformizează puterea de aderenţă și absorbţie
a supralețelor suport, astupîndu-le porii. Se realizează astfel o bună
protecție înlăturînd totodată absorbţia liantului din peliculele straturilor
următoare.
Grundurile anticorosive aplicate pe suprafeţe metalice izolează
metalul de mediul înconjurător prin substanța peliculogenă, iar prin
pigment"
îl protejează împotriva coroziunii.
De calitatea grundului depinde foarte mult acoperirea uniformă
şi fără pete a suprafeței, cu cofnpoziţia folosită pentru finisare.
Aplicarea se face atît manual cît şi mecanizat. Pentru o pătrundere
mai bună a grundului de îmbibare în porii suprafeţei suport se recomandă
aplicarea acestuia manual.
b. Chituirea. Este operaţia prin care se astupă fisurile, rosturile
şi adinciturile de pe suprafeţele ce se zugrăvesc sau se vopsesc, folosin-
du-se pentru aceasta compoziţia vîscoasă, care este chitul, iar, în unele
cazuri, pasta de ipsos sau de ipsos cu var.
Chiturile folosite la zugrăveli diferă de cele ce se folosesc la vopsitorii,
în funcție de natura suportului şi a lucrării. Un chit bun trebuie să fie
omogen, să se lipească bine, atit pe suprafeţele orizontale cît şi pe cele
verticale, să se întindă ușor cu şpaclul, să nu sufere contracţii prea mari
prin uscare și să nu formeze crăpături la suprafață.
Asigurarea aderenţei se obţine prin folosirea unor chituri cores-
punzătoare, aplicate pe suprafeţe suport grunduite și uscate, lipsite
de praf sau alte impurități.
Chituirea, fiind o operaţie care se aplică pe suprafeţele suport numai
în punctele unde este necesară, se execută manual, cu ajutorul șpaclului.
Grosimea stratului de chit nu trebuie să depășească limita deschi-
derii unor fisuri sau unor rosturi normale. Crăpăturile, porțiunile
de tencuială căzute, aşchiile de lemn şi nodurile desprinse, cuiburile
în beton etc. nu se repară cu chit, deoarece acesta aplicat în grosimi
mari, pe de o parte, nu aderă în bune condiţii și, după uscare, contrac-
tindu-se va prezenta crăpături dezagreabile, iar pe de altă parte o astfel
de operaţie ridică preţul de cost.
236 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
c. Şpaeluirea. Are ca scop acoperirea denivelărilor şi netezirea
suprafeţelor suport cu un strat de chit cu o consistenţă potrivită care
depinde de modul de aplicare și anume: chituri de cuţit care se aplică
cu șpaclurile și chituri care se aplică prin stropire cu vermorele sau
cu pistoale.
Şpacluirea este, în general, obligatorie la lucrările de vopsitorii,
iar la lucrările de zugrăveli, numai atunci cînd acestea sînt de cali-
tate superioară. Pe tenculi gletuite, șpacluirea se aplică numai local.
Șpacluirea se poate face atit manual cît şi mecanizat,
Consistenţa compoziției chiturilor pentru şpacluit este ceva mai
fluidă decît cea a chiturilor obișnuite, pentru a ușura operaţiile de întin-
dere şi netezire.
Grosimea stratului de șpacluială de pe suprafeţele de zugrăvit este
de maximum 2 mm, iar a celui de pe suprafeţele de vopsit de'0,5 mm.
Chitul aplicat în grosimi mai mari și neuniforme, se usucă nergulat,
din care cauză se nasc tensiuni interne Gare produc crăpături în masa
chitului și rosturi în dreptul racordărilor cu stratul suport.
d. Șleiuirea. Este operaţia de eliminare a asperităților unei supra-
feţe, prin netezire cu materiale abrazive. Se aplică înainte de prelucrarea
suprafeţelor suport, după fiecare chituire și şpacluire și, după caz, la
finisarea peliculelor de zugrăveli și de vopsitorii.
Suprafaţa șlefluită are un aspect mat și se controlează atit vizual
cit și prin palpare cu virtul degetelor, iar în cazuri speciale, cu ajutorul
luminii aplicată oblic la nivelul suprafeței, pentru evidenţierea tuturor
denivelărilor. i
Se deosebesc două feluri de şlefuiri: șlefuirea uscală şi șle[uirea
umedă. Șlefuirea umedă se execută cu ajutorul hirtiei sau pînzei de
șlefuit rezistentă la apă, după umezirea suprafeţei cu apă sau cu alt
lichid care nu atacă stratul sau pelicula care se şlefuiește sau suportul
acestora.. Straturile de compoziţie aplicate pe lemn se recomandă să se
şlefuiască umed în prezența petrolului (din cauza sensibilităţii lemnului
la apă), iar cele aplicate pe metal, în prezenţa apei. Prin acest procetleu
se asigură uniformitatea șlefuirii și se evită formarea pralului.
La şlefuirea peliculelor se va ţine seamă de duritatea lor. Cele moi
şi elastice, cum sînt peliculele compozițiilor pe bază de ulei, nu se pot
lefui deoarece, în timpul acestei operaţii; pelicula se deformează după
ca re: revine la forma iniţială.
Pelicula grundului de îmbibare nu se şlefuiește deoarece se distruge
proprietatea de izolare hidrofugă şi de absorbţie a suprafeţei suport.
zugrav iasi 0746841891
Pe şantier operaţia de șlefuire se execută în general manual. Pentru
suprafeţe plane şi întinse se folosesc aparate acţionate mecanic,
cum
sînt aparatele electrice de șlefuit cu disc (v. fig..80, 81 şi 82),
B. ACOPERIREA CU PELICULE PENTRU FAȚA VĂZUTĂ
După pregătirea și prelucrarea suprafeţelor suport se procedează
la aplicarea compozițiilor care formează pelicula feţei văzute. Prin
aceasta obiectul care se finisează se acoperă cu unul sau cu mai multe
straturi de zugrăveală, vopsea, email sau lac, primind astfel culoarea
şi aspectul exterior prevăzut sau dorit. Grosimea peliculei şi numărul
de straturi care o formează sînt condiţionate de o serie de factori, din
care cei mai importanţi sînt:
— puterea de acoperire a pigmentului din compoziţie;
— conţinutul în liant al compoziţiei și, în unele cazuri, proprietățile
de protecţie a acestuia.
Cu compoziţii conținînd pigmenţi cu putere mare de acoperire se
realizează pelicule subţiri, iar cu compoziţii conținînd pigmenţi cu putere
mică de acoperire, pelicule groase. Numărul de straturi și grosimea
peliculei influenţează apreciabil asupra calității acesteia. Astfel o peliculă
obținută dintr-un singur strat, este inferioară unei pelicule obținută
din 2—3 straturi de aceeași grosime și aceeași compoziţie. Cind se obţin
din mai multe straturi, porii din fiecare strat sint acoperiţi consecutiv
prin suprapunere, contribuind la realizarea unei pelicule cu proprietăți
optime (aderenţa, elasticitatea, duritatea etc.) şi cu posibilităţi mai bune
de uscare.
Grosimea peliculei, obținută dintr-un singur strat de compoziție
este limitată și de posibilitatea producerii scurgerilor pe suprafețele
verticale sau înclinate.
La acoperirea cu compoziţii în mai multe straturi subțiri se are
în vedere ca aplicarea unui strat să se facă numai după ce se constată
că stratul precedent s-a uscat. Altfel, la aplicarea unui strat peste altul
neuscat, face ca cele două straturi să se suprapună și, îngroșindu-se,
să se producă scurgeri sau încreţiri.
La aplicarea compoziţiei de vopsit se va ţine seamă că o aderență
bună între straturi și un aspect uniform se obţine prin intercalarea
peliculelor cu aspect mat și cu aspect lucios. Astfel, peste o peliculă
cu aspect mat se aplică o peliculă cu aspect lucios. Aspectul mat se
obține fie prin folosirea unei compoziţii de vopsit corespunzătoare,
fie prin mătuirea și prin șlefuirea peliculei, aplicată anterior, după ce
aceasta s-a uscat perfect.
238 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Primul strat de compoziţie de vopsit aplicat peste stratul suport
pregătit şi prelucrat se numește grund de culoare sau grund de acoperire.
Pelicula acestui strat este subţire fiind obţinută dintr-o compoziţie
diluată, identică cit priveşte culoarea şi reţeta, cu compoziţia straturi-
lor următoare.
Grosimea peliculelor de acoperire în stare uscată variază după
compoziţia folosită şi după numărul, straturilor care se aplică. Orien-
tativ se poate considera că grosimea unui strat este de 50—80 microni
pentru pelicula de zugrăveală și 30—40 microni pentru pelicula de
vopsea.
Procedeele de acoperire cu peliculele de zugrăveală sint de două
feluri: manuale (eu bidinele și pensule) şi mecanizate (cu aparate cu
pulverizare intermitentă sau continuă, acţionate manual sau elec-
tric); pentru acoperirea însă cu pelicule de vopsea, emajl sau lac se
folosesc o varietate de procedee mecanizate, inclusiv cele manuale
cu pensule și perii. Dintre procedeele mecanizate folosite în mod obișnuit
pe şantiere şi în atelierele întreprinderilor de construcţii sînt: prin
pulverizare cu ajutorul aerului comprimat sau fără aer la presiuni înalte,
cu ajutorul pistoalelor electromagnetice, a buteliilor cu pernă de gaz,
prin acțiunea forţelor electrostatice, prin imersie, prin metalizare ete.
Pelicula de zugrăveală, după uscarea ei, nu mai suferă nici un
fel de finisare; pelicula de vopsea înainte de a se usca se poate finisa
pentru a obține fie un aspect lucios, fie un aspect mat. Pelicula de lac
sau email poate rămîne nefinisată sau se finisează prin lustruirea ultimului
strat al peliculei. Această operaţie asigură obținerea unei suprafeţe
netede, plane și un luciu specific şi uniform.
La acoperirea suprafeţelor cu pelicule de zugrăveală, vopsea, email
sau lac sint necesare uneori în continuare și alte operaţii care să dea
suprafeţei care se finisează un aspect decorativ. Aceste operaţii supli-
mentare speciale vor fi expuse în capitolele următoare, indicindu-se
totodată tehnologia de execuţie şi uneltele sau aparatele care se folosesc
pentru realizarea efectului decorativ.
C. PROCEDEE DE PREGĂTIRE A SUPRAFEŢELOR SUPORT
„ PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR NOI PENTRU ZUGRĂVIT SAU
VOPSIT
Lucrările pentru pregătirea suprafeţelor pînă la înălțimea de 2 m
pot fi executate de pe pardoseală. La înălțimi mai mari (pînă la 5 m)
se execută de pe scări duble sau capre, iar la înălțimi de peste 5 m, de
pe schelele de diferite categorii.
zugrav iasi 0746841891
a) Suprateţele tencuite, Pe tencuieli noi -compoziţia de zugrăvit şi
vopsit se aplică numai după ce acestea s-au întărit și s-au uscat, admi-
ţindu-se o umiditate remanentă de maximum 8%, pentru zugrăveli
şi 2—5% pentru vopsitorii!).
Durata de întărire şi de uscare depinde “de natura mortarului din
care este executată tencuiala, de temperatura și de starea de umiditate
a mediului înconjurător.
Principala operaţie de pregătire a acestor suprafeţe este netezi-
rea lor, pentru înlăturarea asperităţilor,
Pentru aceasta se foloseşte piatra ponce, gresia tare sau cărămida
bine arsă și bine netezită, care se introdue în dispozitivul din fig. 27
În lipsa acestora se poate întrebuința cu rezultate satisfăcătoare o
bucată de lemn de brad. Piatra este ţinută cu ajutorul dispozitivului
respectiv deasupra suprafeţei și apăsîndu-se ușor se netezește tencuiala
peste tot, pînă ce se înlătură de pe suprafața ei urmele de drișcuire și
asperităţile.
Netezirea se execută cu grijă pentru ca suprafeţele tencuite să
nu.se zgirie prin frecare. Stropii şi scursorile de mortar se freacă pină
cînd disp ar.
La dis de volum mare se folosesc aparate electrice de Şlefuit.
Dacă pe suprafaţa tencuită apar fisuri, acestea se lărgesc cu ajutorul
cuţitului de răzuit, peo adincime de cel puţin 2 mm și sub un unghi de
45”, iar apoi li se netezese marginile. Lărgirea este necesară pentru
îndepărtarea părţilor de tencuială degradată, astfel încît materialul cu
care se va face repararea crăpăturilor să adere bine de tencuiala rămasă,
După netezire, tencuiala se curăţă de praful provenit de la netezire,
fie manual cu cîirpe și cu mături, fie, cînd lucrările au un volum mare,
prin suflarea cu aer comprimat.
Uneori, porţini mici de tencuieli sînt burdușite sau deteriorate din
diferite cauze ca : defecte de execuţie, umeziri provenite de la instala
de apă defectuoase, spărturi executate de instalatori ete. Tencuiala
burdușită sau deteriorată se desface pînă la zidărie și se curăță rosturile
zidăriei cu o scoabă pină la 1,5—2 cm adincime; conturul tencuielii
rămase trebuie să fie neregulat şi cu suprafața zgrunțuroasă, pentru
ca noua tencuială să se lege bine.
Dacă supatfaţa desfăcută are un diametru mai mic de 20 cm, reparația
se face cu pastă de ipsos, iar dacă este mai mare, reparația se face cu
1) Pentru determinarea umidității în pereţi și timplărie se folse;te aparatul cu
rezistznţă electrică de tip „Higromette“ sau alte aparate similare.
240 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
mortar de acelaşi fel cu cel al tencuielii existente. În ambele cazuri
suprafaţa ce se repară trebuie în prealabil bine umezită prin stropire
cu apă.
b) Supraieţele de cărămidă sau beton. Se curăță de pral şi se spală
cu apă, înainte de a fi zugrăvite, pentru ca zugrăveala să adere:mai bine
de suprafeţele respective. Pentru evitarea petelor care ar putea să apară
pe suprafeţele zugrăvite, înainte de începerea lucrărilor'se curăţă porţiuni-
le umezite sau infectate cu ciuperci de mucegai, dacă acestea există,
şi se elimină cauzele care le-au provocat.
Suprafeţele netede de beton din panouri mari prefabricate, diafragme
de beton turnat în cofraje fnetalice, pereţi de beton turnaţi în cofraje
glisante se pregătesc pentru o zugrăvire de calitate superioară sau de-
corativă, de vopsire sau tapetare prin:
— închiderea rosturilor dintre elementele prefabricate cu mortar
de ciment;
— repararea cu mortar de ciment a porțiunilor de beton degradate,
astfel încît să se obţină o suprafaţă netedă, cu abateri de la planitate
sub 5 mm, măsurat cu dreptarul de 1,5 m lungime;
— închiderea șanţurilor din beton rezultate de la montarea instala-
ţiilor;
— șletuirea bavurilor de beton;
— frecarea cu peria de paie sau de sîrmă a suprafeţei de beton pentru
înlăturarea prafului de ciment și urmelor de mortar rezultate de la
reparaţii ; :
— aplicarea cu bidineaua a unei amorse de Aracet: apă, în proporţie
de 1:4; ă
— aplicarea gletului de nisip fin (reţeta nr. 23) sau a pastei GIPAC
(reţeta nr. 22) atit pentru astuparea alveolelor existente în beton, cît
și pentru obţinerea unei suprafeţe plane. Aplicarea se face manual
sau mecanizat.
În cazul finisării cu tapete se aplică un singur strat de GIPAC, iar
în cazul zugrăvirii de calitate superioară sau vopsitorii, se aplică două
straturi succesive, avînd grijă ca grosimea totală a pastei săînu depă-
şească 1 mm.
Dacă pe suprafața betonului există adincituri-de peste 5 mm, acope-
rirea lor se face numai în straturi succesive de grosime de cel mult 2 mm
fiecare.
c) Suprafeţele de beton celular autoelavizat (b.c.a.). Se pregătese
pentru finisare prin următoarele operaţii:
— se curăţă de praf, de pete de ulei etc.;
zugrav iasi 0746841891
— se repară eventualele defecte de suprafață sau degradări din
transport și manipulare;
— se: șlefuiesc și se desprăfuiesc;
— se amorsează suprafaţa cu o soluţie de Aracet DP 25 diluat în
apă în raport 1:1;
— se gletuiese cu compoziţie de glet cu nisip fin (reţeta nr. 23), sau
cu pastă GIPAC (reţeta nr. 22).
Reparaţiile se execută după montaj (în cazul unor defecte mici)
sau înainte de montajul elementelor de b.c.a., în cazul unor defecţiuni
mari, de către zidarii-tencuitori.
Curăţirea suprafeţelor se face cu perii de paie sau de sîrmă, cu șpaclul
metalic, hîrtie de șlefuit, iar desprăfuirea cu pensule late, rotunde sau
bidinele, după caz.
Gletul preparat cu nisip fin 0—0,2 mm cu Aracet DP 25 sau pasta
GIPAC se aplică manual sau mecanizat, însă amorsa se aplică numai
manual, cu bidineaua sau pensula, pentru o bună impregnare a suprafeţei
suport.
Aplicarea manuală a gletului se face cu mistria, cu fierul de glet
sau cu șpaclul de cauciuc, iar aplicarea mecanizată cu „instalaţia de
aplicat tencuială stropită şi masă de șpaclu“.
Aplicarea gletului se face în două straturi cu o grosime totală de
1—2 mm, atit la execuţia manuală, cît și la cea mecanizată. În cazul
acesteia din urmă, după stropirea cu pistolul, se netezește cu șpaclul
de cauciuc sau cu fierul de glet.
Primul strat se aplică ras pe suprafața tratată cu amorsă, avind
rolul de a umple porii, al doilea strat fiind cel de netezire propriu-zisă,
Gletul se aplică pe fața panourilor exterioare în rosturile orizontale
şi verticale (pe muchiile teșite) și, în limita posibilităților, și pe canturi,
după montarea panourilor.
La întreruperea montajului se gletuiește şi suprafaţa orizontală
a ultimului panou montat.
În scopul protejării acestor panouri împotriva umezirii, datorită
precipitațiilor atmosferice, se recomandă ca gletuirea pereţilor să fie
făcută la un interval de timp cît mai scurt după montarea lor.
După uscarea stratului de glet, cel puţin 24 de ore de la aplicare,
se execută finisajul dorit; la interior: zugrăveală simplă, decorativă,
în relief, vopsitorie sau tapetare, iar la exterior, finisaj în relief-sau vopsi-
torie cu Vinarom.
d) Suprafeţele de lemn. Pentru pregătirea acestor suprafețe se
taie cu cuțitul, cu dalta sau cu șpaclul, nodurile, pungile de rășină și
cuiele de lemn, se adincește prin batere floarea capetelor cuielor de
242 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
metal cu 2—3 mm, se înlătură și așchiile, se netezesc marginile pieselor
de lemn etc.
Detectele mai mari cum sînt încleierea defectuoasă a pieselor, nodurile
căzute, crăpăturile ete. se repară de timplari; sarcina zugravului și
vopsitorului este de a le constata și comunica conducerii șantierului
pentru a fi remediate.
Îmiditatea admisă în lemnul elementelor sau a pieselor care se
finisează prin vopsire este de maximum 12%.
e) Supraieţele metalice. În principiu pregătirea lor constă în în-
depărtarea tuturor urmelor de rugină sau de oxizi de pe elementele
sau piesele metalice care se vopsesc, precum și a petelor de grăsimi,
noroi, mortar sau vopsea veche. Aderenţa peliculei pe astfel de suprafeţe
este slabă sau chiar inexistentă și ulterior, va duce sigur, la desprinderea
stratului de vopsea.
Curăţirea suprafeţelor metalice se face cu puţin timp înainte de vopsirea
lor. Metalul curăţit de rugină trebuie grunduit în cel mult 2—4 ore de la
curăţire, deoarece în aerul umed, rugina se va forma imediat din nou.
Suprafaţa pregătită pentru vopsire, trebuie să fie curăţită pină la luciu.
Curăţirea suprafețelor se face prin procedee manuale, mecanizate,
termice și fizico-chimice.
Prin procedee manuale se îndepărtează prin frecare cu ajutorul periilor
de sîrmă (v. fig. 24), a răzuitoarelor de oţel și a şpaclurilor de oţel, precum
și prin ciocănire cu ajutorul dălților și ciocanelor speciale de oţel (v. fig.
25), stratul subţire de rugină și oxizi, noroiul şi mortarul. Procedeul
manual de curăţire: a suprafeţelor este simplu și dă rezultate bune.
Are dezavantajul însă că cere o cantitate de manoperă mare, cu 0 pro-
ductivitate mică. În general acest procedeu se utilizează la lucrările
cu un volum redus.
Prin procedee mecanizale se efectuează aceleași operaţii, însă proce-
deele mecanizate au avantajul. unei mai mari rapidități în execuţie
și a unei mai bune calități a curăţirii, ușurind totodată munca obositoare
a acestui fel de lucrări. Procedeele mecanizate cele mai des folosite
în construcţii sînt : prin suflare cu nisip (sablare) şi prin frecare cu perii
mecanice. :
Cel mai eficace procedeu este cel prin suflare cu nisip (sablare)
care, în afara îndepărtării impurităților, asigură o suprafaţă mai uniformă
şi o aderență mai bună a peliculei de vopsea. Suflătorul de nisip (v. fig.
79) funcţionează pe principiul pulverizării nisipului sau alicelor cu
ajutorul unui curent de aer comprimat, iar procedeul se bazează pe
acţiunea mecanică a granulelor de nisip sau a alicelor asupra stratului
de oxizi (rugină), vopsea veche sau unele murdării care se găsesc pe
zugrav iasi 0746841891
suprafaţa metalică. Acest procedeu nu se aplică pieselor cu dimensiuni
mici sau cu pereţi sub 1 mm grosime.
Sablarea cu nisip uscat. Procedeul se bazează pe acţiunea abrazivă
a particulelor de nisip de cuarț cu muchii ascuţite (fără argilă, pămînt
etc.), carborund sau alte granule minerale, proiectate asupra suprafeţelor
metalice.
Se aplică:
— la piese turnate, laminate, forjate pentru îndepăratarea ruginei,
Vunderului, nisipului sinterizat la turnare sau a impurităților solide;
— limitat la tablă subţire şi piese fine;
— numai pentru piesele la: care modificarea dimensiunilor datorită
acţiunii abrazive a nisipului nu este contraindicată din punct de vedere
funcţional.
Granulaţia nisipului utilizat la sablare și presiunea aerului comprimat
sînt în funcţie de natura materialului ce se sablează şi de dimensiunile
piesei. Tabelul 24 cuprinde datele informative pentru sablare cu nisip
curat şi uscat.
Tabelul 24
Dimensiune
Piesele care se ssblcază | tate Saale
m
Piese din oţel și fontă cu grosimea pereţilor peste
3 mm za 3,0—50 | 20—2,5
Piese din oţel turnate și laminate, cu grosimea pereţilor
pină la 3 nam 25-40 | 1,0—2,0
Nisipul pentru sablare trebuie să fie uscat şi lipsit de grăsimi. După
3—4 treceri prin aparât, nisipul se curăță și se reîmprospătează cu 5— 10%
nisip proaspăt. ?
Sablarea cu alice. Se bazează pe acţiunea abrazivă a alicelor metalice
proiectate asupra suprafețelor metalice. Se utilizează ca material abraziv :
— alice rotunde de fontă 0,3—1,7 mm
— alice de sîrmă de oţel 0,6—22 mm
— alice din oţel, sparte 0,1—1,7 mm
Se aplică la: piese turnate, laminate, forjate pentru îndepărtarea
ruginei, țunderului, nisipului sinterizat de la turnare sau a impurităților
solide. *
244 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
! Nu se aplică la tablă subțire, piese fine sau piese la care modificarea
dimensiunilor datorită acţiunii abrazive a alicelor este contraindicată
din punct de vedere funcţional.
Dimensiunile informative ale alicelor cu care se efectuează sablarea
în funcţie de materialul de sablat, sînt indicate în tabelul 25, Consum
ul
Tabelul 25
Mărimea granulelor abrazive, raza
:
Materialul care se sablează Te
alice rotunde alice de otel alice de sirmă
de fontă sparte de otel
Fontă cenușie 0,3—1,2 0,6—1,2
Oțel turnat 1,0—1,7
Laminate din oţel —
Oțel forjat, matriţat -
Metal ruginit sau vopsea veche — 0,4—0,6
de alice din sirmă de oţel este de 8—10 ori mai mic decit consum
ul de
alice din fontă. Alicele trebuie ferite de umezeală şi medii corosiv
e.
În cazul folosirii utilajelor funcţionind cu aer comprimat,
presiunea
aerului -este de 2—4 daN/em: (maximum 6 daN/cm?).
Sablarea pieselor cu nisip uscat sau cu alice se face în conformitate
cu gradul de pregătire impus de procesul tehnologic a finisajului ce
trebuie
aplicat pe suprafaţa metalică respectivă.
Se deosebesc în general trei grade de sablare şi anume:
Gradul 1 : sablare ușoară ; duza aparatului se trece rapid pe
suprafața
metalică, astfel încît să se îndepărteze porțiunile ușor
detașabile ale
peliculei de ţunder, rugină şi eventualele particule străine,
Gradul II : sablare îngrijită; duza aparatului se trece pe
suprafaţa
metalică, pînă la îndepărtarea aproape completă a țunderului,
ruginei
și celorlalte impurități solide. În final, suprafața sablată se curăţă
cu
ajutorul unui jet de aer comprimat uscat sau cu o perie curată. Supraf
aţa
trebuie să aibă o culoare cenușie.
Gradul III: sablare pînă la metal curat, blanc; duza aparatului se
trece pe suprafața metalică şi se menţine pînă la îndepărata
area completă
a ţunderului, ruginei sau altor impurități solide. În final, suprafeţele
sablate se curăţă cu ajutorul unui jet de aer comprimat- uscat
sau cu o
perie curată. Suprafața trebuie să aibă aspectul metalului blanc.
zugrav iasi 0746841891
Sablarea-nu se aplică la piese care prezintă sufluri, adincituri sau
crăpături din care materialele abrazive sînt greu sau imposibil de în-
depărtat.
Rugozitatea medie a pieselor sablate în” vederea vopsirii nu trebuie
să depăşească o treime din grosimea totală a sistemului de vopsire.
Sablarea se execută la temperaturi între 10 și 25*C și la o umiditate
relativă a aerului de maximum 65%. Operația se face astfel încit distanța
între piesa de sablat și orificiul aparatului să fie de 150—350 mm.
Piesele care urmează a fi grunduite, se spală cu apă încălzită la 50—
60*C. După spălare se usucă în aer cald.
Piesele care urmează a fi lăcuite se spală cu solvenţi organici neutra-
lizaţi.
Alt procedeu pentru curățirea suprafețelor metalice este şi acela
cu ajutorul periilor de sîrmă mecanice (v. fig. 78) sau a discurilor cu
material abraziv ale aparatelor de șlefuit (v. fig. 80, 8%, 82).
Acest procedeu se aplică suprafeţelor mari care nu pot fi curățite
prin sablare.
Viteza de rotaţie a periilor este de 1500—2 800 rot/min. În timpul
lucrului sint necesare întreruperi de cîte 15 min după fiecare 45 min,
pentru ca motorul să se poată răci. Întreruperile sînt folosite pentru
curățirea de praf a părţilor prelucrate. Cu periile mecanice se pot curăţi
circa 45 m*/h.
Suprafeţele metalice se udă în timpul curățirii, cu pastă de șlefuit
sau cu o soluție de sodă calcinată. După curăţire, se spală cu apă încălzită
la 50—60”C, apoi cu apă rece și se usucă.
Oxizii de pe suprafeţele metalice zincate nu se îndepărtează prin
procedee mecanizate şi nici cu hirtie de şlefuit, deoarece stratul de metal
de la suprafaţă se distruge. Curăţirea se va face cu ajutorul unor perii
aspre de păr sau de iarbă.
Prin procedeul termic se îndepărtează oxizii metalici, straturile
Vechi de vopsea, grăsimile, murdăriile ete. Procedeul nu se aplică la
profile cu pereţi subțiri care pot suferi deformaţii din cauza căldurii
sau acolo unde ar putea produce schimbări de formă sau de rezistenţe
a pieselor; de asemenea, unde este pericol de incendiu sau explozie.
Aparatul cel mai întrebuințat este lampa de benzină. La o lucrare
cu un volum mai mare se mai întrebuinţează și 'arzătorul cu flacără
oxiacetilenică.' Procedeul se bazează pe dilatarea diferită a oxidului şi
metalului în timpul încălzirii, fapt care ușurează desprinderea oxizilor
de pe metal și înlăturarea lor. Suprafeţele metalice cu vopsea veche
sau rugină se supun acțiunii flăcării, după care vopseaua înmuiată sau
rugina arsă se îndepărtează cu șpaclul, apoi se freacă suprafaţa cu perii
246 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorit
de sîrmă. Curăţirea efectuată prin acest procedeu prezintă avantajul
unei productivități mărite.
Prin procedee fizico-chimice, ca decapare şi degresare, se cură
piesele și se îndepărtează straturile de oxizi.
Prin decapare se îndepărtează straturile de oxizi (rugină etc.), pelicule
vechi de vopsea și alte murdării de pe suprafeţele metalice cu soluţii
acide, alcaline sau cu paste. Decaparea cu soluţii acide sau alcaline
se aplică pieselor mici în băi, iar cu paste se aplică pieselor mari care
nu încap în băi.
Decaparea cu soluţii acide sau alcaline se aplică pe cale industrială.
Decaparea cu paste se aplică în felul următor:
Pe suprafeţele metalice nevopsite se acoperă suprafața cu ajutorul
pensulei sau unui tampon după caz, cu un strat gros de 1—3 mm pastă
acidă sau alcalină (v. reţetele nr. 68, 69 și 70), sau cu soluţie de „Feru-
ginol“. Se lasă 30—40 min după care se îndepărtează pasta acidă prin
spălare cu apă. Operația se repetă dacă pe suprafaţa metalului au rămas
oxizi. După îndepărtarea urmelor de acizi, suprafaţa metalică se tra-
tează cu pastă antioxidantă (v. reţeta nr. 71), care se menţine pe aceasta
20-—60 min, după care se spală din nou.
Pe suprafeţele metalice acoperite cu straturi vechi de vopsea se
face o tratare cu pastă dizolvantă (v. reţeta nr. 72). care se menţine
30—40 min. După înmuierea stratului, vopseaua veche se îndepărtează
cu un şpaclu sau cu peria de sîrmă. Apoi suprafața se spală cu benzină,
în cazurile în care nu este pericol de incendiu, și se usucă la aer.
Fabricile de lacuri și vopsele livrează o substanță dizolvantă gata
preparată numită „Decanol“, care se aplică în mod identic.
În cazul în care, după decaparea cu paste, pe surafeţele metalice
mai rămîn urme de vopsea, acestea se vor curăţi prin frecare cu peria
de sîrmă.
Prin degresare se curăţă piesele și elementele metalice care în timpul
prelucrării, manipulării, transportului și montării lor, se murdărese
cu uleiuri sau alte substanțe grase, ce împiedică o bună aderenţă a stra-
turilor de vopsea pe metal. Pentru îndepărtarea materiilor grase, inclusiv
produsele petroliere, se face o degresare locală numai pentru sectoarele
murdărite.
Substanțele folosite ca materiale degresante sînt solvenţii organici
şi soluţiile sau pastele alcaline (v. rețeta nr. 66).
Degresarea cu solvenţi se execută prin spălarea obiectelor cu un
tampon de cîrpe sau cu perii înmuiate în aceștia. Piesele metalice mici
se degresează prin scufundare într-o baie în care se află solventul la
temperatura obișnuită.
zugrav iasi 0746841891
După degresare, piesele se lasă să se usuce la aer sau se usucă in
instalații închise, cu aer cald.
Piesa se consideră degresată dacă udindu-se suprafaţa cu apă nu
rămîn insulițe de apă, porţiuni neu date sau, la scurgere, picături aderente
pe suprafaţă.
Devarece degresarea cu solvenţi prezintă pericol de explozie, incendiu
și toxicitate, este necesar să se ia toate măsurile de protecţie și securitate,
Solvenţii întrebuinţaţi de obicei sînt: white-spiit, benzină sau tere-
bentină, trieloretilenă, toluen, alcool etilic, acetonă ete.
Petrolul lampant nu se foloseşte pentru degresare, deoarece acesta
poate provoca ruginirea metalului sub stratul de“grund.
Lucrindu-se în condiţii de șantier, peste elementele sau piesele
metalice montate se depun": noroi, praf, apă, gheaţă, brumă sau zăpadă,
«care trebuie îndepărtate de pe suprafeţele metalice înainte de a fi curăţite
de rugină sau de substanțe grase.
Praful se îndepărtează cu ajutorul unor măturici sau a unui curent
de aer comprimat de la un compresor.
Noroiul se îndepărtează prin spălare cu apă și cu perii, iar apoi prin
ștergerea suprafeţelor cu cîrpe uscate.
Zăpada, bruma și gheaţa se îndepărtează prin sfărimare sau prin
încălzire cu c lampă de benzină, iar apa se şterge cu cîrpe uscate și curate.
2. PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR VECHI PENTRU O NOUĂ ZUGRĂ-
VIRE SAU VOPSIRE
Pregătirea suprafeţelor care au avut pe ele straturi de zugrăveli
sau vopsea, trebuie să se facă cu deosebită grijă, pentru a se obţine o
tucrare de bună calitate, fără crăpături, coșcoviri, pete, denivelări ete.
Metodele întrebuințate pentru pregătirea lor depind, ca şi la suprafețele
noi, de materialul din care este constituită suprafaţa (tencuială, lemn
sau metal),
a) Suprateţele tencuite. Se verifică mai întii, prin ciocănire, pentru
a se constata starea tencuielii; porțiunile care se desprind se curăță
şi se refac, muchiile lovite se repară, iar crăpăturile se lărgesc pentru
reparare.
Spălarea suprafeţelor este o operaţie care se practică în cazul zugră-
velilor, avînd ca scop îndepărtarea zugrăvelii vechi de pe pereţi și de pe
tavane. Se execută în felul următor:
Suprafeţele respective se înmoaie în apă caldă din abundență, cu
ajutorul bidinelelor sau prin stropire cu vermorelul. După înmniere
248 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
se freacă suprafața cu un burete. ud. Zugrăveala veche se desprinde
de pe pereţi și tavane și se ia pe burete; acesta trebuie spălat mereu,
pe măsură ce se îmbiesește de zugrăveală.
Operația se repetă de mai multe ori pînă cînd nu rămine nici o urmă
din vechea zugrăveală. E
Răzuirea suprafeţelor este operaţia prin care se îndepărtează, total
sau parțial, straturile de zugrăveală veche, atunci cînd sînt coșcovite
sau cînd nu mai pot suporta un nou strat de zugrăveală. Se execută
cu ajutorul unui cuţit triunghiular, asemănător cu un șpaclu de oţel,
avind grijă ca în timpul răzuirii să nu se degradeze tencuiala.
Răzuirile pot fi simple sau integrale. Cele simple se execută pe porţiuni
răzuindu-se cu cuțitul triunghiular partea coșcovită pînă la porțiunea
care este bine prinsă pe tencuială. Se netezesc apoi marginile zugrăvelii
vechi care rămîne, astfel ca să se racordeze cu tencuiala descoperită
prin răzuire. Răzuirile integrale se execută atunci cînd se cer lucrări
foarte îngrijit executate. În felul acesta se obțin suprafeţe perfect netede,
fără denivelări. Acestea se umezesc bine cu bidineaua înmuiată în apă,
preferabil caldă, spre a se ușura lucrul și a se evita formarea prafului.
Răzuirea se execută cu șpaclul de oţel. Dacă straturile vechi de zug
veală sînt numerose, operația de umezire se repetă de mai multe ori
pînă cînd se produce înmuierea lor. Stratul de zugrăveală înmuiat se
umflă, iar prin răzuirea cu şpaclul de oţel se desprinde în fișii. După
răzuire, suprafeţele se şterg cu apă curată cu ajutorul buretului.
În cazul vopselelor vechi suprafeţele acoperite cu vopsea de ulei,
lac sau email, care rezistă bine, nu se curăţă ci se spală cu apă și săpun
sau cu o soluție de sodă calcinată 5%.
După aceea suprafaţa se spală cu apă curată și se șterge cu o cirpă;
peliculele care se țin slab se înlătură complet cu șpaclul de oțel sau prin
ardere -cu lampa de benzină care îndepărtează în întregime stratul de
vopsea, sau cu ajutorul soluţiilor chimice.
Îndepărtarea vopselei vechi trebuie executată complet şi cu cea
mai mare atenţie. Este greșit sistemul uneori de vopsitori de a curăța
numai o parte din vopseaua veche, deoarece în acest caz vopsitoria
nouă va fi de calitate inferioară.
_În cazul îndepărtării vopselei vechi cu soluţii chimice, cea mai simplă
soluţie pentru spălat este formată dintr-un amestec de solvenţi (benzină,
terebentină etc.) cu parafină sau naftalină. O altă compoziţie este o
pastă alcalină preparată din cretă amestecată cu o soluţie de 20—30%
sodă caustică în apă. Pasta astfel preparată nu trebuie să curgă dacă
este aplicată pe o suprafață netedă verticală. De obicei se aplică circa
zugrav iasi 0746841891
0,150 kg pastă la 1 m: de suprafață vopsită. Aplicarea compoziţiei,
care atacă pielea, se face cu ajutorul unui băț înfășurat cu pinză sau
sac; nu se întrebuințează pensule deoarece sint atacate de materialele
care alcătuiesc compoziția,
Pasta se lasă să stea circa o oră pe suprafața de curăţat distrugînd
și umflind vopseaua veche care apoi ,se îndepărtează prin răzuire și
spălare cu apă multă și se usucă cu o cîrpă.
b) Suprateţele de lemn. În general cele vopsite, se curăţă apli-
cînd aceleași procedee ca la vopsitoriile pe tencuieli. Cînd se curăță
cu lampa de benzină trebuie să se procedeze cu multă atenție pentru
a nu se aprinde lemnăria.
Suprafeţele de lemn zugrăvite se curăţă prin spălare cu apă caldă.
c) Suprafeţele metalice. Se curăţă. de vopseaua veche cu perii de
sirmă manuale sau mecanice, cu sullătoare de nisip, prin ardere cu
lampă de benzină și prin curățire chimică, aşa cum s-a arătat în paragraful,
precedent.
După efectuarea uneia din operaţiile arătate, este bine ca suprafața
curățată să fie spălată cu o cirpă muiată în terebentină sau white-spirt,
pentru ca să se ia ultimele rămăşiţe. de vopsea de pe suprafața respectivă.
După această spălare suprafața se freacă cu o cîrpă uscată.
D. PROCEDEE OBIȘNUITE DE APLICARE A COMPOZIȚIILOR
Compozițiile folosite la efectuarea operaţiilor, atît din faza de pre-
lucrare a suprafeţelor suport, cît și. din faza de acoperire, se aplică în
general prin procedee clasice, manuale sau mecanizate. Uneori acoperiri
însă cu compoziţii de vopsit se aplică şi prin procedee moderne meca-
nizate de mare productivitate, care vor fi descrise în continuare.
În cele ce urmează se vor descrie atît procedeele clasice, cit şi cele
moderne întrebuințate pe șantierele și în atelierele de specialitate
ale intreprinderilor de construcţii la executarea lucrărilor de zugrăveli
și vopsitorii.
1. APLICAREA COMPOZIȚIILOR PENTRU LUCRĂRILE DE SPOIELI
N ŞI ZUGRAVELI
2) Grunduirea, Se execută după pregătirea suprafeţelor suport,
prin aplicarea, manual sau mecanizat, a unui strat subţire, uniform
și continuu de grund. Se recomandă aplicarea manuală pentru reali-
zarea unei pătrunderi bune a grundului în porii stratului suport, asi-
gurîndu-se astfel o aderenţă bună pentru stratul următor.
250 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Grunduirea manuală se face cu bidinele mari rotunde sau pătrate.
Grundul se ia în cantităţi mici cu bidineaua care se stoarce de mar-
ginea vasului. Compoziţia grundului din vas se amestecă din cînd în
cînd pentru a se evita depunerea materiilor în suspensie.
Grunduirea pereţilor se face orizontal, iar a plafoanelor transversal
pe direcţia luminii, cu mișcări largi ale miîinii de înainte și înapoi.
Aspectul suprafeței grunduite trebuie să fie umed-lucios. Cind
unele porțiuni se mătuiesc înseamnă că în acea porţiune stratul suport
a absorbit mai repede apa din stratul de grund decît restul supraieţei.
Pentru uniformizare se va aplica, pe porțiunile cu aspect mat, încă un
strat de grund.
Pe stratul de grund aplicat nu trebuie să rămină dire sau urme
de bidinea. În caz că se produc, se retușează pe loc cu atenţie, fie cu
bidineaua, fie cu o pensulă.
Dacă suprafeţele suport prezintă asperități, atunci pentru netezirea
lor, în loc de grund, se aplică cu bidineaua un strat de pacioc (v. reţeta
nr. 5).
Grunduirea mecanizată se face cu ajutorul vermorelului. Modul
de execuţie este identic cu cel descris mai departe la aplicarea compoziţii-
lor de acoperire.
b) Chituirea. Se execută cu ajutorul șpaclului de lemn numai după
uscarea stratului de grund. Chituirile se pot face cu pastă de ipsos sau
de ipsos cu var sau, în cazul lucrărilor de calitate superioară, cu chituri
cu ulei (v. reţetele nr. 10 şi 11). e
Șpaclul se mișcă perpendicular pe crăpătură înainte şi înapoi astfel
încît chitul să pătrundă cit se poate de adînc ; după umplerea crăpături,
porțiunea chituită se nivelează prin mișcări ale șpaclului executate de-a
lungul crăpăturilor.
Locurile chituite, după șlefuire, se grunduiesc pentru uniformizarea
stratului respectiv.
c) $pacluirea. Se aplică pe suprafeţe suport, care urmează să fie
finisate cu zugrăveli de calitate superioară. Aplicarea compozițiilor
de șpacluit (v. reţetele nr. 11 și 12) se face în general manual cu hidineaua,
cu şpaclul de lemn sau de cauciuc, sau cu drişca de cauciuc.
La şpacluirea cu bidineaua chitul de o consistență mai slabă (asemă-
nătoare cu smintina), se aplică cu bidineaua, într-un strat uniform pe
toată suprafaţa, apoi se netezește cu şpaclul lat de cauciuc sau de lemn.
Netezirea se face astfel ca să rezulte un strat uniform.
La șpacluirea cu șpaclul chitul se aplică într-un strat subțire și
apoi se netezește cu șpaclul. Atit aplicarea, cît şi netezirea se fac dindu-se
prima dată într-o direcţie, iar a doua oară perpendicular pe aceasta.
zugrav iasi 0746841891
O şpacluire de calitate cu o bună aderenţă de stratul suport se obţine
prin aplicarea stratului de chit respectiv în reprize, formate din citeva
straturi subţiri de maximum 0,5 mm grosime fiecare. Grosimea totală
a stratului de șpacluială nu trebuie să depășească 2 mm, în porțiunile
cele mai încărcate cu chit.
La aplicare. șpaclul se ţine înclinat pe suprafața respectivă, iar
grosimea stratului se potrivește prin apăsarea pe șpaclu cu degetele
miinii stîngi (fig. 132). La netezire, şpaclul se ţine și mai înclinat pe
777777
Fig. 133. Aplicarea şpacluielii
Fig. 132. Poziţia șpaclului la cu bidineaua şi netezirea cu
aplicarea şpacluielii. Spaclul.
suprafaţă, cu care trebuie să îacă un unghi de 10— 1% ș se suprapună
cu 4—5 em peste fişia netezită mai înainte.
În timpul lucrului șpaclul se șterge regulat pentru a nu lăsa urme
de zgirieturi pe șpacluială.
Pentru suprafeţe întinse se întrebuințează şpaclurile de lemn, late
de -20 cm, iar pentru porţiuni înguste, cele de 5—10 cm lăţime.
SŞpaclurile de cauciuc se întrebuinţează, în special, pentru netezire
şi au lățimea de 24—30 em. O mare productivitate se obţine aplicîndu-se
şpacluiala cu bidineaua în sens orizontal și apoi netezind cu șpaclul
de cauciuc în sens vertical (fig. 133).
Pentru o productivitate mai mare se întrebuințează drișca de cauciuc.
Chitul luat cu mistria (în cantitate de circa 1 kg) din lada de lemn, se
așază pe arișcă, la mijloc, în formă de fişie. Drişca se aplică pe suprafaţa
respectivă sub un unghi de 15” și se deplasează dintr-o singură mișcare
pe o lungime de 1,5—3 m pină cînd se consumă tot chitul. Corectarea
şi chituirea colţurilor se face cu șpaclurile înguste.
252 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
d) Netezirea cu pastă GIPAC. Pasta GIPAC, preparată contorm-
reţetei nr. 22, se aplică în două straturi pe suprafețele de beton netencuite
însă netede și pe suprafețele de beton celular autoelavizat (b.c.a.).
Primul strat de pastă se aplică după 1—2 ore de la amorsarea supra-
feţei cu Aracet : apă (| : 4), netezindu-se energic cu fierul de glet, pentru
închiderea alveolelor existente pe suprafața suport și a eventualelor
denivelări. În cazul în care fierul de glet lasă urme ușoare pe suprafaţă,
nu este necesară eliminarea lor prin revenirea fierului de glet, deoarece
aceste urme dispar la aplicarea celui de la doilea strat.
Stratul al doilea de pastă este mai subţire decît primul (0,1 —0,2 mm),
are o consistență mai fluidă, se aplică, de asemenea, cu fierul de glet
după ce primul strat de pastă s-a zvintat (nu este absolut necesară
întărirea lui) și se recomandă să se revină cu netezirea pe suprafaţa aco-
perită, ca să nu rămînă urme.
Suprafaţa de beton sau b.e.a. netezită cu pastă GIPAC nu trebuie
să prezinte desprinderi, cute, bășici, scurgeri, fisuri sau urme de la fieru?
de glet.
e) Șlefuirea. Este operaţia care se execută după chituire și șpacluire
şi după uscarea chitului.
Pentru şlefuire se întrebuinţează piatra ponce, cărămida de frecat
Sau hirtia sticlată. La șlefuirea cu piatra ponce sau cu cărămida de frecat
a tavanelor și a părţilor de sus ale pereţilor, se folosește dispozitivul cu
miner lung, de 1—1,5 m (v. fig. 27), care se manevrează de pe pardoseală;
pentru părțile de jos ale pereţilor se întrebuințează mînere de 40—50 cm
lungime.
Cînd șlefuirea se”execută cu hirtie sticlată, aceasta se îmbracă pe o
scindură, cu care apoi se freacă suprafețele chituite sau șpacluite.
Pe suprafeţele mari șlefuirea se execută cu aparatele mecanice de
șlefuit din fig. 80, 81 și 82.
După șlefuire, suprafaţa se curăţă de praf cu o cîrpă uscată sau cu o
perie plată sau cu ajutorul unui curent de aer comprimat.
Locurile chituite și suprafețele șpacluite și șlefuite se grunduiesc cu un
nou strat de grund.
1) Spoirea şi zugrăvirea. Se execută după uscarea completă a ultimu-
lui grund, fie prin procedee manuale, fit mecanizate.
Spoirea și zugrăvirea manuală se execută prin aplicarea a două sau
trei straturi de compoziţie, după nevoie, astfel ca să se obţină o culoare
uniformă pe toată suprafața.
Înainte de a se aplica compoziţiile se agită şi apoi se strecoară prin
site de control cu 225 ochiuri/em?. Se elimină astfel eventualele depuneri
de granule grosiere de var, humă, pigmenţi sau alte impurități.
zugrav iasi 0746841891
Compozițiile folosite trebuie agitate şi în timpul lucrului în vasul
în care sînt păstrate. za
Aplicarea compozițiilor de acoperire cu bidinelele se face ca” și la
grunduire însă retușarea stratului aplicat se face: la pereţi prin mișcări
verticale ale bidinelei, iar la tavane prin mișcări în direcţia ferestrelor.
În interiorul încăperilor lucrările de acoperire se execută de doi
zugravi. Se acoperă în primul rînd tavanele, folosîndu-se scări duble
sau schele montate pe capre, iar apoi se acoperă pereţii.
Spoirea sau zugrăvirea pereţilor este recomandabil a se executa
concomitent pe intreaga înălțime, evitind astfel dungile care se for:
mează atunci cînd stratul aplicat la partea de sus a pereților s-a uscat
înainte dea fi aplicat stratul de jos. Cînd încăperea este înaltă, pentru a se
evita timpii morți cauzați de mișcări inutile de coborire şi urcare a
treptelor scării, se formează o echipă compusă din doi sau trei zugravi,
care lucrează la o distanţă egală unul de altul, astfel: primul la partea
Fig. 134, Aplicarea spoielii sau Ă
zugrăvelii pe întreaga înălțime . Fig. 135. Trasarea unei linii cu pensula
a peretelui. și rigla.
superioară a peretelui, așezat pe scară, al doilea la partea de la mijloc,
lucrînd tot pe scară, şi al treilea la partea de jos a peretelui, lucrind
de pe pardoseală (fig. 134).
254 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
După terminarea acoperirii pereţilor se trage linia definitivă de
demarcaţie, de culoarea pereţilor, însă de o nuanţă mai închisă. Pentru
aceasta se foloseşte o riglă şi o pensulă rotundă care se reazemă pe riglă
(fig. 135).
În timpul întreruperilor scurte de lucru se recomandă ca bidinelele
să se pună într-un vas cu apă, însă în așa fel ca să nu atingă fundul
vasului ; în modul acesta se prelungește durata de utilizare a bidinelelor.
Cind suprafeţele zugrăvite ale pereţilor urmează 'să fie tutuite, atunci,
peste stratul proaspăt de zugrăveală se aplică lovituri ușoare cu peria
tutăr (fig. 136). Tutuirea este bine să se facă de doi zugravi, unul tutuiește
de pe scară partea de sus a pereţilor, iar celălalt partea de jos, mergind
astiel unul după celălalt pină la completa finisare a lor
mai ai
ji i,
al
Miluţ ! £
| ||
N|
Fig. 136. Tufuirea suprafe- Fig. 137. Spoirea cu ajutorul ver-
ielor zugrăvije. morelului.
La tutuire trebuie să se evite a se lovi cu peria de două ori în același
loc, deoarece se formează rugozităţi neunitorme pe'suprafaţa respectivă.
Fațadele se spoiesc de pe scări sau de pe schele de diferite tipuri.
Spoirea şi zugrăvirea mecani.ală se execută cu aparatele de pulverizat
(vermorele) folosind o compoziţie subţiată, pentru a trece cu ușurință
prin duza injectorului acestor aparate.
zugrav iasi 0746841891
Vermorelele cele mai bune pentru spoit sînt cele cu acțiune continuă
și mai ales acelea care au rezervor pentru compoziţia de spoit (fig. 137).
Înainte de începerea lucrului, se verifică aparatul, se leagă furtu-
nul, se montează tubul în injector și se pompează compoziţia în rezervor
pînă se obţine presiunea necesară pulverizări
Vermorelul este acţionat în timpul lucrului de un ajutor al zugra-
vului, care întreţine presiunea de regim în aparat, pompind în rezervor
din cînd în cînd cantitatea necesară de compoziţie.
Presiunea optimă de lucru în conducte, pentru o pulverizare uniformă
se recomandă a îi de 3—4 daN/em?. Presiunea poate fi menţinută con-
stantă după indicaţiile manometrului cu care este prevăzut vermorelul.
Ajutorul zugravului trebuie să supravegheze starea aparatelor și să
amestece din cînd în cînd compoziția pentru a preveni depunerea pe
fund a particulelor în suspensie; totodată, pe măsură ce compoziția
din vas se consumă, el adaugă alta.
Înainte de introducerea compoziţiei în rezervorul aparatului de
stropit, acesta trebuie trecută printr-o sită de control cu 225 ochiuri/em3
altfel impurităţile și particulele de pigmenţi sau de humă, rămase ne-
fărămițate, astupă duza, obligind pe zugrav să întrerupă lucrul, pentru
a o desfunda. Din cînd în cînd compoziţia din rezervor trebuie agitată
ușor, chiar în timpul lucrului, pentru ca să nu se producă depunerea
materialelor în suspensie.
Vermorelele cu acţiune intermitentă se reîncarcă cu compoziţie
numai după ce s-a consumat întreaga cantitate din rezervor și presiunea
a scăzut la zero. Deșurubarea bușonului de închidere a orificiului
de alimentare, cînd în rezervor există încă presiune, poate produce
accidente;
După ce aparatul a fost pus la punct şi pregătit pentru lucru, zugravul
operator începe lucrul, deschizînd robinetul de pornire și robinetul țevii
injectorului. j
Compoziţia trecînd sub presiune prin canalele injectorului, capătă
o mișcare de rotaţie şi, trecînd totodată printr-un orificiu îngust, se
pulverizează sub forma unui jet conic (v. fig. 88).
În principiu jetul de compoziţie trebuie să cadă perpendicular pe
suprafaţa de spoit sau de zugrăvit, iar injectorul trebuie să se afle la o
distanță optimă de aceasta pentru a se obţine o pulverizare uniformă
şi fără scurgeri.
În timpul stropirii, zugravul ţine tubul cu mina stîngă la partea de
jos, astfel ca robinetul să se afle în mînă, iar cu mina dreaptă îl așază în
poziţie de lucru. Deschizind robinetul el îndreaptă jetul perpendicular
pe suprafaţa de spoit sau de zugrăvit, plimbind tubul cu injector de-a
256 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
lungul suprafeţei prin mișcări ritmice, rare, circulare (fig. 138), cu scopul
de a aplica un strat uniform de compoziţie; în caz contrar, pe suprafaţa
respectivă vor apărea pete.
De asemenea, pentru obținerea
unei acoperiri uniforme trebuie ca
injectorul să se ţină la o distanță de
0,75—1,00 m de la suprafaţa care se
acoperă (fig. 139). La distanțe mai
mari (fig. 139, a), cea mai mare parte
Yig. 138. Mişcarea circulară a din compoziţia pulverizată nu va a-
injectorului de-a lungul supra- junge la suprafața ce se finisează, iar
feţei de spoit sau zugrăvit. la distanţe mai mici (fig. 139, b) se vor
forma scurgeri.
Pulverizarea se execută pină ce suprafaţa care se acoperă pierde
aspectul mat şi în cepe să capete luciu, după care se trece imediat
mai departe. Dacă se persistă pe acelaşi loc cu pulverizarea, stratul
a b G
Fig. 139. Pulverizarea compoziţiei pe perete:
a — injectorul ţinut departe; b — injectorul ţinut
aproape; c — injectorul ţinut normal.
de compoziţie se îngroașe şi trebuie luat imediat cu bidineaua sau
pensula, pentru a se evita formarea direlor.
După terminarea lucrărilor, bidinelele, pensulele și toate uneltele
precum și vasele care au venit în contact cu compoziţia se spală bine,
recomandabil cu apă caldă, se şterg și se usucă. Vermorelul se desface
în piesele sale componente și anume: se scoate pilnia cu filtrul din vasul
cu compoziţii, se deşurubează injectorul și se scurge din aparat în vas
zugrav iasi 0746841891
compoziția rămasă ; după acesta se înșurubează injectorul şi închizind
robinetul ţevii injectorului se pompează dintr-o căldare apă curată
pină se obţine o presiune în aparat de 5—6 at; după aceea se spală
filtrul, furtunurile de refulare și de absorbţie, pompa, cutia supapelor
şi ţeava injectorului, inclusiv injectorul. Aparatul se spală și se șterge
pe dinafară.
2. APLICAREA COMPOZIȚIILOR PENTRU LUCRĂRILE DE VOPSI-
TORII
După pregătirea suprafeţelor suport în vederea vopsirii urmează
o serie de operaţii al căror rol este de a prelucra suprafeţele și apoi a le
acoperi cu straturi de vopsea, de email sau de lac.
În fig. 140 este reprezentată o secţiune sugestivă printr-un strat
suport de lemn sau glet care a suferit un proces complet de vopsire.
Suprafaţa suport prezintă neregularități, mai mult sau mai puţin ac-
centuate, care după prelucrare se nivelează și apoi se acoperă cu o
peliculă de vopsea.
Procedeele folosite 1a executarea operaţiilor respective sînt descrise
în cele ce urmează.
a) Grunduirea cu grund de îmbibare. Se execută imediat după termi-
narea pregătirii suprafeţelor, dindu-se o deosebită atenţie acestei operaţii,
deoarece stratul de
grund condiţionea
comportarea straturi-
lor următoare.
Aplicarea grundu-
lui de îmbibare se re-
comandă a se face 7 3 2
manual; se folosește Fig. 140. Secţiune printr-o suprafaţă vopsită:
totuși şi procedeul de 1 — suprafața suport; 2 — grund pătruns în suport
pei a 3 — adincituri chituite ; 4 — strat de şpacluială ; 5—stra-
aplicare cu aparate de turi de acoperire ; 6 — strat protector de lac,
pulverizat.
Grunduirea manuală se execută cu bidinele și pensule rotunde sau
late, a căror mărime variază după dimensiunile şi formele suprafeţei
suport.
Stratul de grund de îmbibare se aplică într-un strat subțire (circa
15—20 p) şi continuu fără prelingeri, dire sau fire de pensulă. Modul
de lucru este acelaşi cu cel descris mai departe la aplicarea compo-
ziţiilor de vopsit.
258 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Suprafața proaspăt grunduită are aspectul umed-lucios și este
slab colorată de pigmentul din compoziţie. Dacă vre-o zonă din suprafața
grunduită nu prezintă acest aspect, înseamnă că s-a omis grunduirea
ei, iar dacă este colorată în culoarea grundului dar cu aspect mat, în-
seamnă că zona respectivă a absorbit liantul din compoziţie. În ambele
cazuri zonele respective trebuie grunduite și respectiv, regrunduite
astfel ca aspectul lor să apară așa cum s-a arătat mai înainte.
Trebuie dată o deosebită atenţie grunduirii locurilor de pe supra-
faţa suport care au suferit diverse reparaţii sau chituiri.
Grunduirea mecanizată se execută prin pulverizarea grundului de
îmbibare a cărui consistenţă trebuie să fie mai fluidă decît a celui aplicat
manual. Modul de execuţie se va descrie mai departe la aplicarea com-
poziţiilor de vopsit.
b) Chituirea. Este operaţia prin care se acoperă cu chit zgirietu-
rile, fisurile, adinciturile, ştirbiturile, capetele de cuie, locurile pungilor
de rășină ete. Executarea se face în două reprize: aplicarea chitului
şi apoi netezirea locului chituit. Chitul (v. reţetele nr. 25 și 26) se aplică
cu șpaclul de oţel sau de celuloid. Chitul se ia pe lama șpaclului și se
aplică prin mișcări perpendiculare pe lungimea adînciturii în care se
îndeasă pentru a o umple cît mai compact. După completarea adinciturii,
şpaclul se manevrează perpendicular pe prima direcţie, ținîndu-l înclinat
şi apăsîndu-l cu putere pentru o bună netezire a locului chituit.
Locurile mai adinci de 1 mm se acoperă în mai multe reprize.
c) Spaeluirea. Înainte de vopsire se execută pe suprafeţe de lemn
sau metalice și mai puţin pe cele tencuite și gletuite sau pe suprafeţe
de ipsos, deoarece, acestea din urmă trebuie să fie predate pentru vopsit,
netede, plane și fără defecte.
Pentru şpacluire se folosesc chiturile de cuţit (v. și reţetele nr. 27,
29, 30 şi 31) și chiturile de aplicare prin stropire (v. şi reţeta nr. 28).
Modul de execuţie, atit manual cît și mecanizat, este asemănător
cu cel descris la paragraful 1, c din acest capitol.
d) Netezirea eu pastă GIPAC. Se execută pe suprafețe de beton
netencuite și de beton celular autoclavizat, așa cum s-a arătat în paragra-
ful 1 punctele b şi c.
e) ȘIeiuirea. Șlefuirea straturilor de prelucrare a suprafeţelor și
a peliculelor de compoziţii de vopsit constituie condiţia esenţială pentru
obţinerea unor lucrări de calitate.
Șlefuirea manuală se execută cu hirtie sau pinză de șlefuit prin
frecarea cu mîna a suprafeţei cu abrazivul ales, apăsînd uniform și
întreţinind permanent contactul între suprafața care se finisează și
suprafaţa cu abraziv.
zugrav iasi 0746841891
La șleiuirea umedă, suprafața care se șlefuiește se umezește cu
mîna stîngă, cu un burete sau cu un tampon înmuiat în lichidul respectiv,
iar cu dreapta se execută mișcările necesare șletuirii.
La folosirea de abrazive sub forma de pulberi cu diferite granulaţii,
șlefuirea se face cu un postav umezit cu care se ia pulberea respectivă.
Pastele de șlefuit se folosesc în același mod ca și pulberile abrazive.
Frecarea cu lichide de lustruit se face cu ajutorul unor tampoane moi.
După fiecare șlefuire suprafaţa se curăţă bine de praf cu cirpe uscate
sau perii plate. Suprafeţele șlefuite umed se spală cu apă sau cu solvent
şi se şterg cu piele de căprioară. Nu se folosesc cîrpe deoarece lasă scame,
care dăunează calităţii vopsitoriilor.
Șlefuirea mecanizată se execută cu aparatul electric de șlefuit
(v. fig. 81), montat pe un șasiu mobil. Discul cu hirtia de șlefuit, cu
granulația corespunzătoare lucrării se aplică pe suprafaţa care se pre-
lucrează și aparatul se pune în funcţiune.
Prin mișcarea discului se obține șlefuirea respectivă, iar praful rezultat
este suflat cu ajutorul aerului comprimat care iese printr-un orificiu
al discului.
î) Vopsirea. Vopsirea se poate executa manual sau mecanizat;
la un volum mic de lucrări și în cazuri cînd se vopsesc obiecte mărunte
sau suprafeţe mici, este indicată vopsirea manuală. În toate celelalte
cazuri este indicată vopsirea mecanizată, întrucît astiel se ridică cu
mult productivitatea muncii și se scurtează timpul de execuţie a lucrărilor.
Vopsirea manuală se face cu pensule sau cu role pentru vopsit. Vops:
rea cu pensule se face începînd cu alegerea pensulelor potrivit cu felul
suprafeţei care se vopsește. Astfel: pentru suprafețe foarte mici se folo-
sesc pensule de liniatură ; pentru suprafeţele mici, pensule mici plate sau
rotunde, iar pentru suprafeţe întinse pensule mari.
Pensulele noi, înainte de întrebuințare se umezese într-un vas cu
apă rece, după care se elimină excesul de apă printr-o uscare superficială,
constînd din ștergerea părului pensulei cu o cîrpă uscată. În felul acesta
se evită ca vopseaua să ajungă la baza firelor de păr și să le încleieze.
Uperaţia de vopsire cu pensula se compune din trei reprize ; aplicarea
vopselei pe suport, netezirea ei pentru a alcătui o peliculă subțire, densă
şi continuă și apoi finisarea ultimului strat care poate fi lucios sau mat.
Operația de vopsit manual se execută prin introducerea pensulei
în vopseaua din vas, apoi stoarcerea ei prin apăsare pe peretele vasului
în care este conținută, sau pe lopăţica de lemn cu care se amestecă vopsea-
ua, în așa fel ca să rămînă încărcată cu o cantitate mică de vopsea.
După aceea se trece la aplicarea vopselei.
260 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Pensula pentru zu-
grăvit se ține cu de-
getele pe legătura de
sfoară cu care se leagă
părul (fig. 141, a), pe
cînd pensula pentru
vopsit se ţine de mi-
ner (fig. 141 „b) fără a
îmbrăţișa cu degetele
legătura, Pensula pen-
tru tras linii se ţine,
de asemenea, de mîner.
Poziţia mîinii pe pen=:
sulă este în funcţie de
efortul cu care se exe-
cută operaţia.
În timpul aplicării
vopselei, pensula se
: ține perpendicular pe
Fig. 141. Modul ctum se fin pensulele în timpul suprafața ce se vop-
ui : :
a — pensula pentru zugrăvit; b — pensula pentru sea (ig. 141, &:
vopsit; e — poziţia pensulei în timpul vopstrii. vopsirea se face prin
apăsare cu mișcări
scurte ale părului pensulei incărcate cu vopsea ; mișcările se fac cu palma,
în timp ce braţul rămîne nemișcat. Pensula se mișcă în două direcții
Întâi se face încărcarea vopselei pe suprafața respectivă cu mișcări ale
pensulei numai într-o singură direcţie, iar apoi se face retușarea pentru
netezirea stratului de vopsea cu mișcări perpendiculare faţă de prima
direcţie.
Aplicarea compozițiilor de lacuri şi a celor de emailuri se face cit
mai repede, în straturi subţiri, fără a trece de două ori sau a reveni pe
locurile vopsite. De aceea vopsitoriile cu lac sau email cer o deosebită
pricepere şi atenţie din partea vopsitorului. În cazul vopsitoriilor
manuale, pensula se încarcă cu o cantitate mică de vopsea pentru ca
aceasta să nu curgă și să nu se usuce pe pensulă în timpul vopsirii.
Minuirea pensulei trebuie să se facă repede și cu mișcări sigure.
Vopsirea suprafeţelor se începe cu porţiuni mici (profiluri, borduri,
chenare, ornamente etc.) şi apoi se trece la cele întinse.
Direcţia de vopsire cu pensula şe va menţine mereu aceeași pentru
același strat de vopsea, pe întreaga suprafaţă. Dacă sînt mai multe
straturi, direcția de vopsire a fiecărui strat se va stabili în modul următor :
zugrav iasi 0746841891
În cazul vopsirii o singură dată sau de trei ori, netezirea grundului
aplicat anterior cu pensula se va face transversal față de direcţia
fibrelor lemnului ; netezirea se va face orizontal în cazul pereţilor
şi perpendicular pe direcția către ferestre în cazul dușumelelor.
Cînd vopseaua se aplică de două ori, netezirea grundului se face
în lungul fibrelor lemnului ; netezirea se va face vertical în cazul pereţilor
și în direcţia către ferestre la dușumele.
Fiecare strat se aplică mișcînd pensula perpendicular pe direcţia
în care s-a vopsit stratul anterior. Trebuie ţinut însă seamă că ultimul
strat de vopsea trebuie să se aplice cu pensula în aceași direcţie în care
s-a făcut netezirea grundului, adică în lungul fibrelor lemnului; de ase-
menea, de sus în jos pe pereţi şi în direcţia către ferestre la dușumele.
Vopsirea cu rola se face după ce în prealabil s-a ales rola potrivită
pentru suprafața și lucrarea ce urmează a fi executată.
Ca și în cazul pensulelor noi, rola nouă se introduce într-un vas cu
apă rece, după care se rostogolește pe o cîrpă uscată și curată ca să se
elimine excesul de apă, evitîndu-se astfel o eventuală încleiere cu vopsea
a bazei învelișului plasti
După terminarea pregătirii rolei şi a introducerii în vas a compoziţiei
de vopsit strecurate prin sita de 900 ochiuri/em?, se încarcă rola prin
rostogoliri repetate într-un sens şi altul pe grătarul-racletă.
Vopsirea pereţilor se face începînd de la partea de sus printr-o rolare
orizontală. Cînd se execută de un singur muncitor, se recomandă să se
lucreaze succesiv pe suprafeţe de circa 1,00 m?.
La racordarea prin suprapunere a dovă fișii de vopsea se va avea
grijă să nu se producă scurgeri. Aceasta se poate evita prin încărcarea
corespunzătoare a învelișului rolei cu compoziția de vopsit şi reglarea
vitezei cu care este deplasată.
* După ce s-a acoperit suprafaţa peretelui cu fișii orizontale se trece
imediat la rolarea în fişii verticale. Această operaţie este menită să
netezească pelicula de vopsea și, în consecinţă, ar trebui efectuată fără
să se reîncarce rola. Dacă nu este posibil, se rtcomandă ca reîncărcarea
rolei cu compoziţia de vopsit să se facă foarte moderat.
Un strat de vopsea prea gros se întinde defectuos și se usucă greu.
Este preferabil să se aplice două sau chiar trei straturi subţiri la un
interval de citeva ore, determinat de timpul de uscare a compoziţiei
de vopsit folosite.
Pentru vopsirea locurilor inaccesibile rolei obişnuite, cum sînt
colţurile, profilurile, fişiile înguste, ţevile etc., se folosesc pensulele.
După terminarea lucrului se procedează la spălarea și uscarea unelte-
lor folosite, conform indicaţiilor din capitolul IV, A, paragraful 4, g.
262 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Organizarea locului de lucru se face ca şi la lucrările de zugrăveli.
La terminarea completă a lucrărilor, toate pensulele care au fost
întrebuințate se spală bine cu terebentină sau petrol lampant, după
care se aşază, suspendate, în cutia respectivă.
Aparatele şi vasul care au servit la executarea vopsitoriei se curăță
şi se spală bine cu wbhite-spirit, benzină, terebentină etc. imediat după
terminarea lucrărilor, pentru a se evita uscarea vopseli
În general la vopsitorii solventul care a servit la spălare nu se aruncă
ci se folosește la prepararea compozițiilor sau la o altă spălare.
Vopsirea mecanizată se face pe șantierele noastre în general prin
pulverizare cu pistoale cu aer comprimat și, mai restrîns, prin procedeul
fără aer (airless) sau cu pistoale electromagnetice. Se obţine o execuţie
rapidă, importante economii de materiale și manoperă, precum și o
calitate superioară a lucrului.
La procedeul vopsirii prin pulverizare cu aer comprimat, alegerea
tipului de compresor se face ţinînd seamă de posibilităţile șantierului
și de volumul lucrărilor. La compresoare puternice se pot lega mai
multe pistoale, care să lucreze în același timp. Se recomandă folosirea
compresoarelor mobile, cu 1—2 pistoale şi cu furtunuri de diametre
și lungimi potrivite.
Înainte de începerea lucrului vopsitorul împreună cu un mecanic
verifică aparatele și instalaţia; compresorul se așază pe un postament
solid și drept, fixîndu-se cît se poate mai aproape de locul de lucru,
pentru a se evita pierderea inutilă a presiunii aerului, care are loc în
conductele lungi.
Pentru obţinerea unei productivităţi bune și a unui randament
maxim al compresorului, trebuie asigurat accesul în interiorul încăperii
a unui volum suficient de aer curat; într-o cameră cu aer plin de praf
şi abur filtrele se înfundă repede.
Se încearcă presiunea care nu trebuie să depăşească presiunea admisă,
de asemenea, și ungerea și se lasă ca instalația să funcţioneze citeva
minute în gol.
Se stabilește apoi consistenţa vopselei. Vopseaua nu trebuie să
fie prea consistentă, pentru a nu înfunda aparatul, dar nici prea lichidă,
pentru a acoperi bine suprafaţa de vopsit. Consistenţa se stabilește
prin probe.
Rezervorul se încarcă cu vopsea înainte de începerea lucrului. Apoi
pe o foaie de placaj sau pe un perete, se face o probă, spre a regla pistolul
pentru o anumită fineţe de pulverizare și lăţime a jetului de vopsea.
Această operaţie este de mare importanţă şi de ea depinde, în mare mă
sură, calitatea vopsitoriei executate.
zugrav iasi 0746841891
La vopsirea cu pistoalele pulverizatoare trebuie să se respecte regulile
prevăzute pentru aparatele de pulverizat cu menţiunea că în timpul
lucrului, pistolul trebuie ţinut la o anumită distanță de suprafaţa care
se acoperă și care depinde de mărimea duzei. Astfel, se recomandă ca la
folosirea duzelor de 0,5—1,8 mm, distanţa între duza pistolului şi su-
prafaţă să fie de 10—15 cm, iar la folosirea celor de 1,8—2,5 mm,
distanța să fie de 15—30 cm.
Mina care ţine pistolul trebuie să se miște vertical, de sus în jos
şi de jos în sus, compoziţia aplicîndu-se în fișii, care se acoperă una
pe alta cu 4—5 cm ; la trecerea de la o fişie la cea următoare (poziţiile
1, 2, 2 şi 4) trăgaciul pistolului se lasă liber (fig. 142).
Stratul următor de compoziţie se aplică numai după ce stratul pre-
cedent s-a uscat complet, manevrînd pistolul în direcţia perpendiculară
celei după care s-a aplicat primul strat (fig. 143).
La vopsirea tavanelor, pistolul se ţine sub un unghi de 45” faţă de
acestea.
Pentru apărarea de stropire cu vopsea a diferitelor porţiuni care
nu se vopsesc (de exemplu: locul de imbinare a tencuielii cu faianța
etc.) sau cele care se vopsesc cu alte culori sau se zugrăvesc (de exemplu
soclurile, scafele etc.), se folosesc dispozitive simple de protecţie (v.
fig. 53), care se pot confecţiona ușor pe şantier după necesitate: pistolul
se ţine cu o mînă, iar cu cealaltă se ţin aceste dispozitive. În locurile
în care se întîlnesc mai multe culori, se folosesc panouri confecţionate
Fig. 142. Schema aplicării compoziții Fig. 143. Direcţia de La
lor de vopsit cu ajutorul pistolului de vrare a pistolului la aplica-
pulverizat. rea a două straturi consecu-
tive de compoziţie de vopsit.
264 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
din scînduri sau placaj, care se ţin sub un unghi ascuţit faţă de perete,
pentru a împiedica răspindirea vopselei. Aceste panouri se mută cu
mîna pe măsură ce se execută vopsirea.
În orice încăpere se execută întii vopsirea tavanelor şi apoi vopsirea
pereţilor; vopsirea pereților se începe de la colțurile încăperii. Pentru
o executare rapidă a lucrărilor în încăperile mari, se execută vopsirea
tavanelor și a pereţilor în același timp: un vopsitor lucrează la tavane
de pe o scară mobilă, iar al doilea lucrează de pe pardoseală la pereți.
După terminarea lucrului, furtunurile, rezervorul și pistolul se curăță
bine cu solvenţi. Apoi pistolul se suflă bine cu aer comprimat pentru
a nu se înfunda prin uscarea în canale a rămășițelor de material. Toate
piesele care sînt supuse ruginirii se ung cu ulei.
Procedeul vopsirii prin pulverizare fără aer la presiuni ridicate,
comportă unele reguli deosebit de necesare pentru obţinerea unei finisări
de calitate.
După ce s-au asigurat toate condiţiile de lucru, se începe vopsirea.
Pentru suprafeţele plane se respectă regulile exemplificate în fig. 144.
La suprafeţele curbe
se respectă aceleași reguli”
de acţionare a pistolului,
dar ordinea trecerilor je-
tului de pulverizare pe
obiect este cea din
fig. 145.
Pentru o utilizare co-
respunzătoare a instala-
Ț 2 I 4 ş ţiei şi pentru obţinerea
unei vopsitorii de calitate
Fig. 144. Reguli de acţionare a pistolului la trebuie respectate și
3 =2 neam, mantie
nişcării de Pa— apăsarea
VORiei DuBcăra apare
i „7 —uMBăsatea veti, | IEDRĂIRATOLE
trăgaciului;
(ăeaclulul iona egali: ă
— acţionarea trăga-
5 — sfirșitul cursei. ciului se face totdeauna
fie complet deschis, fie
complet închis ; este interzis a încerca modificarea jetului prin jucarea
trăgaciului ;
— distanţa de la pistol la piesă poate varia datorită calităților de
acoperire ale materialului şi tipului de suprafaţă care se pulverizează
de la 30 la 40 cm;
— pentru a obţine o pulverizare mai întinsă, pistolul trebuie ţinut
la o distanță mai mare de suprafaţă (50 —70 cm), însă în acest caz, pentru
zugrav iasi 0746841891
a nu se subția prea mult pelicula, se folosește o duză cu un debit mai
mare de vopsea;
— reglarea jetului se obține numai prin duze.
Forma aplatizată a jetului se dirijează perpendicular pe direcţia
de mişcare a pistolului, iar jetul cade perpendicular pe suprafața care
4
Fig. 145. Vopsirea suprafeţelor curbe:
1 — vopsirea suprafeţei de sus ; 2 — vopsirea suprafeţei de jos ; 3 — vop-
Sirea părţii curbe, prima trecere; 4 — vopsirea părții curbe, a doua tre-
cere ; 5 —' vopsirea părţii curbe, a treia şi a patra trecere.
se vopseşte; viteza de deplasare a pistolului trebuie să fie uniformă
şi astfel reglată ca stratul de vopsea să acopere suprafeţele care se
finisează, avind grijă însă să se evite formarea scursorilor.
Se recomandă ca vopseaua să fie aplicată pe pereţi în îîşii verticale
i pe tavane în fișii orizontale, astfel ca fiecare fișie să acopere circa
jumătate din fișia precedentă.
Pentru a obţine pelicule mai groase la o singură trecere se pot folos
mai multe procedee și anume:
— încetinirea mișcării pistolului;
— folosirea unor duze cu debit mai mare;
— apropierea mai mare a pistolului de suprafaţ
Pentru a se obţine însă rezultate optime, este necesar să se coordoneze
cu precizie parametrii fiecărui tip de vopsire, deoarece altfel pe suprafața
finisată pot apărea scurgeri, efecte de coajă de portocală ete.
La acoperirea prin pulverizare fără aer a obiectelor cu forme compli-
cate şi zone critice pentru vopsire trebuie să se găsească experimental
266 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
combinaţia cea mai eficace de mișcări ale pistolului de pulverizare,
pentru a obține finisarea dorită, evitind aglomerări excesive de material
sau scurger
În cazul întreruperilor vremelnice a funcționării pistolului, se va
elibera trăgaciul pentru a opri pulverizarea vopselei și apoi se va bloca
pentru a împiedica acționările accidentale care pot degrada suprafaţa
vopsi
Pentru a realiza vopsiri de calitate, zilnic după terminarea lucrului,
pistolul şi duza de pulverizare trebuie spălate cu un solvent compatibil
celui folosit la vopsire și suflate cu aer comprimat cu ajutorul injecto-
rului de aer. Se recomandă ca duzele să fie păstrate într-un mic vas
cu solvent.
Tot pentru o acurateță permanentă a duzelor se recomandă ca pe
timpul opririlor temporare, pistolul legat de furtun să se introducă
în solvent curat.
8) Finisarea peliculelor. Se poate executa, la cele de vopsea, înaintea
uscării, iar la cele de email sau lac, după uscare. Peliculele de vopsea
înainte de uscare pot fi finisate, fie după ultimul strat de vopsea, fie
după fiecare strat care compune pelicula. Finisarea are o importanţă
deosebită, deoarece dă aspectul definitiv al vopsitoriei respective.
În mod obișnuit finisarea se face manual, prin folosirea cîtorva
pensule speciale. În cazul vopsitoriei mecanizate, aspectul definitiv
al acesteia se obţine o dată cu aplicarea ultimului strat, căruia i s-a potri-
vit în mod corespunzător mărimea stropilor, consistenţa vopselei, pulve-
rizarea fiind executată foarte îngrijit.
Cea mai simplă finisare manuală constă în înlăturarea urmelor de
pensulă sau alte defecte ale ultimului strat de vopsea. Această operaţie
se execută cu pensula lată trecută uşor peste stratul de vopsea încă
neuscat ; suprafaţa finisată astfel devine netedă și lucioasă.
O finisare manuală foarte obișnuită, în urma căreia dispar urmele
de pensulă şi defectele, se obţine cu pensula pentru netezire (fertraiber).
Operația se mai numește nefezire sau feriraibuire. Înainte de lucru
pensula fertraiber se spală cu apă și cu săpun; este interzisă spălarea
cu solvent, care ar produce dizolvarea vopselei ce se aplică pe supra-
faţa de vopsit. După spălare pensula se şterge bine pînă la uscare.
Peste ultimul strat de vopsea, proaspăt aplicat și neuscat încă,
se trece părul pensulei cu apăsare uşoară și uniformă, mențţinînd ace-
eași direcţie de mişcare a pensulei. În acest fel suprafaţa vopsită devine
netedă și uniformă.
O finisare des folosită este /ufuirea, executată cu peria numită tufăr.
Suprafaţa proaspăt vopsită se bate cît mai uniform şi regulat cu această
zugrav iasi 0746841891
perie, obținindu-se o suprafaţă mată și aspră. Suprafaţa mată prezintă
şi avantajul că unele defecte ale vopsitoriei nu sînt vizibile, în timp
ce pe suprafețe lucioase se văd chiar și cele mai mici defecte.
E. TEHNOLOGIA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE SPOELI,
ZUGRĂVELI ȘI VOPSITORII
Pentru executarea lucrărilor de spoieli, zugrăveli și vopsitorii se
procedează la alegerea unui proces tehnologic, corespunzător speci-
ficului și cerințelor de calitate ale lucrării respective.
1. SPOIELI (VĂRUIELI)
Spoielile (văruielile) se aplică” pe” suprafeţe tencuite pe beton, pe
cărămidă sau pe lemn. Cele mai uzuale sînt cele aplicate pe tencuieli.
a) Operaţiile procesului de spoire. Operaţiile care alcătuiesc pro-
cesul de spoire și succesiunea lor sînt indicate în tabelul 26.
Tabelul 26
“Natura suprafetei suport
Orlea Denumirea operațiilor ci
peeaiulae Tencuiala | CAĂRIAE | zema
A. Pregătirea suprafefelor zpi ES sp
B. Prelucrarea suprafețelor
1 Umezirea cu apă + +
2 Grunduirea sau aplicarea paciocului + +
3 Chituirea locală + e
4 Grunduirea locurilor chituite + =) zi
C. Acoperirea suprafeţelor
1 Aplicarea straturilor de acoperire (2—3) + + ES
Notă: Prin semnul (+) sint indicate operaţiile obligatorii, iar prin semnul (—) operaţiile
care nu se execută.
După pregătirea suprafețelor, care se face ținînd seamă, de natura
suportului (v. subeapitolul C), se trece la umezirea intensă a acestora
cu apă, pentru a realiza o bună aderență a straturilor următoare de
compoziţii şi pentru evitarea fisurilor care s-ar putea produce în pe-
liculă prin absorbirea de către suprafața suport a apei de constituţie
a compozițiilor. Pentru aceleaşi motive se recomandă executarea spo-
268 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
ielilor pe timp călduros, sub acţiunea directă a razelor solare, deoarece
și în acest caz pelicula se usucă prea repede și, pierzînd din apa de con-
stituţie, se degradează.
După umezire se aplică grundul sau paciocul (v. reţeta nr. 5), ma-
mual sau mecanizat. Se recomandă aplicarea manuală pentru realizarea
unei fixări mai bune a acestui strat de legătură pe suprafaţa suport.
După uscarea grundului sau a paciocului se aplică compoziția de spoit
în două sau trei straturi, după nevoie, astfel ca să se obțină o culoare
uniformă pe toată suprafața.
Consistenţa compozițiilor trebuie să corespundă modului de apli-
care. Se va ţine însă seamă că o compoziție prea apoasă dă pelicule
transparente, pe care apar urmele de bidinea, iar cele cu o consistență
mare dau pelicule groase, acoperitoare, dar care, după uscare, crapă
i se desprind ușor.
Pentru alegerea nuanţei culorii și stabilirea consistenţei optime
se efectuează probe în condiţiile specifice șantierului respectiv.
Aplicarea compozițiilor de spoit se face după 2—4 ore de la ter-
minarea pregătirii suprafeţei suport respective. Dacă se întîrzie mai
mult devine necesară o nouă ştergere a prafului.
Întreruperile în aplicarea straturilor de spoială nu se fac oricum,
deoarece vor ieşi în evidență liniile de întrerupere, din cauza uscării
neuniforme a compoziţiei, aplicată în diferite intervale de timp. Se
recomandă ca întreruperile să se facă în dreptul unui colț, la un capăt
al elementului de construcţii care se finisează, în dreptul unei linii de
demarcaţie etc.
Straturile succesive de compoziţie se aplică numai după ce se con-
stată că cel aplicat anterior este complet uscat.
D) Defecte de execuţie, cauzele şi prevenirea lor. Supraieţele spoite
trebuie să fie acoperite cu un strat continuu de aceeași nuanţă, fără
pete, dungi sau dire și fără particule de pigment aparente; aspectul
trebuie să fie uniform și mat. Dacă lucrarea se execută manual ur-
mele bidinelei nu trebuie să se vadă la o distanță mai mare de 3 m
de la suprafața spoită, iar cînd spoirea se execută cu vermorelul, miș-
cărilor greșite ale injectorului în timpul lucrului şi neglijarea menţi-
nerii distanţei reglementare între injector și suprafaţa ce se spoiește
produce pătarea spoielii.
Pătarea spoielii mai provine și din următoarele cauze: prepararea
necorespunzătoare a laptelui de var, folosirea de materiale de cali-
tate inferioară, utilizarea de var stins de curînd, uscarea incompletă
zugrav iasi 0746841891
a zidurilor în interiorul lor, ceea ce face ca tencuiala să fie uscată nu-
mai în aparență. Acest defect se poate înlătura printi bună alegere
a materialului, printr-o preparare îngri! a compoziţiei de spoit, pre-
cum și printr-o verificare atentă a umidității zidurilor și tencuielilor.
Pete mai apar și cînd spoiala a fost aplicată pe o tencuială neîn-
tărită complet, sau înainte de uscarea porțiunilor reparate; de aseme-
nea, pe suprafaţa spoită apar pete, atunci cînd straturile de spoială
se aplică fără să se aştepte ca stratul precedent să fie perfect uscat,
cînd suprafeţele nu au fost curăţite şi periate, precum și în cazul cînd
conductele instalaţiilor nu au fost suficient izolate sau nu au fost aco-
perite de tencuială, acestea putînd lăsa urme de rugină, de ulei, de
bitum ete.
Pete mai apar pe suprafața spoită și atunci cînd lucrarea se exe-
cută la exterior in zorii zilei sau seara tirziu cînd apare roua; de ase-
menea, cînd se lucrează pe vreme foarte umedă, pe timp de ploaie, pe
arșiță puternică sau în curenți puternici de aer, vînturi cu praf sau pe
un timp friguros, la temperaturi sub +5 C. Spoiala rămîne pătată și
atunci cînd se întrerupe lucrul fără să se fi terminat aplicarea pe în-
treaga suprafață a compoziţiei de spoit.. Aceasta se întîmplă în general
cînd nu s-au preparat cantităţi suficiente de compoziție de var.
Ștergerea pojghiţei de var este rezultatul umezirii insuficiente
cu apă a suprateţei ce se spoiește, sau faptul că apa necesară întăririi
peliculei de var a fost absorbită de tencuială, sau al executării lucră-
rilor pe timp călduros sub acțiunea directă a razelor solare, care pro-
duc evaporarea apei din stratul de spoială aplicat. Pojghiţa de var
rămînînd cu o cantitate insuficientă de apă nu se întăreşte complet,
lăsînd particule de var sub formă de praf.
Desprinderea pojghiţei de var de pe o suprafață spoită se dato-
rește faptului că această suprafaţă nu a fost bine curățată de stratu-
rile vechi de spoială sau praf.
c) Consumuri specifice. În general cantităţile de compoziţii de var
consumate de diverse spoieli depind de felul compoziţiei întrebuințate
şi de natura suprafețelor ce urmează să fie spoite.
Chitul consumat depinde de mărimea și frecvența defectelor supra-
feţei care se chituiește.
Grundurile de var și compoziţiile de văruit se consumă la metru
pătrat de suprafaţă spoită în cantităţile aproximative arătate în ta-
belul 27.
270 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Tabelul 27
Compozitia de spot
Felul suprafetei pe care Grund pentru un singur
se aplică erat strat acoperitor
alma
Tencuială 0,400 0,450
Cărămidă sau beton 0,500 0,600
Lemn 0,350 0,400
2. ZUGRĂVELI SIMPLE CU COMPOZIȚII DE APĂ ŞI CLEI
Zugrăvelile simple cu compoziţii de apă şi clei se aplică în gene-
ral pe suprafeţele tencuite, mai rar pe suprafeţele de cărămidă, beton
sau lemn și sînt excluse de pe suprafeţele metalice, întrucît provoacă
ruginirea acestora.
a) Operaţiile procesului de zugrăvire. Operaţiile care alcătuiesc
procesul de zugrăvire cu compoziții de apă și clei, precum și succe-
siunea lor sînt indicate în tabelul 28.
Tabelul 28
Categoria zugrăveli
Simpla | Obienuită Superioară
să Denumirea operațiilor Să petale
33
38 Driecuitețritcuite| Gletuite| Driscute| Gletuite
A. Pregătirea suprafefelor +++ a]
B. Prelucrarea suprafețelor
1 | Prima grunduire = lelalala
2 | Chituirea crăpăturilor | i+ |i+ |
3 | Şletuirea locurilor chituite și ștergerea
prafului la lalala
4 | Grunduirea locurilor chituite jar la]
5 | Şpacluirea suprafeţei — o|- [+ |+
6 | Şletuirea suprateţei șpacluite și ştergerea
prafului — o|-|+|+
7 | A doua grunduire — o|-|+|+
C. Acoperirea suprafefelor
1 | Aplicarea primului strat de zugrăveală rr lar]
2 | Aplicarea stratului II de zugrăveală 0 +|+ ||
3 | Aplicarea stratului III de zugraveală — o ol+ |+
Notă: Prin semnul (--) sint indicate operaţiile obligatorii, prin semnul (—) operațiile
care nu se execută, iar cu semnul (0) operaţiile a căror necesitate se determină după
importanța lucrării.
zugrav iasi 0746841891
După pregătirea suprafeţelor tencuite (v. subcapitolul C) se pro-
cedează la curățirea pratului și aplicarea primei grunduiri într-un strat
cît mai subțire, recomandabil cu bidineaua, pentru a pătrunde com-
poziţia cît mai adînc în porii tencuielii. După grunduire se chituiesc
crăpăturile și fisurile, se șterge praful şi se grunduiese locurile chituite.
Pe tencuielile drișcuite, la executarea zugrăvelilor simple, se aplică,
direct după grunduire, 1—2 straturi de zugrăveală pentru acoperire.
Dacă suprafeţele tencuite sînt bine drișcuite sau sînt gletuite, nu
se mai șpacluiesc ci se chituiesc numai acolo unde este nevoie.
La zugrăveli de calitate superioară suprafaţa suport se netezeşte
prin spaciuire, după care se șleiuiește, se curăță praful și se aplică a
dona grunduire. După uscarea grundului se aplică straturile de aco-
perire, de preferință mecanizat. Aplicarea prin procedee manuale se
tace de obicei numai pentru acoperirea suprafețelor mici.
Pentru executarea lucrărilor de zugrăveli de calitate obișnuită sau
superioară, se aplică pentru acoperire 2—3 straturi din compoziția
respectivă.
b) Deieete de execuţie, cauzele, prevenirea şi remedierea lor. Zu-
grăvelile cu compoziţii de clei fac parte din lucrările pretențioase ale
tehnicii zugrăvelilor. Ele cer o execuţie îngrijită și respectarea tuturor
condiţiilor preliminare arătate în subcapitolul A.
O lucrare de zugrăveală de bună calitate trebuie să prezinte urmă-
toarele caracteristici principale:
— ultimul strat de zugrăveală să acopere uniform suprafaţa fini-
sată, astfel ca să nu se vadă stratul anterior;
— pelicula de acoperire să fie colorată uniform pe întreaga supra-
față zugrăvită, iar la liniile de demarcaţie a două culori, acestea nu
trebuie să se întrepătrundă;
— stratul finisat nu trebuie prezinte "defecte ca: urme de bidi-
nea, dire, dungi, pete, fisuri, cojiri etc., iar la o ștergere ușoară cu dosul
palmei nu trebuie să se ia.
Ștergerea stratului de zugrăveală denotă că nu s-a încleiat destul
de bine compoziţia de zugrăvit. Pentru remedierea acestui defect se
aplică încă un strat de zugrăveală bine încleiată însă cu o cantitate
mai mică de pigment; dacă nici această operaţie nu ajută la reme-
dierea defectului arătat, stratul de zugrăveală trebuie îndepărtat prin
spălare, iar suprafaţa grunduită și zugrăvită din nou.
Pete apar pe o suprafaţă zugrăvită atunci cînd se folosește o com-
poziţie de zugrăvit prea încleiată. În acest caz stratul de zugrăveală
se îndepărtează prin spălare și apoi se aplică un nou strat de zugrăveală
cu o compoziţie încleiată corect.
272 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Crăpături sau cojiri apar pe pelicula de zugrăveală atunci cînd
stratul suport nu a fost pregătit corespunzător sau compoziția a fost
preparată greșit (de ex. o înceeiere excesivă). Aceste defecte nu pot
îi remediate. În consecință se îndepărtează straturile executate defectuos
și se aplică din nou compoziţiile corespunzătoare. =
c) Detiecte produse de cauze externe şi remedierea lor. Uneori pe
suprafeţele zugrăvite apar pete, pe porțiuni mai mici sau mai întinse
cauzate de infiltrația apelor de ploaie, de rugină, de fum, de anilină
sau de gudron.
Pete de umezeală. Din cauza învelitorilor și instalaţiilor defectuoase
apele se infiltrează şi pătrund prin tavane și pereţi, formînd pete,
mari sau mai mici, după cantitatea de apă care se infiltrează. Pentru
îndepărtarea acestor pete, se răzuie zugrăveala pătată pină la tencuială
se aplică un strat sau două de pacioc de var, se lasă să se usuce, se dă
un strat de vopsea de ulei cu alb de zinc și apoi se zugrăvește obișnuit
toată încăperea.
Pele de rugină. Acestea apar cînd prin tencuială pătrunde rugina
armăturilor betonului așezat la suprafaţă, a rabițului, a sirmelor sau a
obiectelor de oţel; rugina este antrenată de apele de ploaie sau de
apa instalaţiilor detectate. Îndepărtarea acestor pete se face la fel ca
a celor cauzate de umezeală.
Pele de fum și pereți afumați. Din cauza fumului care poate ieși
din burlanele de sobă încheeiate defectuos sau din cauza coșurilor ne-
curățate, se produc fie pete locale, fie o afumare generală a pereţilor
și a tavanelor (în cazul defectelor grave). 9
Îndepărtarea acestor pete se face prin răzuirea pină la tencuială
a stratului de zugrăveală afumat, după care se curăţă praful, se spală
și apoi se aplică un pacioc de var. După uscarea paciocului se aplică
un strat de soluţie de alaun în proporţie de 1 kg: 20 1 de apă. Se lasă
să se usuce și apoi se aplică stratul de zugrăveală după metodele cunoscute.
Petele de fum sau de funingine provenind de la coșuri, pete care sint
impregnate în zidărie, se elimină astfel: se răzuie zugrăveala pînă la
tencuială și apoi se chituiește şi se șlefuiește. Peste această suprafață
se lipește cu clei o foaie subțire de staniol peste care se zugrăvește.
Pele de gudron. Aceste pete provin de la tuburile de scurgere de
fontă care sînt în contact cu tencuiala. Pentru îndepărtarea lor se curăţă
locul pătat, iar la nevoie se arde cu lampa de benzină; apoi se aplică
un strat de vopsea de pulbere de aluminiu, după aceea un strat de șelae
şi apoi iar un strat de vopsea de aluminiu.
d) Consumuri specifice. Ca şi la zugrăvelile cu var, cantităţile de
compoziţii consumate la diverse zugrăveli de apă și clei depind de felul
zugrav iasi 0746841891
compoziţiei întrebuințate și de natura suprafețelor ce urmează a îi
zugrăvite. În tabelul 29 se indică cantităţile aproximative de compoziţii
consumate pentru zugrăvelile de apă și clei.
Cantitatea de chit consumată pentru chituirea crăpăturilor depinde
de felul în care se prezintă suprafața de zugrăvit.
Tabelul 29
Primul erună
Felul suprafetei i
pe care se aplică Cu
sau alaun
cu | Cusănun | Cu alsun
saucu Chit
|-Cu săpun | acspaciuit| Qomosiţie
dezuerăvit
sultat ai var sulfat | ai var celei
de cupru | bultări | qecupru | buleăzi
Tencuială cu suprafa-
ţa foarte rugoasă 0,230 0,370 | 0,190 0,260 | 0,650
Idem cu suprafaţa
mai puţin rugoasă 0,230 0,370 | 0,190 0,260 | 0,320
Lemn geluit 0,170 0,280 | 0,140 0,200 | 0,250
8. ZUGRĂVELI CU COMPOZIȚII DE SILICAȚI
Zugrăvelile cu compoziţii de silicați se aplică pe suprafeţe ten-
cuite, de cărămidă, de beton sau de piatră. Liantul (sticla solubilă)
din compoziţie pătrunde în porii suportului pe care se aplică astupîndu-i
și fixînd astfel pelicula pe suprafaţa respectivă. Pelicula formată este
caracterizată prin duritate, impermeabilitate, transparență și dura-
bilitate. Compoziţia poate fi colorată cu pigmenţi rezistenți la alcalii.
Procesul de zugrăvire comportă operaţia de pregătire corespun-
zătoare a stratului suport (v. subcapitolul C) şi apoi operaţiile de aplicare
a compoziţiei de silicați în două sau trei straturi, după nevoie. Compoziţia
pentru primul strat se prepară ceva mai diluată, constituind grundul
propriu-zis. Crăpăturile şi găurile de pe suprafeţele de tencuială sau
beton se chituiesc fie cu mortar de ciment cu nisip, fie cu chit pe bază
de silicați (tabelul 30).
Locurile chituite se șlefuiesc cu piatră sau hirtie de șlefuit, se curăță
de prat și se grunduiesc din nou. 3
Aplicarea compozițiilor de zugrăvit preparate cu silicați se face
cu bidinele sau mecanizat cu vermorele sau pistoale pulverizatoare.
Modul de aplicare este asemănător cu cel descris la spoieli.
Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Tabelul 30
Natura suprafata ZuporE
Bnr Dnuzatrea operaţiilor
'Tenculală | Beton Piatra
A. Pregătirea suprafețelor
B. Prelucrarea suprafefelor
+
+
Umezirea cu apă
Grunduirea
asc
1 | Ir
Chituirea
php
+a
Şletuirea locurilor chituite
Grunduirea locurilor chituite
|
C. Acoperirea suprafețelor
1
Aplicarea straturilor de aco-
perire (1—2) + + +
Î
Notă+ Prin semnul (--) sînt indicate operaţiile obligatorii, iar prin semnul (—) opera=
iile care nu se execută.
La zugrăvirea mecanizată geamurile trebuie apărate de stropii
de compoziţie de silicați fie prin panouri, fie prin ungerea lor cu ulei
mineral. Dacă nu se iau aceste măsuri, curățirea lor se face foarte greu.
La terminarea lucrului, toate sculele, mecanismele, turtunurile,
ţevile injectorului și injectoarele se spală bine cu apă pînă ce se înlătură
complet urmele de compoziţie de silicați
Consumul aproximativ de compozii i de silicați pe metru pătrat
este : 0,200 kg grund de silicați i 0,250 kg compoziţie de silicați pentru
fiecare strat de zug eală aplicat.
4. ZUGRAVELI CU COMPOZIȚII DE CAZEINĂ
Aceste
riori.
zugrăveli sînt foarte rezistente la acţiune: agenţilor exte-
Se aplică pe suprafeţe tencuite, pe lemn, e ămidă sau beton.
a) Operaţiile procesului de zugrăv cu compoziţii de eazeină. Pentru
executarea zugrăvelilor cu compo: de cazeină se aplică operaţiile
indicate în tabelul 31.
Pregătirea suprafeţelor se face așa cum s-a arătat anterior la sub-
capitolul C, ținind seamă și de faptul că peliculele cu compoziţie de
cazeină au o putere de contracție mult mai mare decit peliculele compo-
ziţiilor de var sau de apă și clei, din care cauză pot desprinde straturile
de tencuială care nu sînt rezistente. Deci înainte de aplicarea zugrăve-
lilor cu compoziţii de cazeină, trebuie verificată foarte atent rezistenţa
tencuielii; porțiunile slabe se vor desface şi reface cu tencuială
nouă.
zugrav iasi 0746841891
Tabelul 31
Natura suprafetei suport
Lemn "'Tencuială
Ordinea Categoria, Cără-
opera Denumirea operatiilor în Ia suatăvelii midă
iilor interlor | exterior sau
beton
Obis- | Sune-
nuită | rioară
A. Pregătirea suprafelelor
i
B. Prelucrarea suprafefelor
st
+
+
+
Grunduirea cu grund de imbibare
Prima grunduire
sosocostt
khhti H+
osoase
Chituirea crăpăturilor
i
hot
1 Pr
Șlefuirea locurilor chituite
Grunduirea locurilor chituite
Şpacluirea completă
ȘIetuirea suprafeţei șpacluite
A doua grunduire
1
G. Acoperirea suprafelelor
1 | Aplicarea straturilor de acoperire (1—2) E
2 | 'Tutuirea (la aplicarea manuală) o
pb
po
po
Notă: Prin semnul (+-) sint indicate operaţiile obligatorii, prin semnul (—) operaţiile
care nu se execută iar cu semnul (0) operaţiile a căror necesitate se determină după impor-
tanța lucrării.
Găurile și șliţurile din tencuieli cu latura mai mare de 5 cm și adin-
cimea peste 1 cm se repară cu mortar de aceeași compoziţie cu restul
tencuielii. Adinciturile și crăpăturile mici se repară cu chit de cazeină.
Suprafeţele de lemn se grunduiesc manual cu grund de îmbibare
pe baza de ulei vegetal.
Suprafeţele tencuite, de cărămidă sau de beton trebuie să fie perfect
uscate înainte de aplicarea compozițiilor de prelucrare şi acoperire a
suprafeţelor suport.
Aplicarea zugrăvelii de cazeină pe o suprafaţă vopsită cu ulei se
îace, în cazul cînd pelicula este încă rezistentă, spălind în prealabil
această suprafață cu o soluție de 10 9% sodă calcinată şi apoi aplicînd
stratul de zugrăveală cu cazeină. Zugrăvelile cu compoziţii de cazeină
se execută ca şi zugrăvelile cu apă şi clei. La execuția mecanizată se
folosesc numai pulverizatoare acţionate cu aer comprimat, deoarece
pulverizarea compozițiilor de cazeină se face mai greu decit a celor de
apă şi clei, fiind mai viscoase.
Executarea fiecărei operaţii din tabelul 31 se face numai după uscarea
completă a stratului aplicat anterior, adică după aproximativ 15 —20 ore.
mS Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
>
După terminarea lucrului toate sculele și aparatele se spală bine
cu apă pînă la înlăturarea urmelor de compoziţie de cazeină.
b) Deieete de execuţie, cauzele și prevenirea lor. Defectele ce se
pot ivi în cursul acestor zugrăveli sint similare cu cele descrise la zu-
grăvelile executate cu compoziţii de apă şi clei. Principala preocupare
este de a preîntimpina apariţia acestor defecte, ceea ce este cu mult
mai ușor decit retușarea lor, retușare care duce de obicei la rezugrăvirea
suprafeţelor.
c) Consumuri specifice. Cantităţile de compoziţii de cazeină ex-
primate în kilograme consumate pe 1 m? de suprafaţă zugrăvită sint
date în tabelul 32.
Cantitatea de chit necesară chituirii depinde de volumul crăpă-
turilor existente.
Tabelul 32
Natura aupratetel
Felul compozitiei 'Tencuială eta
xg/m* kg/me
Ulei pentru îmbibare — 0,080
Grund 0,300—0,350 0,200
Chit pentru chituit și șpacluit 0,500—0,600 0,400—0,300
Compoziţie de zugrăvit 0,350-—0,400 0,350—0,400
5. VOPSITORII
Lucrările de vopsitorie necesită, ca și cele de zugrăveli, o serie de
operaţii care depind de felul vopsitoriei și natura materialului ce se
vopseşte.
Operaţiile procesului de vopsire. Operaţiile necesare pentru vopsirea
unei suprafețe și ordinea desfășurării lor sint arătate în tabelul 33.
Pregătirea suprafețelor pentru vopsit se face cu o deosebită grijă,
pentru ca pe de o parte să nu aibă defecte, iar pe de altă parte vopseaua
să adere cît mai bine de aceste suprafețe. Modul de pregătire este arătat
în subcap. C.
Cînd suprafaţa ce urmează a se vopsi are o vopsea veche încă în
bună stare, aceasta nu se îndepărtează ci peste suprafaţa vopsită, după
şpacluire și şlefuire, se aplică unul sau două straturi de vopsea.
Suprafeţele de lemn și cele tencuite și gletuite cu ipsos se grun-
duiesc cu grund de îmbibare cit mai uniform, insistîndu-se în dreptul
zugrav iasi 0746841891
Tabelul 33
Natura suprafetei suport
3 "Teoonială 1ema Metal
g Denumirea operațiilor
â Obis. [superi | obis- | Supe- | Obis- | Supe.
5 muită | oară | uită | rioară | multă | rioară
A. Pregătirea suprafelelor d | de | | p[i 2 [ut
B. Prelucrarea suprafețelor
1 | Grunduirea cu grund de imbi-
bare se [uk [illa |
2 | Grunduirea cu grund anticorosiv | — | — | — | — | + | +
3_| Chituirea locală e fie | e | SE o|+
4.| Șletuirea locurilor chituite + lira ol +
5 | Grunduirea locurilor chituite +IrI+I+ o|+
6 | Şpacluirea generală (1) el | e o| +
7 | Șletuirea suprafeţei șpacluite + + | + 0 si
8 | Şpacluirea generală (II) = 0 o|+ | -— o)
9| Şletuirea suprafeţei şpacluite — o o|+|- 0
10. | Şpacluirea generală (III) si [== o| = | -
11| Șletuirea suprafeţei șpacluite | -|- o|-|-
C. Acoperirea suprafețelor
1 | Grunduirea cu grund de acope-
zire (sau de culoare) SIRIEI a
2 | Șletuirea peliculei de grund de
acoperire mele pl ap
3. | Vopsirea, primul strat + |||
4 | Şletuirea peliculei de vopsea o| + o] + o|+
5 | Vopsirea, al doilea strat o|+ o| +4 o|+
6 | Şletuirea peliculei de vopsea = o| - o] — o
7] Vopsirea, al treilea strat = o | — o| — 0
8 | Finisarea ultimului strat de
vopsea prin tutuire sau fertrai-
buire pala a lar
Notă: Cu semnul (+) sint indicate operaţiile obligatorii, cu semnul (—) operațiile care
nu se execută, iar semnul (0) operaţiile a căror necesitate se determină în funcţie de
importanța lucrării.
fisurilor deschise ale tencuie la lemn, în dreptul locurilor unde au
fost pungi de rășină și la noduri. După grunduirea suprafeţelor se execută
chituirea astupind cu chit, corespunzător naturii suprafeţei care se
278 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
prelucrează, crăpăturile, urmele mici de lovituri, locurile nodurilor,
cuielor de lemn, diblurilor, locul de unde s-au eliminat pungile de rășină,
rosturile îmbinărilor pieselor metalice ete.
Locurile chituite se șlefuiesc, se șterge praful și se grunduiesc.
Operația de şpacluire se execută o singură dată sau în două-trei
reprize, după natura suprafeţei care se prelucrează și după cerințele
de calitate ale vopsitoriei. După fiecare șpacluire se execută șlefuirea,
uscată sau umedă, și se șterge sau, respectiv, se spală suprafaţa șlefuită.
După prelucrarea suprafeţei suport se aplică straturile de acoperire,
începînd cu grundul de acoperire sau de culoare, După categoria vopsi
toriei și puterea de acoperire a pigmenţilor din compoziţie se aplică
1—2—3 straturi de vopsea. Peliculele fiecărui strat de vopsea se șlefuiesc
în afară de pelicula ultimului strat care se finisează fie prin netezire cu
pensula sau cu fertraiberul pentru obţinerea unui aspect lucios, fie
cu peria tufăr, pentru obţinerea unui aspect mat.
Consumuri specifice. În tabelul 34 sînt indicate orientativ canti-
tăţile aproximative de compoziţie necesare executării diferitelor ope-
raţ
Tabelul 34
Natura suprafetei suport
Denumire compozitiei oral
ecua Temn Metal
Grund de îmbibare kg/m? 0,080 0,080 =
Grund anticorosiv, kg/m: = =) 0,100
Chit pentru prima șpacluire, kg/m? 0,400 0,500 0,200
Idem, pentru a doua șpacluire, kg/m? 0,200 0,230 0,100
Idem, pentru a treia şpacluire, kg/m? E 0,150 E
Grund de acoperire, kg/m? 0,080 0,080 0,080
Vopsea pentru un singur strat, kg/m? 0,080 0,080 0,080
Cantitatea de chit necesară chituirii depinde de volumul fisurilor,
cavităţilor, rosturilor ete. de pe suprafaţa suport, care trebuie nivelate.
a) Vopsirea pereţilor şi tavanelor. Se execută în încăperi în care,
din cauza destinaţiei lor, zugrăvelile obișnuite și chiar tencuielile s-ar
degrada ușor (clădiri publice, băi, spălătorii, locuri cu circulație mare,
încăperi sanitare etc.). Avantajul vopsitoriilor aplicate pe suprafeţele
interioare tencuite constă în faptul că fac aceste supraieţe mai rezistente.
În plus suprafeţele vopsite pot îi curăţite ușor prin spălare. Cu toate
acestea vopsirea în întregime a interioarelor, mai ales a încăperilor de
zugrav iasi 0746841891
279
locuit, nu este recomandabilă, deoarece vopseaua astupă porii tencuielii
şi împiedică ventilaţia naturală a încăperilor respective.
De cele mai multe ori, în încăperi se execută numai vopsire
a pereţilor,
de obicei, pe o înălţime de cirea 1,50—2,00 m, întrucî
t această porţiune
este cea mai expusă deteriorărilor.
Executarea vopsitoriei la pereți și tavane se face conform celor
arătate mai înainte, de obicei, în trei straturi succesive din care ulti-
mul este supus uneia din finisările obișnuite (netezire sau
») Vopsirea timplăriei de lemn (+. fig. 3, 5, 12, 13, 15, 16, 17tutuire
şi
).
19).
Materialul lemnos de esență slabă (brad, molid etc.) are un
exterior
mai puțin aspectuos și multe defecte. De aceea ușile, ferestr
ele și obloanele
confecționate din astfel de materiale se vopsesc
cu vopsea care
le schimbă aspectul și în plus le protejează contra intemperiilor,
mărindu-
le durabilitatea.
Suprafața timplăriei de lemn de esență tare (stejar, nuc
etc.) se
fihisează prin prelucrări speciale (lăcuire, lustruire etc.)
care au rolul
de a pune în valoare aspectul exterior pe care îl au aceste esențe și
totodată de a le apăra.
Timplăria de construcţii de esență slabă se vopsește atit în inte-
riorul, cît și în exteriorul construcţiilor; din această cauză vopseaua
respectivă trebuie să fie cît mai rezistentă.
Impregnarea timplăriei de lemn, de obicei, se face la fabrică,
șantier venind gata impregnată.
pe
Se va avea grijă ca vopseaua să nu pătrundă în broaște
sau în încuie-
tori. În astfel de cazuri Vopseaua trebuie îndepărtată îndată
cu grij
Vopsirea ușilor și ferestrelor se face numai după ce tîmplăria a
montătă definitiv și după ce geamurile s-au montat şi fost
s-au chituit,
Părţile fixe ale tîmplăriei, adică tocurile, se vopsesc chiar
unde sînt montate. Celelalte elemente adică cercevelele la locurile
ferestrelor și
foile de uși se demontează şi se depozitează în anumite
ale încăperi
construcției unde sint vopsite. De obicei, aceste încăperi
sînt la fiecare
etaj al clădirii, observindu-se să fie curate, luminoase și ferite de circu-
lație şi de curent. După vopsire timplăria este lăsată să se usuce bine
în încăperile respective și numai după aceea se montează în tocuri.
Pentru ca operaţiile de vopsire să aibă loc în cele mai bune
condiţii
şi lucrările să fie de cea mai bună calitate, elementele
de timplărie se
Vopsese pe capre mobile de lemn. Timplăria demontată
ză se grupea
pe elemente asemănătoare, pentru ca aplicarea straturilor
să se poată face în serie, succesi ve
realizîndu-se astfel o mare productivitate.
Fiecare strat de vopsea se aplică succesiv pe toate elementele
de același
fel după metoda în lanţ. După aplicarea unui strat de vopsea
pe o parte
280 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
a elementelor de timplărie şi uscarea acestuia, operaţiile se repetă pe
cealaltă parte a lor apoi se dau straturile următoare pînă la finisare.
c) Vopsirea rulourilor. Sînt vopsitoriile care se execută la cutiile rulo=
urilor din încăperi
și la jaluzelele rulourilor montate la ferestre (v. fig. 14).
Vopsirea acestora se face la locul de montare. Jaluzelele, dato
rită faptului că au suprafeţe mici, se vopsesc manual cu pensula.
După pregătirea și prelucrarea corespunzătoare a suprafeţelor. se
aplică straturile de vopsea, de culoarea cerută. Se pot aplica fie două
straturi de vopsea de ulei, fie un strat de vopsea de ulei și un strat de
lac incolor pentru exterior. Pentru vopsire, jaluzelele se așază în poziție
deschisă și se vopsesc bucată cu bucată. Totodată se vopsesc și șinele
de ghidare a jaluzelelor.
d) Vopsirea streşinilor. Se execută la fel ca și vopsirea timplăriei
de lemn. Una din măsurile care trebuie luate este cît mai buna curățire
a streșinilor de praf, var, mortar ete., pentru a se asigura o bună calitate
a vopsirii.
Streşinile de lemn pot fi aparente, cînd au căprioriv zibili, orna-
mentaţi cu diverse profile, sau înfundante cu scînduri.
Vopseaua trebuie să fie suficient de rezistentă, deoarece streașina
este expusă umezelii și în general intemperiilor.
e) Vopsirea tavanelor de lemn. Tavanele de lemn se prezintă sub
forma unor grinzi aparente, cu spaţiile dintre ele (cimpurile) tencuite
sau din scînduri aparente; alteori tavanele de lemn sînt alcătuite din
scînduri montate pe grinzi.
Vopsirea tavanelor de lemn se execută la fel ca și vopsirea tîmplăriei
de lemn.
1) Vopsirea duşumelelor. Dușumelele se vopsesc cu vopsele de
lac speciale pentru dușumele, care au o suficientă rezistență la uzură
şi elasticitatea necesară pentru a nu crăpa la mișcarea seîndurilor,
cînd se circulă pe ele. Denumirea comercială a unei asitel de vopsele
este „Durax“.
Înainte de vopsire se face o verificare amănunţită a duşumele-
lor pentru a se constata dacă sînt bine fixate (să nu joace). În cazul
unor defecte mai însemnate, se anunţă conducerea șantierului, ca să
trimită dulgheri pentru repararea lor. Dacă vopsirea dușumelelor
nu se face îndată după montarea acestora, este necesar, ca înainte de
vopsire, să fie date din nou la rindea.
Se va urmări ca grundul să fie întins cît mai uniform pe întreaga
suprafață a dușumelelor, iar crăpăturile, nodurile și capetele de cui
să fie acoperite prin chituire, apoi se aplică, manual sau mecanizat,
straturile de vopsea de lac pentru dușumele.
zugrav iasi 0746841891
8) Vopsirea timplăriei metalice. În categoria timplăriei metalice
se cuprind în general ferestrele și uşile metalice (v. fig. 4 şi 11).
După pregătirea suprafeţelor cu o deosebită conștiinciozitate și
pricepere se aplică imediat grundul anticorosiv cel mai potrivit pen-
tru protejarea metalului contra ruginirii. După prelucrarea supra-
feţei se aplică 2—3 straturi de vopsea, manual sau mecanizat.
Părţile fixe ale elementelor metalice se vopsesc pe loc, iar părțile
mobile, care pot fi transportabile, se grupează pe categorii de elemente
asemenea, în încăperea amenajată pentru lucru.
h) Vopsirea balustradelor, grilelor, parapetelor. Balustradele scărilor și ale
balcoanelor, grilele și parapetele metalice, precum și alte elemente meta-
lice ale construcţiilor se vopsesc în același mod ca și timplăria metalică.
Vopsirea acestor elemente necesită un consum mai mare de timp,
din cauză că piesele metalice respective sînt de dimensiuni reduse și
de obicei, cer o vopsire manuală, care este migăloasă. Ca urmare vopsirea
lor se execută cu pensula. Dacă totuși se folosește procedeul mecanizat
prin pulverizare, se așază în spatele elementelor care se vopsesc panouri
de protecţie, de obicei din carton sau din plăci subţiri fibrolemnoase
dure (PFL).
i) Vopsirea învelitorilor de tablă. Învelitorile clădirilor sînt expuse
intemperiilor de tot felul (ploi, zăpadă, îngheț, dezgheț, arșiţă etc.).
De aceea, învelitorile de tablă neagră sau învelitorile vechi de tablă
galvanizată care au început să ruginească trebuie să fie vopsite cu multă
atenţie, folosindu-se în acest scop o vopsea foarte rezistentă la intemperii.
Denumirea comercială a unei astfel de vopsele este „Deruginol“.
În cazul vopsirii învelitorilor noi de tablă neagră, prima operaţie
are se execută este pregătirea suprafeţelor, operaţie care trebuie făcută
cu multă atenţie și în cele mai bune condiţii.
După curăţire, se face o verificare foarte atentă a învelitorii, pentru
a se vedea dacă tabla nu are găuri sau crăputuri, care ar permite pa-
trunderea apei prin învelitoare. Verificarea se face privind învelitoarea
din pod, de unde se pot vedea găurile sau crăpăturile, datorită luminii
care pătrunde prin ele. Locurile cu astfel de defecte se marchează cu
mici dopuri de lemn, ca să fie vizibile din exterior.
Se trece apoi la astuparea crăpăturilor mici cu chit de ulei, operaţie
care se execută cu șpaclul. Defectele mari, care nu pot fi astupate cu chit,
trebuie semnalate conducerii șantierului, urmînd a fi reparate de către
tinichigii.
Operația de chituire se execută şi la încheieturile tablei, la coame,
la racordurile jgheaburilor cu burlanele, cu șorțurile sau cu paziile etc.
Numai după ce suprafața este astfel pregătită şi după ce chitul s-a
292 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
întărit, se poate trece la aplicarea grundului și a stratului de vopsea.
În acest scop suprafața învelitorii trebuie să fie curăţită în prealabil
de praf și de murdării, pentru ca vopseaua să poată adera cit mai bine.
Vopseaua de ulei cu miniu de plumb sau de fier se aplică în două
straturi.
Partea tablei care vine în contact cu astereala se grundujește cu
miniu de plumb, înainte de montare pe acoperiş.
Tehnica executării vopsitoriei învelitorilor are mare importanță
asupra calităţii lucrării. Astfel vopsirea se începe cu încheieturile și
locurile de imbinare, la care vopseaua se aplică cu pensule mici ; după
aceea se vopsesc îndoiturile jsheaburilor. Cimpul învelitorii se vopseşte
la urmă folosind în acest scop pensule late și lucrind cu atenţie, pentru
ca vopseaua să fie aplicată cît mai uniform pe întreaga suprafață a
învelitorii.
Nu este permis a se executa vopsirea învelitorilor de tablă în timpul
căldurilor mari, sau pe timp friguros, la temperaturi sub +50. De
asemenea nu este permis a se executa vopsirea pe timp schimbător
şi nici atunci cînd suprafaţa tablei este acoperită cu rouă, apă sau praf.
Se recomandă ca aceste lucrări să se execute între sfirşitul verii şi începu-
tul toamnei.
Atunci cînd se vopsește o învelitoare de tablă veche, operaţiile
de vopsire sînt similare cu cele descrise, făcîndu-se întii curățirea tablei,
urmată de o atentă chituire a suprafeţei cu chit de miniu de plumb.
Curăţirea tablei veche cere o manoperă mai grea decit pregătirea
învelitorilor noi în vederea vopsirii.
i) Vopsirea radiatoarelor şi conductelor. Datorită faptului că ra-
diatoarele şi conductele instalaţiei de încălzire centrală sînt supuse
încălzirii, acestea se vopsesc cu o vopsea specială de ulei cu lac, sau
pe bază de alchidali rezistentă la căldură. Denumirea comercială a unei
astfel de vopsele este „Termolux“.
După pregătirea prealabilă a suprafețelor de vopsit, se execută
grunduirea cu grund de miniu de plumb sau cu altă compoziție care
apără metalele de rugină. Apoi se trece la aplicarea vopselei în două,
trei straturi succesive, după nevoie.
Vopseaua se aplică manual, cu pensule speciale pentru vopsitul
radiatoarelor sau mecanizat, cu pulverizatorul.
În scopul vopsirii, radiatoarele după ce au fost mai întîi montate
şi supuse probelur respective de presiune, se golesc de apă și se demontează
vopsindu-se în apropierea locului de montare. În timpul vopsirii, ele se
aşază pe scînduri sau pe capre de lemn. Montarea lor definitivă la locul
respectiv se face numai după completa uscare a vopselei.
zugrav iasi 0746841891
k) Vopsitoria cu vopsele mate sau seminate, Se execută pe tim-
plăria de lemn sau metalică la pereţi și tavane la fel ca și vopsitoria
obișnuită.
Compozițiile folosite sînt cele din reţetele 41 și 43, care, prin variaţia
cantităţii de ceară în limita prescrisă dau o peliculă semimată său
mată de calitate, La comandă fabricile de lacuri și vopsele livrează
vopsele gata preparate pe bază de ceruri, pentru astfel de vopsitorii.
Pe șantier se obișnuiește să se mătuiască vopseaua prin adău-
girea de petrol, white-spiit sau terebentină în cantități mari. Folosirea
în aceste scopuri a materialelor arătate și mai ales a petrolului, nu este
recomandabilă, deoarece scade mult calitatea vopsitoriei și întirzie
foarte mult uscarea peliculei.
6. LĂCUIRI ȘI EMAILĂRI
Aceste finisări se caracterizează prin luciul specific pe care-i prezintă
suprafeţele respective după acoperire. Peliculele realizate cu lacuri
sau cu emailuri au o rezistență mare la umezeală, la substanțe care
în general atacă vopselele, la uzură etc., din care cauză se folosesc acolo
unde, pe lingă aspectul deosebit de estetic al suprafeţelor se cer și condiţii
speciale de rezistență. Se pot aplica pe suprafeţe tencuite, pe lemn sau
pe metal. În fiecare caz se 'va alege cu grijă cel mai potrivit lac sau email.
Astiel, suprafeţele exterioare și cele supuse umezelii se vor acoperi cu
lacuri grase de ulei, fiind interzisă acoperirea acestor suprafeţe cu lacuri
de spirt, care nu rezistă la umezeală.
Suprafeţele care urmează a fi încălzite (sobe, radiatoare, conducte
de instalaţii etc.), se vor acoperi numai cu lacuri speciale rezistente
la căldură şi care se pot usca la cald.
Compozițiile de lac și de email de obicei sint gata preparate. În
timpul utilizării, ele trebuie să fie doar diluate cu solvenţii respectivi,
pentru a căpăta consistenţa de lucru.
Acoperirea cu lacuri sau emailuri se poate executa manual sau
prin metode mecanizate. Este de preferat metoda mecanizată, întru-
cît calitatea stratului acoperitor aplicat astfel este superioară celui
aplicat manual.
Pregătirea, prelucrarea şi acoperirea suprafeţelor cu lacuri sau emai-
luri se face la fel ca la vopsitorii.
La executarea lucrărilor cu lacuri sau cu emailuri se întrebuin-
ţează aceleaşi scule și aparate ca și la vopsitoria obișnuită; la fel se orga-
nizează și locul de lucru.
Atunci cînd se execută lăcuiri sau emailări este necesar a se lua
unele măsuri speciale. Astfel, pe lingă curățirea corespunzătoare a su-
284 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
prafeţelor care se finisează, se va urmări ca executarea lucrărilor să se
facă încăperi perfect curate, fără praf, deoarece praful depus degradează
suprafeţele finisate. Camerele de lucru trebuie să fie luminoase și să
aibă o temperatură normală (418%) .
Pentru aplicarea manuală a lacurilor și emailurilor se folosesc
pensule moi, canadiene, cu care se ia o cantitate potrivită de compoziţie,
atit cît să nu se producă prelingeri pe suprafaţa pe care se aplică și nici
să se usuce pe pensulă
a) Executarea lăcuirii. Lacurile, fiind compoziţii transparente, se
aplică ca straturi protectoare și estetice pe suprafeţe de lemn de esență
valoroasă pentru a scoate în evidență aspectul natural al lemnului sau
pe suprafeţele vopsite sau ca strat protector pentru suprafeţe de lemn
ceruite, băiţuite, acoperite cu lazur ete.
Modul executării lăcuirii a suprafeţelor de lemn ceruite sau băi-
ţuite este descrisă în subeapitolul J, iar a celor acoperite cu lazur este
descrisă în paragraful 7, care urmează.
Pentru suprafeţele vopsite succesiunea operaţiilor este aceea din
tabelul 34. Peste ultimul strat de vopsea, după șlefuire, se aplică 2—3
straturi succesive de lac, respectind intervalul de uscare, corespunzător
compoziţiei folosite. Fiecare strat, după uscare, se șlefuiește uscat sau
umed utilizînd materiale abrazive din ce în ce mai fine.
La lăcuirile de calitate obișnuită ultimul strat nu se șlefuiește.
Pelicula de lac aplicată fie prin procedee manuale, fie mecanizate
prezintă, la vedere, un luciu și o netezire superioare celor ale peliculei
de vopsea. Cercetată însă îndeaproape se constată că, după uscare,
pelicula de lac nu este perfect netedă, prezentînd asperităţi și grosimi
variabile care nu pot fi remediate printr-o simplă prelucrare. În con-
secință pentru obţinerea unei suprafeţe perfect netede și cu un luciu
„oglindă“, se procedează la prelucrarea ei printr-o serie de operaţii ca:
șleiuirea, nivelarea și lustruirea. Aceste operaţii pe şantier poartă de-
numirea de „șlaiflac“.
Șlefuirea peliculei ultimului strat de lac se face pentru ca să se
elimine orice asperitate sau denivelare existentă pe suprafața acesteia
şi perceptibilă vizual sau la pipăit. Şlefuirea se poate face uscat sau
umed, după natura lacului folosit. În “general șlefuirea umedă se aplică
numai la peliculele lacurilor pe bază de nitroceluloză. Pentru umezirea
suprafețelor de lemn se folosește white-spirit, petrol sau diverse uleiuri.
Nu se recomandă folosirea apei care poate pătrunde prin încheieturile
lemnului deformindu-l.
După șlefuire suprafeţele se spală cu apă încălzită la 35—40*C sau
cu white-spirit.
zugrav iasi 0746841891
Șlefuirea, de obicei, se execută în două sau trei trepte, în funcţie
de operaţia de nivelare care urmează. La nivelarea prin egalizare se
aplică două șlefuiri: prima cu hirtie sau pînză abrazivă cu granulația
40, iar a doua șlefuire cu hirtie sau pînză abrazivă cu granulaţia 20
sau 8.
La operaţia de nivelare cu pastă, în afara de cele două șletuiri
amintite mai înainte, se aplică și o a treia cu hirtie sau pînză abrazivă
cu granulaţia 4.
Șletuirea se face pe șantier manual cu ajutorul unui tampon din
lemn acoperit cu cauciuc, plută sau fetru peste care se aplică hirtia
sau pinza de șlefuit.
Granulaţiile materialului de șlefuit sînt astfel alese ca următoarea
granulaţie să îndepărteze cu ușurință zgirieturile lăsate de la șlefuirea
precedentă.
Între operaţiile de șlefuire se lasă un interval de 24 ore, necesar
ca pelicula să revină la duritatea inițială, modificată de efectul îrecării,
cit și pentru evaporarea lichidului folosit la șlefuire și spălare.
Nivelarea peliculei de lac este o operaţie care are ca scop înlăturarea
asperităţilor rămase de la operaţia de șlefuire. Nivelarea se poale realiza
prin două metode: prin egalizare și prin șlefuire cu pastă.
Nivelarea prin egalizare se aplică numai în cazul peliculelor lacurilor
pe bază de nitroceluloză.
Operația se execută prin frecarea peliculei de lac cu un tampon din
material textil (tifon, flanelă, fetru, pislă etc.), moale, îmbibat cu vată
industrială acoperită cu un finet. Egalizatorul, prin acțiunea sa slab
dizolvantă, înlătură
proeminențele rămase
de la șlefuire iar excesul
de lac este împins în
adincituri pe care le
umple (fig. 146). Ope-
raţia se execută în trei
rînduri succesive la Ş SE E
un interval de timp Fit: 146. Schema nivelării peliculei cu egalizator:
i a! de LIMP 4 — strat suporti; 2 — pelicula de lac: 3 — proeminen-
între ele de 24 de ore ele peliculei; 4 -— sensul de deplasare a proeminențelor.
necesar refacerii întă-
ririi peliculei. La prima egalizare se folosește egalizatorul ca atare,
la a doua se amestecă cu 10—20%, spirt, iar la ultima, cantitatea de
spirt poate creşte pînă la 30%.
Tamponul, îmbibat cu o cantitate potrivită (nu în exces) de ega-
lizator, este apăsat uşor cu mîna pe suprafața lăcuită, imprimîndu-i-se
286 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
o mişcare de la un capăt la celălalt al suprafeţei în formă de opturi. Opera-
ţia se repetă pînă ce pelicula suferă o ușoară înmuiere și se nivelează.
Tamponul trebuie mișcat fără întrerupere pentru a nu dizolva pelicula
în locul opririi. Același efect îl poate avea şi încărcarea tamponului cu
egalizator în exces.
După cea de a treia egalizare se obţine o peliculă pertect netedă și
cu un luciu specific.
Nivelarea prin șlefuire cu pastă se aplică în mod curent la pelicu-
lele tuturor categoriilor de lacuri.
Prin această metodă proeminenţele peliculelor sînt îndepărtate
prin șlefuire (fig. 147), obţinîndu-se o suprafaţă perfect netedă. O peliculă
or /9
z / 4
2 — COOL Ce e ee
3 pa
Fig. 147. Schema nivelării peliculei cu pastă de
șlefuit :
1 — strat suport; 2 — pelicula de lac; 3 — proeminențele
peliculei care se îndepărtează prin şlefuire,
netezită prin şlefuire cu pastă este mai subțire decit aceeași netezită
prin egalizare.
| Operația se execută cu ajutorul tamponului din material textil,
moale, cu care se freacă suprafaţa peliculei folosind pasta de Șlefuit
pînă ce se nivelează și se obține luciul specitie.
La nivelarea prin șlefuire pelicula trebuie să fie bine uscată pen-
tru a avea duritatea necesară să reziste la frecarea tamponului și pastei.
În caz contrar, poate fi exfoliată de pe suport sau degradată prin pă-
trunderea resturilor de pastă în peliculă.
Lustruirea este ultima operaţie prin care se realizează luciul „oglindă“
al peliculei de lac.
După 24 ore de la nivelare se curăță suprafaţa peliculei cu ajutorul
lichidului de lustruit D 002—20 numit și polish.
Ștergerea pieselor cu acest lichid se face cu ajutorul tamponului
din material textil, moale, sau cu piele de căprioară. În continuare
suprafaţa se șterge cu o cîrpă moale curată și uscată. Suprafaţa peliculei
trebuie prezinte un luciu -clar fără umbre sau ceaţă, fără urme de
tampon sau abraziv.
zugrav iasi 0746841891
b) Executarea emailării. Compozițiile folosite trebuie să corespundă
naturii suprafeţei suport, a mediului derexploatare și a caracteristicilor
pe care trebuie să le prezinte pelicula din punct de vedere tehnic și
estetic. i
Pregătirea și prelucrarea suprafeţelor suport se face la fel ca și la
vopsitoriile de calitate superioară.
Lucrările de emailare sint de două categorii: emailări care nu se
șlefuiesc și emailări care se șleluiesc.
Peste ultima șpacluire, după șletuirea respectivă, se aplică grundul
de culoare cu vopsea obișnuită. După uscarea și șlefuirea grundului
se aplică unu, două sau trei straturi succesive de email, respectînd in-
tervalul de uscare corespunzător compoziţiei folosite. Ca și la lăcuire,
fiecare strat, după uscare, se șlefuiește uscat sau umed, utilizind mate-
rialele abrazive din ce în ce mai fine.
La, emailările care nu se șlefuiesc ultimul strat nu se șleluiește.
La emailările care se șlefuiesc se aplică aceleași operaţii ca și la execu-
tarea lăcuirilor, de tipul „șlaiflac“, pentru a se obţine pelicule cu luciu
oglindă.
7. ACOPERIRI CU LAZUR
Lazurul (v. reţetele nr. 44 și 45) este o ompoziţie transparentă
sau ușor colorată, de ulei, cu ajutorul căreia se pot obţine efecte estetice
deosebite la acoperirea diferitelor suprafeţe și în primul rind a lemnului.
Aplicarea se face fie pe o suprafaţă vopsită fie pe o suprafaţă de
lemn al cărui aspect natural trebuie să fie scos în evidenţă.
Stratul de lazur aplicat peste o peliculă de vopsea îi mărește lumi-
nozitatea dind impresia unei acoperiri în adincime.
Operaţiile succesive, necesare scoaterii în evidență a aspectului
natural al lemnului, sint indicate în tabelul 35.
După pregătirea obișnuită a suprafețelor de lemn (vezi subcap. C),
acestea se umezese cu ajutorul unui burete pentru a evidenția, prin
ridicarea lor, toate fibrele culcate și scamele rămase după șlefuire.
După uscarea suprafeței, fibrele şi scamele sînt îndepărtate prin
șlefuire uscată cu hirtii abrazive cu granulaţie fină.
Porii mari şi micile găuri de pe suprafaţa lemnului se astupă cu
un chit pigmentat la culoarea lemnului care se finisează, Se recomandă
chitul transparent preparat din ceară de albine, colofoniu și șelac, care
se aplică prin topire.
288 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Tabelul 35
Ordinea operaţiilor Denumirea operaţiilor
A. Pregătirea suprafefelor
B. Prelucrarea suprafeelor
1 Umezirea
a Şletuirea
3 Chituirea
4 Şletuirea
C. Acoperirea suprafeţelor
1 Strat de ulet vegetal
2 Strat de lazur
3 Strat de Iac transparent
Peste suprafaţa suport din lemn astfel prelucrată, se aplică cu pensula
sau cu pistolul un strat de ulei vegetal care poate fi considerat ca grund
de îmbibare. Acesta pătrunde în porii lemnului, constituind un strat
protector și totodată stratul de legătură între suprafaţa suport și stratul
de lazur care se aplică în continuare.
Peste pelicula de lazur se recomandă să se aplice un strat
protector de lac transparent, care realizează totodată și un aspect de
profunzime a fibraturii lemnului.
F. TEHNOLOGIA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE VOPSITORII
CU COMPOZIȚII PE BAZĂ DE RĂȘINI SINTETICE UZU-
ALE
asigurarea executării unor vopsitorii de bună calitate cu
pe bază de rășini sintetice uzuale este necesară cunoașterea
tipului de compoziţie care trebuie ales și caracteristicile respective,
precum și tehnologia coresponzătoare de aplicare a acestora pe diferite
suprafeţe suport.
1. VOPSITORIA CU EMAILURI PE BAZĂ DE RĂŞINI ALCHIDICE
(ROMALCHID)
Vopsitoria cu emailuri pe bază de rășini alchidice se execută: la
interior:
— pe suprafeţe din glet de ipsos (băi, bucătării, grupuri sanitare,
saloane şi culoare de spitale, școli etc.);
zugrav iasi 0746841891
— pe suprafeţe de lemn (timplărie, pereţi despărțitori etc.) ;
— pe supraleţe metalice (timplărie, radiatoare, -parapete ete.);
la exterior:
— pe suprafeţe de lemn (tîmplărie, saceacuri etc.);
— pe suprafeţe metalice (tîmplărie, parapete şi alte elemente de
construcții metalice similare).
Nu se aplică pe suprafeţe de beton, tencuieli de var sau ciment
deoarece, pelicula nefiind rezistentă la alcalii, se degradează.
Compozițiile necesare acestei vopsitorii se comandă la fabricile
de lacuri și vopsele indicîndu-se simbolurile respective și specificîndu-se
totodată culoarea și nuanța emailului, precum și aspectul său: lucios,
seminat sau mat. Nuanţarea emailurilor pe șantier este interzisă. În
cazul în care totuși este necesară o nuanţare a emailului pe șantier se
vor folosi numai emailuri pe bază de rășini alchidice ( (Romalchid)
colorate. Nu se vor folosi pigmenţi sub formă de pulbere.
Lucrările de vopsire exterioare şi interioară „cu emailuri pe bază
de rășini alchidice se execută la o temperatură de minimum +15*C
şi în condiţii de umiditate relativă a aerului de maximum 60% (umiditate
relativă a aerului în lincăperile de locuit încălzite).
Operăţiile succesive care alcătuiesc procesul tehnologic al executării
vopsitoriei cu emailuri pe bază de rășini alchidice sînt indicate
în tabelul 36.
După pregătirea suprafeţelor suport, conform indicaţiilor din sub-
capitolul C, se execută prelucrarea suprafeţelor cu compoziții pe bază
de rășini alchidice, după care se aplică grundul mat de acoperire în
culoarea emailului cu care urmează să se acopere. Peste stratul de
grund și șlefuit se aplică unu, două sau chiar trei straturi de email.
Straturile succesive se întind pe direcții perpendiculare una față
de cealaltă ținind seama că ultimul strat se întinde pe pereţii sletuiţi
de sus în jos, la tavane, în direcţia luminii (ferestrelor) şi la lemn, în
lungul fibrelor.
Straturile de email se șlefuiesc cu hirtie sau pînză de șlefuit nr. 40
sau 32 ștergindu-se apoi praful cu o pensulă moale. Ultimul strat nu
necesită operaţia de finisare (fertraibuire sau tutuire), ca la vopsirea
cu vopsele de ulei, deoarece compoziţiile pe bază de răşini alchidice
au proprietatea de a se întinde superlicial şi de a uniformiza urmele
de pensulă.
Cînd lucrarea se face manual, cu pensula, stratul -trebuie aplicat
cit mai uniform, fără a lăsa pe suprafaţa respectivă urme mai groase
Sau mai subțiri.
290 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Tabelul 36
Natura suprafeței suport
Ordinea TARILE
opsraţiilor Denumirea oparatiilor
eletuită Temn Meta
A. Pregătirea suprafelelor + 3 +
B. Prelucrarea suprafelelor
Grunduirea cu grund de imbibare
G 005-2
Grunduirea cu grund anticorosiv
PrrI+
Fri
Chituirea locală cu chit de cuţit, 5240
ri
canu
Șlefuirea locurilor chituite
Grunduirea locurilor chitulte
Şpacluirea generală cu chit de cuţit,
5 240 sau chit de stropit 5240, strat 1
Şletuirea suprafeței șpacluite
IPA
ISS
Sort
Şpacluirea, strat II
HBonu
Şletuirea suprafeţei șpacluite
Şpacluirea, strat III
Șetuirea suprafeţei șpacluite LI
|
C. Acoperirea suprafefelor
Grunduirea cu grund alchidal de acoperire
Șletuirea peliculei grundului de acoperire
II Sor++
so+++++
oo++++
zoana
Primul strat de email alchidal
ȘIetuirea
AL doilea strat de email alchidal
Șlefuirea
AL treilea strat de email alchidal
Notă: Cu semnul (+) sint indicate operaţiile obligatorii, cu semnul (—) operaţiile
care nu se execută, iar cu semnul (0) operaţiile, a căror necesitate se determină în funcţie
de importanţa lucrării.
Timpul necesar uscării unui strat pentru a putea îi aplicat un alt
strat de email este de 24 ore; nu se va aplica un strat nou înainte de
uscarea celui precedent. Cînd trebuie să se execute lucrări urgente se
poate admite aplicarea stratului nou după 12—16 ore (timpul de uscare
„la praf“).1)
1) Prin timpul de uscare „la praf'“ se înţelege timpul după care suprafața vop-
sită nu este lipicioasă cind se atinge cu mina și deci nu se mai lipeşte praful.
zugrav iasi 0746841891
La aplicare emailul se diluează cu diluantul D 005-1 în așa fel încît
să nu fie nici prea subţire ca să curgă de pe pensulă și nici prea gros ca
că „ţină“ pensula la întins.
Pentru pulverizarea cu pistolul, chitul de stropit, grundul mat
colorat şi emailul se diluează cu diluant D 005-1 și numai în lipsă cu
white-spirit, terebentină sau toluen pînă la o consistență care să permită
stropirea lor în bune condiţii.
Deoarece compoziţiile pe bază de alchidal încleiază puternic părul
pensulelor, acestea se vor curăţi de 2—3 ori pe zi, precum și la încetarea
lucrului, cu diluantul corespunzător.
Consumul specific de materiale pentru 1 m* de suprafaţă vopsită
cu compoziţii de alchidal este indicat informativ în tabelul 37.
Tabelul 37
“mall pe
Tmallpe glet eaal [pe timplărie Email aplicat
= timplărie metalică
“Denumirea mat>rialulul Balus- | Corpuri
Un | Două | Una | Două | Un | Două » | de
arat |atraturi| strat [straturi] strat [straturi | ETIC: | radia-
parapcti| Tre
ete.
Grund alchidal incolor de
imbibare G 005-2, kg 0,125 | 0,125 | 0,125[0,125| — — | — —
Chit alchidal, kg 0,070 | 0,070 | 0,200 | 0,200 [0,050 [0,050 [0,030 | —
Grund de miniu de plumb,
kg i - — — 10,100 [0,100 [0,050 [0,100
Grund alchidal de culoare
kg | 0,125 | 0,125 | 0,175 | 0,175 | 0,100 | 0,100 | 0,080 | 0,120
Email alchidal, kg 0,125 | 0,225 | 0,125 | 0,225 | 0,100 | 0,180 [0,070 | 0,100
Diluant D 005-1, kg 0,150 | 0,200 | 0,150 | 0,200 | 0,075 | 0,100 | 0,100 | 0,100
Hirtie de șlefuit, coli 0,5 0,5 0,5 0,5 0,2 0,2 01 01
2. VOPSITORIA CU VINAROM (POLIACETAT DE VINIL) ÎN DISPER-
SIE
Vopselele Vinarom se folosesc la construcţii de locuințe, social-cul-
turale, industriale, agrozootehnice și la lucrări de organizare de șantier
în mediu exterior sau în mediu interior, în încăperi cu umiditatea relativă
a aerului pînă la 60%,, iar în încăperi cu umiditatea relativă a aerului
de peste 60%,, de la lambriuri în sus și pe tavane, pe următoarele supra-
feţe suport.
la interio
— zidărie de cărămidă tencuită, avind faţa gletuită cu glet de ipsos
sau cu pastă GIPAC (reţeta nr. 22);
292 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
— beton avînd suprafața gletuită cu glet de nisip fin (reţeta nr. 23)
sau cu pastă GIPAC;
— beton celular autoclavizat, avînd suprafaţa gletuită cu glet de
nisip fin sau cu pasta GIPAC;
— suprafeţe de lemn, PAL şi PFL.
la exterior:
dărie de cărămidă tencuită;
— panouri prefabricate de beton turnate în poziţie orizontală, cu
faţa drișcuită;
— panouri prefabricate de beton sau turnat în cofraje verticale a
căror suprafață a fost gletuită cu glet de nisip fin;
— beton celular autoclavizat, avînd suprafața gletuită cu glet
de nisip fin.
Vopsitoria cu Vinarom aplicată pe glet de netezire reprezintă un
finisaj superior vopsitoriei cu Vinarom aplicată direct pe tencuială
sau pe beton, prin aceea că se obține o suprafaţă plană cu rezistență
mult mai bună la murdărie, datorită prafului din atmosferă și are o
durabilitate mai mare în timp, fiind protejată de acţiunea -alcalinităţii
din beton.
Gletul de netezire realizat cu nisip fin.constituie un finisaj neted,
etanș și cu o bună aderență de suport; se poate utiliza atit la interior,
cit şi la exterior. Gletul de netezire realizat cu pastă GIPAC constituie
un finisaj neted, cu o bună aderență de suport, fiind indicat pentru
finisaje interioare.
Aceste vopseli nu se pot folosi la vopsirea suprafeţelor metalice
şi nici a suprafeţelor din lemn la exterior.
Vopselele pe bază de poliacetat de vinil (Vinarom) se livrează de
fabrici în culorile cerute, au simbolul V și se specifică locul de aplicare,
interior sau exterior. Vopseaua trebuie să corespundă din fabricaţie
culorii cerute prin proiect. Nuanţarea vopselelor pe șantier este interzisă.
Lucrările de vopsire, exterioare și interioare, cu vopsele Vinarom,
se execută la o temperatură minimă de -+15*C și în condiţii de umiditate
relativă a aerului de maximum 60%, (umiditatea relativă a aerului din
încăperile de locuit încălzite).
Succesiunea operaţiilor care alcătuiesc procesul tehnologic al execu-
tării vopsitorici cu Vinarom este indicată în tabelul 38.
Înainte de executarea acestei vopsitorii se vor pregăti suprafeţele
din beton, tencuite sau lemn conform indicaţiilor din subeap. C.
Suprafeţele de lemn se grunduiesc cu grund de îmbibare G.005-2,
şi se chituiesc cu chit pe bază de poliacetat de vinil gata preparat. În
lipsa acestuia, se poate folosi şi chit de cuţit 5240.
zugrav iasi 0746841891
Tabelul 38
Natura suprafeței
iata i ital, sli a a] aa
săi tema | "Eat
A. Pregătirea suprafețelor + =p
B. Prelucrarea suprafețelor
1 Grunduirea cu grund de imbibare G 005-2 o +
2 Chituirea locală cu chit PAV sau de
cuţit 5240 Ş +
3 Şletuirea locurilor chituite 4. ţi
4 Grunduirea locurilor chituite + +
C. Acoperirea suprafefelor
1 Primul strat de vopsea PAV (grundul de
acoperire) (V 108-210) sf A 37
2 | Al oilea strat de vopsea Vinarom A + 4
3 A treilea strat de vopsea V iarom i ale îi
Notă1 Cu semnul (+-) sint indicate operaţiile obligatorii, cu semnul (—) operaţiile
care nu se execută, iar cu semnul (0) operaţiile a căror necesitate se determinăîn funcţie
de importanţa lucrării.
După uscarea chitului, toate reparaţiile se șlefuiesc cu hirtie * de
șlefuit. Armăturile metalice ale timplăriei vor fi de preferință nichelate
sau lăcuite din fabricaţie; în caz contrar vor trebui să fie grunduite cu
grund anticorosiv și apoi vopsite cu vopsea de ulei sau cu email.
Suprafeţele tencuite sau de beton trebuie să fie drişcuite cit mai
fin, iar urmele de drişcă cît mai puţin vizibile.
În cazul suprafeţelor de beton netede (la panouri mari etc.), eventua-
lele găuri se umple cu mortar de ciment, iar bavurile și dungile care ies
în relief se îndepărtează, astfel încît să rezulte o suprafaţă complet
netedă. Intervalul între executarea reparațiilor cu mortar de ciment
şi aplicarea vopsitoriei va fi de cel puţin 7 zile, necesar uscării locurilor
reparate. =
Suprafaţa înainte de vopsire se curăţă de praf cu pensule sau bidinele
curate și uscate, pentru a se asigura aderenţa vopselei de stratul suport.
Pentru supraieţele de beton, tencuieli și glet se poate folosi ca grund
de îmbibare grund din vopsea Vinarom V 108—210, dilată cu apă.
Aplicarea vopselei Vinarom se face în trei straturi (primul strat din
vopsea V 108—210 diluat cu apă în proporţie de 1: 2, avînd rolul de
grund) indiferent de natura suprafeţei suport și de faptul că se execută
la interior sau la exterior.
294 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Pentru straturile II și III, vopseaua se diluează cu apă în proporţie
de 4:1 (volumetric).
Pe suprafeţele de lemn grundul de îmbibare se aplică manual cu
pensula (după ce în prealabil pe elemente din PFL s-a înlăturat luciul
prin șlefuire cu hirtia de șlefuit).
Vopsirea se poate face manual sau mecanizat. În ambele cazuri
stratul I de vopsea se aplică cu pensula sau bidineaua, pentru a se realiza
o pătrundere bună a vopselei în stratul suport, asigurîndu-se astfel
o aderență bună pentru straturile următoare.
L-a vopsirea manuală se va avea grijă ca firele de păr din pensulă
sau bidinea rămase pe suprafaţa vopsită să se scoată imediat cu o pensulă
uscată și curată ; dacă această operaţie se execută după uscarea vopselei,
pelicula se va rupe, iar vopsitoria trebuie refăcută.
Între aplicarea straturilor de vopsea se va lăsa un interval de timp
pentru ca stratul aplicat să se usuce la suprafaţă. Pentru stratul 1 acest
interval de timp este de circa 1,5—2 ore, iar pentru straturile II și III
este de circa 2—3 ore, în funcţie de temperatura şi umiditatea relativă
a aerului.
Obiectele care au venit în contact cu vopseaua pe bază de poli-
acetat de vinil în emulsie apoasă, se vor spăla, cel puţin o dată la sfîrșitul
zilei de lucru, cu apă rece. În cazul cînd s-a produs uscarea vopselei
pe un obiect care trebuie curățat, acesta se va spăla cu apă caldă.
“Consumul specific de materiale pentru 1 m: de suprafață vopsită
este indicat informativ în tabelul 39.
Tabelul 39
Pentru interior
Pentru interior si
Denumirea materialului exterior, pe tencuieli
Pe glet Pelemn drisouite sau beton
Grund de imbibare G 005-2, kg 0,080 0,080 -
Chit de cuţit, kg 0,200 | 0,200 0,300
Hirtie de șlefuit, coli 0,5 0,5 0,2
Vopsea Vinarom în 3 straturi, kg 0,300 | 0,250 0,600
Apă, | 0,3 0,3 0,6
Vopsitoriile cu Vinarom formează după uscare pelicule lavabile.
Ele se pot curăța prin spălare cu o cîrpă umezită cu apă caldă, cu perii
sau cu alte obiecte, care nu produc zgirieturi,
zugrav iasi 0746841891
8. VOPSITORIA CU VOPSEA PE BAZĂ DE POLIACETAT DE VINIL
NUANȚATĂ PE ŞANTIER
Această vopsitorie se referă la finisarea pereţilor tencuiți sau a pere-
ţilor de beton cu vopsele din dispersie de poliacetat de vinil, nuanţate
pe șantier prin amestecare de vopsea albă (simbol 8202), cu paste colorate
(simbol 8200), care pot înlocui vopselele Vinarom, din dispersie de poli-
acetat de vinil nuanţate din fabrică. În funcţie de nuanţa dorită, se
amestecă 0—10 părţi (în volume) de pastă simbol 8200 de culoare dorită
la 100 părţi de vopsea de culoare albă simbol 8202.
Vopselele nuanţate pe șantier sînt destinate a se aplica la exterior,
pot fi folosite însă și la interior.
Prin posibilitatea nuanţării pe şantier se poate obţine exact nuanţa
şi tonul dorite, în special în cazul unor lucrări de reparaţii.
Pentru aplicarea acestor vopsele se ține seamă de considerentele
arătate la vopsitoria cu Vinarom. Succesiunea straturilor care alcătuiesc
procesul tehnologic, modul de aplicare și particularităţile privind aplica-
rea vopselelor nuanţate pe şantier, sînt identice cu cele descrise la vopsi-
toria cu Vinarom, cu următoarele specificaţii privitor la aplicarea celor
trei straturi de vopsea pe suprafeţe tencuite :
— primul strat este un grund de vopsea nuanţată, diluată cu apă
în proporţie de 1:2 (în volume);
— al doilea strat este vopseaua nuanţată, diluată cu apă în proporţie
de 1:1 (în volume);
— al treilea strat este vopseaua nuanţată la consistenţa amestecului
nediluat.
Î nainte de executarea vopsitoriei se pregăteşte amestecul de vopsea
simbol 8202 şi pastă simbol 8200, de culoarea și nuanța indicată în
proiect și se strecoară prin sita de 900 ochiuri/em?. Orientativ se recoman-
dă amestecurile de 0—10 părţi pastă simbol 8200 la 100 părți vopsea
simbol 8202, care se aplică pe porţiuni mici din suprafaţa de vopsit;
după uscarea probelor martor de nuanţa și ton, se alege proporţia de
amestec cu care urmează să se execute întreaga suprafaţă, Se pregătește
apoi cu proporţia respectivă o cantitate mai mare, din care se ia după
aceea și se prepară diluţiile pentru diferitele straturi așa cum s-a arătat
mai înainte.
Expresia de „nuanţare a vopselelor“ de poliacetat de vinil nu este
cea mai adecvată. În realitate, pasta simbol 8200 în culoare și nuanţă
livrată de fabrică la comanda șantierului se amestecă, după cum s-a
arătat, într-o anumită proporţie cu vopseaua albă simbol 8202 care îi
deschide de fapt tonul în raport direct cu cantitatea folosită.
296 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Dacă fabrica însă nu dispune de pastă în culoarea și nuanţa cerută
ci de una apropiată, este necesar ca șantierul să comande o dată cu
cantitatea necesară de. pastă în culoarea și nuanţa oferită, și una sau
două paste în culori cromatice vecine cu prima în cantități mici (2—5%
din cantitatea pastei de bază), care adăugate într-o anumită proporție,
determinată prin probe, în pasta cu culoarea dominantă, să rezulte
nuanța urmărită, însă într-un ton ceva mai închis. Prin introducerea
treptată în amestec a vopselei albe simbol 8202 se obţine și tonul dorit.
4. VOPSITORIA CU EMAILURI PE BAZĂ DE RĂȘINI EPOXIDICE
Această vopsit e se execută:
la interior:
— pe suprafețe din glet de ipsos;
la interior şi exterior:
— pe suprafeţe de lemn;
— pe suprafeţe metalice.
Compozițiile necesare acestei vopsitorii se comandă la fabricile de
lacuri și vopsele, indicîndu-se simbolurile respective și specificîndu-se
totodată culoarea și nuanța emailului. Nuanţarea pe şantier a emailurilor
pe bază de rășini epoxidice este interzisă. Dacă totuși este necesară
o nuanțare a emailului pe șantier, se vor folosi numai emailuri pe bază
de rășini epoxidice colorate. Nu se vor folosi pigmenţi sub formă de
pulbere.
Lucrările de vopsitorie exterioare și interioare cu emailuri pe bază
de rășini epoxidice se execută la o temperatură de minimum +18*C
și în condiții de umiditate relativă a aerului de maximum 60%. Înainte
de executarea acestei vopsitorii se vor pregăti suprafețele gletuite, de
lemn sau de metal, conform indicaţiilor din subeap. C.
Succesiunea operaţiilor care alcătuiesc procesul tehnologic al exe-
cutării vopsitoriei cu email pe bază de rășini epoxidice este indicată
în tabela 40.
Suprafeţele de metal se recomandă a fi curăţite prin sablaj. Supra-
feţele de lemn și cele gletuite se grunduiesc cu grundul incolor de îmbibare
G 005-2. Piesele metalice, care suferă acţiunea apei de mare, a lichidelor
și gazelor corosive din medii industriale se grunduiesc cu grundul reactiv
G 404-50, diluat cu diluantul D 004-50 în proporţie de 50% din grand,
în care se amestecă un întăritor fosforic în proporţie de 25% din grund.
Grundul reactiv se recomandă a fi aplicat cu pistolul într-un strat
foarte subţire, transparent, în decurs de cel mult două ore după ames-
tecarea lui cu întăritorul fosforic.
zugrav iasi 0746841891
operatiilor
Ordinea
Denumirea operațiilor eEau | “Lemn | Metal
A. Pregătirea suprafeţelor + a i
B. Prelucrarea suprafeelor
1 Grundulrea cu grund de imbibare
G 005-2
Grundulrea cu grund anticorosiv
+
4
]
G 404.50
mw
Chituirea locală cu chit de cuțit epoxidie
Şletuirea locurilor chituite
+++
+++
ar
ame
Grundutrea locurilor chituite
Șpacluirea generală (1) cu chit de cuţit
epoxldie
Şlefuirea
Se+++3.
I1se++
Şpacluirea generală (II)
*5oaa
rss
Şletuirea
Şpacluirea generală (III)
Șletutrea
C. Acoperirea suprafefelor
Grunduirea cu grund de acoperire epoxidic
ŞIetuirea
ooaeem
S++r++
S+rrt+
Primul strat de email epoxidic
Sr
Șletuirea
AL doilea strat de email epoxidice
Finisarea peliculei de acoperire
Notă1 Cu semnul (+) sint indicate operaţiile obligatorii, cu semnul (—) operaţiile care
nu se execută, iar cu semnul (0) operaţiile a căror necesitate se determină în funcţie de
Importanţa lucrării.
Chituirea și șpacluirea se face cu chit de cuţit pe bază de rășini
epoxidice care se usucă la aer după 24 ere. Suprafeţele chituite şi
Şpacluite se șlefuiesc și apoi se şterg cu o cîrpă de bumbac.
Grundul de acoperire pe bază de rășini epoxidice se aplică în general
cu pistolul și se diluează cu diluant D 006-1. După uscarea grundului
de acoperire (24 ore de la-aplicare), se aplică cu pistolul în două straturi,
noii! pe bază de rășini epoxidice. Acesta se diluează cu diluantul
006-1.
298 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Fiecare strat se usucă în cîte 24 ore; înainte de aplicarea ultimului
strat se şletuieşte ușor cu hirtie sau cu pînză de șlefuit nr. 8—4, rezistente
la apă.
Consumul specific de materiale pentru 1 m* de suprafaţă vopsită
este indicat în tabelul 41.
Tabelul 41
"Natura suprafetei suport
Donumirea, emumirea,materialului
materialului rereziii
encuie dai iza
Grund de imbibare G 005-2, kg 0,080 0,080 —
Grund reactiv G 404-50, kg a — 0,080
Întăritor fosforic, kg — — 0,020
Diluant D 004-50, kg — — 0,040
Chit, kg 0,600 0,800 0,300
Grund pe bază de rășini epoxidice, kg 0,100 0,100 0,100
Email pe bază de rășini epoxidice, kg 0,180 0,180 0,180
Diluant D 006-1, kg 0,025 0,025 0,025
Hirtie sau pinză de șlefuit, coli 0,5 0,5 0,3
Obiectele vopsite nu se dau în exploatare decit după minimum
7 zile de la aplicarea ultimului strat de email pe-bază de rășini epoxidice.
Pentru reducerea prețului de cost al vopsitoriei cu email pe bază
de rășini epoxidice se folosesc, la prelucrarea suprafeţelor suport şi
la grunduirea cu grund de acoperire, compoziții pe bază de rășini alchi-
dice, în loc de epoxidice. Această înlocuire nu influenţează sensibil
calitatea și aspectul final al peliculei.
5. VOPSITORIA CU EMAILURI PE BAZĂ DE CLORCAUCIUC
Aceste vopsitorii se execută:
la interior:
— pe suprafeţe gletuite cu ipsos;
la interior și exterior:
— pe suprafeţe de lemn;
— pe suprafeţe metalice.
Vopselele pe bază de clorcauciuc sînt indicate pentru acoperirea
suprafeţelor care se exploatează mai ales în mediu chimic, avînd o bună
rezistenţă la majoritatea acizilor, alcaliilor, produselor oxidante, sărurilor
minerale, precum și a unor izotopi radioactivi.
zugrav iasi 0746841891
Compozițiile necesare acestei vopsitorii se comandă la fabricile de
specialitate, indicîndu-se simbolurile, culoarea și nuanța emailurilor
respective. Nuanţarea pe șantier a emailurilor pe bază de clorcauciuc
este interzisă. În cazuri cu totul speciale se vor folosi pentru nuan-
ţare compoziţii colorate de fabrica furnizoare și în nici un caz pigmenţi
sub formă de pulbere.
Lucrările de vopsitorie exterioare şi interioare cu emailuri pe bază
de clorcauciuc se execută la o temperatură de minimum -+12*C și în
condiţii de umiditate relativă a aerului de maximum 65%.
Tabelul 42
“Natura suprafeței suport
Orainea , Denumirea i
operatiiloi a aan Es aie operaţiil RiLog TEA Se
A. Pregătiea suprafefelor + + +
B. Prelucrarea suprafețelor
1 Grunduirea cu grund de Îmbibare
G 005-2 + a pă
2 Grunduirea cu grund anticorosiv G 359-1 = 2 +
3 Chituirea locală cu chit de cuţit epoxidice + + +
4 Șlefuirea locurilor chituite + + 4
5 Grunduirea locurilor chituite + + +
6 Șpacluirea generală (1) cu chit de cuţit
epoxidic o + o
7 Șlefuirea o + 0
8 Șpacluirea generală (II) — o —
9 Şletuirea — o
C. Acoperirea suprafelelor
1 Grunduirea cu grund de acoperire
(G 109-1) + + +
2 Șlefuirea + + Ii
3 Primul strat de email clorcauciuc = Pe E
4 Șletuirea + + sp
5 AI doilea strat de email clorcauciuc + + +
6 Șletuirea — 0 o
7 Al treilea strat de email clorcauciuc — o o
8 Finisarea ultimului strat de email + + +
Notă: Cu semnul (+) sint indicate operaţiile obligatorii, cu semnul (—) operaţiile care
mu se execută, iar cu semnul (0) operaţiile a căror necesitate se determină în funcţie de
cerinţele de finisare a peliculei de acoperire.
300 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli. şi vopsitorii
Succesiunea operaţiilor care alcătuiesc procesul tehnologic al execută-
rii vopsitoriei cu email pe bază de clorcauciuc este indicată în tabelul 42.
Suprateţele suport se vor pregăti conform indicaţiilor din subcap. C.
Prelucrarea se va face prin grunduirea celor de lemn și tencuieli gletuite
cu grund de îmbibare pe bază de rășini alchidice G 005-2, iar celor metalice
cu grund anticorosiv pe bază de clorcauciuc sau, în lipsă, pe bază de
rășini alchidice. Chituirile și şpacluirile se execută folosind chit de cuţit
pe bază de rășini epoxidice sau de rășini alchidice.
După prelucrarea suprafeţelor se aplică grundul mat de acoperire pe
bază de elorcauciuc şi apoi 2—3 straturi de email pe bază de clorcauciue
cu şletuirile respective și finisarea peliculei ultimului strat.
Durata de uscare a fiecărui strat de acoperire este de 1 oră.
Aplicarea se face cu pensula, pe suprafețe mici sau obișnuite și
prin stropire pe suprafeţe mari. În cazul aplicării prin stropire, compo-
ziţiile se diluează cu toluen în proporție de maximum 20%, ; la aplicarea
cu pensula diluarea se poate face cu toluen sau cu diluantul D 006-1.
Curăţirea pensulelor şi celorlalte unelte folosite la executarea vopsi-
toriilor cu email pe bază de cloreauciuc se face cu toluen sau xilen, imediat
după terminarea vopsirii. |.
Consumul specific de materiale pentru 1 m? de suprafață vopsilă
este indicat în tabelul 43.
Tabelul 43
Natura suprafetei suport
Donamairea
Daamirea matriatulu
matorialulu 1 zencueu stă eta
Grund de imbibare G 005-2, kg 0,080 0,080 =
Grund anticorosiv G 359-1, kg — sa 0,080
Chit de cuţit, kg 0,500 0,700 0,250
Grund de acoperire (G 109-1), kg 0,100 0,100 0,100
Email de bază de clorcaucic, kg 0,250 | 0,250 0,250
Diluant toluen sau D 006-1, kg 0,025 0,025 0,025
Hirtie sau pinză de șleruit, coli 0,5 0,5 0,3
6. VOPSITORIA DE CALITATE SUPERIOARĂ CU EMAILURI PE BAZĂ
DE NITROCELULOZĂ
Vopsitoria cu emailuri pe bază de nitroceluloz se execută :
Ja interior:
— pe suprafeţe gletuite cu ipsos.;
zugrav iasi 0746841891
Tabu elul 44
Denumirea opsraţiilor
eletuită Ienn Metal
A. Pregătirea suprafeţelor zi
+
B. Prelucrarea suprafelelor
Grunduirea cu grund de imbibare
G 005-2 3
2 Grunduirea cu grund anticorosiv
Chituirea locală cu chit de cuţit C 822-1
ri
3 A
4 Şletuirea umedă a locurilor chituite și
dp
spălarea suprateței cu apă sau solvent si
5 Şpacluirea generală.(1) cu chit de cuţit
C 822-1
hr
a
Șletuirea umedă a suprafeţei șpacluite și
a
spălarea respectivă di
Şpacluirea generală (11) ip
Șletuirea umedă şi spălarea suprafeţei
wa
pr
bt
şpacluite ze
Şpacluirea generală cu chit pentru stropit
î
C 822-2 (1) si
10 Şletuirea umedă și spălarea suprafeţe!
şpacluite
php
Șpacluirea prin stropire (11) si
Șletuirea umedă și spălarea suprafeţei
Spa
şpacluite îș!
$pacluirea prin stropire (III) 0
Șlefuirea umedă și spălarea suprafeţei
SS
spacluite
C. Acoperirea suprafefelor
e
o
Grunduirea cu email pe bază de nitro-
celuloză diluat
Șletuirea, umedă și spălarea suprafeţei
++
1+
+
dn
Primul strat de email pe bază de nitro-
celuloză
Șletuirea umedă și spălarea suprafeţei
++
i
AL doilea strat de email pe bază de
3
ca
nitroceluloză
Șletuirea umedă și spălarea suprafeţei
Nivelarea prin egalizare a peliculei =
Foo
FAS
oase
PS
Lustruirea cu lichid de lustruit (polish)
Ștergerea peliculei cu o cirpă moale
Notă Cu semnul (+-) snt indicate operaţiile obligatorii, cu semnul (—)
nu se execută, iar cu semnul (0) operaţiile a căror necesitate se determină operaţiile care
importanța lucrării.
în funcţie de
302 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
la interior şi exterior:
— pe suprafeţe de lemn;
— pe suprafeţe metalice.
Aplicarea acestor emailuri se face conform indicaţiilor din subcap. E,
paragraful 6. Pentru obținerea unei pelicule cu calităţi superioare
se va aplica procesul tehnologic corespunzător, care este alcătuit dintr-o
serie de operaţii a căror succesiune este indicată în tabelul 44.
Suprafeţele suport se pregătesc cu deosebită grijă conform indicaţiilor
din subcap. C, îndeosebi suprafeţele metalice care se recomandă să fie
curăţite prin sablare pînă la luciu metalic.
Faza de prelucrare este alcătuită dintr-o serie de operaţii succesive
care trebuie respectate cu stricteţe în vederea realizării unei calități
superioare. Astfel: suprafețele tencuite și gletuite cu ipsos precum și
cele de lemn se grunduiesc cu grund de îmbibare G 005-2, pe bază de
răşini alchidice, iar cele metalice cu un grund anticorosiv.
Chituirea și șpacluirea se face cu chit de cuţit C 822-1, iar pentru
o mai bună nivelare a suprafeţelor suport se execută mecanizat și 2—3
șpacluiri cu chit pentru stropit C 822-2.
După chituire şi după fiecare strat de șpacluială se aplică șlefui-
rea respectivă, preferabil umedă, începînd cu folosirea pietrei de șlefuit
cu duritate mare, apoi cu duritate mijlocie și, după al doilea strat de
șpacluială, folosirea hîrtiei sau pînzei de șlefuit rezistente la apă nr. 23,
mergînd cu granulaţia din ce în ce mai fină, după fiecare strat de șpa-
cluială, pină la nr. 16.
Peliculele de acoperire cu email pe bază de nitroceluloză se șle-
fuiesc fiecare după uscare, cu hîrtie sau pînză de șlefuit astfel: primul
strat (grundul de acoperire sau fondul) cu nr. 8 și apoi celelalte cu hirtie
sau pînză cu granulaţie din ce în ce mai fină pînă la nr. 5 sau 4 cu care
se șlefuiește ultimul strat de email
După fiecare șlefuire suprafaţa se spală folosind fie un tampon din
material textil, moale, fie o piele de căprioară. Udarea pentru șlefuire
și pentru spălare se face cu apă sau cu white-spirit, după natura supra-
feţei suport. Pentru uscarea suprafeţei spălate se lasă un interval de
timp de 24 ore.
Finisarea peliculei prin nivelare și lustruire se face conform indicaţiilor
date la subcap. E, paragratul 6.
Lucrările de vopsire cu email pe bază de nitroceluloză se execută
la temperatura minimă de 12*C și umiditatea relativă maximă de 65%,
manual cu pensula sau mecanizat cu pistolul. La aplicarea manuală,
pensulele se spală la fiecare oră, iar aparatele imediat după terminarea
zugrav iasi 0746841891
lucrului. Spălarea se face cu diluantul D 002-1 cu care se diluează com-
poziţiile pe bază de nitroceluloză.
Consumul specific orientativ de materiale pentru 1 m: de suprafaţă
vopsită este indicat în tabelul 45.
Tabelul 45
” îi Tpeminiă | seu În sei
Grund de imbibare G 005-2, kg 0,080 0,080 —
Grund anticorosiv, kg a îs 0,080
Chit de cuţit C 822-1, kg 0,400 0,600 0,200
Chit pentru stropit C 822-2, kg 0,200 0,200 0,100
Email pe bază de nitroceluloză kg 0,350 0,350 0,350
Diluant D 002-1, kg 0,150 0,150 0,150
Hirtie sau pinză de șlefuit: rezistentă la
apă, coli 0,6 0,6 0,6
G. TEHNOLOGIA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE ZUGRĂ-
VELI ȘI VOPSITORII DECORATIVE
Pentru finisarea decorativă a diferitelor elemente sau piese ale
construcţiilor se execută zugrăveli sau vopsitorii cu diferite desene
(liniare, punctiforme, artistice etc.) în culori armonios alese sau cu aspec-
te deosebite, care realizează un ansamblu estetic plăcut la vedere și
foarte atrăgător.
1. ZUGRĂVELI DECORATIVE
Zugrăvelile executate într-o singură culoare se numesc zugrăveli
simple.
Dacă zugrăvelile simple se decorează cu diferite desene, prin anumite
procedee, se obţin așa-numitele zugrăveli decorative.
Zugrăvelile simple pot rămine deci definitive, sau pot constitui
fondul zugrăvelilor decorative.
Decorarea pereţilor se face în așa fel ca îmbinarea dintre culoarea
fondului zugrăvelii şi culoarea desenelor să se facă cît mai armonios.
Potrivirea nuanţei fondului, a culorii desenelor și executarea zugră
Velii decorative se încredinţează zugravilor cu o calificare superioară,
care cunosc bine regulile de combinare a culorilor și în special regulile
armoniei culorilor.
În continuare sînt descrise zugrăvelile decorative executate cu com-
poziţii de apă și clei, care se întîlnesc mai des.
304 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
a) Zugrăveli cu liniatură. Se execută acolo unde se cere ca pereții
încăperilor să aibă porţiuni colorate diferit sau cu nuanţe diferite;
locul de separație dintre două culori sau nuanțe se marchează cu o linie
de culoare potrivită.
Cînd linia se trage orizontal pe perete la o înălțime mai mică decît
jumătatea înălțimii peretelui, partea .de sub linia de demarcaţie se
numește soclu. Între culoarea soclului și cea a părţii superioare a peretelui
trebuie să existe o îmbinare armonioasă; de obicei soclul are o culoare
mai închisă decît restul peretelui. Trasarea liniei de demarcaţie se face
ca în fig. 135.
Pentru demarcarea a două culori se trasează uneori cîteva linii
apropiate, paralele și de diferite lățimi. Liniile subţiri de 3—5mm lățime
se numesc riteri sau beglaiteri ; acestea combinate cu liniile mai late dau
impresia că demarcarea s-a făcut cu pervazuri.
Pentru delimitarea a două culori liniile se trag nu numai orizon-
tal ci și vertical pentru împărţirea suprafeţelor pereţilor în aşa-numite
oglinzi. Oglinzile se finisează cu diferite zugrăveli decorative, după
cerințe. Ș
Pentru trasarea liniilor paralele se folosește pensula cu „degete“
compusă din mai multe pensule mici (fig. 148).
a :
Fig. 148, Executarea liniaturilor cu pensula cu degete:
a — cu două pensule deodată, imbibate în culori diferite; b — cu o
pensulă și culori diferite.
zugrav iasi 0746841891
Cînd soclul este vopsit cu vopsea de ulei, iar restul peretelui este
zugrăvit cu compoziţie de apă și clei, linia de demarcaţie se trage
totdeauna cu compoziţie de apă și clei, deoarece vopseaua de ulei lasă
pete grase pe pelicula zugrăvelii cu clei.
b) Zugrăveli stropite (șpriţuite). După zugrăvirea pereţilor cu
compoziţii de apă și clei și după uscarea ultimului strat de zugrăveală
aplicată. se împestrițează suprafața zugră vită, stropindu-se cu altă
nuanţă de culoare care armonizează cu nuanța fondului.
Lucrarea se execută de zugravi pricepuţi cu ajutorul pensulei pentru
zugrăvit cu șabloane. După ce este înmuiată în compoziţia de zugrăvit,
pensula se loveşte uşor de o baghetă (fig. 149) asttel ca ştropii să cadă
pe suprafaţa respectivă. Pentru stropire se poate utiliza o singură com-
poziţie de zugrăvit cu clei, sau două, trei compoziţii de culori diferite.
Fig. 149. Executarea
zugrăvelii stropite,
manual.
Stropirea cu fiecare culoare se face în trei reprize ; prima se face aplicind
stropii perpendicular pe suprafaţa de finisat, a doua oblic din partea
dreaptă și a treia tot oblic însă din partea stingă. În acest fel stropii
Sînt aplicaţi unitorm pe suprafaţa de finisat.
Un mijloc mai potrivit pentru executarea zugrăvelii stropite, cu o
productivitate mare este şi aparatul din figura 91. Învirtind manivela 7
se roteşte peria cilindrică 2 care atingînd părul pensulei cu păr plat 3, for
mează stropii care se proiectează uniform pesuprafaţa ce sefinisează ;
306 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
peria este umezită tot timpul de compoziția de zugrăvit care se află
în rezervorul de la partea inferioară a aparatului.
Mecanizat stropirea se poate face în bune condiţii și cu ajutorul
pistolului pulverizator acționat cu aer comprimat. Prin micșorarea acce-
sului aerului în pistol cu ajutorul regula-
torului respectiv, dimensiunea particule-
lor pulverizate se măreşte transformîn-
du-se în stropi mici care se proiectează
uniform pe pereţi, rezultînd o zugrăveală
stropită cu aspect plăcut.
e) Zugrăveli rolate cu rolă. Peste zu-
grăveli simple aplicate pe pereţi, foarte a-
desea se execută desene cu ajutorul rolelor.
Rolarea se începe de la un colţ al în-
căperii, aplicînd rola la partea de sus a
peretelui și mișcînd-o vertical în jos
(fig. 150).
După ce s-a tras prima fișie, se trage
fişia următoare avind grijă ca racordarea
cu fișia precedentă să se facă perfect,
tără dungi, pete, suprapuneri sau nuanţe
de culori diferite. Operația se execută de
zugravi pricepuţi ca zugrăveala să prezinte
un aspect uniform și plăcut.
Fig. 150. Deplasarea rolei Desenul aplicat cu rola trebuie să aibă
pe perete. o culoare apropiată de aceea a fondului
zugrăvelii pentru a nu se forma un con-
trast prea mare de culori; culoarea desenului trebuie să fie ceva mai
închisă decît a fondului pentru ca desenul să fie vizibil.
Desenul aplicat cu rola poate fi într-o singură culoare, în două sau
în trei culori; pentru aceasta se întrebuinţează tot atitea role care se
aplică prin suprapunere. Combinaţiile de desene şi de nuanţe bine potrivite
dau o finisare frumoasă care acoperă totodată și diferitele defecte ale
suprafeţei zugrăvite ca: rugozitate, pete etc.
d) Zugrăveli rolate cu pinză de sac. După uscarea zugrăvelii simple
(a fondului), se ia o bucată de pînză de sac cu dimensiunea de 30 x 30 cm,
se răsucește în formă de sul și se leagă în spirală cu o sfoară.
Sulul se înmoaie în compoziţia de zugrăvit, se stoarce surplusul
de material şi apoi se rolează pe perete, începînd dintr-un colț al
încăperii, de sus în jos.
zugrav iasi 0746841891
Pentru ca desenul, care se obţine prin această rolare, să fie uni-
form şi de aceeași intensitate, este necesar ca zugravul să regleze apă-
sarea cu mina, pe măsură ce saturaţia sulului cu compoziţia de zugrăvit
se micşorează.
La o asortare corectă a nuanţei fondului și desenului se obţine o
finisare decorativă plăcută a suprafeţei zugrăvite.
Rolarea cu pînză de sac se poate face și prin suprapunerea a două
sau trei rolări cu culori diferite, avindu-se grijă ca fiecare rolare să se
aplice după ce s-a uscat bine cea precedentă.
e) Zugrăveli tuîuite cu buretele. După executarea și uscarea zugrăvelii
simple, care formează fondul, se aplică pe suprafaţa zugrăvită lovituri
uşoare și uniforme cu un burete lat sau cu peria de bureţi. Buretele
este în prealabil înmuiat ușor într-o compoziţie de zugrăveală de apă
şi clei de altă nuanţă decit aceeaa fondului. Urmele lăsate de buretepe
pereţi apar ca niște pete pitorești, care diferă ca mărime și ca formă.
Cînd combinaţia de culori și pete reușește, se obţine un interior cu aspect
foarte plăcut.
Pentru obţinerea unei productivităţi mărite se poate întrebuința
o rolă, la care rola propriu-zisă de cauciuc pe care este iniprimat desenul,
este înlocuită cu o rolă de burete de cauciuc (v. fig. 40, 0); aceasta apli-
cată peste; suprafaţa zugrăvită lasă urme ca niște pete.
Lucrarea de finisare se execută în felul următor: buretele se aplică
pe suprafața care se finisează, printr-o apăsare ușoară ; aplicarea urmă-
toare a buretelui se face prin suprapunerea urmei noi peste cea prece-
dentă, astfel ca să o acopere pe jumătate. În acest fel se obţine o răspindire
uniformă a petelor pe suprafaţa care se finisează.
î) Zugrăveli finisate cu şabloane. Pentru aplicarea pe pereţi și uneori
pe plafoane a unor desene care se repetă succesiv, se întrebuinţează
niște tipare cu găuri decupate care în ansamblul lor formează un anumit
desen, numit șablon. Acestea sînt confecţionate din hirtie groasă, carton,
celuloid sau metal. Ele se păstrează pe rafturi sau în cutii, așezate
unele peste altele.
E Atunci cînd se execută cu șablonul desene cu mai multe culori,
se folosesc serii de șabloane. În acest caz, fiecărui desen îi corespunde
0 serie de șabloane; fiecare serie are atitea șabloane cite culori are
desenul respectiv. Şabloanele unei serii trebuie să aibă aceeași mărime
Şi să coincidă pertect între ele. Aplicarea lor se face într-o anumită ordine,
motiv pentru care sînt numerotate cu numere de ordine.
Șabloanele se livrează gata decupate și numai rareori se confecţio-
mează de specialiști la faţa locului după un desen ales.
308 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Șabloanele pentru imprimarea desenelor pe suprafeţele de zugrăvit
se împart în directe și indirecte. Șablon direct este acela al cărui desen
aplicat pe suprafața ce se finisează, prin găurile respective, imprimă
modelul ales pe fondul zugrăvelii iniţiale, iar șablonul indirect este
acela al cărui desen aplicat pe suprafața ce se finisează, prin găurile
respective, conturează modelul ales, culoarea fondului zugrăveli ini-
țiale constituind însăși culoarea desenului, iar culoarea ce se imprimă
prin găuri constituind fondul desenului (v. fig. 41 și 42).
Pentru modele de desene în mai multe culori s-a arătat că sînt nece-
sare o serie de şabloane. Astfel pentru un desen care se execută în patru
culori se întrebuinţează patru șabloane cu diferite decupări. Pentru
obţinerea completă a desenului se aplică succesiv un şablon după
celălalt pe, același loc; prin decupările șabloanelor se aplică compoziţia
de zugrăvit de culoarea şi nuanţa indicată pentru șablonul respectiv
şi rezultatul final este obținerea unui desen executat cu patru culori
diferite (v. fig. 43).
La aplicarea succesivă a şabloanelor este necesar să se aștepte ca
zugrăveala aplicată prin șablonul precedent să se usuce, ca să nu se
producă ştersături sau murdărirea suprafeţei. Pentru evitarea deplasării
diteritelor părţi ale modelului, fiecare șablon are tăieturi de control,
cu ajutorul cărora se fixează locul de aplicare a fiecărui șablon pe supra-
faţa pe care se finisează. Cînd se aplică primul șablon se punctează pe
pzrete şi reperele de control; şabloanele următoare se fixează la locurile
lor cu ajutorul acestor repere de control. După terminarea desenului
reperele de control se elimină prin acoperirea lor cu o compoziţie de
zugrăveală de culoarea fondului, folosind o pensulă pentru liniatură.
Cu șabloane se finisează de obicei partea de sus ă soclurilor și partea
de sas a peretelui unde se face demarcaţia dintre culoarea peretelui
şi culoarea tavanului. Rareori șabloanele se întrebuințează pentru
finisarea întregii suprafeţe a peraţilor; în acest caz se întrebuințează
șabloane care continuă desenul ce se repată atit în sens orizontal, cît
şi în sens vertical.
Pentru a se păstra linia dreaptă la mișcarea șabloanelor de-a lungul
suprafeţei ce se finisează, se aplică pe aceasta în prealabil, cu sfoara dată
cu crată, ca la trasarea liniilor, una sau donă linii drepte de reper; pe
șablon se fac, la marginile sale, tăieturi triunghiulare prin care se fixează
poziţia şablonului la mișcarea lui de-a lungul liniilor de reper.
Aplicarea compoziţiei da zugrăvit pa porțiunile decupate ale şa-
blonului se face cu psnsulz rotunde de diterite dimensiuni, după mărimea
modelului (v. fig. '34).
zugrav iasi 0746841891
Compoziţia pentru șablon se prepară ceva mai viscoasă decit aceea
obișnuită pentru zugrăvit.
Șablonul se aplică pe perete pe locul însemnat şi se dă peste el cu
pensula, după ce aceasta s-a afundat în vasul cu material de zugrăvit,
iar surplusul de material s-a stors prin apăsarea ei pe peretele interior
al vasului.
Pensula trebuie neapărat ștearsă pentru ca excesul de compoziție
să nu se prelingă sub șablon, stricînd asttel desenul.
Şablonul peste care s-a aplicat compoziţia de zugrăvit se ridică
de pe perete și înainte de a se aplica pe locul următor se șterge bine
cu o cirpă de urmele de compoziţie, pentru a nu strica desenul prin
pătarea lui la a doua aplicare a șablonului.
Părţile pline ale șabloanelor sint prinse de obicei între ele cu fișii
lăsate în timpul decupării, pentru a nu se desprinde de șablon. Aceste
fişii lasă pe desenul aplicat pe suprafața de zugrăvit așa numitele „punți“,
adică mici porţiuni nezugrăvite. După aplicarea șabloanelor se face
retușarea desenelor cu mîna, completînd aceste porțiuni cu compoziţi
cu ajutorul pensulei de liniatură și folosind pentru sprijinirea miinii
drepte în care se ține pensula, bagheta de pictor, care se ține în mina
stingă, în timp ce celălalt capăt al ei atinge peretele.
La fel se retușează și acele părţi ale desenului care nu au ieșit atit
de clare după „ridicarea șablonului.
Finisarea păreților încăperilor în culori diferite demareate. între
ele cu linii orizontale și verticale trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii
ca și zugrăvelile simple de calitate superioară, executate cu compoziţii
de apă și clei. Liniile de demarcaţie trebuie să aibă aceeași lăţime pe
toată întinderea lor, să nu aibă urme de îmbinare și de scurgere a com-
poziţiei.
Suprafeţele şpriţuite, tutuite, rolate ete., trebnie să fie uniform
acoperite cu strop sau cu pete de nuanța cerută, să aibă un desen omogen,
fără spaţii goale și fără îngroșări vizibile ale stratului de zugrăveală.
L-a finisarea suprafeţelor cu ajutorul rolelor, desenul trebuie să fie conti-
nuu, atit în sens vertical cît și în sens orizontal, îmbinarea fişiilor rolate
să fie perfectă, iar liniile desenului să fie clare şi să nu prezinte scurgeri.
Desenele aplicate cu ajutorul şabloanelor trebuie să aibă un con-
tur precis și.clar, fără prelingeri de compoziţie de zugrăvit şi să nu pre-
zinte. porțiuni neretușate.
310 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
2. VOPSITORII DECORATIVE
Prin acoperirea elementelor de construcţii cu pelicule de vopsea
sau email se realizează un finisaj cu aspect plăcut.
Dacă pe acest finisaj se aplică liniaturi sau desene ca și la zugrăveli
se obţin vopsitoriile decorative care, atunci cînd sînt executate cu pri-
cepere, au valoare artisticăă.
În afară de vopsitoriile decorative executate cu liniatură, stropite,
rolate, cu șablonul șisimilare sînt folosite curent pe șantiere vopsitoriile
care imită, pe suprafeţe de lemn, fibratura diverselor esențe de lemn
valoroase, pe tencuielile gletuite, marmura, iar pe metal, florile de
gheaţă și loviturile de ciocan.
a) Vopsitorii care imită struetura lemnului (fladeruieli). Vopsito-
riile în imitaţiile de lemn se execută pe suprafeţele de lemn în scopul
de a da aspectul unui lemn mai scump (de obicei stejar sau nuc). În
acest fel, pe lingă acoperirea de protecţie a unui lemn ieftin (de obicei
rășinos), i se dă şi aspectul de lemn valoros.
Se aplică un strat de vopsea care constituie fondul noii culori peste care
se desenează fibrele lemnului mai valoros și apoi se acoperă cu un strat
protector transparent, de lac sau lazur.
Aceste operaţii cer din partea vopsitorului o deosebită pricepere
şi buna cunoaștere a aspectului lemnului care este imitat.
Acoperirea desenului natural al lemnului se face prin şpacluirea
și grunduirea suprafeţei respective.
O deosebită atenţie trebuie dată şpacluielii, care trebuie să fie foarte
îngrijită, pentru a se obţine o suprafaţă perfect netedă care să acopere
complet desenul natural al lemnului.
Executarea fondului se face la fel ca în cazul vopsitoriei obișnuite.
Culoarea fondului trebuie să corespundă cît mai exact cu culoarea.
lemnului care se imită.
În cazul imitaţiei de lemn de stejar, fondul este galben cu nuanțe:
corespunzătoare, în cazul imitaţiei de lemn de nuc fondul este brun,
iar în cazul imitaţiei lemnului de paltin fondul este ocru ete, Vopsitorul
trebuie să prepare vopseaua respectivă dela caz la caz. Un fond de bună
calitate trebuie să fie format cel puțin din două straturi de vopsea.
Aplicarea desenului esenței de lemn care este imitată constituie
imitaţia propriu-zisă şi este operaţia cea mai dificilă.
Desenul fibrelor lemnului imitat se execută cu vopsele preparate
special, ca să redea exact culoarea și nuanța necesară. Această vopsea
este alcătuită din ulei de in fiert, amestecat cu pigmenţi în cantitate:
necesară, Cele mai întrebuințate compoziţii pentru imitații de lemn
zugrav iasi 0746841891
se dau în tabelul 46. Cantităţile de materiale vor fi potrivite de către
vopsitor de la caz la caz.
Imitaţia propriu-zisă se execută prin mai multe procedee, cu pensula,
cu pieptenele, cu cîrpa, cu penița sau cu dispozitive şi aparate speciale.
Tabelul 46
Aratariale folozite
Lemnul
care
se imită Pentru fond Pentru imitatie
Stejar Oxizi (alb de zinc, de plumb Pămint de siena nears şi pigment
etc.) cu ocru cafeniu (în oţet)
Nuc Oxizi cu ocru mai închis ca Pigment cafeniu sau negru
pentru stejar
Paltin Oxizi cu ocru deschis Pămint ars
Frasin Oxizi cu galben de siena ars Pămint de siena crud, în ulei
Mahon Oxizi cn ocru Pămint de siena nears, pigment
cafeniu (ton roșcat)
Cel mai simplu este procedeul de imitație cu pensula, folosit în mod obișnuit
pe şantiere. În acest scop, se folosesc pensule din păr de veveriţă, care
sînt moi şi fine, avînd mărimi diferite, după felul imitaţiei. Se mai fo-
losesc şi pensulele piepteni, formate din mai multe pensule mici, cu
ajutorul cărora se pot picta fibrele lemnului. Pentru netezirea se folosesc
pensule plate.
Executarea imitaţiei de lemn se face de obicei manual cu ajutorul
pensulelor și este o lucrare migăloasă şi complicată. Imitaţia se execută
astfel :
Pe fondul uscat se aplică stratul vizibil (flader) care cere de obicei
„0 culoare mai închisă ca fondul. Pe acest strat proaspăt aplicat, se dese-
nează cu ajutorul pensulelor mici, a pensulelor piepteni sau a pensu-
delor late, fibrele, vinele, nodurile, inima și celelalte detalii ale lemnului
care se imită. Trecerea de la tonul stratului vizibil la cel al fondului
trebuie să se facă treptat. acest lucru se obţine prin întinderea ușoară
a liniilor imitaţiei cu pensulele mici sau cu pieptenele învelit într-o cîrpă
După uscarea stratului vizibil, se fac retuşări ușoare cu pensula, sau
dacă este necesar, se aplică un nou strat vizibil, pentru a se obține o cît
mai bună trecere de la un ton la altul,
Fiecare dintre aceste operaţii se execută cu pensule deosebite care
trebuie să fie bine întreţinute,
312 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Un alt procedeu simplu, pentru imitaţia lemnului, este acela al
„imitației cu pieptenele. Pentru aceasta se folosesc piepteni de cauciuc,
de metal sau de.piele În acest caz, după uscarea primului strat de vopsea
se aplică un alt strat, avind de obicei un ton mai închis care
corespunde stratului vizibil din cazul imitaţiei cu pensula. Imediat
după aplicare, parte din acest strat se înlătură cu pieptenele, În acest
mod se obțin la suprafața lemnului deșene care au culoarea fondului
şi care dau imitaţia lemnului respectiv. Nodurile, inima lemnului și
alte detalii se scot în evidenţă cu bucăţi de cauciuc. Calitatea imitaţiei
depinde în mare măsură de priceperea și experiența vopsitorului.
Pentru imitaţia lemnului de stejar (fig. 151) fondul se colorează
în galben-cafeniu deschis și se prepară din pigmenţi albi, ocru, siena,
galben, portocaliu și umbra. Stratul, vizibil are nuanţe mai închise şi
Fig. 151. Imitaţie de lemn de stejar.
transparente: acest strat se aplică foarte subţire. Operaţiile sînt urmă-
toarele :
Cu pensula se execută cercurile groase ale imitaţiilor lemnului,
în linii ondulate. Cercurile se conturează cu un pieptene de desime mijlo-
cie, iar liniile subţiri ondulate ale miezului se execută cu un pieptene
des. Cercurile groase se retușează cu pensula. Suprafaţa poroasă se
imită cu un pieptene de oţel des și subţire. După executarea imitaţiei
se ap ică unul sau două straturi protectoare de lac.
zugrav iasi 0746841891
Imitaţia de stejar afumat se execută în mod asemănător folosind
culori mai închise.
Lemnul de nuc are culoarea cenușie deschisă sau brună deschisă.
Fibrele lui sînt brune mergînd uneori pînă- la negru. Lemnul de nuc
prezintă fibre ondulate și pete.
Lemnul de paltin are culoarea brună roză, cu pete roșcate. În tăie-
tura transversală, razele miezului au aspectul unor vine mari argintii,
foarte pronunţate, iar în tăietură longitudinală, fibrele apar ca linii
dese mărunte.
După cum s-a văzut, executarea imitaţiilor prin procedeele manuale
descrise este foarte migăloasă, cere o deosebită pricepere din partea
vopsitorului și mult timp.
Tehnica nouă folosește pentru lucrări de vopsitorie decorativă fină,
procedee perfecționate și de înaltă productivitate, care prezintă în
același timp și avantajul unei calități superioare. Deoarece aceste procedee
nu fac obiectul lucrării de faţă, se va descrie în principiu numai procedeul
prin decalcare, care se bazează pe folosirea unei hirtii speciale. Aceasta
este o hîrtie acoperită cu un strat de amidon, peste care este aplicat
un strat de gelatină apoi straturile de vopsele care formează fondul
şi desenul imitaţiei ; ultimul strat este format din adeziv. Executarea
imitației se face astfel:
Se udă hirtia. de decalcat și se aşază cu stratul de adeziv pe supra-
faţa respectivă, hirtia rămînind deasupra. Prin umezirea hirtiei, stratul
= =
Fig. 152. Imitaţie de lemn cu foi imprimate (decalcare).
314 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
de amidon se dizolvă, iar hirtia de la suprafaţă se scoate ușor, Pe su-
prafaţa lemnului a rămas desenul colorat al imitaţiei (fig. 152). După
uscarea perfectă se aplică straturile protectoare de lac incolor.
b) Vopsitorii care imită marmura. Acest fel de vopsitorie se exe-
cută cu vopsea de ulei și se aplică de obicei pe unele elemente de con-
strucţie (coloane, socluri, panouri decorative etc.), atunci cînd se urmă-
rește a li se face o finisare îngrijită.
Metoda cea mai simplă pentru executarea imitației de marmură
este folosirea unui rulou învelit cu burete. Modul de lucru în acest caz
este următorul:
Se execută operaţiile pregătitoare și se aplică grundul respectiv
în culoarea de bază a marmurei. Grundul alcătuiește fondul imitaţiei.
Apoi ruloul învelit cu burete se acoperă cu vopsea prin trecerea lui pe
perna cu vopsea.
Prin rostogolirea lui pe suprafaţa grunduită, se imprimă pe aceasta
diferite desene care imită marmura naturală
Este necesar ca vopseaua care se aplică cu ruloul să aibă culoarea
desenului natural al marmurei care se imită. -
Pentru executarea de imitații de marmură mai îngrijite se folosese
șpacluieli în culori diferite, care se aplică pe suprafaţa de finisat în
straturi succesive.
Prepararea compozițiilor acestor şpacluieli (v. reţeta 55) cum și
executarea propriu-zisă a imitaţiei, se efectuează, de obicei, de către
vopsitori-decoratori.
Aplicarea compozițiilor de șpacluit pe suprafaţa pregătită în acest
scop se face în straturi succesive cu șpaclul de lemn ; este interzisă folosi-
rea șpaclurilor metalice, deoarece prin oxidarea acestora se poate mo-
difica culoarea compozițiilor.
Mai întîi se aplică compoziţia care alcătuieşte culoarea de fond a
marmurei și care este mai viscoasă. De obicei se aplică patru straturi
succesive, fiecare strat șlefuindu-se cu grijă după uscare, pentru a nu
avea neregularități sau asperităț În mod asemănător se aplică și se
șlefuiesc straturile de compoziţii de alte culori, care alcătuiesc desenul
marmurei (obișnuit în trei straturi subţi Șlefuirea se facej de astă
dată cu hirtie sticlată fină.
După uscarea și şlefuirea ultimului strat, suprafața finisată se
lustruieşte bine cu o bucată de postav, îndepărtiîndu-se cu grijă praful
de pe ea. Acest lucru se face cu scopul întinderii în bune condiţii a
stratului de lac protector care urmează a se aplica pe suprafaţa finisat
Acesta este lacul special nitrocelulozie care se aplică în unul sau mai
zugrav iasi 0746841891
multe straturi, după nevoie. Aplicarea se face în modul arătat la lăcuire,
iar suprafața lăcuită se lustruieşte,
Imitaţia executată în acest fel deși necesită manoperă multă, este
rezistentă și are totodată un aspect decorativ, apropiat de aspectul
marmurei (fig. 153).
Fig. 1153. Vopsitorie imitație de marmură.
c) Vopsitorii care imită îlorile de gheaţă. Efectul decorativ este
produs prin cristalizarea rapidă a unor compuși introduşi în com-
poziții de email pe bază de nitroceluloză sau de rășini alchidice, cu
care se acoperă obiectele care se finisează,
Procesul de vopsire asuprafeţelor metalice cuprinde următoarele
operaţii :
— pregătirea cu deosebită grijă, recomandabil prin sablare, a
suportului, conform indicaţiilor din subcap C;
— grunduirea anticorosivă cu grund reactiv G 404-50 (soluția I+-I1),
aplicat cu pistolul după maximum două ore de la curățirea suprafeței
metalice, în 1—2 straturi, a căror grosime va îi de maximum 10um
(microni), Uscarea fiecărui strat de grund se face în 15—20 min la o
temperatură de 18*C. Diluarea grundului se face cu diluantul D 004-50;
— acoperirea cu email alchidal brun, sau gri, cu pistolul într-un
strat uniform; diluarea se face cu diluantul D 005-1, iar consumul
specific de email este de circa 0,125 kg/m:;
— menţinerea obiectului care se finisează în atmosferă de bioxid
de carbon, la temperatura de 40%, în 15 min se formează desenul. Usca-
316 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
rea peliculei se face în 24 ore, la temperatura „de 18*C. Prin încălzire
la 80—100*C, timpul de uscare a peliculei se reduce la 30—60 min.
d) Vopsitorii care imită loviturile de ciocan (Hammersehlag). Efectul
decorativ este produs de uleiul siliconic, cuprins în compoziţie, 'în timp
ce emailul pulverizat trece de la pistol la suprafaţa care se finisează.
E mailurile folosite sînt cele pe bază de nitroceluloză sau de preie-
rinţă cele pe bază de rășini alchidice care se pigmentează cu pulbere
de aluminiu.
Aplicarea se face, de obicei, cu pistolul, care asigură o acoperire
uniformă și un desen clar. Prin aplicarea cu pensula se obţin peli-
cule cu grosimi neegale şi cu aspect necorespunzător.
Mărimea desenului se reglează prin folosirea unei cantităţi cores-
punzătoare de ulei siliconic.
Procesul de vopsire a suprafeţelor metalice cuprinde următoarele
operaţii :
— pregătirea, recomandabil, prin sablare a suportului conform
indicaţiilor din subeap. C;
— grunduirea anticorosivă cu grund reactiv G 404-50, aplicat ca
în cazul precedent (pet. c), care se usucă în 30 min;
— grunduirea cu grund roșu pe bază de ulei, aplicat cu pensula
sau cu pistolul, care se usucă în 24 ore, la o temperatură de 20%. Dilu-
area se face cu white-spirit ;
— acoperirea cu email nitrocelulozie, aplicat cu pistolul și diluat cu
diluantul D 002-2. Timpul de uscare a peliculei este de 10 ore de la
aplicare, la temperatura de 20*C.
În locul grundului pe bază de ulei și a emailului pe bază de nitro-
celuloză se poate folosi cu rezultate mai bune un grund alchidic de
culoare G 885-1 și emailul alchidic E 805-8 sau E 815-8, a căror uscare
însă se face la temperatura de 120—140*C, cu o durată de uscare a
peliculei de numai 30 min. Înainte de uscare cu radianţi sau la cuptor
a peliculei, suprafața vopsită se lasă la aer la temperatura normală
(++ 20"C), timp de 15—30 min. Diluarea acestor compoziţii se face cu
diluantul D,005-1.
Grosimea peliculei de email este de circa 40 microni, aplicată într-un
singur strat, cu un consum specific de 0,150 kg/m?.
Vopseaua care imită lovituri de ciocan se aplică în general la aco-
perirea tablourilor de comandă ale instalaţiilor electrice, a caracaselor
aparatelor electronice şi a diferitelor obiecte metalice ale instalaţiilor
electrice, care trebuie să aibă un aspect decorativ.
317
lui
zugrav iasi 0746841891
H. TEHNOLOGIA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE ZUGRĂ-
VELI ȘI VOPSITORII DE PROTECȚIE
Unul din scopurile pe care le îndeplinesc lucrările de acoperire
cu compoziții de zugrăvit și mai ales de vopsit este și acel de protecţie.
Institutele de specialitate au căutat şi caută mereu să găsească compo-
ziţiile cele mai potrivite cu care să se acopere suprafeţele suport, iar
pelicula rezultată să constituie un strat cit mai eficient de protecţie
a suportului, împotriva acţiunii distructive a agenţilor externi ca:
focul, umiditatea, căldura, substanțele chimice, uzura etc.
1, ACOPERIREA LEMNULUI CU COMPOZIȚII IGNIFUGE
Ignifugarea are ca scop de a reduce intlamabilitatea lemnului și
a produselor de lemn, întirziind, în caz de incendiu, propagarea focului.
Lucrările de ignifugare se execută de zugravi-vopsitori cu instructaj
special sub supravegherea unui tehnician de specialitate.
Aplicarea compozițiilor ignifuge de suprafaţă se face fie manual
cu pensula, fie prin stropire cu vermorelul sau cu pistolul.
Compozițiile ignifuge folosite pe șantier sînt indicate în tabelul 47.
Tabelul 4?
Consum specific, kg/m
Nr.ert. | Simbolul compozitieiÎN Component
Dot PEL
Dur Potos
A. De interior
1 1. 107-1 silicat de
sodiu 1,5—1,7 | 1,5—1,6 | 0,6—0,7 [1,3—14
2 | Diasil „Victoria“ | silicat de
sodiu E
— soluţia A 0,2—0,3 | 0,2—03 | 0,2—0;3 | 0,3—0,4
— soluţia B 12-14 | 12-14 | 0,45—0,5 1,0—1,2
B. De eaterior
: I 107-30 silicat de
sodiu
— soluţia A 0,5—0,6 | 0,5—0,6 | 0,5—0,6 | 0,6—0,7
— soluţia B 0,2—0,3 | 0,2—0,3 | 0,15—0,2, 0,2—0,3
— vopseaua pe bază de
de acoperire ulei 0,15—0,2| 0,15—0,2| 0,15-—0,2| 0,15—0,2
318 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii|
Compozițiile ignifuge 1 107-1, 1 107-30 şi „Diasil Victoria“ se livrează
gata de aplicare de către fabricile producătoare. Soluţia A a compoziţiei
1 107-30, la aplicarea prin stropire, se diluează cu apă în proporţie de
maximum 5%, iar vopseaua de acoperire se diluează cu white-spirit,
în proporţie de maximum 30%.
Compozițiile 1 107-1 şi „Diasil Victoria“ se aplică numai asupra
lemnului ferit de precipitaţii şi în încăperi cu umiditatea relativă a
aerului care nu depășește 60%, deoarece pelicula acestora este lavabilă.
Operaţiile de ignifugare se execută numai pe timp călduros şi uscat
(temperatura aerului minimum +5*C şi umiditatea aerului maximum
60%), pe suporturi de lemn a căror umiditate nu trebuie să depășească
18%, pentru a se asigura absorbţia soluţiei ignifuge în calitatea prescrisă.
Pentru ca aplicarea produselor să se facă în condiţii bune, supra-
faţa lemnului care se ignifughează trebuie să fie perfect curată. Se curăță
de praf, noroi, mortar, fum și alte impurități, prin frecare cu perii de
sîrmă, obţinîndu-se deschiderea porilor lemnului pentru realizarea unei
adeziuni cit mai bune prin pătrunderea soluţiei în adincime.
Suprafeţele ignitugate la care stratul ignifug s-a degradat se curăță
pînă la lemn înainte de a fi reignitugate.
Compozițiile ignifuge nu se aplică pe suprafeţe spoite, date cu
carbolineum sau vopsite. După curățirea suprafeţelor suport se astupă
crăpăturile cu chit ignifug preparat din produsele respective prin ames-
tecarea cu humă sau cretă pînă la obţinerea unei paste, cu ajutorul
şpaclului. Chitul se prepară în cantități reduse, cît este necesar pentru
lucrul imediat. Ă
Pentru compoziţiile ignifuge 1 107-1, 1 107-30 și „Diasil Victoria”
se recomandă un chit preparat conform reţetei nr. 73.
Se recomandă ca suprafeţele să se acopere prin stropire care dă
rezultate mai bune, compoziția pătrunzind în toate încheieturile unde
nu poate pătrunde pensula, fiind totodată și economică prin reali-
zarea unui consum specific mai mic faţă de precedeul manual.
a) Compoziţia 1 107-1. Se aplică 2—3 straturi, cu durata de us-
care a fiecărui strat de 24 ore, în condiţii normale de lucru. Stratul
al treilea se aplică numai în cazul în care prin primele două straturi
nu s-a atins consumul specific prescris.
b) Compoziţia „Diasil Victoria“, Este alcătuită din două soluţii
(A și B), care se aplică succesiv ; se aplică în mod curent în construcţii
pentru ignifugarea lemnului. Durata de uscare este de 24—48 ore.
c) Compoziţia 1 107-30. Se aplică pe suprafeţe de lemn aflate la
exterior; soluţiile A şi B se aplică prin stropire, iar vopseaua de aco-
perire, cu pensula în două straturi.
zugrav iasi 0746841891
Durata de uscare a stratului soluţiilor este de 1/2—1 oră, iar a
soluţiei B de 24—48 ore.
Suprafeţele ignifugate în interior pot îi acoperite cu vopsele
Vinarom într-unul sau două straturi, care asigură suprafaţei ignitugate
un aspect plăcut și o protejează împotriva acțiunii agenţilor externi.
Produsele ignifuge se livrează de fabricile producătoare în butoaie
metalice sau bidoane de tablă de 25—30 kg închise ermetic, împre-
ună cu instrucțiunile de aplicare a produsului respectiv.
Durata maximă de depozitare este de 3 luni de la data fabricaţiei,
indicată pe eticheta ambalajului.
Avînd în vedere că soluţiile ignifuge sînt alcaline, muncitorul trebuie
să-şi protejeze ochii în timpul lucrului. Geamurile și obiectele stropite
trebuie spălate imediat cu apă, înainte ca soluţia ignilugă să se usuce
pe obiectul respectiv, sau se acoperă înainte de începerea ignitugării.
2. ACOPERIRI CU PULBERI METALICE
După cum s-a arătat în cap. III, subcap. A, paragraful 3, punctul
h, vopselele și emailurile care conţin pulberi metalice sub formă de
pigmenţi, oferă straturilor suport pe care le acoperă o bună protecţie
împotriva coroziunii și totodată un aspect estetic și plăcut.
Aceste compoziţii se aplică pe suprafeţe de lemn, de metal, tencuieli
gletuite, .ornamente de ipsos ete. Cele mai folositesînt cele care conţin
pulbere de aluminiu sau de bronz de diferite nuanţe. Se pot folosi și
compoziţii cu pulberi de zinc, oţel inoxidabil, nichel și chiar de argint.
Cele mai obişnuite vopsitorii cu pulberi metalice sînt cele cu pulberi
de bronz, de aluminiu și de oţel inoxidabil.
a) Vopsitoria cu pulbere de bronz. Se execută pe suprafeţe pregă-
tite cu multă grijă. Ele se șlefuiesc, se grunduiesc cu ulei de in fiert,
se chituiesc şi se şpacluiesc. După uscarea chitului se șlefuiesc din nou
şi apoi se aplică un strat de fond de vopsea galbenă de ulei, care, după
uscare se șlefuiește. Pesteaceasta se aplică în straturi succesive (2—3
straturi) emailul de bronz pregătit cu lac de ulei, de nitroceluloză sau
de firnis rapid.
Vopsitoria se execută cu pensule late cu păr moale de veveriţă.
_ Emailul cu pulbere de bronz (v. reţeta 46) se pregătește în canti-
tăți mici, deoarece în cantități mari se oxidează (se înnegrește) dacă
nu este întrebuințată într-un interval de 1—3 ore.
b) Vopsitoria cu pulbere de aluminiu. Este folosită, de asemenea,
pe scară largă, realizind pelicule foarte rezistente la acţiunea agen-
ților externi.
320 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
i în cazul vopsitoriei cu pulbere de bronz se dă o deosebită atenţie
pregătirii suprafețelor în vederea vopsirii. Metalul va fi bine curăţat.
În cazul vopsirii cu pulbere de aluminiu a suprafețelor metalice ex-
terivare se aplică un grund cu miniu de plumb sau de fier (v. rețeta
34 şi 35) şi două straturi de vopsea care să protejeze metalul de rugină
şi să formeze fondul pentru emailul cu pulbere de aluminiu.
ce) Vopsitoria cu pulbere de oţel inoxidabil. Realizează, de asemenea,
pelicule de protecţie foarte bune. Emailul este argintiu, cu reflexe
albăstrui (v. reţeta 48 şi 49).
Ar mai fi de menţionat vopsitoria cu pulbere de nichel pe metale
şi uneori pe lemn și vopsitoria cu pulbere de argint, care dă efecte deco-
rative și o bună protecție a metalelor.
3. ACOPERIRI CU LACURI BITUMINOASE
La “clădirile industriale, pentru protejarea elementelor metalice
împotriva oxidării și a elementelor de lemn contra putrezirii, se. în-
trebuinţează vopsele preparate cu lac bituminos (lac asfaltic).
Pregătirea și pieluerarea suprafețelor metalice pentru vopsirea
cu aceste lacuri se face ca și la vopsitoria de ulei; supratețele de lemn
se vopsesc în două straturi fără grunduire și fără o pregătire specială
afară de curățirea de praf şi murdărie.
Vopseaua de lac bituminos se aplică în același mod ca și vopseaua
de ulei. Consistența de lucru necesară se potriveşte prin diluare cu
White-spirit, dacă este cazul.
Elementele uscătoriilor pentru lemn (suprafeţe metalice și tencuieli)
se protejează împotriva umidi astiel:
a) Suprafeţele metalice. După pregătirea respectivă se acoperă cu
3 straturi de vopsea și anume:
— un strat de vopsea bituminoasă cu miniu de plumb;
— un strat de vopsea bituminoa
- un strat de vopsea bituminoasă neagră.
Timpul de uscare a fiecărui strat este de 18—24 ore, în condiţii nor-
male (temperatura de 18*C și umiditatea maximă de 65%).
b) Supraieţele tencuite. Se acoperă cu 2—3 straturi de vopsea bi-
tuminoasă, aplicate în intervale de 24 ore.
Suprafeţele elementelor metalice care stau în apă, după o pregătire
corespunzătoare, se protejează cu următoarele straturi de vopsea:
— un strat de grund cu miniu de plumb pe bază de ulei sau rășini
alchidice;
Cartea, zugravulu! și vopsitorului 321
— 2—3 straturi de lac bituminos (asfalt lac).
Consumul specific de compoziție de acoperire este de 250—300 g/m*
suprafață de vopsit.
4. ACOPERIRI SUB FORMĂ DE BARIERE CONTRA VAPORILOR
Prin barieră contra vaporilor se înţelege un strat de protecţie, cu
rezistență mare la pătrunderea vaporilor, aplicat pe anumite elemente
de construcţie (pereţi, planşee), la încăperi cu umiditate relativă peste
60%, în scopul reducerii presiunii efective a vaporilor de apă și a elimi-
nării pericolului de condensare pe aceste elemente.
Ca bariere contra vaporilor se consideră și peliculele din vopsele
şi emailuri pe bază de ulei de in fiert. bitum (bitum tăiat sau bitum-
cauciuc) şi rășini alchidice.
Barierele de pelicule contra vaporilor se aplică de obicei pe supra-
fața interioară a elementelor. Ele sint obligatorii în băi, bucătării şi
spălătorii fără ventilaţie directă,
Bariera contra vaporilor, din vopsea de ulei sau email (pe bază de
rășini alchidice), pe tencuieli Șlefuite se execută conform tehnologiei
de la vopsitoriile respective, descrise în cadrul acestui capitol.
Barierele contra vaporilor, cu vopsele din bitum tăiat, se execută
în modul următor: soluția de bitum tăiat se aplică pe stratul suport
cu pensula sau cu bidineaua într-unul sau două straturi. Stratul al
doilea se aplică după ce primul strat s-a uscat prin evaporarea sol-
ventului.
După 24 ore de la aplicarea barierei contra vaporilor, se poate executa
finisajul interior cu spoieli cu lapte de var sau cu compoziţii pe bază
de poliacetat de vinil.
5. ACOPERIRI DE PROTECȚIE PENTRU ELEMENTELE” DE AZBOCI-
MENT PRESAT, PERMEABILE LA VAPORI
Pentru protejarea și, totodată, finisarea elementelor de azbociment
presat sub forma de plăci plane (panouri azbopan) sau sub formă de
plăci ondulate, se aplică pe suprafeţele lor pelicule de acoperire cu vopsele
acrilice rezistente la alcaliile azbocimentului şi permeabile la vapori.
n general aceste vopsele sînt destinate vopsitoriilor la exterior: însă
pot fi folosite şi în interior.
322 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Pentru realizarea acoperirii, se procedează în prealabil la pregătirea
suprafeţei de azbociment prin curățirea de corpuri străine și praf, după
care se aplică în două straturi un grund vinil acrilic gri, simbol 8352,
sau alb, diluat cue apă în proporţie de 4:1 (în volume).
Dacă unele plăci apar cu feţ neregulate, atunci se aplică și un al treilea
strat.
Grundul se aplică manual cu bidineaua sau cu pensula lată.
Timpul de uscare între straturi este de minimum 2 ore la tempera-
tura de -+15*C și de 1 oră la temperatura de 4+-25*C sau mai mare.
După uscarea ultimului strat de grund, se aplică în două straturi
vopseaua acrilică în culoarea aleasă, simbol 8352 sau 8353, diluată cu
apă în proporţie de 4 : 1 (în volume), sau vopseaua Vinarom, de asemenea,
în două straturi diluată cu apă în aceeași proporție.
Vopseaua poate fi aplicată manual cu bidineaua sau cu pensula lată,
sau mecanizat.
Pentru vopsitoria suprafețelor de azbociment din interior, aflate
în încăperi cu umiditatea de peste 65% și celor din exterior, se recomandă
folosirea vopselelor acrilice.
Intervalul de uscare între straturile succesive de vopsea și între
stratul de grund și vopsea, atît în cazul aplicării manuale, cît și în cazul
aplicării mecanizate, este de 1 oră în perioadele calde (peste -+20*C);
în perioadele reci (la temperatura minimă de aplicare de +15*C), se
prelungește timpul pină la 3 -ore.
Sculele şi utilajele folosite, se spală atit la terminarea lucrului, cît
şi la orice întrerupere mai mare de 1 oră.
6. ACOPERIRI CU CARBOLINEUM CONTRA PUTREZIRII LEMNULUI
Construcţiile de lemn expuse la intemperii trebuie să fie prote-
jate contra putrezirii. O metodă de protejare este vopsirea acestora
cu carbolineum. Acesta pătrunde între fibrele lemnului și nu mai permite
apei să-l atace.
Vopsirea se face cu bidineaua sau cu vermorelul, la fel ca și zugrăveala
cu var. După importanţa construcţiei se aplică unul sau două straturi
de carbolineum. Stratul al doilea se aplică după ce primul strat s-a
uscat.
Suprafaţa vopsită cu carbolineum trebuie să aibă o culoareunitormă,
ceea ce denotă că pătrunderea acesteia în lemn s-a făcut peste tot în
mod egal. Suprafeţele care prezintă pete mai deschise la culoare se
vopsesc din nou.
zugrav iasi 0746841891
7. ACOPERIRI CU PELICULE REZISTENTE LA TEMPERATURI RI-
DICATE
Elementele metalice sau din beton armat care susțin utilaje sau
conducte cu temperaturi peste 200*C se protejează cu pelicule rezul-
tate din compoziţii termorezistente. Aceste compoziţii trebuie să posede
și proprietăţi superioare, deoarece, pe măsura creșterii temperaturii,
se accentuează și agresivitatea mediului chimic.
Emailul pe bază de rășini alchidice (Termolux) rezistă la tempe-
raturi cuprinse între 60 și 100*C, în medii fără agresivităţi chimice.
Dintre acoperirile termorezistente, (ele mai indicate sînt cele cu
emailuri pe bază de rășini siliconice, care rezistă la temperaturi de
250*C, iar prin pigmentarea cu pulberi de aluminiu rezistența peli-
culei crește pînă la 400%.
Procesul tehnologic cuprinde faza de pregătire, care trebuie exe-
cutată cu o deosebită grijă, fiind recomandabilă sablarea suprafeţelor
metalice pentru realizarea unei suprafeţe perfect curate.
Acoperirea se face cu email pe bază de rășini siliconice E 816-71,
în compoziția căruia se amestecă microazbest, pulbere de aluminiu,
bioxid de titan etc.
Aplicarea se face de preferință cu pistolul, în două, trei straturi,
direct pe metal. Obiectul vopsit se lasă 30 min la aer, înainte de a fi
supus temperaturii indicate pentru uscare. Stratul următor se aplică
după uscarea stratului precedent. Timpul de uscare a fiecărui strat
este de 30 min la 190—200*C.
Diluarea emailului se face cu diluantul D 006-1.
Consumul specific de email este de 200—250 g/m? suprafaţă de
vopsit.
Obiectele vopsite se pot da în exploatare după o oră de la uscarea
ultimului strat de email.
8. ACOPERIRI CU PELICULE DE LAC PENTRU PROTEJAREA PAR-
CHETELOR
„ Acoperirile cu lacuri pe bază de răşini sintetice, destinate prote-
jării parchetului, pot fi de două categorii subțiri sau groase. Cele subţiri
sint pelicule translucide sau colorate, pe cînd cele groase (200—250
microni) constituie o protecţie împotriva uzurii.
Baza acestor lacuri constă din doi componenți esenţiali şi anume
Palux 1 (L 006-24) şi palux II (L 006-25). Aceşti doi componenti se
324 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
amestecă și prin reacţia care se produce, se formează un poliuretan.
Peliculele obţinute se caracterizează printr-o bună aderenţă, o mare
elasticitate și o rezistenţă la uzură (la abraziune). Au, de asemenea, o
rezistenţă satisfăcătoare la acţiunea apei, la agenţii chimici şi solvenţi.
Prin lăcuire se obţin rezultate foarte bune la protejarea parchetului
supus unor solicitări severe, la locuinţe, restaurante, magazine săli de
dans, de gimnastică, de sport, școli ete.
Aplicarea trebuie efectuată de muncitori vopsitori care să cunoască
tehnologia de execuţie și caracteristicile materialelor folosite.
Aplicarea lacului se recomandă să se facă la o temperatură de
16—25*C pentru ca uscarea și polimerizarea să se facă în condiţii
bune.
Aderenţa straturilor depinde de starea suprafeţei parchetului.
Înainte de aplicare se îndepărtează toate asperitățile superticiale
printr-o șlefuire cu pînză de șlefuit PE 25 și apoi cu PE 10, pină la
obținerea unei suprafețe netede. Parchetele vechi și cele noi care au
fost ceruite anterior trebuie raşchetate înainte de șlefuit.
Stratul suport trebuie să fie perfect uscat pentru a se evita contracția
ulterioară și deci ruperea peliculei de lac.
Procesul tehnologic de aplicare a lacului, după pregătirea supra-
feţelor suport, cuprinde următoarele operaţii de pregătire a lacului
şi aplicarea lui:
Amestecarea celor doi componenți (soluţia 1 şi 11) în proporţie de
10: 1 în greutate se face înainte de aplicare și numai într-o cantitate
care se poate folosi în maximum 4 ore de la amestecare, după care
compoziţia se gelifică, devenind improprie utilizării. Nu este necesar
o altă diluare a lacului. În caz de nevoie soluţia I se poate dilua cu maxi-
mum 10%, spirt tehnic.
Lacurile pentru parchet seaplicăcu pensula sau pistolul într-un strat
de grosime normală sub formă de grund de îmbibare. După 24 ore pelicula
se şlefuiește cu pinză de șlefuit PE 8, se şterge pratul și apoi se aplică
încă 2—3 straturi de lac, lăsînd între fiecare vopsire un interval de
minimum 3 ore pentru uscare. Straturile de lac nu se șlefuiesc.
Parchetul lăcuit se dă în folosință normală după 24 ore după apli-
carea ultimului strat.
Consumul specific de lac este de 300—350 g/m: de suprafață aco-
perită.
Întreţinerea peliculei de lac este foarte ușoară și nu necesită ceară
de parchet. Lacurile produc un strat lucios foarte plăcut ca aspect.
Curăţirea umedă cu produse alcaline nu dăunează parchetului.
zugrav iasi 0746841891
Durata unei lăcuiri de bună calitate este de circa 3—5 ani pentru
o cameră de zi, 5—8 ani pentru o cameră de dormit și 2—3 ani pentru
un birou etc.
I. TEHNOLOGIA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE FINISARE
DECORATIVĂ ÎN RELIEF (CALCIO-VECCHIO)
Aspectul suprafeţelor finisate în calcio-vecchio este al unei tencu-
ieli peste care timpul a lăsat urme, prin măcinarea neregulată a supra-
feţei şi umbrirea coloritului mai ales în adincituri. După modul
de prelucrare aspectul poate fi foarte variat ca relief și colorit, iar după
compoziţiile folosite se deosebesc trei feluri de calcio-vecchio: calcio-
vecchio de apă, calcio-vecchio de ulei și calcio-vecchio din pasle cu Vinarom
sau din pastă simbol 8203. ă *
1, CALCIO-VECCHIO DE APĂ
Lucrările de caleio-vecchio executate de zugrav se fac numai pentru
finisarea interioarelor ; se aplică în general pe pereţi şi mai rar pe tavane.
În exterior nu sînt recomandabile din cauza conţinutului lor mare de
ipsos, care fiind un material higroscopic (absoarbe ușor apa), face ca
suprafața respectivă să se umezească și să se deterioreze,
Compoziţia întrebuințată pentru calcio-vecchio este cea dată în
reţetele nr. 50 și nr. 51.
Aceste finisări sint durabile şi prezintă un aspect frumos, dar sînt
mai scumpe decît zugrăvelile, necesitînd o manoperă mai complicată,
precum și o cantitate și o varietate mai mare de materiale.
Este bine ca suprafața pe care se aplică calcio-vecchio să fie ten-
cuită și drișcuită cu drişca mare; se obține astfel o suprafață rugoasă,
pe care stratul de calcio-vecchio aderă foarte bine.
Ordinea de executare a lucrărilor, după tencuire, este următoarea:
— curățirea suprafeţelor de praf şi de murdării cu perii aspre şi
cu cîrpe (dacă este cazul);
— aplicarea a două straturi de grund cu soluţie de clei sau cu ulei,
pentru obţinerea unei bune aderențe a compoziţiei de calcio-vecehio
de suprafața care se aplică și închiderea totodată a porilor;
— aplicarea prin presare sau prin stropire cu bidineaua, cu mătura
sau cu aparatul, a pastei de caleio-vecchio;
— şlefuirea cu hirtie sticlată a vîrfurilor proeminente;
— zugrăvitul cu compoziţii de apă şi clei, sau vopsitul cu ulei, în
cazul zugrăvelilor, înainte de zugrăvire suprafeţele se spală cu săpun,
326 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
După aplicarea zugrăvelii sau vopsirii suprafaţa se poate patina
cu o compoziție de ceară de albine, obţinîndu-se aspecte deosebit de
frumoase.
Modul de aplicare a siratului de calcio-vecchio poate fi prin stro-
pire sau prin prelucrare.
a) Prin stropire. Pasta de calcio-vecchio se aplică după ce grundul
s-a uscat complet. Stropirea se face cu ajutorul unei perii cu păr de
porc sau unei bidinele cu fire din paie de orez, care se îmbibă cu com-
poziţie și peste care se trece fie cu o baghetă (fig. 154) fie cu un dispo-
zitiv de tablă în formă de S, care se trece peste fire uşor, le arcuieşte
şi apoi, eliberîndu-le, provoacă stropirea.
Fig. 154. Perie pentru
stropit calcio-vecchio.
Stropirea se mai poate realiza și cu ajutorul unei mături de nuiele,
sau cu ajutorul unei bidinele din iarbă de mare, care, după ce se îmbibă
cu pastă, se lovește uşor de o baghetă.
Un alt mijloc de a stropi este cu aparatul de stropit, similar cu cel
arătat în fig. 91. În rezervorul acestuia se pune pasta, iar prin rotirea
manivelei şi cu ajutorul paletelor fixate de aparat și al periei fixată de
axul de rotaţie, se produc stropi care se proiectează pe pereţi.
Stropirea se execută cît mai uniform. Uniformitatea se obține prin
ţinerea uneltei de stropit în permanenţă la aceeași distanță de perete,
prin manevrarea ei în mod egal asupra suprafeţei ce se stropește și prin
folosirea de pastă de stropit de aceeași consistență şi compoziție.
Consistenţa de lucru a pastelor este mai mică decit aceea a chitu-
rilor, obţinîndu-se prin stropire pe pereţi straturi de calcio-vecchio cu
grosimea de 1—3 mm.
zugrav iasi 0746841891
Prin variaţia intensi stropirii, a distanţei dintre unealta de stropit
şi perete şi a consistenţei pastei, se obţin stropi mai mari sau mai mici,
după dorință.
Aplicarea pastei se face în mai multe reprize. Întii se aplică o stropire
rară, după uscarea căreia se aplică încă două, trei şi chiar mai multe
stropiri, pînă se obţine uniformizarea întregii suprafeţe şi reliefuri
de mărimea dorită.
Uneori, mai ales în cazul stropilor mari, suprafața acoperită cu
calcio-vecchio se prelucrează prin nivelarea virturilor reliefurilor şi
aplatizarea lor cu ajutorul unei seînduri mici geluite sau a unei drișci
de lemn. Se obțin jocuri plăcute de planuri şi de forme.
b) Prin prelucrare. Tehnologia aplicării calcio-vecchio-ului prin
prelucrare este constituită din două operaţii. Prima operaţie cuprinde
acoperirea întregii suprafețe cu un strat de compoziţie de grosime unifor-
mă, corespunzătoare modelului ales.
Aplicarea pastei se face cu bidineaua sau cu șpaclul, drișca meta-
lică sau chiar mistria.
A doua operaţie cuprinde realizarea pe stratul de compoziție, proaspăt
aplicat, a formelor şi reliefurilor modelului ales, folosind unelte variate
corespunzătoare, ea: perii cu părul tare, pensule mari rotunde, perii
cu burete de cauciuc, piepteni de lemnsau metalici ete. Aceste unelte,
manipulate corespunzător, după aplicare, lasă urme, care, în ansamblu,
formează ornamentaţii caracteristice, în relief, cu aspect deosebit de
plăcut și atrăgător (fig. 155). Astfel, cu peria de bureţi de cauciuc (fig.
155, a) prin lovituri aplicate cu pricepere pe stratul de pastă, se obţin
reliefuri cu aspect plăcut și uniform. Cu pieptenii se obţin şanţuri mici
paralele, drepte sau curbe (fig. 155, 0), regulate sau întîmplătoare. Cu
pensula rotundă apăsată, în pastă, rotită puţin şi apoi smulsă, se obțin
Fig. 155, Prelucrarea suprafeţelor în reliet:
a — cu bureţi de cauciuc; b — cu piepteni; c — cu pensule.
328 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
urme sub formă de flori (fig. 155, c), care, răspindite unitorm pe suprafața
suport, dau un aspect deosebit de frumos.
Realizarea unui finisaj în relief de calitate depinde în mare parte
de priceperea, conștiinciozitatea și experiența muncitorului care exe-
cută lucrarea.
Finisarea suprafeţelor de calcio-vecchio de apă se face fie pri
zugi e cu compoziţii pe bază de clei, fie prin vopsire cu compo
corespunzătoare.
Finisarea prin zugrăvire cuprinde operaţia de spălare cu 0 solu-
ție de săpun după care se aplică 2—3 straturi de zugrăveală în culoarea
aleasă cu ajutorul vermorelului.
Vopsirea suprafețelor de calcio-vecchio se poate face manual sau,
preferabil, mecanizat cu pistolul.
Aplicarea compozițiilor se face după un proces tehnologic mai simplu
decit cel folosit la executarea vopsitoriilor obișnuite, succesiunea opera-
ţiilor componente fiind următoarea:
— curățirea suprafeţelor de praf cu pensule sau cu jet de aer comprimat
— grunduirea cu grund de îmbibare;
— chituirea cu grijă a zgirieturilor și fisurilor şi repararea cu chit
a eventualelor proeminențe rupte;
— șletuirea ușoară a virturilor proeminenţelor aciculare ;
— grunduirea cu grund de îmbibare a locurilor chituite sau re-
parate ;
— grunduirea cu grund de acoperire;
— acoperirea cu 1—2 straturi de vopsea sau de email.
| La acoperirea cu vopsea vopsitorul trebuie să aibă grijă să nu se
depună în adinciturile caleio-vecchio-ului o cantitate mai mare de
vopsea care le poate reduce sau chiar nivela, micșorind astfel efectul
estetic, specific finisajului respectiv.
Pentru imitarea aspectului de vechi, peste care timpul a lăsat urme,
suprafețele de calcio-vecchio zugrăvite sau vopsite se finisează în mod
corespunzător. Operația respectivă se numește patinare. și este descrisă
în subcapitolul următor,
2. CALCIO-VECCHIO DE ULEI
Acest finisaj în relief se execută prin aplicarea peste suprafeţele
suport tencuite și gletuite cu ipsos, a unui strat uniform de 1 2 mm
de pastă de vopsea de ulei (v. rețeta nr. 52), care apoi se linisează prin
prelucrare sau prin imprimare,
zugrav iasi 0746841891
Operaţiile necesare executării acestei lucrări sint:
— pregătirea suprafeței suport din glet de ipsos, conform indica-
ţiilor din subcap. C; - E
— grunduirea cu grund de îmbibare;
— şpacluirea cu chit de cuţit;
— grunduirea cu grund de acoperire;
— tufuirea stratului de grund de acoperire;
— acoperirea suprafeţei cu stratul de pastă din vop-
sea de ulei, aplicat cu o pensulă lată;
— finisarea prin prelucrare sau prin imprimare.
Compozițiile folosite succesiv nu se aplică decit
după ce s-a uscat stratul anterior.
a) Finisarea prim prelucrare. Se execută cu aju-
torul pensulelor tufăr din păr de porc cu părul rar
şi scurt sau cu pieptene. Se obţin relieturi uniforme
mărunte deosebit de estetice, asemănătoare cu cele
din fig. 155.
b) Finisarea prin imprimare. Se execută cu o rolă Fie. 105. Rolă
metalică (fig. 156) specială, prevăzută cu un desen pent Elalaareă
gravat, care, prin rostogolirea rolei pe suprafața cu relief.
stratul de pastă, imprimă pe acesta desenul respectiv,
Pentru a se evița lipirea pastei de suprafaţa rolei, aceasta se afundă
din cînd în cînd într-un vas cu apă. După uscarea suprafeţei finisate
se aplică o uşoară șlefuire a vîrfurilor ascuţite.
8. CALCIO-VECCHIO CU PASTE DE VOPSEA VINAROM SAU CU
PRODUSUL PE BAZĂ DE EMULSIE DE PIOLIACETAT DE VINIL,
CU SIMBOLUL 8203
Prin aplicarea pastelor de vopsea Vinarom (y. reţetele nr. 53 și 54)
şi a produsului cu cimbolul 8203, se urmărește realizarea unei acoperiri
care să protejeze elementele de construcţii respective şi să le înfrumuse-
țeze totodată, acoperindu-le cu un aspect decorativ plăcut.
Pasta din vopsea de Vinarom și humă (v. reţeta nr. 53) se aplică
numai în interior, iar pasta din vopsea Vinarom și nisip fin precum şi
produsul 8203 se aplică numai la exterior, nefiind indicate pentru interior
datorită rugozității.
Se aplică pe suprafeţe din:
— panouri prefabricate de beton, turnate în poziţie orizontală cu
faţa drişcuită:
330 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
— panouri prefabricate de beton sau turnat în cofraje verticale,
cu suprafaţa netezită cu.nisip fin şi Aracet DP 25 (v. reţeta nr. 23) sau
cu pastă GIPAC (v. rețeta nr, 22);
— zidărie de cărămidă tencuită sau din b.c.a., netezite cu nisip fin
și Aracet DP 25 sau cu pastă GIPAC.
După pregătirea corespunzătoare a suprafețelor suport, se procedează
la aplicarea finisajului respectiv.
Pastele, atit cele preparate pe șantier, cît și produsul 8203, înainte
de utilizare, trebuie să fie bine omogenizate şi strecurate prin sita cu 16
ochiuri/em?, pentru a se evita întundarea duzei cînd se aplică mecanizat.
Pe suprafața suport se aplică întîi manual cu bidineaua sau cu pensula
lată, o amorsă din vopsea Vinarom albă V 108—210, diluată în apă
în proporţie 1: 1 în volume.
După 24 ore de la aplicarea amorsei, se procedează la acoperirea
suprafeţelor cu compoziţiile de finisaj decorativ respective. Aplicarea
lor se poate face manual, ca și calcio-vecehio de apă, însă se recomandă
aplicarea lor mecanizat cu instalaţiile de pulverizat descrise în capitolul
IV, subcapitolul F.
Dacă compoziţia prezintă o consistenţă mare, se poate dilua cu apă
în proporţie de maximum 5%, amestecindu-se energic, pînă se obţine
consistenţa potrivită stropirii.
Aplicarea acestor compoziţii se face la o temperatură a mediului
de minimum 4+15*C.
La aplicarea cu pistolul pulverizator (v. fig. 123 și 125), aerul com-
primat (4—6 daN/em?) acţionează asupra compoziţiei care trece prin
duza cu orificiul de 4—10 mm diametru și pe care o proiectează pe supra-
faţa suport sub formă de stropi mai mari sau mai mici, în funcţie de
mărimea orificiului duzei, de admisia aerului, de consistenţa compoziţiei
și de distanța la care se ţine pistolul dz snprataţa suport.
Dasimea stropilor depinde de numărul de straturi care se apli
iar uniformitatea lor de constanța vitezei de deplasare a pistolului şi
a distanței de suprafața suport precum și de folosirea unei paste de
stropit de aceeași consistență și componență.
Consumul specitic este de 0,200 kg/m? vopsea Vinarom V 108—210
și 1,6—1,8 kg/m? de pastă, la acoperirea deasă şi de circa 1 kg/m* la
acoperirea rară.
În timpul şi după terminarea lucrului se iau următoareele măsuri
— ferestrele, ușile etc. sau obiectele ca lămpi, aparate etc., învecinate
sau aflate în cadrul suprafeţelor care se finisează, trebuie ferite de stropi-
re, deoarece acestea se curăță cu apă numai cînd stropii sînt proaspeţi;
zugrav iasi 0746841891
— după folosire, pistoalele se introduc în găleți cu apă curată pentru
a fi curățate cu ușurință, astfel materialul compoziţiei se întăreşte
în aparat, iar curățirea lui este dificilă.
Produsul 8203 se livrează de fabrică ambalat în saci de polietilenă
şi se depozitează în magazii uscate, ferite de acţiunea directă a razelor
solare și a căldurii, la temperatura de minimum +5*C. În caz de îngheţ
produsul nu mai poate fi utilizat.
Durata depozitării este de 3 luni de la data fabricării.
J. DIVERSE LUCRĂRI DE ACOPERIRE A SUPRAFEŢELOR
SUPORT
În afara acoperirii suprafeţelor suport cu diverse compoziţii, descrise
în acest capitol, zugravul vopsitor mai folosește și alte materiale cu
ajutorul cărora obţine unele finisaje din categoria celor decorative,
cum sînt : băiţuirea, lustruirea, ceruirea, patinarea și poleirea.
1. BĂIȚUIREA
Băiţuirea se execută cu ajutorul unor coloranţi sintetici transparenţi
de diferite culori. Prepararea lor se face conform cu reţetele nr. 56
şi 57.
Băiţuirea se foloseşte, de obicei, la finisarea timplăriei de lemn
furniruite, la finisarea lambriurilor etc., în care caz băiţuirea este exe-
cutată de către vopsitori.
Înainte de băițuire, este necesar să se facă pregătirea corespunză-
toare a suprafeţei respective. Această operaţie se execută udindu-se
suprafaţa lemnului și șlefuindu-se cu hirtie sticlată, în scopul de a-i
îndepărta neregularităţile sau așchiile de la suprafață. În cazul lemnului
de esență moale, pentru a se obţine o suprafaţă corespunzătoare, opera-
ţiile de udare și de șlefuire trebuie să se repete cel puţin de două ori.
Pentru a mări rezistenţa culorii, se adaugă amoniac în baiţ.
Aplicarea baiţului se face în mai multe feluri şi anume : cu pensula,
cu buretele sau cu pulverizatorul. Baiţul pătrunde mai uniform dacă se
aplică cu buretele sau cu pulverizatorul. În acest din urmă caz se realizează
şi o înaltă productivitate a muncii. Este recomandabil să se acopere
Suprafața respectivă cu o soluţie mai diluată, dată de mai multe ori,
pînă se obține nuanţa dorită, decit să se aplice un singur strat de baiţ
mai concentrat.
332 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Pentru o bună întindere a baițului, suprafețele care se prelucrează
trebuie să fie aşezate orizontal, evitînd scurgerea baiţului și formarea
de pete și dire.
Băiţuirea se folosește, de asemenea, pentru executarea imitaţiilor
de lemn, dind unei esențe de lemn obișnuit aspectul şi culoarea unei
esențe mai de preţ. În cazul acestui fel de imitație structura lemnului
respectiv se păstrează; de exemplu, esențe ca mesteacănul, bradul,
fagul ete., capătă culoarea nucului, iar ulmul și frasinul, culoarea lemnu-
lui roșcat etc.
Executarea băiţuirii se face în felul următor: suprafaţa lemnului
se curăță cu un răzuitor sau o bucată de sticlă, apoi se șletuieşte în
lungul fibrelor cu hirtie sticlată, umezindu-se. După ce se usucă (circa
2—3 ore), se face o a doua șlefuire, cu hirtie sticlată mai fină. Baiţul
preparat în culoarea cerută, se poate folosi după o oră sau o oră și ju-
mătate de la dizolvare. Se aplică cu buretele sau cu pensula moale,
îmbibind bine porii lemnului și frecînd bine suprafaţa cu cîrpa, la două—
trei minute de la aplicarea baiţului. Obiectul baiţuit se usucă după
2—3 ore, apoi se şlefuieşte ușor la suprafață cu o hirtie sticlată fină.
După aceea se trece la finisarea suprafeţei băițuite. Aceasta se poate
executa în mai multe feluri, dar cel mai obișnuit prin lăcuire; ceruire
şi lustruire,
Prin lăcuire, de obicei, este necesar ca suprafața băiţuită să fie
grunduită cu grund de îmbibare pentru a fi uniformizată şi a realiza
o mai bună aderare a lacului de această suprafață. Se recomandă ca
grundul să fie slab colorat în culoarea baițului.
După uscarea grundului de îmbibare seexecută chituirea cu chituri
de cuţit de culoarea baițului şi numai pe porțiuni foarte mici. Locurile
chituite, după uscarea chitului se șlefuiesc, se șterge praful și apoi se
regrunduiesc. Se trece apoi la acoperirea cu 2—3 straturi de lac, după
nevoie, așa cum s-a arărtat în subeap. D, paragratul 6.
2. LUSTRUIREA
Lustruirea este o altă metodă de finisare a suprafețelor băițuite.
Suprafaţa băițuită se acoperă cu straturi de lac foarte subțiri. În acest
fel se accentuează culoarea și structura lemnului.
Atunci cînd suprafeţele băiţuite se finisează prin lustruire, operaţiile
pregătitoare trebuie să fie făcute foarte îngrijit. Aceste operaţii sint:
șlefuirea și astuparea porilor. Lustruirea propriu-zisă constă dintr-o
grunduire, urmată de două lustruiri succesive. La grunduire se folosește
12—14% şelac (v. reţeta nr. 60), la prima lustruire 8—10% şelac (v.
zugrav iasi 0746841891
reţeta nr. 61), iar la ultima lustruire alcool curat. În timpul lustruirii
se adaugă praf de piatră ponce, pentru astuparea porilor lemnului.
Lustruirea se execută cu un tampon de stofă de lină sau fire de
lînă, care se înfăşoară într-o pinză curată de in; nu se admite pînză
de bumbac, deoarece acesta se roade uşor. Tamponul se păstrează într-o
cutie, pentru a nu fi expus uscării sau pratului. Lustrul se aplică prin
mişcări circulare rapide, fără opriri. Pentru a împiedica lipirea tamponului
se recomandă a se pune pe pînză ulei de in fiert sau de floarea-soarelui.
_)
|
c d
Fig. 157. Executarea lustruirii unei suprafeţe de lemn::
a — direcția prime! Justruiri; b — direcţia lustruirii a doua ;
e — direcţia lustruirii a treia ; d — direcţia lustruirii a patra.
334 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
La începutul lucrului tamponul se va: aplica ușor, nefiind permisă
apăsarea lui puternică pe suprafaţă, iar la sfirşitul lucrului, tamponul
nu trebuie ridicat brusc.
Straturile de lac subţiat depuse de tampon vor fi regulate și uniforme.
Revenirea în același loc se va face numai după uscarea stratului
precedent, la două—trei minute. Prima lustruire se execută prin
mișcări circulare uniforme, într-o parte și într-alta (fig. 157, a) cercu-
rile avînd diametrul de circa 30 cm.
Lustruirea se face întîi pe suprafaţa obiectului, pe muchii, după
care se execută a doua lustruire, prin mișcări ondulate, peste care se
revine cu mișcări circulare (fig. 157, b).
Du ile, în care timp s-a făcut îmbibarea perfectă a lemnului,
se execută a treia lustruire, prin mișcări ondulate urmate de o mișcare
dreaptă (fig. 157, c).
În sfîrșit, după cinci zile, se execută ultima lustruire cu spirt făcînd
micări în formă de opturi în ambele sensuri (fig. 157, d).
Lustruirea nu se aplicălpe suprafețe expuse umidității sau agen-
ţilor atmosferici.
8. CERUIREA
Prin ceruire se înțelege aplicarea de ceară pe suprafața care se fini-
sează și frecarea, după aceea, cu o cîrpă de in. Ceara folosită în acest
scop este un amestec de ceară de albine cu terebentină sau benzină.
Amestecul de ceară se aplică cu o bucată de postav sau de cirpă
pe suprafeţele plane și cu peria cu părul scurt pe suprafețele cu reliefuri.
Pentru o mai bună aplicare, compoziţia de ceară se încălzește
înainte de întrebuințare. De obicei, ceara se aplică în două straturi,
al doilea strat aplicîndu-se după uscarea stratuluj precedent. În cazul
compoziției preparate cu benzină, uscarea durează trei ore, iar în cazul
celei cu terebentină, şase ore.
După uscare se face frecarea suprafeței ceruite cu o cirpă de in.
Stratul de ceară se oxidează ușor; pentru păstrarea aspectului inițial
suprafaţa ceruită se lăcuiește cu două—trei straturi de lac de spirt
sau de ulei.
Lăcuirea se face cu un tampon de stofă de lină sau cu peria cu
părul scurt.
zugrav iasi 0746841891
4. PATINAREA
Prin patinare, așa cum s-a arătat și în subcapitolul I, se înțelege
imitarea aspectului suprafeţelor vechi prin diferite procedee, pentru
a obține frumoase efecte decorative. Patinarea se aplică pe suprafeţe
ornamentăle sau finisate cu calcio-vecchio, zugrăvite sau vopsite.
a) Patinarea suprafeţelor ornamentate sau în calcio-vecehio zu-
vi Suprafeţele ornamentate sau în calcio-vecchio, zugrăvite se
astfel: se aplică unul sau două straturi cu compoziţie de
zugrăvit colorată, care constituie fondul; după uscarea ultimului strat
se aplică peste virturile reliefurilor unul sau două straturi de compoziţie,
colorată într-un ton mai deschis decit fondul. Aplicarea acestei compoziţii
se face cu ajutorul unei pisle cu care se trece ușor peste vîriurile aspe-
rităţilor,
Prin diferenţa de ton între adincituri şi proeminențe se obține aspectul
de vechi, patinarea.
Diferenţa de ton se poate obţine și prin ceruirea suprafeţelor,
operaţiile efectuindu-se astfel: se aplică 2—3 straturi de compoziţie
de zugrăvit, colorată în culoarea aleasă; după uscarea ultimului strat
de zugrăveală se aplică cu o perie cu părul scurt o compoziţie de ceară
(vw. reţeta nr. 62), într-unul sau în două straturi. Înainte de uscarea
compoziţiei se șterga compoziția de ceară de pe proeminențe, cu o
bucată de postav curat.
Stratul de ceară transparent depus pe cavități, cu timpul se oxi-
dează și se închide la culoare, închizind totodată și tonul culorii fondului
din adineituri.
b) Patinarea suprateţelor ornamentate sau în caleio-veechio vop-
site. Suprafeţele ornamentate sau în calcio-vecehio vopsite, se pati-
nează în felul următor: ultimul strat de vopsea se aplică cu o compoziție
colorată cu un ton mai închis decît cel anterior. Înainte de a se usca
se şterg proeminenţele cu o bucată de postav curat, eliminînd astfel
stratul ultim de vopsea depus, lăsînd descoperit cel aplicat anterior mai
deschis la culoare, obținindu-se în felul acestaj un aspect de vechi.
Acest procedeu este folosit la patinarea ornamentelor vopsite cu
emai! cu pulbere de bronz sau aluminiu pentru a da un aspect de orna-
ment din metal masiv patinat de vreme.
„Pentru interior se pot folosi la patinarea suprafeţelor vopsite compo-
ziţii de ceară, la aplicarea lor procedindu-se ca și la patinarea supra-
feţelor zugrăvite.
336 Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
După uscarea ultimului strat de vopsea se poate aplica un strat
transparent de lazur de ulei care sporeşte luminozitatea și dă impresia
unei acoperiri în adincime.
5. POLEIREA
La unele clădiri monumentale, interioarele se cer a fi decorate special
cu finisaje scumpe și pretenţioase, care fac parte din aspectul ansam-
blului arhitectural de interior. O astfel de lucrare decorativă este și
poleirea. Ă
Prin poleire se înţelege aplicarea unui strat foarte subţire de
metal pe obiecte de lemn sau metal, sau pe tencuială și ornamente,
pentru obținerea unui aspect frumos și de o valoare aparentă mai
mare.
Poleirea se execută cu. metale preţioase în formă de foițe foarte
subțiri, sutimi de milimetru, care se livrează sub formă de cărți de
cîte 25 foiţe fiecare, despărțite între ele cu cîte o foiţă de hirtie. Di-
mensiunile foilor de metal sînt de 16 x 16 cm sau 8x8 cm.
Ca metale se folosesc aurul, argintul și platina. Aurul este cel mai
des întrebuințat la astfel de lucrări decorative. Argintul este mai ieftin,
dar se înnegrește repede, mai ales dacă este aplicat la exterior. Platina
este mai scumpă decît aurul, însă este cu mult mai durabilă.
Foiţele de metal (poleielile) sînt extrem de ușoare și sint foarte
ușor luate de vînt, din care cauză cînd se lucrează la exterior, locul
de lucru este acoperit cu o husă de protecţie contra vintului. Cînd se
lucrează la interior se închid accesele spre exterior pentru a nu se produce
curenţi de aer.
Pentru aplicarea poleielii stratul suport se pregătește cu foarte multă
grijă.
Astfel, suprafeţele ce.urmează a fi poleite se vopsesc de patru ori
cu vopsea de ulei sau cu trei straturi de grund cu șelac, după care se
aplică un strat de șelac, preparat în spirt industrial. După uscare se
aplică un strat de soluţie de mizion, care este un preparat de fabrică
pe bază de ulei, lac de copal și glicerină.
Pentru a nu rămîne suprafeţele nevopsite cu mixion, se amestecă
în compoziţia lui, o cantitate de vopsea preparată cu pigment de galben
de crom și livrată în tuburi.
După ce stratul de mixion s-a uscat, circa 24 ore, se procedează
la aplicarea foiţelor.
Cartea cu foițe de metal se așază pe o perniţă. Se suflă ușor la
fiecare foiţă ca să se desfacă lin fără să se rupă. Foiţa se ia pe virtul
zugrav iasi 0746841891
unui cuţit și, apoi, suflind ușor, aceasta se întinde pe suprafaţa ce se
decorează.
Pentru suprafeţe mici, ca la ornamente de exemplu, foiţele trebuie
tăiate în bucăţi de dimensiunea necesară. Tăierea se face cu atenţie
şi precizie, pentru evitarea pierderilor. Pentru tăiere foița se aşază pe
perniță şi cu un cuţit se crestează de cîteva ori pînă ce se desprinde
bucata respectivă.
Foiţele după ce au fost întinse prin suflare pe suprafața care se
decorează, se apasă uşor cu un tampon de vată și apoi se netezesc uşor
cu o pensulă moale specială, din păr de bursuc.
Foiţele aplicate nu trebuie să aibă nici o îndoitură, să nu se suprapună
una peste alta și să nu se lase rosturi între ele.
Auritul cu foiţe de aur se poate executa și pe zugrăveală obișnuită
bogat ornamentată. Procedeul este următorul: după ce s-a aplicat zu-
grăveala, se unge locul, care urmează a fi aurit, cu gălbenuş de ou cu
puţină glicerină, în loc de mixion. După 2 ore se poate auri după modul
arătat mai înainte.
Pentru a se feri suprafeţele, poleite cu foițe de metal, de oxidare,
se aplică peste acestea 2 sau 3 straturi izolatoare dintr-o soluție de șelac
şi spirt industrial. Primul strat formează grundul (1 parte șelac și 21/,
părţi spirt industrial, luate în greutate), iar al doilea și al treilea formează
izolarea (1 parte șelac şi 3'/, părţi spirt industrial).
Suprafeţele aurite nu se izolează, aurul fiind inoxidabil. Se obișnuiește
a se izola cele poleite cu foiţe de argint.
Pentru a li se da suprafeţelor ornamentate și poleite un aspect de
vechime, acestea se pot patina.
CAPITOLUL V
EXECUTAREA ZUGRĂVELILOR ŞI VOPSITORIILOR PE
TIMP FRIGUR
De multe ori, lucrările de finisaj ale clădirilor, inclusiv zugrăvelile
şi vopsitoriile, se execută în timpul iernii. Pentru aceasta trebuie luate
măruri de încălzire a încăperilor și ținut seamă de o serie de condiţii
şi de regali.
Compozițiile cu apă de var, clei, cazeină, silicați ete. se prepară
şi se păstrează în încăperi încălzite. Temperatura lor în momentul între-
buinţării nu trebuie să fie mai joasă de -+10”C, iar pentru grunduri
de săpun de +15.
Prepararea și păstrarea vopselelor și chiturilor se face în încăperi
încălzite. Vopselele şi chiturile de ulei pentru șpacluit se încălzesc înainte
de întrebuințare, pînă la temperatura de 15—20*C.
De asemenea, uleiurile din care se prepară vopselele și chiturile
se încălzesc înainte de întrebuințare, la 15 —20%3.
Este interzisă încălzirea uleiurilor, lacurilor, vopselelor, emailu-
rilor și solvenţilor direct pe flacără, pentru a se evita aprinderea lor.
Încălzirea lor se face în apă caldă sau prin depozitare îndelungată în
încăperi încălzite.
Vopselele, lacurile şi emailurile se diluează cu solvenţi pentru a li.
se menţine fluiditatea necesară aplicării lor pe suprafeţe reci, ţinînd
seama însă de cantitatea maximă care poate fi introdusă fără să in-
îluenţeze calitatea compoziţiei.
Pentru a accelera uscarea, la prepararea vopselelor se pot adiuga
sicativi în cantitate de cel „ault 15%, din greutatea liantului.
Peliculele de grund de apă sau de ulei trebuie să fie perfect uscate
înainte de aplicarea compozițiilor de zugrăveli și vopsitorii.
Încăperile în care se execută spoieli, zugrăveli sau vopsitorii pe
timp friguros, trebuie să fie bine izolate din punct de vedere termic
şi bine încălzite.
Lucrările de spoieli, zugrăveli și vopsitorii interioare pe timp friguros,
cu compoziţii obişnuite, se execută numai în încăperi încălzite, în care
zugrav iasi 0746841891
temperatura trebuie să se menţină, pînă la uscarea acoperirilor, la cel
puţin +-5*C, măsurată la 0,50 m de la pardoseală.
La executarea zugrăvelilor de calitate superioară se recomandă
ca temperatura în încăperi să nu coboare sub +10*C. De asemenea,
trebuie evitaţi curenţii de aer, care prin uscarea locală a suprafeţelor
produc pătarea lor.
Lucrările de vopsitorii interioare cu compoziţii pe bază de rășini
sintetice se execută la temperaturi de minimum +15".
Umiditatea aerului în care se execută lucrări de zugrăveli şi vopsi-
torii nu trebuie să depășească 65%.
Diferenţa între temperatura aerului înconjurător și a suprafețelor
care se zugrăvesc sau se vopsesc, nu trebuie să fie mai mare de 5—6*C,
pentru a se evita condensarea vaporilor din atmosferă. Trebuie evitat,
de asemenea, contactul dintre suprafeţele care se finisează și aburul
provenit de la diferite instalaţii (radiatoare de caloriter, tuburi de venti-
laţie etc.).
Lucrările de spoieli exterioare se execută numai în cazul în care
temperatura zilnică a aerului nu coboară sub -+-5*C, iar a celor de
vopsitorii sub +15*C.
CAPITOLUL VII
CONDIȚII DE CALITATE A LUCRĂRILOR DE VOPSITORII
DEFECTE ȘI REMEDIERI
Pentru indeplinirea rolului pe care-l au vopsitoriile în construcţii
(de protecţie, igienic şi estetic), este necesar ca vopsitorul să cunoască
cît mai bine materiile prime și produsele finite pe care le iolosesc la
finisarea suprafeţelor, precum şi relaţiile dintre caracteristicile lor, na-
tura suprafeţelor suport și procesul tehnologic care trebuie adoptat.
Defecţiunile care apar în timpul sau după vopsire nu trebuie atribuite
atît calităţii materialelor, cît nepriceperii celor care execută lucrarea.
Prin necunoașterea compozițiilor şi nerespectarea instrucțiunilor
de folosire și aplicarea lor se produc o serie de greșeli din care rezultă
vopsiri necorespunzătoare.
Reușita, deci,in ceea ce privește calitatea lucrărilor de vopsitorii,
depinde în cea mai mare măsură de pregătirea profesională a vopsi-
torului și de conștiinciozitatea lui.
O vopsitorie de calitate trebuie să acopere suprafața suport cu o
peliculă netedă și uniformă, fără urme de pensulă, dire, pete, crăpături,
bășici, cojiri etc. și prin care nu trebuie să se întrevadă straturile de
vopsea. i
Suprafeţele vopsite trebuie să prezinte o aceeași nuanţă și un același
toa de culoare și același aspect lucios sau mat. Bordurile. frizele şi liniatura
trebuie să fie de aceeași lățime pe toată lungimea, să nu prezinte curburi
sau frînturi, iar locurile de împreunare în prelungire nu trebuie să fie
vizibile.
Separaţiile dintre vopsitorii și zugrăveli pe același perete trebuie
să fie distincte, fără suprapuneri.
Desenele aplicate cu ajutorul şabloanelor, periilor, pensulelor,
pieptenelor etc. trebuie să fie clare şi să nu prezinte discontinuități
la îmbinări, spaţii goale, îngroșări, pete, prelingeri sau porţiuni ne-
retuşate.
Pentru evitarea obţinerii unor acoperiri cu defecte remediabile
sau neremediabile, se indică în continuare cauzele care le produc.
prin folosirea unor compoziţii sau unor tehnologii necorespunză:
toare, precum şi din neglijenţa sau nepriceperea vopsitorului, ară-
zugrav iasi 0746841891
tîndu-se totodată metodele de prevenire și, eventual, remedierea defec-
telor. Defectele pot apărea în timpul executării lucrărilor de vopsitorii
sau după uscarea peliculelor.
1, DEFECTE CARE APAR ÎN TIMPUL PĂSTRĂRII COMPOZIȚIILOR
În timpul păstrării în depozitele centrale sau de șantier, compo-
ziţiile pot prezenta diverse defecte cauzate de depășirea duratei de
conservare, de nerespectarea normelor de depozitare și, în unele cazuri,
datorită calităţii nesatisfăcătoare a compozițiilor.
Cele mai obişnuite defecte care apar sînt tulburarea, formarea de
coji, sedimentarea, gelifierea și spargerea emulsiei.
a) Tulburarea. Se produce fie prin depozitarea compozițiilor la
o temperatură sub 4-5*C, fie din cauza unui conţinut prea mare de
sicativ. În ambele cazuri, pentru remediere, se recomandă o ușoară
încălzire a compoziţiei la 20—25*C, prin introducerea vasului în care
este păstrată, în apă caldă. Încălzirea nu trebuie prelungită şi nici efec-
tuată la foc direct, deoarece în acest fel se pot modifica proprietăţile
produsului, prezentînd totodată şi un pericol de incendiu din cauza
imflamabilităţii solvenţilor volatili.
b) Formarea de coji. Pe suprafaţa compozițiilor din vasele şi am-
balajele în care se păstrează se formează coji care se datoresc închiderii
meetanșe a vasului sau ambalajului respectiv, a excesului de sicativ
din compoziţie, a păstrării produsului în vase umplute incomplet sau
din cauza unei temperaturi excesive din depozit. Se recomandă ca păstra-
rea compozițiilor să se facă în vase și ambalaje umplute complet, fără
strat de aer, şi închise etanș. În cazul utilizării parţiale a compoziţiei
se toarnă, încet, pe suprafața compoziţiei rămase în vas, un strat subțire
din diluantul respectiv, închizîndu-se apoi capacul cît mai etanș.
În cazul formării coajei, aceasta trebuie îndepărtată cu grijă înainte
de utilizarea produsului. Coaja nu trebuie spartă, iar sfărimăturile ares-
tecate în masa compoziţiei deoarece acestea nu se mai redizolvă. Se
produce în schimb o scădere apreciabilă a aspectului estetic şi a rezistenţei
peliculei.
c) Sedimentarea materiilor solide în dispersie. Este un fenomen
care provoacă multe neajunsuri pe șantiere. Prin sedimentare se în-
țelege depunerea materiilor pulverulente (pigmenţi și umpluturi)
înglobate în vopsele sau emailuri în straturi, după greutatea lor specifică,
pe fundul vasului sau ambalajului în care se păstrează.
Cauzele producerii sedimentării sînt: greutatea specifică mare a
unor pigmenţi (miniul de plumb, oxidul roșu de fier etc.), viscozitatea
342 Condiţii de calitate a lucrărilor de vopsitorii. Defecte și remedieri
prea mică a lacului sau uleiului, fineţe de măcinare necorespunzătoare
a pigmenţilor utilizaţi, frecarea necorespunzătoare a compozițiilor
în fabrică sau în atelier, depozitarea compozițiilor un timp mai îndelungat
decît cel prescris (de exemplu : vopselele și grundurile de acoperire cirea
1 an de la preparare, iar grundurile anticorosive cu miniu de plumb,
numai 2—6 luni, după calitatea pigmentului utilizat).
Operația necesară remedierii acestui defect, foarte des întîlnit pe
şantiere, este o energică și completă amestecare a compozițiilor în vasele
în care se păstrează. O amestecare superficială duce la consumuri
specifice mai mari și la realizarea unei pelicule de calitate inferioară
şi cu aspect neuniform. Astiel la folosirea unei vopseli neomogenizate
se va obţine la început o peliculă cu prea mult liant și prea puţin pigment,
iar la urmă, o peliculă cu prea mult pigment și prea puţin liant.
Amestecarea compozițiilor pentru omogenizare se poate face fie
manual, fie mecanizat.
Manual se face astfel:
— se îndepărtează orice urmă de coajă;
— se scoate din vas circa un sfert din conţinutul plin al vasului;
— cu ajutorul unei lopăţele de lemn geluită (nu se folosește una
metalică pentru 'ca prin lovire de vasul metalic să nu se producă
scîntei care să aprindă solvenţii volatili), se dizlocă straturile depuse
pe fundul vasului de jos în sus, treptat, pe întreaga suprafață: după
aceea se imprimă lopăţicăi o mișcare de rotaţie de jos în sus și de sus
în jos astiel ca toată masa a compoziţiei să se pună în mișcare. Această
operaţie durează 10—30 min, după cantitatea de depuneri şi de
natura lor.
După ce compoziţia a fost omogenizată se adaugă în vas și restul
de compoziție scos la început, amestecîndu-se continuu.
Omogenizarea mecanizată a compozițiilor se face cu ajutorul ames-
tecătoarelor (v. cap. IV, B, paragratul 3) cu o durată de 5—10 min,
pentru o cantitate de 50 kg, asigurînd o productivitate ridicată; şi o
compoziție de cea mai bună calitate.
d) Gelitierea. Prin gelifiere se înţelege tendința de „ingroșare“
(gelatinizare) fie a întregei mase a compoziţiei, fie parţial, sub forma
de cheaguri. Cauza acestui fenomen este un început de alterare a liantului
şi se consideră ca defect de fabricaţie. Compoziţia nu poate fi remediată
şi trebuie returnată fabricii producătoare.
e) Spargerea emulsiei. Acest fenomen se produce prin separarea
celor doi componenți lichizi (apă-ulei), care constituie emulsia. Cau-
zele separării pot îi:
zugrav iasi 0746841891
— o emulsionare necorespunzătoare realizată în fabrică:
— păstrarza necorespunzătoare a compozițiilor emulsionate în
magazii la temperaturi sub 45%;
— durata de depozitare a emulsiei depășește termenul de folosință
prescris de fabrica producătoare.
În cazul separării emulsiei nu există posibilități de remediere.
Modul de omogenizare a vopselelor emulsionate, influenţează efectiv
stabilitatea emulsiei. O omogenizare corectă se face amestecînd compozi-
ţia numai în același sens de rotaţie a lopăţicăi de lemn sau a paletei
amestecătorului.
2. DEFECTE CARE APAR ÎN TIMPUL APLICĂRII COMPOZIȚIILOR
La aplicarea compozițiilor de vopsit datorită calităţii sau păstrării
mecorespunzătoare a produselor sau a aplicării lor necorespunzătoare
se produc o serie de defecte, cum sînt : rezistenţa la întindere cu pensula,
scurgeri, băşici, bule de aer, pete, striaţii, ceaţă ete. Majoritatea acestor
defecte pot fi evitate prin cunoașterea compozițiilor, a tehnologiilor
de aplicare și a influenţei mediului înconjurător.
a). Rezistenţa la întindere cu pensula a compoziţiei. La aplicare,
compoziția trece greu de pe pensulă pe suprafața care se aplică. Cauzele
care produc acest defect sînt:
— consitență prea mare a compoziţiei;
— temperatura scăzută a produsului; se remediază prin încăl-
zirea lui;
— tolosirea unei pensule nepotrivite operaţiei ;
— folosirea unui diluant necorespunzător;
— aplicarea compoziţiei pe un suport umed;
— aplicarea compoziţiei pe o suprafaţă aspră, neșletuită;
— aplicarea compoziţiei pe timp excesiv de cald, sau sub acțiunea
razelor solare.
b) Urme de pensulă. Cind se menţin și după uscarea stratului de
compoziţie, împiedică formarea unei suprafețe cu aspect uniform.
Cauzele care produc acest defect sînt:
— consistenţa prea mare a compoziţiei;
— compoziţia folosită cere un timp de uscare foarte scurt, iar su-
prateţele care se acoperă sînt mari.
c) Adeziune slabă. Cînd compoziţia întinsă pe suprafața suportu-
lui aderă cu greu de acesta, se poate presupune că este rezultatul urmă-
toarelor cauze :
344 Condiţii de calitate a lucrărilor de vopsitoi Defecte și remedieri
— pregătirea necorespunzătoare a suprafeţei suport (urme de grăsi-
me, prai, umezeală);
— suprafaţa suportului are o temperatură mai mică decît +5*G:
— urme de apă în pensulă sau în aerul folosit la pulverizare ;
— utilizarea de diluanți necorespunzători.
d) Scurgeri şi „perdele“. Aceste defecte pot apărea atit la aplicarea
ițiilor cu pensula cît cu pistolul, din următoarele cauze:
— utilizarea unei compoziţii prea diluate, la o temperatură ridicată
a mediului;
— aplicarea unui strat prea gros de compoziţie;
— aplicarea unui strat de compoziţie neomogenizată;
— utilizarea unei duze cu diametrul prea mare;
— aplicarea unui strat de compoziţie peste unul lucios. În asttel
de cazuri stratul lucios se mătuiește prin șlefuire.
e) „Coajă de portocală“. Acest defect face ca pelicula să prezinte
un aspect ondulat, insuficient egalizată. Cauzele care produc acest defect
sînt următoarele:
— consistenţa mare a compoziţiei;
— pulverizarea compoziției cu aer comprimat sub presiunea normală ;
— distanța prea mare între pistol și suprafața care se acoperă;
— adaos prea mare de sicativ în compoziţia de vopsit;
— aplicarea compoziţiei pe timp friguros. .
£) Peliculă aspră la pipăit. Cauzele care produc acest defect sint:
— compoziţia conţine impurități; nu a fost strecurată;
— aplicarea compoziţiei s-a făcut într-o atmosferă încărcată cu
8) Băşici. Apar-pe suprafaţa peliculei atunci cînd:
— suprafața care se acoperă este încă umedă;
— stratul de compoziţie are o grosime peste cea normală ;
— nu se foloseşte filtrul la instalaţia de aer comprimat.
h) Bule de aer. Sînt provenite din următoarele cauze:
— consistenţa prea mare a compoziţiei și nerespectarea distanţei
minime dintre pistol și suprafaţa suportului;
— utilizarea unei duze la pistol cu diametru mai mare decit 2,8 mm,
iar presiunea aerului comprimat mai mare decît acea normală.
Dacă bulele de aer apar izolat, se pot străpunge şi defectul trebuie
remediat cu o pensulă de liniatură.
i) Atacarea stratului anterior. În acest caz stratul de compoziție
aplicat atacă şi dizolvă stratul anterior cu care se amestecă, produ-
cînd scurgeri, încreţiri etc. Cauzele acestui defect sînt:
zugrav iasi 0746841891
— utilizarea unui produs care conţine solvenţi cu putere mare de
dizolvare şi volatilitate mică;
— aplicarea unui strat peste altul insuficient uscat.
Îm primul caz se recomandă înlocuirea diluantului, iar în cel de al
doilea, prelungirea timpului de uscare a stratului precedent.
|) Cratere. Atunci cînd apar pe peliculă cu greu pot fi remediate.
Cauzele care provoacă acest defect sînt:
— variaţii de presiune a aerului comprimat;
— folosirea unor compoziţii neomogene sau cu termen de folosire
depășit;
— aplicarea pe un suport pregătit necorespunzător.
1) „Pinză de paianjen“ (fire). Fenomenul se întilnește mai ales la
compozițiile pe bază de cloreauciuc și este determinat prin aplicarea
într-un mediu excesiv de cald a unei compoziţii conținînd solvenți cu
volatilitate prea mare.
m) Striaţiuni. Cauzele apariţiei acestui defect sînt următoarele:
— pregătirea necorespunzătoare a stratului suport;
VA — îmbibarea neuniformă cu grund de îmbibare a suprafeţelor de
lemn și celor gletuite;
— viteza de mișcare a pistolului pe suprafața suport mai mare decit
cea normală sau neuniformă.
Ca remediere pentru primul caz, se execută o pregătire corespunză-
toare, pentru al doilea, se aplică o nouă grunduire cu grund de îmbibare,
iar pentru al treilea, se reduce viteza de mişcare a pistolului și se aplică
un strat de compoziţie în sens contrar primului.
n) Picături mari. Acest defect apare la duza pistolului provenind
din următoarele cauze :
— consistenţa prea mare a compoziţiei care se pulverizează ;
— folosirea unei duze cu orificiu prea mare;
— aplicarea compoziţiei cu pistolul la o temperatură sub +10
0) Aspect zgrunţuros. Se produce, în general, cînd compoziţia pul-
Verizată ajunge pe suport fără solvenți (pulverizare uscată). Cauza
acestei pulverizări uscate este:
— distanța pistolului de suprafaţă care se finisează este prea mare ;
— temperatura mediului în care se lucrează este prea ridicată,
volatilizind solvenţi;
— folosirea unei duze cu orificiu cu diametru mic la o presiune
mare; .
— diluantul are o volatilitate prea mare.
k p) Pete uleioase. Apar pe suprafețele care se acoperă prin pulverizare
din cauza lipsei sau defectuoasei funcționări a filtrului compresorului.
346 Condiţii de calitate a lucrărilor de vopsitorii. Defecte şi remedieri
T) Albirea peliculei. Se produce din următoarele cauze:
— atmosfera din încăperea sau locul în care se lucrează este umedă,
iar temperatura scăzută;
— compoziţia conţine în cantitate mare solvenţi foarte volatili.
s) Ceaţă. Se poate produce în timpul pulverizării și are ca urmare
un consum specific mai mare de compoziţie, prezintă un pericol de
explozie, precum și creșterea nocivităţii pentru persoanele care de-
servesc instalaţia. Cauzele formării ceței sînt:
— presiunea prea mare a aerului comprimat;
— aerisirea necorespunzătoare a încăperii în care se lucrează.
Ceaţă se poate produce și în cîmp electrostatic îngreuind acoperirea
părţii opuse pistolului de stropit. Acest defect este determinat de
următoarele cauze:
— rezistivitatea prea mare a compoziției folosite;
— utilizarea unei cupe de pulverizare cu diametru prea mare
t) Uscare întirziată a peliculei. Acest defect împiedică des urarea
normală a lucrărilor, fiind produs de următoarele cauze:
— aplicarea unui strat prea gros de compoziţie;
— temperatura mediului în care se lucrează este mai mică de +-15%
— umiditatea mediului în care se lucrează depășește 65%, :
— îmcăperea în care se lucrează nu este ventilată;
— compoziţia folosită conţine un diluant greu volatil.
Aşa cum s-a menţionat la începutul acestui paragraf, majoritatea
defectelor arătate pot fi evitate prin cunoașterea compozițiilor și a
componenților lor, cunoaşterea folosirii uneltelor, aparatelor și insta-
laţiilor de vopsit, a tehnologiilor de aplicare precum și cunoașterea
influenţei temperaturii şi umidității mediului înconjurător.
8. DEFECTE CARE APAR DUPĂ USCAREA PELICULEI
Uneori, scurt timp după aplicarea compozițiilor de vopsit, apar
pe peliculă o serie de defecte cum sînt: putere slabă de acoperire,
pierderea luciului, neaderenţă, rezistență redusă, aspect granulos,
apariția porilor, peliculă sfărimicioasă, bășici, crăpături, exfolieri, apariţia
ruginii etc.
a) Putere slabă de acoperire. Cauzele acestui defect sint urmă-
toarele;
— folosirea unei compoziţii foarte diluate;
— folosirea părții de deasupra a unei compoziţii neomogenizate
din vasul în care s-a păstrat, avînd un procent mai mic de pigment;
zugrav iasi 0746841891
— aplicarea compoziţiei în straturi prea subțiri;
— aplicarea compoziţiei în încăperi cu o temperatură de peste
25%, care le fluiditică la maximun.
b) Pierderea luciului. Mătuirea peliculei poate avea mai multe cauze
şi anume:
— aplicarea compoziției pe o suprafaţă de lemn sau tencuială gle-
tuită negrunduită sau grunduită insuficient cu grund de îmbibare sau
pe un grund insuficient uscat;
— aplicarea compoziţiei pe o suprafață umedă;
— folosirea unei compoziţii cu conţinut exagerat de diluant sau cu
diluant. nepotrivit
c) Aderenţă slabă. Cauzele care produc acest defect sînt:
— aplicarea compoziţiei în straturi prea groase;
— aplicarea compoziției pe o suprafaţă umedă;
— aplicarea compoziției pe o suprafaţă pătată cu grăsime sau cu
uleiuri minerale;
— aplicarea compoziţiei de acoperire peste un grund de imbibare
prea uscat (aplicat de mult). .
d) Rezistență insuticientă a peliculei. Obţinerea unei pelicule de
acoperire a suprafeţelor cu o duritate insuficientă este cauzată de:
— aplicarea compoziţiei de acoperire pe un strat de grund anticorosiv
sau de îmbibare insuficient uscat;
— aplicarea compoziţiei de acoperire pe un strat de grund anti-
corosiv sau de imbibare murdar.
e) Aspeet granulos. Acest aspect rezultă din următoarele cauze:
r — aplicarea unei compoziţii insuficient frecate;
— înglobarea în compoziţie de fărimituri de coajă de vopsea, formată
la suprafaţa vasului în care s-a păstrat;
— aplicarea compozițiilor într-o atmosferă de fum, de gaze sau
de prat;
— aplicarea compoziției de acoperire peste o suprafață cu scame
de bumbac, provenite în uma ştergerii acesteia după șlefuire.
î) Apariţia porilor. Acest defect care apare după uscarea peliculei
rezultă din următoarele cauze:
— aplicarea compoziţiei pe un suport umed;
—executarea lucrărilor de vopsitorie sub acțiunea razelor solare
Sau în apropierea unei surse de căldură;
— aplicarea compoziţiei pe o suprafață de lemn insuficient grunduit
cu grund de îmbibare.
9) Peliculă sfărimieioasă. Acest defect se datorește următoarelor
cauze:
348 Condiţii de calitate a lucrărilor de vopsitoi Defecte și remedieri
— lacul folosit are un conţinut prea mare de rășină;
— pelicula, insuficient uscată, a fost expusă la intemperii.
h) Băşici Apar pe peliculă produse de următoarele cauze:
— suportul de lemn nu a fost suficient de bine uscat:
— aplicarea compoziţiei s-a făcut pe timp -de ceaţă sau ploaie;
— după aplicarea compoziţiei, peliculele au fost expuse imediat
la căldură sau la soare;
— prezența picăturilor de apă în aerul comprimat, folosit la pul-
verizarea compoziț
i) Crăpături. Apariţia lor pe suprafața peliculei provine din urmă-
toarele cauze:
— aplicarea compozițiilor în straturi groase;
— aplicarea chiturilor în straturi groase;
— utilizarea în compoziţie a unui exces de sicativ; ă
— uscarea se face într-un mediu cu gaze de ardere;
— alegerea nepotrivită a vopselelor sau a lacurilor.
i) Extolieri. Pelicula se desprinde de pe suport din următoarele
cauze:
— aplicarea compoziţiei pe un strat de vopsea existent, care nu a
fost. prelucrat;
— aplicarea cumpoziţiei peste un suport de lemn cu o umiditate
mai mare de 12%, sau peste o suprafaţă cu mucegai;
— utilizarea chitului direct pe lemn fără o prealabilă grunduire
a acestuia cu grund de îmbibare.
1) Apariţia ruginii. Aplicarea compoziţiei pe o suprafaţă metalică
pregătită insutucient, face ca, după uscare, pelicula să fie străpunsă
de rugină şi exfoliată.
Evitarea apariției defectelor, enumerate mai înainte, se face prin
eliminarea în primul rind a cauzelor care le provoacă şi apoi și a res-
pectării procesului tehnologic de execuţie. Rareori unele defecte sînt
cauzate de compoziţii preparate necorespunzător de fabricile de spe-
cialitate.
Remedierea propriu-zisă a defectelor apărute după uscarea peli-
culelor nu este recomandabilă, deoarece, practic, locurile reparate vor
rămîne. vizibile.
CAPITOLUL VII?
CULORILE ÎN TEHNICA LUCRĂRILOR DE ZUGRĂVELI
ŞI VOPSITORII
Natura a realizat minunate armonii de culori care au influențat
în toate timpurile, sub aspect psihologie, viața omului, iar sub aspect
fiziologic, procesele sale vitale.
Culorile insutlețesc, nuanțează și scot în evidenţă formele și conturu-
rile, porțiunile luminoase și umbrite ale obiectelor din jurul nostru.
Efectul coloristic influențează starea de spirit a omului la locul
de muncă, în locuință, în edificiile de cultură, spectacole și sport, în
ambianța străzii etc.
La finisarea construcțiilor, atît în interior cît și la exterior trebuie
să se țină seamă la alegerea compozițiilor de acoperire nu numai de na-
tura lor ci și de considerente estetice determinate de culoare.
Culorile însă nu trebuie aplicate la întîmplare, ele trebuie alese după
criterii bine precizate, care au în vedere funcţionalitatea încăperilor,
efectele acestora din punct de vedere fiziologic și psihologic asupra
omului și realizarea unei armonii în interior între coloritul elementelor
de construcții și obiectelor din încăperi, iar la exterior, între coloritul
peisajului naturii în care este amplasat edificiul și cel al construcţiilor
din zona respectivă.
Zugravului și vopsitorului îi trebuie un simţ dezvoltat al frumo-
sului, cunoştinţe tehnice avansate şi o experienţă îndelungată pentru
a combina culorile cu pricepere și a le aplica în mod corespunzător.
În felul acesta zugravul şi vopsitorul îmbină utilul cu frumosul dînd
construcțiilor un aspect plăcut și atrăgător. Prin cunoașterea aplicării
ştiinţifice a culorilor, a efectelor lor vizuale și a îmbinării lor armonioase
jse realizează interioare și exterioare frumoase.
1. NOȚIUNEA DE CULOARE
Culoarea este o senzaţie a ochiului și totodată proprietatea unui
Corp de a fi colorat. Aceste două fenomene însă depind total de un
al treilea fenomen care este lumina. În întuneric nu apare nici senzația
cromatică și nici culoarea corpurilor.
350 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Pentru a înțelege însă noţiunea de culoare este necesar să se cunoască
fenomenul luminii, deoarece cauza senzaţiei de culoare trebuie căutată
în natura lumini
2. NOȚIUNEA DE LUMINĂ
Lumina este o oscilație electromagnetică, a cărei caracteristică
este frecvența sa, adică numărul de vibrații pe secundă. Distanţa între
două oscilaţii succesive se numește lungime de undă.
Lungimile de undă cunoscute alcătuiesc un domeniu vast de radiaţii
electromagnetice fiind cuprinse între 10” și 10% microni.
a) Speetrul vizibil. Din întreaga această gamă de lungimi de undă
doar o bandă foarte îngustă de radiaţii este rezervată ochiului omenesc,
cuprinsă între 0,4 şi 0,8 microni, denumit și spectrul vizibil. Dincolo
de aceste limite, ochiul nostru nu mai percepe nimic.
Sub 0,4 microni se găsesc regiunile de radiaţii ultraviolete, care
au o acţiune chimică directă asupra unor substanţe, radiaţii X, utilizate
în radiologie, radiaţii y și cosmice. În partea superioară a spectrului
vizibil, la lungimi de undă mai mari de 0,8 microni, se află domeniul
radiaţiilor intraroşii, cu importante efecte termice, apoi domeniul
microundelor utilizate în televiziune și, în fine, regiunea undelor radio.
b) Surse luminoase. Lumina este emisă de surse luminoase natu-
rale sau artificiale. Principala sursă luminoasă naturală o constituie
soarele. Pentru nevoile sale însă omul și-a creat de-a lungul timpurilor
surse artificiale luminoase ca': opaițul, luminarea, torța, lampa cu
gaz, becul electric, lampa cu neon etc.
c) Descompunerea luminii (dispersia). Lumina se propagă în li-
nie dreaptă. Dacă însă raza de lumină este obligată să străbată două
medii diferite (de exemplu sticlă și aer), ea se abate de la drumul drept,
fringindu-se. Această fringere a razelor de lumină se numește refracție.
Datorită acestui fenomen s-a putut constata că lumina albă nu este
unitară sub aspectul compoziţiei. Newton (1643—1727) este acela
care a lămurit compoziţia luminii albe pe baza descompunerii sale
printr-o prismă.
Dacă pe o prismă de sticlă cade un fascicul de lumină albă, tra-
versînd-o aceasta se retractă (fig. 158 de la sfirșitul cărţii), descom-
punîndu-se într-o succesiune de culori: roșu, portocaliu, galben, verde,
albastru, indigo și violet. Acestea sint culorile spectrului vizibil iar
fenomenul apariţiei lor constituie dispersia luminii.
zugrav iasi 0746841891
Cele șapte culori ale spectrului sînt considerate culori fundamentale
sau culori pure, înscriindu-se în spectrul radiaţiilor electromagnetice
astfel (tabelul 48):
Tâbelul 48
cas | i | rece ae:
Violet 400—435 35
Indigo 435—460 25
Albastru 460— 500 40
Verde 500—565 65
Galben 565—595 30
Portocaliu 595—615 20
Roşu 615—800 185
V1 nm (nanometru)=10"9m = 1 mu (milimicron).
Din tabel reiese că la culorile pure nu corespund anumite lungimi
de undă, ci anumite domenii de lungimi de undă.
d) Recompunerea luminii albe. Dacă spectrul obţinut prin dispersie
în loc să fie proiectat pe un paravan (v. fig. 158), este obligat să tra-
verseze o a doua prismă identică cu prima, însă așezată invers, radiațiile
suferă o nouă refracție dar de sens opus primei, obținindu-se din nou
lumina albă.
Acelaşi lucru se realizează prin experiența cunoscută sub denumirea
de „discul lui Newton“. Discul, din carton, este împărțit în șapte sectoare,
fiecare colorat cu cîte o culoare fundamentală. Prin rotirea acestuia în
jurul axului său central, la o anumită viteză și datorită persistenței
imaginilor pe retină se obţine rezultanta celor șapte culori suprapuse,
care dau senzația de alb.
Lumina albă se mai obține şi prin recom-
punerea a cîte două radiaţii de o anumită 1 2
culoare. Astfel, se acoperă cu o diafragmă (fig.
159) o parte din spectru care iese din prismă,
de exemplu culoarea galbenă, lăsînd ca restul
Spectrului să fie concentrat cu ajutorul unei ca
lentile pe un ecran. Culoarea care se obţine
mu este o culoare mixtă nedefinită,ci 0 cu- pig 159. Naşterea
loare pură, în cazul exemplului considerat: culorii complemen-
albastru-violet. Această culoare se numește culoa- tare:
rea complementară ea galbenului.E Ambele culori i Î1 scatiăi
aiatragmă; 2 —
350 cerân!
352 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
complementare reunite dau din nou culoarea albă, deoarece însumează
toate lungimile de undă ale spectrului.
În tabelul 49 sînt indicate culorile complementare care, dacă se
compun, dau lumina albă.
Tabelul 49
Păgiea uiiiica Rosu Portocala Galben | Verăeetibui verde
Culoarea Verde- Albastru | Vlolet- Violet Purpuriu
complemen- | albăstrui albăstrui
tară
Practic compunerea culorilor complementare se poate demonstra
astfel: pe o masă se așază de exemplu in poziţia din fig. 160 o foaie de
hirtie roșie și una verde; dacă la mijlocul distanței care le desparte se
ţine vertical o placă de sticlă, în așa
fel încît cele două foi să fie văzute si-
multan — una direct, iar cealaltă prin
reflexie — la punctul de suprapunere
ale celor două imagini, se obține sen-
zaţia de alb.
Ceea ce s-a arătat mai înainte, se
referă numai la suprapunerea radia-
ţiilor colorate care compun lumina
albă și nu la amestecul de pigmenți,
din care rezultă nuanţe de culori care
se apropie de una sau de cealaltă cu-
Fig. 160. Compunerea culorilor oare, “în funcţie de proporţia care
complementare : 4 și Î : .
hirtie roșie; 2 — hirie verde; EXiStă între picmenții folosi
Menta i 7, Mumia, ală (6omș- Culorile pure ale spectrului se pot
aranja în formă de cerc, ale cărui sec-
toare colorate sînt astfel situate încît culorile complementare perechi
se găsesc una în fața alteia.
La ecmbinarea culorilor spectrale albastru şi roșu se formează 0
grupă de culori de trecere, așa numite culori purpurii, care dacă se
adaugă la culorile spectrale se pot închide toate într-un inel numit
cercul de culori, arătîndu-se astfel trecerea treptată de la o culoare la
alta (fig. 161 de la sfirșitul cărţii).
zugrav iasi 0746841891
e) Culoarea corpurilor, În lumza înconjurătoare se constată prezenţa
unei diversități de corpuri. unele colorate, altele incolore, unele trans-
parente. altele opace ete. După observaţiile și teoriile emise, culoarea
se consideră ca un fenomen de absorbție a luminii. Pentru explicare
se face v. mătoarea exemplificare. În drumul fascicului de lumină albă
spre prismă se intercalează un geam colorat în verde (fig. 162). Pe ecran
Fig. 162. Absorbţia luminii:
1 — sursa de lumină ; 2 — geam colorat verde; 3 — prismă;
4 — ecran.
se obține un spectru discontinuu, cu dungi negre, mai mult sau mai
puţin intense, plasate pe locurile de unde lipsesc radiaţiile roșii. Dacă
se îndepărtează geamul colorat din calea fasciculului alb de lumină, rea-
pare radiaţia roșie, iar spectrul devine din nou conținuu.
Din această experiență reiese că din fasciculul de lumină albă, care
conţine toate radiaţiile, au fost reţinute de geam, adică absorbite,
radiaţiile culurii complementare (roşie) culorii geamului (verde). Deci
corpurile au peoprietatea de a absorbi o parte din lumina care cade pe
ele și anume radiaţiile complementare. Dacă un obiect de culoare verde
este iluminat cu un bec electric de culoare roșie, apare de culoare neagră.
Fenomenul se explică prin fatul că obiectul de culoare verde a absorbit
complet radiaţiile roșii (complementare celor verzi), iar ochiul ne-
primind nici o radiaţie reflectată de pe corp, îl vede de culoare neagră.
Corpurile, în afară de proprietatea de a absorbi, total sau parțial,
lumina au şi capacitatea de a o reflecta sau de a o lăsa să treacă prin ele.
Un corp transparent apare colorat în culoarea complementară
celei pc care o absoarbe și pentru care este deci opac. Dacă nu are
Aloe nici o absorbție, corpul este transparent şi incolor.
| > Un corp opac apare colorat în culoarea pe care o reflectă şi care
este complementară celei absorbite.
354 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Dacă un corp reflectă integral toate radiaţiile, el apare opac, de
culoare albă; dacă, dimpotrivă, absoarb'e toate radiaţiile, corpul apare
opac, de culoare neagră.
Corpurile, în mod normal, absorb deodată mai multe radiaţii, ve-
cine ca spectru şi, de asemenea, reflectă simultan o altă serie de
radiații. Acestea sînt recepționate de ochi sub forma unei multitudini
de nuanţe și tonuri ale culorilor fundamentale.
Culorile, în general, pot fi grupate în două categorii şi anume: în
culori cromatice, care cuprind cele şapte culori fundamentale ale spec-
trului și în culori acromalice, adică necolorate, care cuprind culorile
negru și alb cu tonurile intermediare de gri.
?) Luminozitate. Prin luminozitate se înțelege aspectul strălucitor
sau mat al unei culori, care este direct proporţional cu puterea de re-
flexie a radiaţiilor de pe suprafaţa culorii respective.
Cu cît puterea de reflexie a unei culori scade cu atît aceasta devine
mai palidă, mai ștearsă.
Culorile, la care radiaţiile sint reflectate total sau în cea mai mare
parte (circa 75%), se consideră „clare“ iar cele, la care radiaţiile sînt
reflectate între 50%, şi 75%,, se consideră „palide“, iar cele sub 50%,
se consideră „șterse“ sau „murdare“.
8) Nuanţă. Dacă la o culoare cromatică se adaugă o anumită can-
titate de altă culoare cromatică vecină, se obțin culori apropiate de
prima. Prin amestecarea mai multor culori în proporţii stabilite, re-
zultă nuanțele respective. Prin varierea proporţiilor amestecului
pot rezulta o varietate de nuanțe ale aceleiași culori, a căror limitare
este impusă doar de puterea de percepere a ochiului omenesc. De exem-
plu: dacă se amestecă roșu cu albastru, în cantităţi diferite, se obțin
nuanțele indigo, purpuriu, carmin etc. În funcţie de cantitățile folosite
la amestecarea culorilor galben cu albastru se obţin nuanţe, care trec
de la galben-verzui la verde, ea însăși o culoare pură, pînă la verde-
albăstrui.
Folosind cu pricepere amestecul de culori se pot obţine nuanţe
care să corespundă tuturor cerințelor și nevoilor.
h) Ton. Dacă se adaugă la culoarea cromatică sau la o nuanţă de
o anumită luminozitate o oarecare cantitate de culoare acromatică
(gri) de aceeași luminozitate, se observă o slăbire a nuanţei culorii cro-
matice. Cu cît se adaugă mai multă culoare acromatică la o culoare
cromatică, cu atit aceasta din urmă se va deosebi mai mult de prima.
Culorile cromatice și nuanțele lor au deci, ca și culorile acromatice o
proprietate principală, tonul. Tonul unei culori sau nuanţe poate fi
zugrav iasi 0746841891
obținut prin amestecarea unei culori pure sau a unei nuanţe de culoare
cu negru sau cu alb. De exemplu : dacă se amestecă roșu pur cu o parte
din ce în ce mai mare de negru se observă o închidere a culorii spre
tonuri de brun închis. Dacă se amestecă roșu cu alb rezultă roz.
Cunoașterea acestor proprietăți și priceperea de a le deosebi ușu-
pează mult munca zugravului și a vopsitorului, atit în ceea ce
priveşte amestecul culorilor, cit și la întrebuințarea lor la zugrăvirea
și vopsirea diferitelor încăperi și elemente. La realizarea unei compoziţii
colorate de zugrăvit sau vopsit, se va căuta în primul rînd să se obțină
nuanța cerută iar apoi se va potrivi tonul:
i) Colorarea peliculelor prin pigmenţi. Pentru realizarea unor pe-
licule colorate în nuanța și tonul ales, se folosesc pigmenţii corespunză-
tori, sub forma de pulbere, anmestecaţi în compoziţia respectivă în
cantități bine precizate prin reţete. Așadar prin amestecarea granu-
Jelor de pulbere, colorate, se obține în compoziție nuanța și tonul dorit.
Compoziţia aplicată pe o suprafață suport într-un strat subțire
se transformă într-o peliculă solid:
Suprafaţa fiind luminată de o sursă luminoasă, un fascicul de lu-
mină albă pătrunde în peliculă și apoi se reflectă ajungînd în ochiul
observatorului colorată.
Care este fenomenul care produce în ochi senzaţia culorii peliculei?
Pentru a înţelege acest fenomen se face următoarea experienţă:
Dacă se pune un geam
albastru peste unul gal-
ben (fig. 163) și pri-
veşte prin geamuri se ve-
de culoarea verde. Acest
lucru se explică astiel:
geamul albastru absoarbe
culorile roșu și galben,
dar lasă să treacă ver-
dele şi violetul slăbite, Sticlă
iar albastrul complet; atestă =
geamul galben care se
găseşte în faţa lui absoar-
be culorile albastru și vio- i: Shelă
“: galbenă
let, iar în măsură mai
mică este transparent
pentru culoarea verde.
Deci colorarea se bazea- Fig. 163. Amestecarea substractivă de culori.
356 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
ză pe absorbția selectivă prin mai multe medii colorate, consti-
tuind un amestec numit su/stractiv,
În această categorie se încadrează combinarea prin amestecare a
culorilor la lucrările de zugrăveli şi vopsitorii. Amestecul de doi pig-
menți, de exemplu galben și albastru, într-ocompoziție aplicată sub
formă de peliculă (strat subțire) pe o suprafaţă suport, va da loc la
următorul fenomen: lumina albă care cade pe peliculă trece prin gra-
nulele albastre și este reflectată în interiorul stratului de granulele
galbene, sau trece prin granulele galbene şi este reflectată de granulele
albastre. În ambele cazuri raza de lumină înainte de a ajunge la supra-
faţă, nu moi conţine decît culoarea verde (fig. 164). Razele care sînt
O Ga/ben
9 A/bastu
Fig. 164. Amestecarea. substractivă de culori într-un strat
pigmentat,
absorbite de amestec nu acţionează asupra cehiului, Particulele galbene
absorb o parte din raze, lăsînd să treacă numai razele galbene, portocalii
şi verzi; razele care au trecut, cad pe particulele albastre, care absorb
la rîndul lor pe cele galbene și portocalii, lăsînd să treacă numai cele
verzi. Lumina albă, care a trecut prin particulele albastre. este absor-
bită de particulele galbene în afară de razele verzi. Ca urmare ameste-
cul va reflecta numai raze verzi cu un oarecare adaos de raze albe
reflectate de suprafaţă.
La un amestec substractiv al culorilor, principalele culori din care
se pot obţine practic majoritatea culorilor cromatice sint: roșul, al-
bastrul închis și galbenul
Combinind culorile principale prin metoda substractivă, se pot
obține alte culori, astfel: portocaliu (roşu + galben), verde (galben-+-
albastru închis), violet (albastru închis+-roșu), care se numesc culori
combinate.
zugrav iasi 0746841891
Dacă se face un amestec substractiv din diferite culori, atit prin-
cipale cit şi combinate, în diferite proporţii, se obţine un mare număr
de nuanţe.
Pentru realizarea diferitelor tonuri ale compozițiilor adică pentru
deschiderea sau închiderea culorilor se folosesc pigmenţii albi și, res-
pectiv, negri.
Prin cunoașterea legilor de amestecare şi potrivire a culorilor și
nuanţelor compoziţiior de zugrăvit şi a celor de vopsit, se reușește
să se obțină cele mai potrivite combinaţii de culori, nuanţe și tonuri
pentru finisarea suprafețelor construcțiilor,
Se obțin, prin urmare, o mulțime de nuanţe şi pentru fiecare nuanță
o varietate de tonuri. Pentru nevoile picturii, zugrăvelii şi vopsitoriei
s-au stabilit practic 72 de nuanțe. Fiecare nuanţă amestecată în pro-
porții crescînde cu alb dă tonuri gradate deschise, iar cu negru dă tonuri
gradate închise. S-au luat zece tonuri deschise și zece închise, în total
douăzeci tonuri din fiecare nuanţă. S-a întocmit un tablou, numit
modelar de culori, cu cele 72 de nuanţe și 1 440 tonuri, în total 1512
tipuri de „culori“ diferite, număr foarte cuprinzător pentru nevoile
picturii, ale zugrăvelii și vopsitoriei, ori cît de pretenţioase ar fi cerin-
țele în această privință. Bă *
Reprezentarea lor s-a făcut pe un cere de culori, împărțit în 72 de
Sectoare. Centrul cercului este alb, fişia de margine neagră. Suprafața
cercului de lu centrul alb la fişia ]
neagră s-a împărțit în 2! fişii con=
centrice. Pe fișia din mijoe, la fie-
care sector, se aplică cele 72 nuanţe
alese, într-o succesiune potrivită a
gradaţiilor. De la coroana circulară
din mijloc spre centru, nuanţa se
deschide treptat cu alb (tonuri des-
Chise) pînă la alb curat, iar spre
periferie se închide treptat cu negru
(tonuri închise) pină la negru pur
(ti. 165). Fiecare ton se numero=
tează cu un număr de ordine, în
total 1512 numere. Fiecare număr,
Teprezintă deci * nuanţa culorii și
tonul respectiv.
De obicei la lucrările a. Fig, 165. Sector cu'o nuanţă de
PE, i Şi«obiceivopsitorie
la lucrările
se
de zugră” cuioare' şi 20 tonuri gradate de
folosește un la alb la negru.
358 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
modelar cu un total de 200 nuanţe și tonuri, care sînt suficiente pentru
cele mai pretenţioase cerinţe.
8. PROPRIETĂȚILE CULORILOR
Pentru culorile percepute de ochiul omenesc se pot indica o serie
de proprietăți
a) Culori calde și culori reci. În mod convenţional culorile spectru-
lui se împart în două grupe: calde şi reci.
Prin culori calde se înțeleg acele culori care produc senzația de
cald, apropiindu-se de culoarea focului. Din culorile calde fac parte
cele roșii, portocalii, galbene și cele apropiate de acestea.
Culorile care se apropie de culoarea gheţei, apei, a amurgului etc.,
fac parte din culorile reci. Acestea sint: albastru închis, albastru-
verde, albasrtru-violet și cele situate aproape de culoarea albastră.
Celelalte culori intermediare fac parte din culorile calde sau reci
după culoarea principală care predomină în ele.
b) Contrastul culorilor. Dacă se privesc două culori vecine, se va
observa că se influențează reciproc. De exemplu: dacă lîngă o dungă
roşie se trasează și una galbenă, se observă la îmbinare că dunga roșie
se apropie de culoarea violetă, iar cea galbenă de culoarea verde. Această
schimbare a nuanţelor culorilor în sectoarele care vin în atingere se
numește contrast de margine.
Dacă pe o foaie de hirtie albă se pune un pătrat tăiat dintr-o hirtie
roșie și se priveşte fix timp de 20 secunde, iar apoi se mută pri-
virea pe suprafaţa albă, se observă că pe aceasta apare pentru un scurt
timp aceeași imagine ca formă, însă de culoare verde. Din experiență
s-a constatat că în majoritatea cazurilor, culorile imaginilor, care apar
succesiv, sint culori complementare la culoarea primei imagini.
Această modificare a culorilor percepute de ochi se numeşte con-
trasi succesiv de culori.
Dacă două pătrăţele gri de același ton se pun, unul pe o hirtie albă
şi celălalt pe o hirtie neagră, se observă că pătrăţelul așezat pe
fondul negru apare cu un ton mai deschis decit cel așezat pe fondul
alb. Contrastul la care se schimbă tonul culorii se numește contrast
de luminozitate.
Cunoașterea fenomenelor de contrast al culorilor este foarte im-
portantă la lucrările de zugrăveli şi vopsitorii. Ea vine de exemplu
în ajutorul zugravului la alegerea culorii și nuanței respective pentru
zugrăvirea încăperilor vecine, astfel ca la trecerea dintr-o încăpere
în alta, fenomenul contrastului cromatic să nu influențeze negativ
zugrav iasi 0746841891
perceperea diferitelor culori, ci dimpotrivă să scoată in evidență com-
binarea lor reușită.
Culoarea dungilor de separație a două suprafețe zugrăvite în culori
diferite trebuie asttel aleasă ca să înlăture fenomenul contrastului de
margine.
c) Culorile din punct de vedere spaţial. S-a observat că unele obiecte
aflate în același plan apar totuși în plane diferite, dacă sînt colorate
diferit. Astfel: dacă pe o foaie de hirtie neagră se așază niște bucăţi
rotunde de hirtie, colorate unele în gri și altele în roșu și se privesc cu
atenţie, vor apărea cele colorate în roșu mai apropiate, iar cele colo-
rate în gri mai depărtate.
În general culorile calde și tari par mai apropiate, iar cele reci și
slabe mai depărtate decît în realitate. De asemenea, obiectele colorate
în culori calde par mai mari decit obiectele de același fel colorate în
culori reci. Atunci cînd se caută să se pună în evidență un desen co-
lorat, va trebui astfel aleasă culoarea fondului ca desenul să iasă în
relief. La zugrăvirea încăperilor este indicat să se ţină seamă deci de
anumite proprietăți și anume: pentru ca o cameră să pară mare, va
trebui zugrăvită într-o culoare rece, iar pentru ca o încăpere să pară
mai înaltă, pereţii se vor zugrăvi într-o culoare caldă și plafonul într-o
culoare rece.
d) Aspectul de „pondere“ a culorilor. Privind două cercuri, colo-
rate ca în fig. 166, se creează impresia că cel din stinga are „stabilitate“,
iar cel din dreapta tinde să se rostogolească.
Culoare
Culoare . /Behisă
deschisă
Culoare
deschisă
Culgare
Închis
SZiZ 77777 7
Fig. 166. Aspectul de „stabilitate mecanică“ a culorilor.
AcestTaspect de „pondere“ sau „stabilitate mecanică“ a culorilor
este important la zugrăvirea sau vopsirea suprafețelor pe porțiunile
unde se intilnesc două culori diferite. De exemplu: la zugrăvirea pe-
reților unei încăperi în două culori, partea de jos se execută de
obicei cu o culoare închisă, iar partea de sus cu o culoare mai deschisă,
ca să nu se producă o impresie de „apăsare“.
360 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
Totuși nu este exclusă o combinare inversă a culorilor care, folo-
site într-un raport ponderat, să dea un aspect de echilibru armonios,
reușit și plăcut. Astfel privind trei dreptunghiuri așezate vertical, a
căror parte superioară este vopsită în negru, iar cea inferioară în gri,
în proporţii diferite (fig. 167), ochiul este impresionat diferit. În vri-
Fig. 167. Echilibrarea culorilor,
mul dreptunghi, unde culoarea neagră predomină, se produce senzația
neplăcută că, culoarea neagră apasă asupra celei gri; în al doilea drept-
unghi, culoarea neagră apare ca o bordură, iar în al treilea dreptunghi,
unde a fost aplicat un raport just, adică există un echilibru între culo-
rile neagră și gri, combinarea lor produce o impresie vizuală plăcută.
În consecință pentru stabilitate trebuie aplicate, tonurile inchise,
weulorile grele“, la partea de jos a pereților încăperii, iar la partea de
sus și pe platon, aplicat un colorit ușor, în tonuri luminoase.
EFECTELE FIZIOLOGICE ȘI PSIHOLOGICE ALE CULORILOR
E Din cele mai vechi timpuri, omul a fost atras de culori, încercînd
să le descopere taina. Culoarea, legată indisolubil de corespondenţa
ei naturală — lumina
— l-a impresionat permanent în cele mai di-
verse moduri. În epoca noastră efectul coloristice este un lucru care
preocupă pe fiecare la locul de muncă, în ambianța străzii sau a locuinţei
în contactul cu tot felul de obiecte.
Fiecare culoare, în afară de senzaţia care o produce de rece sau
de cald, de greutate sau de spaţiu, influenţează într-o foarte mare mă-
sură și starea de spirit a omului.
Folosind deci cu pricepere. culorile, nuanțele, tonurile și lumina
se creează condiţii optime de locuit, de muncă, de studiu, de distracţie,
de odihnă ete.
zugrav iasi 0746841891
În cele ce urmează se va arăta influenţa pe care o au culorile mai
des folosite, atit asupra simţurilor cît şi asupra sentimentelor oa-
menilor.
Culoarea roșie este culoarea focului și singelui. Produce entuziasm,
senzaţia de cald tonifică puterea musculară, intensifică zirculația
arterială şi accelerează respiraţia. Nu se recomandă folosirea ei pe pe-
reţii dormitoarelor și camerelor de zi, deoarece irită, distrage atenția
şi poate produce insomnii și coșmare. Se poate folosi însă în suiragerii
şi pe suprafețe mici în încăperi de trecere (coridoare, holuri etc).
Culoarea albastră este culoarea cerului și mării. Trezeşte dorința
purității şi setea pentru supranatural. Reprezintă pacea și calmul.
Este culoarea odihnitoare. Se recomandă pentru încăperi destinate
odihnei. Cind albastrul se închide în ton cu negru produce senzaţia
tristeţii, iar cînd se deschide cu alb produce senzația depărtării și in-
diferenţei. Nuanţele de albastru produc în general senzaţia de rece.
Se folosește în încăperi calde și însorite.
Culoarea galbenă este culoarea care radiază lumina, trezeşte ochiul,
înviorează și fortifică sistemul nervos, dind o impresie de maturitate
Se recomandă folosirea unei culori galbene clare, luminoase, în încă-
peri întunecoase. Trebuie evitată culoarea galben prea deschis deoarece
se prătuieşte.
Culoarea verde este culoarea naturii. Este liniştitoare, calmează
spiritul și odihnește ochii. Poate fi aplicată pe pereţii încăperii de studiu
sau pe tavanul dormitorului. Este o culoare calmantă dar în cantitate
mare poate provoca senzaţia de tristeţe.
Culoarea violet este culoarea tristeţii, a iluziilor, a alegoriei şi a
simbolizării. Este culoarea care a intrat în istorie cu semnificaţia de
noblețe. Este o culoare a maturității și nu a tinereții.
Culoarea portocalie este o culoare caldă care răscoleşte și stimu-
lează pe îricoși și nehotăriţi. Deşi pare uneori puțin agresivă, trans-
mite totuşi o impresie de sănătate și patos vital. În suprafeţe mari
pare dulceagă și ușor iritantă.
Nuanţele de roz încălzesc, sînt vesele dar fără valoare coloristică.
Este o culoare specific feminină.
Culoarea albă produce senzaţia de curat. În cantitate mare însă
devine o culoare monotonă, orbitoare și oboseşte ochii. Se recomandă
pentru încăperi întunecoase şi ca fond pentru cazul cînd se scot în evi-
dență alte culori.
O armonie a culorilor se obţine printr-o gamă redusă de culori,
în general cu trei culori, în care cele reci să se echilibreze cu cele calde.
362 Culorile in tehnica lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Culorile vii se folosesc pe suprafețe foarte mici. Culorile acromatice
(negru, gri, alb) nu realizează nici un fel de armonie, însă scot în evi-
denţă ansamblul coloristic. Culoarea neagră contribuie la obţinerea
efectului de contrast și constituie trecerea de la o culoare vie la alta.
Trebuie folosită în cantităţi mici. Culoarea albă este ideală pentru a
scoate în evidenţă o culoare vie. Gama tonurilor gri se folosește pentru
a „lega“ armonia culorilor; scoate în evidenţă valoarea , tablourilor,
tapiţeriei și diferitelor obiecte din încăperi.
În general cunoașterea legilor armoniei poate constitui doar un în-
dreptar şi un punct de orientare, deoarece, de obicei, survin 0 serie
de alți factori şi atunci, de la caz la caz, intervenţia unor anumite culori,
are rol să corecteze, să ordoneze sau să accentueze anumite lucruri.
5. ALEGEREA CULORILOR
Criteriile de alegere a culorilor sint variate şi depind de incadrarea
construcţiei în ambianța naturii sau urbanistică, de destinaţia clădi-
rilor, de funcţionalitatea încăperilor şi de efectele psihologice și fizio-
logice ale culorilor.
a) Alegerea cilorilor pentru faţade. Compoziţia coloristică pentru
fațade trebuie să țină seamă de gruparea clădirilor în ansamblu, de
evitarea monotoniei monocrome, care este obositoare, precum și a
variaţiei excesive de culori, care face să dispară caracterul unitar al
construcţiei. De asemenea, la un complex de clădiri, trebuie să se aibă
în vedere destinația clădirii, înălțimile şi legăturile cu celelalte clădiri,
accentul care trebuie creat într-un anumit loc și distanța de la care
este privit ansamblul.
Criteriile de alegere a culorilor pentru fațade se stabilesc astfel:
— cu cit clădirea este mai mică, cu atit culorile vor fi mai v
— trebuie evitate culorile prea dulci (trandafiriu și liliachiu);
— anumite puncte caracteristice clădirii (orizontale sau verticale)
trebuie să se scoată în evidenţă prin culori;
— porțiunile retrase se acoperă cu culori reci, iar cele de prim plan
cu culori calde;
— pentru scoaterea în evidenţă a detaliilor de arhitectură se folo-
sesc culori vii pe un fond mai liniştit, fără să fie totuși dominante;
— pe supratețe mari nu se folosesc culori tari;
— marile ansambluri arhitecturale se colorează în nuanţe și tonuri
pastelate care se completează armonios cu culoarea spaţiilor verzi.
zugrav iasi 0746841891
b) Alegerea culorilor pentru locuinţe, Coloritul locuințelor trebuie
ales ţinind seama de rolul încăperilor, de activitatea desfăşurată curent
în acestea (camera de zi, dormitor, sufragerie, etc.), de orientarea lor
față de soare, precum și de armonizarea cu coloritul mobilei, al țesă-
turilor ete. din interior.
Folosirea unui număr prea mare de culori este obositor, de aceea
este bine să fie alese cîteva culori (în general trei) care, folosite cores-
punzător, să realizeze armonia coloristică dorită.
Nu este recomandabilă nici folosirea unei singure culori sau unei
varietăţi de nuanţe a unei singure culori, deoarece se obţine un colorit
monoton, timid, care nu prezintă interes, lipsit de contraste armo-
nioase. Desigur nu este recomandabil nici folosirea la întîmplare a culo-
rilor şi contrastelor deoarece locuinţa ar deveni atunci o imagine ţipă-
toare de bilei.
Zugrăvirea pereţilor cu diferite desene florale și culori (cu ajutorul
rolelor sau șabloanelor), aparent, înfrumusețează interiorul dar în rea-
litate are ca etect obosirea ochiului și o concurență cu desenele și culo-
rile de pe covoare sau de pe tapiţ Această rezolvare decorativă
reprezintă o falsă preţiozitate care micșorează: pe cea reală a mobilie-
rului, covoarelor și tapiţeriei. Singurul avantaj pe care-l prezintă este
cel practic, că se acoperă eventualele defecte ale suprafeţei suport sau
chiar ale finisajului.
Pentru realizarea unui interior corespunzător se alege un număr
redus de culori, din care se preferă una care devine dominantă, Ale-
gerea nu se face la întîmplare ci după consideraţiile amintite mai înainte.
Culoarea dominantă poate fi aceea a mobilierului, a pereților, a
tapiţeriei etc., urmînd ca obiectele din interior să se subordoneze ele-
mentelor principale prin diverse armonii coloristice: de contrast sau
similitudine. De exemplu : dacă pe suprafața pereților se proiectează
majoritatea obiectelor din interior, acesta constituie fondul. Culoarea
care se alege pentru fond se poate considera dominantă, față de cele-
lalte culori și în consecință trebuie stabilite relaţii armonice între ele.
Dacă din specificul unei încăperi suprafeţele dominante sint ale
tapiţeriei, atunci se armonizează culoarea pereţilor cu acesta, iar pen-
tru celelalte obiecte se aleg culori care să armonizeze cu suprafața
dominantă.
Interiorul coloristic al unei locuinţe nu se rezolvă pentru toate în-
căperile la fel. Alegerea gamelor de culori pentru fiecare cameră nu
se face oricum, ci se ține seama de funcțiunea principală, specifică în-
căperii respective. De asemenea, se va ţine seamă de dimensiunile încă
364 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
perii, de modul de iluminare, de orientarea și chiar de virsta și perso-
nalitatea persoanei care o ocupă.
Într-o încăpere mică se folosesc culori luminoase și deschise, iar
la perdele și țesături culori armonioase și motive mie
În încăperi scunde, tavanul se colorează într-o culoare rece des-
chisă, iar perdelele se recomandă să conţină linii verticale.
Într-o încăpere prea înaltă tavanul se colorează într-o culoare caldă
cu un ton mai închis, iar pereţii în culori reci sau se finisează cu tapet
cu motive orizontale,
Cind într-o încăpere se află două uși de înălţimi diferite se poate
atenua acest aspect inestetic prin vopsirea lor cu aceeași culoare ca
și a pereților. 5
Într-o încăpere lungă şi îngustă, pereţii lungi se colorează în culori
reci ca să producă senzaţia că se depărtează, iar cei scurți în culori
calde, ca să producă senzaţia că se aproprie. În acest fel încăperea ca-
pătă prin colorit o figură mai armonioasă,
Pereţii unei încăperi întunecoase se acoperă cu culori luminoase
albe, galbene sau gri.
Încăperile orientate “spre nord, neînsorite, se colorează cu culori
calde apropiate de aceea a soarelui. Încăperile orientate spre sud se
colorează în culori „răcoroase“ ca : verzi, albastru ca cerul, gri pastel ete.
Pentru încăperile orientate spre răsărit se aleg culori moi, pentru
a nu apărea, la lumina razelor solare prea dure. De preferat o culoare
gri-albastru, gri-bej, crem luminos etc. Culorile încăperilor orientate
spre apus, apar la aslinţitul soarelui mai calde. Se recomandă alegerea
unor culori ca albastru ca cerul, culoarea teiului, șampaniei etc.
Culorile trebuie potrivite și cu individualitatea locatarilor. Natu-
rile reflexive au înclinaţie pentru culorile dulci şi reci, iar cele expan-
sive preferă culorile îndrăzneţe şi contrastante.
În cele ce urmează se vor da cîteva îndrumări orientative în ceea
ce priveşte alegerea culorilor pentru diversele încăperi ale unei locuinţe.
Camera de zi (fig. 168 de la sfirșitul cărţii), a cărei funcțiune speci-
fică este destinderea și primirea, se finisează cu o combinație de culori
active, antrenante, luminoase şi ospitaliere. Dacă pereții se colorează,
de exemplu, într-un ocru-gălbui foarte deschis şi platonul în alb, cu
mobilierul în culoarea cafeniu pal, se stabilește un aspect armonios al
coloritului întregii încăperi.
Culorile folosite pentru dormitor trebuie să fie pe cit de calmante
pe atit de pasive și odihnitoare, ele nu trebuie să contrasteze cu culoa-
rea dulapurilor. Dacă, de exemplu, pentru pereţi se alege culoarea
zugrav iasi 0746841891
senină a unui bleu deschis, culoarea dulapurilor poate îi un cafeniu
pal, ca și în camera de zi.
Peretele din spatele patului poate fi colorat cu un ton mai închis
sau mai deschis decit ceilalţi, în schimb pentru peretele din față se folo-
seşte o culoare odihnitoare.
Pentru tavan trebuie evitată culoarea albă care poate deveni obo-
sitoare pentru cel culcat în pat. Trebuie ales un ton deschis de culoare
verde, eventual cu nuanțe ușor albăstrui, care exprimă linişte şi cal-
mează sistemul nervos.
Sulrageria, în care se ia masa, trebuie să capete un colorit adec-
vat care să stimuleze pofta de mîncare și să tonifice puterea muscu-
iară. Se pot alege astfel culorile calde roşu-portocaliu, cuprinse între
nuanțele portocaliului deschis și vişiniu
Camera de studiu, care prin definiție este o încăpere liniştită și
în care celui care studiază nu trebuie să i se distragă atenţia, se colo-
rează (pereţii) într-o culoare liniștitoare, care odihnește ochii şi pro-
duce o slăbire a tensiunii mușchiulare. Culoarea care se poate alege
este cea verde în tonuri deschise, sau o nuanță de bleu-verde sau un
ton de albastru deschis. Tavanele pot fi colorate în alb, pentru difuzarea
uniformă a luminii în încăpere.
Pentru camera copiilor se ține seamă, în primul rînd, de vîrsta
acestora. La vîrsta copilăriei ei au preferințe pentru culori vii, con-
trastante şi calde. Spre pubertate şi adolescență gusturile tinerilor
trec spre culori reci, adinci şi tainice. Treptat, deci, preferinţele trec
de la galben, portocaliu și roşu, spre gama opusă, a culorilor verde,
violet și albastru.
Pornind de la aceste culori se vor alege dominantele și restul de
culori în nuanţe și tonuri, atenuînd contrastele pe măsură ce virsta
creşte.
Indicaţiile prezentate sînt orientative şi nu trebuie să îngrădească
şi să incomodeze preferințele personale, atit timp, bineînțeles, cît nu
intră în contradicţie cu acestea.
c) Alegerea “culorilor pentru locurile de muncă, În tehnica mo-
dernă culuarea și lumina sînt considerate ca factori importanți de
rire a randamentului muncii, de micșorare a oboselii, ca mijloc de sem-
nalizare și securitate, contribuind în mod direct la mărirea produc-
tivităţii muncii, Folosirea judicioasă a culorilor oferă condiţii optime
de desfășurare a muncii, acţionînd direct supra sistemului nervos al
muncitorului. Atunci cînd munca are un caracter monoton este ne-
cesară „înviorarea“ sistemului nervos. Se realizează prin vopsirea pe-
reţilor și utilajelor secţiei, respective în culori deschise, inviorătoare.
366 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii
Dacă munca cere o atenţie încordată, pereţii înconjurători tre-
buie acoperiţi cu culori liniștitoare, pentru a nu distrage pe muncitori.
Vopsirea mașinilor și pereţilor în culoarea cenușie pentru „a nu
se vedea murdăria“, s-a dovedit profund eronată, deoarece contravine
nu numai principiilor estetice, ci și caracteristicilor fiziologice ale ve-
derii, însăși tehnologiei producţiei. Un fir de păr sau de praf, căzut
într-un aparat complex, micșorează precizia lui şi duce la apariţia re-
buturilor. Prin urmare, faptul că murdăria nu se vede, nu este un lucru
pozitiv. Utilajul trebuie vopsit în culori care fac murdăria mai vizi-
bilă şi ajută la îndepărtarea ei la timp. Este o necesitate tehnologică.
Alt considerent care pledează în favoarea colorării utilajului este
şi următorul: în general, culoarea unei piese de oţel se apropie de
cea cenușie. Pentru a distinge această piesă de mașina de culoare ce-
nușie, este necesară încordarea vederii. Prin mașină trec zilnic zeci și
sute de asemenea piese. Muncitorul obosește iar productivitatea muncii
lui scade treptat spre sfirșitul schimbului.
Prin cercetări științifice s-a dovedit că o suprafață de culoare ce-
nușie absoarbe 65% din lumina naturală. Prin urmare, zugrăvirea
sau vopsirea încăperilor de producţie în culori închise și vopsirea ma-
şinilor în culoare cenușie întunecă în mod artificial secţiile, făcînd ne-
cesară cheltuirea unor sume importante pentru iluminatul suplimentar.
În secţiile cu procese tehnologice „la cald“ (cuptoare, turnătorii,
forje etc.), se utilizează culori reci cu diferite nuanţe de albastru și
verde, iar în secţiile întunecoase și cu temperaturi scăzute se prevăd
culori calde (galben sau portocaliu).
În secţiile cu zgomot puternic se utilizează culori pastelate, pale,
în cele cu zgomot înăbușit, culoarea verde-gălbui sau albastru-verzui,
iar în cele cu zgomot strident culoarea albastru-gri.
În secţiile cu mirosuri pătrunzătoare se recomandă culoarea al-
bastră sau galbenă.
În secţiile care afectează simţul gustului se folosesc culorile:
— pentru dulce, albastru-gri, gri-albăstrui;
— pentru acru, ultramarin pînă la violet;
— pentru sărat, roz;
pentru amar, albastru deschis pînă la galben-verzui deschis.
În secţiile cu umiditate ridicată, se folosesc culori „uscate“: cu-
loarea nisipului (ocru, portocaliu).
În secţiile cu aer prea uscat, se folosesc culori „umede“, albastre-verzui.
La muncile de manipulare a lăzilor muncitorii se simt mai puţin
solicitaţi fizic de lăzile de culoare deschisă care par mai „ușoare“ decit
de lăzile, de aceeași greutate, dar vopsite în culori închise.
zugrav iasi 0746841891
Utilizarea culorilor deschise predispune la curăţenie la îngri-
jirea locului de lucru.
Indicaţiile care s-au dat privitor la folosirea culorilor corespon-
dente unui proces de producţie, nu trebuie și nici nu pot fi interpretate
în mod absolut; ele constituie totuși o orientare bazată pe experiența
unor comportări identice, care, desigur, nu exclude excepţiile.
d) Alegerea culorilor pentru şcoli. Culoarea în clădirile școlare se
stabilește luîndu-se în considerare orientarea încăperilor principale,
virsta elevilor și condiţiile de studiu și învățătură. Alegerea culorii
nu este numai o problemă de finisaj ci și una de creaţie complexă, în
care se împletesc aplicaţiile cunoștințelor psihologice, pedagogice şi
constructive.
În clase nu se recomandă folosirea culorilor prea luminoase sau
prea întunecoase, în schimb se recomandă ca pereţii lor să fie finisaţi
în culori diferite. Astiel: peretele frontal, înspre care este îndreptată
privirea elevului să fie colorat într-o culoare mai intensă pentru a con-
centra atenţia în acest loc, pereţii în care se găsesc golurile ferestrelor,
intr-o culoare mai deschisă pentru atenuarea contrastului cu ceilalţi
pereţi. Numărul culorilor folosite trebuie să fie cît mai mic, deoarece
o varietate prea mare poate provoca dispersarea atenţiei elevului, în
special în clase, biblioteci și ateliere.
La săli de recreaţie, săli de sport, săli de festivități, cantine ves-
tibuluri, garderobe, casa scării se pot folosi culori vii și luminoase după
specificul fiecărei încăperi.
În aceste încăperi interesul vizual al elevului se realizează prin
folosirea contrastului între suprafeţele luminoase și întunecoase, între
cele neutre şi colorate, între cele netede şi cu asperităţi, între cele mici
colorate și cele mari.
În încăperile cu orientarea spre sud pot predomina culorile reci,
pentru a atenua impresia de căldură, iar în încăperile orientate spre
nord se finisează cu culori calde, pentru a atenua impresia de rece.
Din cercetări s-a constatat că din cele șapte culori ale spectrului,
cele care obosesc mai mult ochiul este violetul și roșu, iar cel care obo-
sește mai puţin este verdele, care contribuie totodată şi la mărirea
constantă a capacităţii de lucru.
Culoarea verde, deci, se recomandă pentru colorarea pereților, în
special în clasele pentru copii mici. Pentru clasele însorite, în care în-
vaţă copii mai mari, sînt indicate nuanțele potolite. Astfel, pe pereţii
frontali poate fi folosită nuanţa verde-albastru de intensitate medie,
368 Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii
ori cenușiu deschis, trandafiriu închis sau culoarea cea mai închisă a
piersicilor. În încăperile insuficient luminate se poate folosi culoarea
fildeșului și galbenul deschis, care dau iluzia luminii solare.
e) Alegerea culorilor pentru spitale. Culoarea este folosită la fini-
sarea încăperilor spitalelor, urmărindu-se să creeze ambianța necesară
care să înlăture din mintea bolnavului ideea permanentă de boală.
Culoarea se consideră deci, nu ca un mijloc clinic de vindecare, ci pen-
tru a influenţa indirect asupra procesului de vindecare, eliminind sen-
timentul de teamă și nesiguranță al pacientului.
Culoarea albă s-a considerat și este încă considerată culoarea con-
sacrată prin tradiţie spitalelor, pentru marea ei putere de reflexie și
din punct de vedere igienice. Dar culoarea albă nu este mai igienică decit
alte culori, mai mult produce senzația de nesiguranţă și rigiditate, iar
în suprafețe mari produce oboseală,
Se recomandă evitarea culorii albe şi folosirea unei varietăți de
culori, care să înlăture monotonia din interiorul spitalului ceea ce este
important şi pentru bolnav și pentru personalul de deservire. Culoarea
se alege după destinația și orientarea încăperii respective. În camerele
celor gravi bolnavi sînt -indicate culorile calmante, liniștitoare, odih-
nitoare; în camerele convalescenţilor se recomandă nuanțe calde, care
au o acţiune inviorătoare şi produc o relaxare interioară.
Tavanele pot fi şi ele colorate, ţinîndu-se seama de faptul că bol-
navii sint siliți să stea în poziţie orizontală, cu ochii aţintiți în sus
Pentru suprafața pereţilor se aleg nuanțe calde, cu un coeticient
de reflexie de 40—60%. Pentru sălile de operaţie se recomandă nuanţa
albastru-verde, ca să se evite formarea post-imaginilor. În încăperile
cu temperatura înaltă, de exemplu în secția de fizioterapie, se aplică
culorile reci.
În săiile de așteptare, de recreaţie, în solarii ete. se permite o li-
bertate mai mare în alegerea culorilor, pentru a realiza o variaţie şi o
schimbare de ritm.
î) Alegerea culorilor pentru hoteluri. Încăperile principale ale ho-
telurilor sînt dormitoarele, Culorile care se aleg pentru aceste camere
trebuie să creeze o atmosferă odihnitoare care să ușureze destinderea
și să predispună la somn, pentru reîmprospătarea forţelor.
Îm general camerele hotelurilor (fig. 169 de la sfîrşitul cărții) sînt
orientate diferit; unele primesc lumina şi altele nu. Pentru cele lumi-
noase se folosesc culori reci, iar pentru cele mai puţin luminoa
lori calde. Peretele din spatele patului este bine să fie scos în evidență
cu un ton de culoare mai închis sau mai deschis decit restul, iar peretele
opus să aibă 0 culoare odihnitoare.
zugrav iasi 0746841891
Pentru culoarea tavanelor se vor folosi culori odihnitoare.
Dormitoarele cu salonaş şi baie au caracteristicile unui aparta-
ment mic, fiind tratat, din punct de vedere coloristic, la fel ca o lo-
cuință (v. paragraful 5 b).
Coridoarele și casa scării 'au în general o iluminaţie naturală in-
suficientă. Se recomandă aplicarea unor culori luminoase care dau
senzaţia de lumină solară pentru a atenua lipsa respectivă. Se folosesc
în consecință culorile galben, ivoar, verde-galben alternind pe pereţi
şi tavane în combinații armonioase.
9) Alegerea culorilor pentru restaurante, baruri, cafenele ete. În
aceste localuri se urmărește obținerea unei atmostere favorabile, pe
de o parte pentru reținerea consumatorului timp mai îndelungat, iar
pe de altă parte să i se creeze acestuia o senzație de bună stare și o am-
bianță plăcută și odihnitoare, să-i stimuleze pofta de mincare și să-i
accelereze circulaţia singelui pentru o cît mai bună digestie.
Pentru baruri şi cafenele (fig. 170 de la sfirșitul cărții), în cazul
iluminatului puternic, se recomandă pentru pereți culoarea verde
deschis, albastru deschis sau culoarea fildeșului, iar pentru mobilier
culori calde și intime. În cazul iluminatului atenuat, se poate folosi cu
succes verdele-cenușiu, bleumarin și castaniu. Pentru tavan se poate
folosi culoarea verde deschis, culoarea ierbii sau verdele-albastru.
Pentru restaurante (fig. 171 de la sfirșitul cărţii) se recomandă
colorarea pereților diferit, în culori calde, de exemplu gri clar spre roz,
de galben sau de portocaliu deschis. Tavanele se pot colora în galben
sau în roz. Bucătăriile restaurantelor (fig. 172 de la stirşitul cărţii)
trebuie să facă o_impresie din cele mai bune, atit personalului cit și
eventualilor clienți care le vizitează. Culorile alese trebuie să reflecte
igiena şi curăţenia și să pună în evidență aparatura modernă folosită,
Se recomandă, de exemplu, 'pentru pereţi culoarea galben deschisă
sau galben fildeș și pentru tavan, culoarea albastru clar.
h) Alegerea culorilor pentru magazine. În interioarele magazinelor
nu se recomandă culorile prea vii, deoarece în primul rînd trebuie să
iasă în relief mărfurile expuse. Coeficientul de reflexie al peretelui nu
trebuie să depăşească 50%. Pereţii în culori prea deschise produc con-
tractarea irisului, îngreunînd astfel observarea nuanțelor mai închise
ale mărfurilor. Tavanul poate fi de culoare deschisă. Alegerea culorii
se va face deci conform considerentelor arătate și după speciticul măr-
furilor expuse în magazin sau în secția magazinului.
zugrav iasi 0746841891
CAPITOLUL 1X
ORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE ZUGRĂVELI ȘI
VOPSITORII. ATELIERE
1. GENERALITĂȚI
În sectorul de construcţii, producţia nu urmează legile produsu-
lui industrial. Produsul finit al construcţiei rămîne pe locul de pro-
ducţie, în timp ce utilajele și forţele de muncă care au luat parte la
realizarea acestuia se deplasează pe alte locuri de muncă, pe alte șantiere:
Lucrările de construcţii se execută în spaţii deschise cu o orga-
nizare care trebuie adaptată, la începerea fiecărei lucrări, condiţiilor
specifice locului de muncă respectiv. În complexul acestor lucrări o
pondere foarte mare > au lucrările de finisaj și în primul rînd zugră-
velile și vopsitoriile, care, după rolul pe care-l îndeplinesc, trebuie să
fie de cea mai bună calitate pentru a spori efectul confortului din în-
căperile respective.
Calitatea acestor lucrări şi, impiicit, productivitatea muncii, de-
pind de o serie de factori dintre care cei mai importanți sînt :
— calitatea materialelor și compozițiilor;
— calitatea sculelor, aparatelor şi instalaţiilor folosite pentru dife-
rite operaţii;
— mecanizarea cit mai completă a operaţiilor de lucru;
— calificarea corespunzătoare, conștiinciozitatea, atenţia, disci-
plina şi spiritul de răspundere al muncitorilor zugravi-vopsitori.
Înafară de acești factori, calitatea lucrărilor de zugrăveli-vopsi-
torii depinde și de starea suprafețelor suport.
Pentru a se evita finisarea unor suprafeţe necorespunzătoare este
necesar ca echipele de zugravi-vopsitori să le preia cu proces-verbal
de la echipele care le-au executat (tencuitori, ipsosari, tîmplari, lăcă-
tuși etc.), Defectele constatate, prin această recepţie, se remediază
de muncitori de specialitate, care, predind suprafaţa suport în bune
condiţii, asigură astfel calitatea și aspectul plăcut al finisajului.
Pentru executare în condiţii optime a lucrărilor de construcţii,
atit tehnic cît şi economic, se elaborează un proiect de organizare care
zugrav iasi 0746841891
cuprinde : metodele de execuţie, coordonarea lucrărilor și planificarea
în timp și pe cantităţi a tuturor mijloacelor necesare pentru realizarea
lor (forțe de muncă, materiale, semifabricate, prefabricate, utilaje,
mijloace de transport etc.). Acest proiect are ca element director ter-
menul de punere în funcţiune sau predare a obiectului.
În funcţie de acest termen sînt fixate și cele de începere și termi-
nare a lucrărilor de zugrăveli și vopsitori
2. ORGANIZAREA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE ZUGRĂVELI ȘI
VOPSITORII
Pentru executarea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii precum și
organizarea rațională a proceselor de lucru respective, se elaborează
o fişă tehnologică care cuprind
— specificarea şi cantitatea lucrărilor ce urmează a se executa
— descrierea procesului tehnologic și a organizării procesului de
producţie;
—. descrierea şi organizarea proceselor de transport și de deservire :
— descrierea mijloacelor de muncă cu care este asigurat procesul
de producţie.
Pentru întocmirea fişei tehnologice este necesar să se studieze și
să se analizeze cu multă atenţie fiecare categorie de lucrări din capi-
tolul „zugrăveli-vopsitorii“ al proiectului de execuţie, precum și coor-
donarea lor cu lucrările de construcţii (tencuieli, timplărie ete.) și in-
stalaţii (sanitare, încălzire, electrice etc.).
Ținînd seamă de fișa tehnolog și de termenul de execuţie a lu-
crărilor cuprinse în fişă, conducerea șantierului stabilește sarcini con-
crete de muncă maiștrilor și șefilor de echipă, asigurindu-le totodată
mijloacele de producţie, materialele necesare și frontul de lucru co-
respunzător.
Maiștrii și șefii de echipă la rindul lor iau toate măsurile organi-
zatorice pentru executarea în bune condiţii a lucrărilor prin concen-
trarea tuturor resurselor de bază în mod succesiv, prin aplicarea me-
todelor raţionale de organizare prin respectarea graficului şi tehno-
logiilor fixate precum şi prin asigurarea unei continuităţi tehnologice
a lucrărilor.
După întinderea locului de muncă, care constituie suprafaţa de
producţie, și modul de desfășurare a lucrărilor de zugrăveli și vopsi-
torii depinde alcătuirea formațiilor de muncitori: și înzestrarea lor cu
mijloace de muncă corespunzătoare. După alcătuire, formaţiile de
372 Organizarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii. Ateliere
muncitori trebuie astfel coordonate încît producţia lor săse desfășoare
ritmic atît în timp cît și în spaţiu. Pentru aceasta este necesar să se
stabilească frontul de lucru pentru fiecare formaţie în parte.
Organizarea acestor fronturi constă în justa amplasare a munci-
torilor, pentru înlăturarea mișcărilor inutile, delimitînd totodată și
zona înconjurătoare în care se amplasează materialele și utilajele ne-
cesare execuţiei.
Mărimea frontului de lucru se determină în fiecare caz după rit-
mul de execuție a lucrărilor principale, în raport cu ritmul de execuţie
a proceselor de lucru auxiliare,
Numărul de muncitori repartizaţi pe frontul de lucru trebuie să
fie astfel calculat, încît, printr-o organizare rațională, să asigure rea-
lizarea sarcinii de producție într-un schimb.
Cunoscînd deci locul de lucru, felul lucrărilor, cantitățile ce ur-
mează a fi executate, termenele de execuţie pe obiecte și lucrări, pre-
cum și fronturile de lucru, se alcătuiesc, după caz, formațiile normate,
echipele sau brigăzile de zugravi-vopsitori. În aceste formaţii fiecare
muncitor îndeplineşte o muncă corespunzătoare calificării sale pro-
fesionale.
Structura și numărul muncitorilor zugravi-vopsitori care com-
pun o echipă sau o brigadă este în funcție de caracterul lucrărilor care
urmează a se executa. de complexitatea, volumul de muncă și de gradul
de mecanizare a procesului de execuție.
3. ATELIERE DE ȘANTIER ȘI ATELIERE CENTRALE
S-a arătat mai înainte că dintre factorii importanţi de care de-
pinde calitatea lucrărilor, îl constituie și calitatea materialelor, com-
poziţiilor, uneltelor şi aparatelor, Acești factori au, de asemenea, o
intluenţă hotăritoare și asupra productivității muncii și economicităţ
lucrărilor.
Ținînd seamă de această imprtanţă i de diversitatea lor, este ne-
cesar ca la organizarea executării lucrărilor de zugraveli și vopsitorii
să fie afectat și un spaţiu pentru păstrarea compozițiilor în condiții
gptime și pentru prepararea lor.
La un volum mic de lucrări de zugrăveli şi vopsitorii, spaţiul res-
pectiv este cuprins chiar la locul de lucru iar la lucrări de volum mare
se alege o încăpere în construcția care se execută sau în construcţiile
de organizare a șantierului.
Canta zugravului și vopsitorului 373
Marile întreprinderi specializate în lucrări de finisaj, pentru a putea
face faţă în bune condiţii aprovizionării echipelor și brigăzilor de zu-
gravi-vopsitori, se dotează cu ateliere centrale.
a)» Atelierul de şantier. Într-o încăpere spațioasă se duc materia-
lele, aparatele, vasele și toate dispozitivele și uneltele necesare pre-
parării compozițiilor. Aici se dozează și se prepară compoziţiile, con-
trolindu-se modul de preparare și calitatea lor. De asemenea se încearcă
atit compozițiile, cît și materialele componente prin metode rapide
de incercare, i
Mărimea atelierului ca suprafaţă, numărul și categoria muncito-
rilor care vor lucra, precum și utilarea atelierului, depind de volumul
şi durata Imcrărilor. Atelierul trebuie să fie astfel organizat încit să
se păstreze o ordine tehnologică perfectă a lucrului. Utilajul, munci-
torii și materialele se vor plasa astfel încit să se elimine complet între-
ruperile, iar productivitatea să [ie maximă. Încăperea atelierului tre-
buie să fie bine ventilată. Totodată trebuie să se ia toate măsurile pen-
tru securitatea și protecția muncii, precum și pentru prevenirea in-
cendiilor,
b) Atelierul central. Este utilat cu instalaţii moderne pentru pre-
pararea și prelucrarea compozițiilor pentru zugrăvit pentru vopsit
sub un control tehnic competent pentru a se obţine produse de cali-
tate care influențează într-o mare măsură executarea pe șantier în
condiţii optime a lucrărilor respective.
În atelierul central deci se prepară, se îmbunătăţesc, se nuanțează
și se omogenizează compoziţiile necesare lucrărilor de zugrăveli şi
“vopsitorii.
Atelierul se dotează cu un laborator, care efectuează un control
tehnic amănunţit asupra materialelor folosite de atelier și asupra
compozițiilor livrate de acesta. În laborator se definitivează totodată
şi rețetele de preparare, de îmbunătăţire sau de potrivire a compo-
ziţiilor, contribuind într-o măsură deosebită la obținerea unor com-
poziţii de calitate şi cu un dozaj al materialelor rațional și economic.
Gradul de mecanizare a atelierului este în funcţie de sortimen-
tele și cantităţile de compoziţii care se prepară sau se prelucrează.
De obicei este dotat cu o moară cu bile pentru mărunţirea humei, cu
"o sită mecanică pentru cernerea cretei și a pigmenților, cu una sau
două mașini de recat vopsele pentru prepararea, îmbunătățirea sau
muanțarea compozițiilor, prepararea pastelor de pigmenţi, și omo-
genizarea chiturilor, cu un amectecător electric pentru omogenizarea
compozițiilor, soluţiilor și emulsiilor, cu o sită vibratoare pentru strecu-
374 Organizarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii. Ateliere
rarea compozițiilor, pastelor și soluţiilor, iar pentru fierberea cleiului
cu numărul corespunzător de vase cu pereţi dubli cu încălzire electrică.
Hala trebuie să fie luminoasă și bine ventilată. Dimensionarea
ei se face în funcție de volumul de producţie a atelierului, iar utila-
jele se aşază astfel ca fluxul tehnologic să urmeze un drum cit mai
normal și cît mai scurt posibil.
În fig. 173 este arătat planul unui atelier central al unei baze de
construcţii, iar, ca exemplificare, în fig. 174, 175, 176, 177 și 178 sînt
schițate fluxurile tehnologice pentru prepararea compoziţiei de spoit,
de zugrăvit, de omogenizarea grundurilor, vopselelor și emailurilor
livrate de fabrici, de îmbunătăţirea chiturilor cu ulei și pentru prepa-
rarea pastei de caleio-vecchio.
În hală, în afară de spaţiul ocupat de utilaje, mai sînt prevăzute
spaţii pentru depozitarea materialelor și compozițiilor de prelucrat,
pentru depozitarea produselor finite, pentru spălarea vaselor și cu-
loarele necesare de circulație.
Hala de producţie este prevăzută cu instalaţia electrică necesară
de forță și lumină, cu instalaţia de apă, de încălzire, canalizare ete.
Atelierul central dispune de magazii în care se depozitează ma-
teriale şi compoziţii gata preparate. Comenzile înaintate fabricilor
furnizoare trebuie să cuprindă termene de livrare calculate astiel ca
durata de depozitare a acestora în magaziile bazei să nu depășească
21 zile, iar în magaziile atelierului 3 zile. Cunoscînd cantităţile și sor-
timentele diverselor materiale și compoziţii necesare producţiei se
pot dimensiona în consecință suprafeţele necesare de depozitare atit
în magaziile bazei, cit și ale atelierului.
După telul materialelor acestea se depozitează în magaziile bazei
astfel: uleiul, huma, creta, ipsosul, pigmenţii, săpunul etc., în maga-
zia de materiale de construcţii; uleiurile vegetale, emulsiile, chitu-
rile, grundurile, vopselele, emailurile etc., în magazia de vopsele;
benzina, diluanții, solvenţii și substanțele ușor inflamabile, în depo-
zitul de carburanți.
În atelier materialele se depozitează astfel: cleiul, creta, huma,
ipsosul, pigmenţii etr, în magazia de materiale solide; uleiurile ve-
getale, diluanţii, grundurile, vopselele şi emailurile gata preparate,
în magazia de materiale fluide; varul pastă, benzina, solvenţii și chi-
turile pe platforma halei atelierului.
Produsele finite, preparate sau prelucrate în atelier sînt depo-
zitate pe o platformă special amenajată în atelier și păstrate în bi-
doane de cîte 50 kg capacitate. Platforma este prevăzută cu un cîntar
“epleo şăe ap pnop Ț$ 9591 gde ap oourqoa gnop no ounzgaaad “979 201
375
_alna5 “10fBVPIEdB “I0l3SEA EazEIpds hnuad 301 — 21 ! gpleo IS 9001 de op 1puqoa tm 93[9 no oIpoypizds — Tr
f Opdoaaa-0roleo 15 MAgaÂnz op orițzoduoo gredazd 95 3160 ad PulOpeld — 0 : IEWUTOOP dIEIU — 6 £ayenotdeo
SEA — $ ! VIE—0 [4 DIPOȚEIQIA PUS — £ : c9e-S dp Nero J03goasaue — 9
19 9P “91 3197 NIHUBĂ DOLIA
i 600 dp a1oSdoA 3e0o1z 3p puţteu — $ : VOL—0 Cl AIESGOA Ved0a; 9p guţttul — ș : 9-0 dr rInaruo nașued
Joxeleu — £ ! A9UINIaAŢNĂ oIețIoyeuu 3nuiao nnuad şezede — 2 : Er dp eumu unazgu nmuad şexede — 7
1EIOMSd0A 15 IRARIÂNZ NIUBĂ ȚeTIU20 J0H27V “ELI "ÎN
Â/200W02 IW3103ax3 Vanvu
II EP A
EA) aaz m E
ui e 8 3
3 S zramp' aaa 25 | | [] îi 3
SSg 3/ZvovW
+A]pl aI,
IS + || 3
a zoo |S|| S
. 1043lvn &
a area - 2 32794 Ss
a i 4 S
3 1| Î F:U d dă1
; 20300303 nus ŢI &9 =] Ss
| 34/47 391004d 3411/20230 Ă 4 > Ş
| 2 iona30 vi
zugrav iasi 0746841891
US
ZAEr 7 acu SE 5
= i
a o nE
walouaau- | | 1 4 â Sif
varul E e zuza |S
a > ABIA, 2 i
ra, 3227
iz] UZ Ca [i
== DESE = - IILE === L
MAGAZIE i
MATERIALE ||
uuloe Pau
« L. 0 = S
a AŢI
SsS 3)
3 Fo 2
3 Ş „XD
: le3 pl
S și[9 P pi
-Oapte desar a. Sa a |
“TI pmozze sme
MATERIALE | sare, —
MAGAZIE
SUL/DE H VASE. APARATE „SCU )
ia Ydh—
RAMPA DE EXPEDIȚIE
i
Fig. 174. Fluxul tehnologic pentru prepararea compoziției de spoit:
1 — cintare decimale; 2 — mașină pentru cernut pigmenţi; 3 — vas pentru preparat
pastă de pigmenţi ; 4 — vas pentru preparat soluție de sare; 5 — vas pentru preparat
lapte de var ; 6 — maşină pentru frecat compoziția. tip 0104; 7 — mașină pentra
frecat compoziţia, tip 0-59; 8 —sită vibratoare; 9 — vase cu compoziție
preparată, gata pentru expediere.
MAGAZIE
MATERIALE o a BIROU
FLUIDE
ai DEPOZIT |
3 i
n o PRODUSE FINITE |
Ş ? RI |
ş 3 990
3|z
3 | 3| meri
= 9] mprep aae a =
|
S|| souoe /| MAGAZIE
VASE, APARATE, SCULE
RAMPĂ DE EXPEDITIE
piameali
Fig. 175. Fluxul tehnologic pentru prepararea compoziției
de zugrăvit:
1 — cintare decimale; 2 — mașină pentru cernut plgmenţi; 3 — vas pentrw
preparat pastă de pigmenţi ; 4 — vase electrice pentru fiert clei; 5 — ma-
şină pentru mărunţit humă; 6 — mașină pentru frecat compoziţia, tip
0—10A ; 7 — vas pentru preparat compoziția de zugrăvit; 8 — maşină pen-
tru îrecat compoziția, tip 0—59 ; 9 — site vibratoare; 10 — vase cu compo-
ziţie preparată, gata pentru expediere.
3 DEPOZIT
«i pi! 4 PRIDUSE FINITE
€ a |
S3 AAG4z)e
1] a &săi ap
=
|
i Fspedierea
MATERIALE produselor. ) a]
S0L/0E
MAGAZIE |
VASE, APARATE, SCULE yd |
RAMPA DE. E oV |
Fig. 176. Fluxul tehnologie pentru omogenizarea grundurilor,
vopselelor şi emailurilor livrate de fabrici :
1 — amestecător electric, tip S-365; 2 — sită vibratoare; 3 — cintar decimal;
4 — vase cu compoziția omogenizată, gata pentru expediere,
- |
MAGAZIE
MATERIAZ/ALE
LE n n Bizal vo |
DEPUZ/T
*L] PAILUSE FINITE
ă ]
Ii
si fpedievea
& ISI mmează area)
5 [E ||mâreaae A | !
i ici |
. VASE APARATE, SCULE
RAMPĂ DE EXPEDITIE |
Fig. 177. Fluxul tehnologie pentru îmbunătăţirea chiturilor cu ulei :
re decimale; 2 — mașină pentru cemut pigmenţi; 3 — vas pentru
rea materialelor; 4 — imalaxor pentru chit, tip 0—6'; 5 — mașină de
frecat compoziţii, tip 0-04; 3 — vase cu chit imbunătățit, gata pentru expe-
ere.
378 Organizarea lucrărilor de zugrăveli și vopsit rii, Ateliere
MAGAZIE
MATERIALE
aia0u |
|
iti îi ae ea
|;
S
jÎŞ 7
Ş80p
DEPOZIT
PROAUSE /IMre
Ş Ş |
Sl [| pacaziz
S | S|| maree produselar. |
|| sarpe ==
MAGAZIE
VASE, APARATE, SCULE
0
A4MPĂ DE EXPEDIȚIE.
Fig. 178. Fluxul tehnologic pentru prepararea pastei de
calcio-vecchio :
1 — cîntare decimale; 2 — vase electrice pentru fiert clei; 3 — maşină pentru
mărunțit huma; 4 — vas pentru amestecul materialelor; 5 — mașină pentru
frecat compoziţii 0—59; 6 — vase cu pastă de calcio-vecchio ata pentru expe-
diere.
decimal, pentru cîntărirea prcdusului și cu un birou pentru expe-
dierea lor.
În atelier este prevăzut un spaţiu închis, suficient de încăpător
pentru depozitarea vaselor curate, aparatelor și uneltelor necesare
producţiei.
Necesarul forțelor de muncă pentru producţia propriu-zisă a ate-
lierului este în funcţie de volumul produselor pe care le prepară sau
le prelucrează și de gradul de mecanizare a atelierului.
Atelierul mai este prevăzut cu o rampă care ușurează transportul
și manipularea materialelor cu care se aprovizionează și o rampă de
expediție pentru livrarea compozițiilor ambalate în bidoane. Intrarea
materialelor și expedierea compozițiilor trebuie să se situeze la cele
două capete ale fluxului tehnologic al producţiei.
Prin prepararea compozițiilor în ateliere centrale și prin orga-
nizarea raţională a executării lucrărilor pe șantier de echipele spe-
cializate ale atelierului, prin verificarea permanentă a calităţii com-
,
zugrav iasi 0746841891
poziţiilor și lucrărilor și prin îndrumarea tehnică a echipelor de zu-
gravi-vopsitori se obţine o producţie și o productivitate sporită, eco-
nomie de materiale și o calitate superioară a finisajelor respective.
4. PROTEJAREA DIVERSELOR OBIECTE ȘI ELEMENTE ÎN TIMPUL
EXECUTĂRII LUCRĂRILOR
La executarea lucrărilor de zugrăveli sau de vopsitorie, pardo-
selile, timplăria, mobilierul şi alte obiecte aflate în încăperile respec-
tive riscă să fie degradate prin atingerea lor cu compoziţiile folosite
la aceste lucrări. Pentru a se evita acest lucru este necesar să se ia
următoarele măsuri: “
— mobila se evacuează trecînd-o din încăperile în care se lucrează
în alte încăperi, sau se grupează în mijlocul încăperilor și se acoperă
bine cu hîrtie sau cu ziare vechi, pentru a nu fi pătată și a nu pă-
trunde praful în interior. Tot astfel se acoperă și obiectele sanitare
şi orice tel de obiecte fixate de pereţi sau tavane. Corpurile de iluminat
se demontează complet;
— parchetele și dușumelele se acoperă cu un strat uniform și sufi-
cient de gros de rumeguș de lemn, care le apără de stropi, de scurgeri
şi de petele produse de încălțăminte, sau prin depozitarea materialelor
și uneltelor pe jos;
— cercevelele şi ușile se demontează, depozitindu-se într-un loc
ferit de circulaţie și de praf, unde vor îi şi vopsite. Dacă condiţiile.
atmosterice nu permit această operaţie sau în cazuri de forță majoră,
se vor acoperi complet, inclusiv tocurile și geamurile, cu hirtie sau
ziare vechi, lipite la margine cu pastă de lipit, în general cocă de făină
După executarea spoielilor sau zugrăvelilor, hirtia se desface, supra-
feţele respective se curăţă și apoi se trece la vopsirea tîmplăriei.
CAPITOLUL X
TEHNOLOGIA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE
TAPETARE
1 GENERALITĂȚI
Lucrările de tapetare fac parte din acele lucrări care se execută
„uscat“ fără a întrebuința compoziţii lichide, ca în cazul zugrăveli-
lor şi vopsitoriilor care devin incomode prin modul lor de aplicare
atit pentru cei care execută lucrările cît și pentru elementele de con-
strucţie aparente din zona suprafețelor care se finisează, în special
timplăria, geamurile şi parchetele, care, după terminarea finisajelor
ite cu îngrijire.
Tapetarea se execută numai în inierior pe pereți şi rareori pe ta-
vane în locul zugrăvelilor și vopsitoriilor, cu precădere în încăperile
locuinţelor și hotelurilor, iar în unele cazuri și în încăperile clădirilor
administrative, social-culturale sau comerciale (restaurante, baruri etc).
Lucrările de tapetare se încep după uscarea tencuielilor, monta-
rea timplăriei și a geamurilor, zugrăvirea tavanelor, terminarea vop-
sitoriilor și finisarea pardoselilor turnate, după terminarea şi darea
în funcţiune, a instalaţiilor: electrice, sanitare, de încălzire, gaze ete.
Stratul de circulaţie la pardoselile din parchet sau polimeri se poate
executa și după terminarea lucrărilor de tapetare.
"Temperatura în încăperi va fi de minimum +-15*C, iar umiditatea
relativă a aerului de maximum 60%, pentru a se asigura o bună ade-
rență a tapetelor de stratul suport și o lucrabilitate optimă a cleiurilor
şi a fişiilor de tapet în timpul aplicării.
Umiditatea în procente a stratului suport nu va fi mai mare decît
umiditatea de regim a suprafeţei ce se tapetea
— 2,5—3%, la pereţii din beton sau la cei din zidărie tencuiți, sau
la cei gletuiţi cu glet de var;
— 8% la pereţii gletuiți cu glet de ipsos;
— 3% la pereţii alcătuiți din elemente b.c.a.
zugrav iasi 0746841891
Măsurarea umidității se face cu unul din aparatele tip Higromette,
Feutron sau Karl Weiss, etalonate pentru fiecare tip de perete.
La pereții din beton sau din zidărie tencuiți, se poate considera
că stratul suport este suficient de uscat, după circa 2 luni de la tur-
narea betonului, în cazul pereţilor de beton monolit sau prefabricat,
sau de la terminarea lucrărilor de tencuire a pereţilor din zidărie, dacă
timpul este uscat, iar temperatura aerului este mai mare de -+-20*C,
O veriticare practică se poate face cu o soluţie de fenolftaleină în alcool,
în concentraţie de 1%, care se pensulează pe o porţiune de circa 2 x5 cm
de pe suprafaţa suport; dacă porțiunea respectivă se colorează în
violet sau în roz intens, stratul suport are o umiditate mai mare de
2,5—3%.
La pereţii din elemente de b.c.a. se poate considera atinsă umi-
ditatea de regim, după un an de la montare și darea în exploatare a
încăperilor respective sau la finisarea construcţiilor noi dacă elemen-
tele b.e.a. au fost păstrate în depozite tampon la producător pînă la
atingerea umidității admisibile pentru finisare (de regim) și transpor-
ate acoperite la şantier.
Calitatea lucrărilor de tapetare depinde de calitatea materialelor
și a uneltelor folosite, dar mai ales de priceperea, experiența, con-
ştiinciozitatea și simţul estetic al muncitorului tapetar.
2. MATERIALE FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE TAPETARE-
Materialul de bază folosit la Iuerările de tapetări este tapetul de
tip 'TR (tapet cu stratul de finisaj în relief), semilavabil și tapetele
Havabile de tip "TCM (tapet calandrat-monocolor) și de tip TCP (tapet
ealandrat policolor), (v. cap. III, subcap. G).
| Pentru realizarea unei planeități cît mai bune a peretelui se lipește
pe acesta unul sau două straturi de hirtie maculatură cu greutatea de
circa 60 g/m:, curată, fără pete de ulei, rupturi sau increțituri.
F Pentru amorsarea suprafeţei suport se folosește o soluție de clei
de oase iar pentru lipit un adeziv din făină de griu sau din amidon
| în care s-a introdus o cantitate mică de insecticid (Lindatox) și de
fungicid (acid fenic), pentru împiedicarea dezvoltării microorganis-
melor (mucegaiului). Pentru îmbunătăţirea calității adezivului din
făină de griu se amestecă .în compoziţia acestuia aracet în următoarta
| proporție:
; — adeziv din făină de griu 2 părți
— aracet 1 parte
382 Tehnologia executării lucrărilor de tapetare
Ca terminaţie la partea de sus a tapetului se folosesc borduri de:
corative, iar la partea de jos plinte din fişii din acelaşi material ca și
tapetul, din material plastic sau preferabil, din lemn.
La alegerea felului tapetului, culorii și motivelor decorative este
necesar să se țină seamă atit de considerente tehnice şi economice
cît și de destinaţia încăperii respective, astfel:
— tapetele de hirtie uşoare sint ieltine, dar se pot rupe cu ușu:
rință în timpul aplicării, mai ales după ungerea lor cu adeziv, iar cu-
loarea imprimată pe fața văzută nu este suficient de durabilă;
— tapetele de hirtie grele sînt diticile la manipulare şi aplicare, fiind
necesară ungerea lor cu două straturi de adeziv, la un interval de circa
15 min, însă sînt mult mai durabile decit cele ușoare;
— tapetele de hirtie imprimate cu molive în relief sînt de obicei
foarte decorative ca aspect, însă manipularea și aplicarea lor cere
mai multă pricepere și experienţă decit la cele simple.
Motivele decorative ale tapetelor se aleg ţinind seamă atit de do-
rința beneficiarului încăperilor care se finisează, cit și de destinaţia
lor. Astfel, într-o încăpere dominată de simplitatea modernismului
se aleg tapete colorate uni, într-una cu mobilier bogat ornamentat
se preferă tapete cu motive sobre, iar într-una cu mobilier de un anu-
mit stil se caută tapete-ale căror motive sînt asemănătoare stilului
respectiv. În încăperi cu plafonul la înălțime mică se aleg tapete cu
motive verticale, iar în încăperi cu suprafața mare se poate crea sen-
zaţia de apropiere, de intimitate, prin aplicarea pe pereți a unui tapet
cu o decorație modernă și cu nuanţe calde. Într-un decor romantic
trebuie alese tapete cu motive bogate florare.
Un alt considerent pentru alegerea culorii tapetelor este și cel al
orientării încăperii în care acestea se aplică. Într-o cameră în care
nu pătrund razele solare nu se folosesc tapete cu decoraţii colorate
în nuanţe de gri, mov, albastru și similare, iar într-o cameră de zi
inundată de soare nu se folosesc tapete colorate în roșu, portocaliu
sau galben, care pot produce sanzații dezagreabile de agitaţie și chiar
iritare. Alegerea culorilor se face conform indicaţiilor din cap. VIII,
paragraful 5.
3. NELTE ȘI DISPOZITIVE FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE
E TAPETARE
Pentru executarea lucrărilor de tapetare, sint necesare o serie de
unelte și dispozitive care sînt folosite la diversele operaţii care compun
lucrarea (măsurare, pregătire și aplicare).
zugrav iasi 0746841891
a) Unelte pentru măsutat, trasat şi verificat. Sint aceleași care se
folosesc și la zugrăveli și vopsitorii și anume: metrul, dreptarul, col-
țarul, furtunul de nivel, firul cu plumb și nivela (bolobocul).
b) Unelte şi dispo-
zitive pentru pregăti-
rea aplicării tapetului.
"Tăierea și pregătirea
hirtiei suport și tape-
tului se face pe o ma-
să sau o planșetă u-
şoară din lemn debrad
demontabilă sau pli-
antă, pentru a putea
fi ușor transportată cu
braţele (fig. 179). Di-
mensiunile uzuale ale
mesei sint : 0,90 m lă-
țime şi 2,00 m lungi-
me. Pentru tăierea hir-
tiei și tapetului șipen-
tru diverse decupări, Fig, 179. Masa de pregătire a fişiilor de tapete,
se foloseşte o foartecă
lungă. Tăierea corectă a marginilor tapetului se face în condiţii op-
time cu ajutorul unui cuţit cu două tăișuri, cu virful rotunjit, de
30— 35 em lungime, cu mîner de lemn plat. Tăierea se face prin spri-
jinirea lamei cuţitului pe o riglă metalică fixată de masă sau plan-
şetă (fig. 180), printr-o miș-
care a miinii rapidă şi sigură.
Tăierea se face după ungerea
tapetului cu adeziv. Pentru
diverse decupări mici se
pot folosi și lamele de ras
din oţel cu flexibilitate re-
dusă, fixate intr-o montură
metalică.
Pentru ungerea cu ade-
ziv atit a tapetului cât și
pentru amorsarea suprafeței
cțel Fig. 180. Tăierea marginilor fișiilor de tapet
Suport, se folosește o bidi- cu ajutorul cuţitului lung şi riglei de oţel.
384 Tehnologia executării lucrărilor de tapetare
nea obișnuită nr. 4 sau 6, avînd părul în bună stare și folosită numai
pentru această operaţie.
La pregătirea suprateţelor suport se folosesc șpaclurile metalice
obișnuite.
c) Unelte pentru netezirea tapetelor după aplicare. După aplicare
suprafața tapetului se netezește cu mîna și apoi, recomandabil, cu
o perie plată lungă de 30 cm și îngustă,
confecţionată cu păr de pore lung și su- 306
plu sau din plastic. Peria nu are coadă sii
ci un dispozitiv de lemn, de care poate ,
fi ţinut, pentru a fi manevrată cu mina vie ea trena eee,
(fig. 181). Pentru neteziri locale (în drep-
tul micilor decupări) se poate folosi o
piesă dreptunghiulară de 10 em lungime
şi 2 em lăţime, cu muchiile rotunjite din
material plastic dur sau din os.
Pentru ca uneltele să fie la îndemina
tapetarului, acesta folosește buzunarele Fig, 181. Perie pentru netezit
pantalonului salopetei, care sînt așezate tapetul aplicat.
lateral pe ambele picioare.
Miinile tapetarului şi în general îmbrăcămintea trebuit să fie cue
rate pentru a nu murdări în timpul luerului faţa tapetului. Spălarea
miinilor cu săpun se face ori de cite ori este nevoie. Muncitorii care
transpiră la miini nu sînt indicaţi pentru aplicarea tapetului
O atenție deosebită trebuie să fie dată întreţinerii și curățirii unel-
telor în timpul şi la terminarea lucrului. Astfel, masa, cuțitele, „doar
feca, lama ete, se șterg de adeziv, iar sculele amintite se păstrează într-o
cutie special amenajată pentru acestea. Bidineaua, după fiecare în-
trebuințare, se spală cu apă pentru a curăța orice urmă de adeziv,
ar putea prin uscare să producă îrîngerea părului. Rigla metalică
e curățată şi bine păstrată pentru a se feri muchia, în lungul
căreia se face tăier de știrbituri care pot lăsa urme pe marginea
respectivă a fișiei de tapet. Se recomandă folosirea unei rigle. contec-
ţionate din panglică de oţel pentru arcuri, care să poată fi fixată cu
pioneze pe misa de lucru, iar la terminare, strinsă prin rulare și păs-
tra ă intr-o cutie, de obicei, rotundă de lemn. Peria pentru netezirea
fișiilor de tapet aplicate pe pereți trebuie să fie întreținută cu deose-
grijă. Asttel, în timpul lucrului se șterge ori de cite ori se încarcă
cu adeziv pentru a nu murdări fața tapetului, iar la terminarea lucrului
ul se spală cu apă avind grijă să nu se ude lemnul, după care se
păstrează într-un loc uscat, Ş
zugrav iasi 0746841891
A. PREGĂTIREA ȘI PRELUCRAREA PEREȚILOR PENTRU APLICA-
REA TAPETELOR
Straturile suport se pregătesc conform indicaţiilor din cap. V,
subeap. C. Se verifică şi se înlătură denivelările, fisurile, burdușelile,
stropiturile de mortar sau de zugrăveală, se completează lipsurile în jurul
străpungerilor la pereţi și împrejurul pervazurilor de la uși. Repa-
rarea defectelor suprafeţelor gletuite se face cu pastă de ipsos. Su-
prafeţele care au mai fost zugrăvite sînt răzuite pînă la tencuială
aderentă și apoi se procedează la remedierea defectelor tencuielii.
Dacă pereţii au fost finisaţi cu vopsea de ulei în stare bună, se pro-
cedează la degresarea suprafeţei cu una din compoziţiile reţetelor 65,
66 sau 67. Suprafeţele acoperite cu vopsea degradată sau insuficient
de aderentă trebuie curățate și apoi șpacluite cu pastă de ipsos. Su-
prafeţele tapetate se curăţă de tapetul vechi prin umezirea acestuia
cu bidineaua și apă călduţă, prin smulgere şi cu ajutorul șpaclului.
După pregătirea suprafețelor, acestea se șlefuiesc iar praful sa
îndepărtează cu o bidinea curată și uscată. Se aplică apoi cu bidineaua
stratul de amorsare din soluţia de clei de oase, pe toată suprafaţa de
tapetat; soluția de clei, preparată ca în reţeta 63, trebuie să fie caldă
(de circa 40—50"C) și aplicată într-un strat subțire pentru a pătrunde
cît mai bine în porii suportului, constituind stratul de legătură între
suprafaţa suport și stratul următor de hirtie suport sau tapet. Prin
îmbibarea gletului acesta devine mai puţin. absorbant pentru adezivul
cu care se lipește hirtia sau tapetul.
După ce stratul de amorsare s-a uscat se aplică hirtia suport. Pen-
tru aceasta se trasează linia orizontală de reper care separă tapetul
de scafa zugrăvită, pregătindu-se concomitent adezivul și hirtia suport.
Hirtia de culoarea apropiată tapetului, se taie în fişii egale cu înăl-
țimea porțiunii peretelui care se tapetează, în cazul hirtiilor rezistente
Şi nedetormabile la ungere cu adeziv, sau egale cu cel puţin 1/3 din
înălțime, în cazul hirtiilor mai puţin rezistente și deformabile. Fișiile
se așază pe masa de lucru și se ung cu bidineaua pe o faţă cu adezivul
din reţea 64. După ungere fişia de hirtie se îndoaie în două cu partea
unsă spre interior. Se pregătesc astfel 2—4 fișii, care apoi se desfac
şi se aplică lipindu-se pe perete. Aplicarea se face începînd de la partea
de sus a peretelui de la unul din colţurile camerei.
Fișiile de hirtie se lipesc cu marginile cît mai alăturat. Nu se admit
rosturi mai mari de 1 mm. Dacă fișiile s-au lipit cu marginile supra-
puse, porțiunile petrecute se șlefuiesc cu hirtie de șlefuit pentru a ob-
ține nivelarea necesară.
386 Tehnologia executării lucrărilor de tapetare
Dacă, din motive de economie, tapetul se aplică direct pe supra-
faţa gletuită, trebuie verificat, după pregătirea corespunzătoare, dacă
aceasta nu prezintă pete de grăsime sau urme de creion chimic sau
colorat, pentru a se evita apariţia lor după lipire pe fața văzută.
În cazul pereţilor vopsiți nu se recomandă aplicarea în prealabil
a hiîrtiei-suport, este necesar însă să se degreseze suprafaţa vopsită
pînă la dispariția luciului specific al vopselei.' Pentru asigurarea unei
bune lipiri se poate efectua, după degresare, o spălare a suprafeței
vopsite cu o apă amoniacală sau o şlefuire cu hirtie sticlată nr. 23 sau 32.
Rosturile dintre tocul timplăriei şi perete și eventualele crăpă-
turi de pe perete, pentru ca acestea să nu apară pe faţa tapetului, se
recomandă a fi acoperite în prealabil cu benzi de hirtie obișnuită sau
de hirtie suport de circa 5 cm lățime. Benzile de hirtie tăiată se ro-
lează și se introduc în apă pentru umectare. După ce se îmbibă bine
cu apă şi cu puţin înainte de aplicarea fîșiei de hirtie suport sau a
tapetului, banda de hîrtie se aplică pe crăpătura respectivă prin de-
rulare începînd de sus în jos. Apa din hirtie o menţine lipită pînă se
aplică deasupra, după caz, hirtia suport sau tapetul. Aplicarea aces-
tora trebuie să se facă înainte de uscarea benzii de hirtie. Acest pro-
cedeu cere o deosebită dexteritate din partea tapetarului, deoarece banda
de hirtie nu trebuie mișcată în timpul lipirii stratului de deasupra.
Un alt procedeu este de a folosi două benzi de hirtie, una mai în-
gustă de 2,5—3 cm și alta mai lată de 6—6,5 cm. Banda lată se unge
cu adeziv și pe mijlocul ei se lipește banda îngustă. Benzile lipite se
aplică astfel-ca banda neunsă să acopere crăpătura. Prin aceasta se
evită eventuala deplasare a benzii în timpul lipirii hîrtiei-suport sau
tapetului.
Cînd două crăpături se încrucişează nu trebuie, sub nici un motiv,
ca benzile să se aplice petrecute. În dreptul încrucișerii una din benzi
trece în continuare, iar cealaltă se opreşte în prima bandă.
5. APLICAREA TAPETULUI
Odată cu pregătirea şi prelucrarea suprafeţelor care se tapetează
se face și măsurătoarea necesară pentru a determina lungimile și nu-
mărul fișiilor de tapet și a bordurilor respective. La numărul total de
fişii pentru fiecare încăpere se va adăuga în plus o fișie de siguranță
pentru înlocuirea eventualelor fîșii greșit tăiate sau cu defecte. Pentru
borduri se va calcula lungimea totală cu un adaos de 15%, pentru tăieri,
racordări și rezerve de siguranţă.
zugrav iasi 0746841891
a) Tăierea fişiilor de tapet. La măsurătoarea pentru determinarea
numărului fişiilor de tapet trebuie să se ţină seamă de eventualele
suprapuneri care diminuează lățimea cu 3 cm, iar ca lungime se va
măsura linia de demarcaţie de la partea de sus a
peretelui și plinta de la partea de jos, la care se
adugă circa 6 cm, cite 3cm în plus de fiecare capăt.
Aceste depășiri sînt necesare pentru ca tăierea,
atit la partea de sus cît și la cea de jos să fie
făcută după lipire, pentru obținerea unei linii a
marginilor cît mai drepte şi corecte. Lipirea tape=
tului prin aplicarea marginii la limita liniei bore
durii sau plintei nu este recomandabilă deoarece
lucrarea va suferi calitativ, din cauza neconcor=
danţei între liniile orizontale şi liniile de reper
verticale, după care se aplică fişiile de tapet.
Sulul de tapet de hirtie se derulează pe supra-
faţa mesei de lemn cu faţa în sus astfel ca partea
de margine care se trage să se aplice la plintă,
iar aceea dinspre sulla bordură. Aceasta pentru
ca aspectul structurii şi reflexia luminii să fie
aceeași pentru toate fişiile de tapet, iar eventu-
Fig. 182. Continuarea alele motive decorative să se continue comple-
Îi cnclui pe elor tindu-se de peo fişie pe alta (fig. 182). În acest
Alee couă, fişii din urmă caz fişiile se numerotează pe spate,
a — ereşit; b — corect. pentru ca la aplicare să se păstreze succesiunea
normală a desenului.
Cînd pe faţa tapetului sînt aplicate motive mari, la tăierea fişii-
lor, tapetarul trebuie să fie atent ca motivele să rămînă întregi la mar-
ginea de sus din dreptul bordurii, pentru că altfel scade apreciabil
efectul estetic.
După tăierea fișiilor acestea trebuie sortate după nuanţă, cînd este
cazul, deoarece uneori se pot întilni de la un cap la celălalt al aceluiași
sul ușoare diferenţe de nuanţă a culorii care în lungimea desfăşurată
a tapetului nu se observă, însă, în cîmpul de fișii tăiate și aplicate unele
lingă altele se disting cu ușurință, rezultind astfel o acoperire cu aspect
coloristic necorespunzător. Tăierea fişiilor se face perpendicular pe
marginea lungă a sulului, cu ajutorul echerului mare.
b) Ungerea cu adeziv a îişiilor de tapet. După tăierea și sortarea
fișiilor de tapet pentru acoperirea pereţilor unei încăperi, acestea se
așază pe masa de lucru cu faţa în jos. Aplicarea adezivului (v. reţeta 64)
308 Tehnologia executării lucrărilor de tapetare
se face cu bidineaua pe toată su-
prafața fișiilor, Se începe prin S
ungerea unei jumătăţi din lun-
gimea fişiei (fig. 183, a) de la
mijloc către margini. Partea *
unsă se îndoaie (fig. 183, d) cu :
faţa spre exterior, evitindu-se su-
prapunerea peste partea neunsă
şi formarea de cute la îndoitură.
Se trage apoi pe masă jumătatea
neunsă a fișiei (fig. 183, c) și se
procedează la ungerea și îndoirea b
acesteia ca la prima jumătate
(fig. 183, d). Astiel îndoite, fişiile
de tapet sînt puse deoparte, la
un loc curat, unde se lasă 5—15
min, pentru ca adezivul să pă-
trundă în hirtia tapetului.
Cînd marginile fişiilor de tapet
necesită ajustări, acestea se fac
după ungere, așezind fișia unsă
pe masa de lucru și potrivind
linia de tăiere pe marginea riglei
metalice. Printr-o mișcare rapidă
de alunecare a lamei cuţitului
mare cu două tăișuri în lungul
marginei riglei metalice (v. fig.180) d
se efectuează o tăiere rapidă și Fig. 183. Ungerea fişiilor de tapet
perfect dreaptă. cu adeziv:
e) Aplicarea tapetului de hirtie. % € îi & — Docdae fsier în mpa
Operația se execută, recomanda-
bil, de către doi tapetari, unul lucrînd de pe scara dublă, iar celălalt
de pe pardoseală (fig. 184). Înainte de aplicarea primei fişii se trasează
la colţul încăperii, de unde urmează să înceapă lucrarea, o linie verti-
cală de reper cu ajutorul firului de plumb, iar la partea superioară a
pereţilor o linie orizontală de reper în dreptul bordurii. După trasarea
reperelor se ia cu grijă fișia de tapet îndoită, pe antebraţul sting dacă
se începe aplicarea din colțul drept al peretelui, sau pe antebraţul drept
dacă aplicarea se începe din colţul stîng al peretelui, pentru a lăsa o
mînă liberă cu care tapetarul se ajută la urcarea pe scară. Ajuns la
zugrav iasi 0746841891
Fig. 184. Aplicarea fișiei de tapet pe Fig. 185. Lipirea fișiei
perete. de tapet.
treapta scării, corespunzătoare poziţiei de lipire, scoate antebraţul
de sub îndoitura fișiei, susținind-o în același loc de ambele părți cu
cîte trei degete ale miinilor, apucînd în același timp colţurile de sus
ale fişiei cu degetul mare și arătător care, totodată, dezlipesc ușor paitea
îndoită a tapetului de la marginea de sus (fig. 185).
Odată colţurile aplicate pe perete, se lasă fișia să coboare spre par-
doseală ușor, ca să nu se rupă, fie prin amortizarea cu piciorul, fie cu
ajutorul celui de al doilea tapetar. Înainte de a dezlipi partea de jos a
îndoiturii se verifică verticalitatea atit cu ajutorul reperului vertical
trasat pe perete, cît și cu ajutorul firului cu plumb. Nu se recomandă
aplicarea fişiilor după linia colţurilor pereţilor, a căror verticalitate
nu este totdeauna corectă, și nici după linia de reper, trasată paralel
cu linia de racordare a tavanului cu pereţii, care, de asemenea, nu coin-
cide totdeauna cu orizontala.
După aplicare şi întindere, fişia de tapet se netezeşte uşor cu mîna
şi apoi cu peria de netezit începînd de sus în jos şi de la mijloc spre
margine, așa cum se arată în fig. 186, direcţia de netezire avind forma
unei spinări de pește.
Prin operaţia de netezire se elimină bulele de aer și încreţiturile.
Excesul de adeziv de pe marginile fişiei se şterge cu o cirpă moale, cu-
rată şi uscată, pentru a se evita întinderea acestuia peste faţa tape-
390 Tehnologia executării lucrărilor de tapetare
tului. Urmele de adeziv și eventualele am-
prente de degete rămasepe fața tapetului tre-
buie șterse, inainte de a se usca, prin tampo-
nare și prin frecare, cu un burete curat și
ușor umezit.
Marginea verticală a fișiei de tapet nu este
aplicată chiar la colţul peretelui ci cu mini-
mum 5 cm distanţă de colţ, asttel ca ultima
fişie să-l acopere prin petrecere şi să realizeze
continuitatea desenului Se va proceda asemă-
nător și în dreptul celorlalte colţuri. Înnădirea
fişiilor de tapet în dreptul colțurilor pereților
mu poate fi realizată corect din care cauză , .
aspectul estetic al finisajului respectiv se di- Fie. 180. Aetezieea tale
minuează simțitor. Dacă întimplător o fişie perete.
ajunge cu o margine într-unul din colțuri
atunci se recomandă îngustarea fişiei prin tăiere cu cel puţin o jumătate
de centimetru, astfel ca fișia următoare să acopere prin petrecere
colțul respectiv.
Fișia de tapet următoare se aplică identic ca și prima cu marginile
cap la cap, în cazul tapetului cu greutatea peste 100 g/m? și cu margi-
nile suprapuse pe circa 0,5 cm, în cazul tapetelor cu greutate sub 100 g/m?.
La aplicarea tapetelor cu greutate peste 100 g/m: este necesar a
se verifica verticalitatea fiecărei fișii în parte în vederea obținerii unei
acoperiri continue și fără rosturi. În orice caz este recomandabil ca
hîrtia suport peste care se aplică să aibă aceeași nuanţă de culoare ca
și tapetul, pentru a nu se observa eventualele rosturi vizibile.
Aplicarea în dreptul ușilor a tapetelor cu motive simple se face în
mod obișnuit fără a se efectua vreo operaţie specială. În cazul tapetelor
cu motive decorative importante se va începe lipirea fişiilor de tapet
de o parte și alta a ușii, continuîndu-se pe suprafața pereților pînă la
întîlnirea fişiilor într-un colț al încăperii mai puţin luminat. Deasupra
ușii, dacă intervalul între fișiile aplicate de o parte şi alta a ușii nu se
acoperă cu o singură lățime de fişie, se procedează la folosirea unei
fişii centrale și a altor două laterale simetrice de legătură, potrivind
asttel motivele decorative ca aspectul obţinut să fie de continuitate,
cu riscul sacrificării unor benzi de tapet care nu se mai pot folosi.
Glaturile și șpaleţii ferestrelor și ușilor pe toc, pe înălțimea lor cu-
prinsă în partea tapetată a pereţilor, se tapetează. Tapetul se întoarce
zugrav iasi 0746841891
pe glat pînă în tocul ferestrei sau al ușii. La fel se procedează și cu even-
tualele nișe, dacă acestea sînt prevăzute să fie tapetate.
La acoperirea cu tapet a unor panouri-oglindă delimitate cu pro-
file decorative de ipsos sau lemn se va aplica prima fișie exact în mij-
locul panoului, continuîndu-se spoi aplicarea rstului de fişii de o parte
şi alta a celei centrale. Se asigură astiel o distribuire și o centrare echi-
librată și armonioasă a motivelor decorative.
Locul întrerupătoarelor şi prizelor de lumină va fi decupat după
aplicarea fişiei de tapet pe perete. Se reperează locul dozei aparatului
respectiv şi prin frecare locală cu o unealtă din plastic sau os, se scoate
în evidență conturul acesteia.
Cu un cuţit mic ascuţit sau cu lama se fac o serie de crestături ra-
dial, care apoi se decupează cu foarfeca după conturul dozei.
În dreptul conductelor radiatoarelor de calorifer, de gaze etc.,
care traversează pereții și străpung suprafața tapetului se face o tă-
ietură de la margine pînă la străpungerea în dreptul căreia se face şi
o crestătură perpendicular pe tăietura cu lungimea egală cu diame-
trul exterior al ţevii (fig. 187, a). Se aplică provizoriu porţiunea de
„Fig. 187. Decuparea
tapetului în dreptul
unei ţevi.
392 Tehnologia executării lucrărilor de tapatare
tapet tăiată în dreptul ţevii şi cu un creion se trasează locul unde trebuie
făcută decuparea (fig. 187, b). Se destace din nou porţiunea tăiată și
cu o foariecă se decupează bucata de tapet însemnată (fig. 187, c)
după care se încheie lipindu-se definitiv (fig. 145, d). Urmele de adeziv
se, şterg prin tamponare cu un burete uşor umezit.
Dacă, după aplicarea fișiei de tapet, s-a produs pe suprafața ei
o încrețire vizibilă (fig. 188, a), se procedează fie la înlocuirea fişiei,
Fig. 188. Repararea suprafeţelor de tapet încreţite.
fie la repararea defectului constatat. Repararea se face prin executarea
unei tăieturi în dreptul încrețiturii, perpendicular pe marginea fișiei
(fig. 188, 5). Se deslipeşte cu atenţie porțiunea încreţită, se aplică mai
întii partea de jos și se netezește, după care se aplică şi se netezește și
partea de sus a fișiei tăiate, a cărei margine eventual, poate să se su-
prapună peste aceea de jos. Lumina căzînd oblic peste reparația astfel
executată se evită producerea umbrei care scoate în evidență înnă-
direa (fig. 188, c).
După aplicârea fişiilor de tapet pe pere-
ţii unei încăperi, se procedează la ajustarea
marginilor de sus și de jos prin tăiere. În fig.
189 se indică modul cum se execută operaţia
respectivă în dreptul plintei şi anume: se
înseamnă cu un creion linia de tăiere după
care se decupează marginea tapetului cu
foarfeca. Același procedeu se aplică şi la mar- = ———
ginea de sus în dreptul bordurii. Eventual ele
ete de adeziv se şterg prin tamponare cu Fig. 189. Decuparea ta-
p urete umed. Sterg prin tamponare c u Un pețului în tei.dreptul plin-
zugrav iasi 0746841891
Dacă în unele locuri de pe suprafaţa tapetată se constată bule de
aer, se procedează la înțeparea lor cu un ac, evacuarea cu atenție a
aerului, evitîndu-se ruperea tapetului, și injectarea unei cantități co-
respunzătoare de adeziv cu ajutorul unei seringi. După aceea se apasă
ușor cu mîna și se netezește locul reparaţiei respective.
Porţiunile mici de tapet deslipite se curăţă cu grijă de eventualele
impurități sau granule uscate de adeziv. Aceeași operație se aplică şi
suprafeţei suport. Apoi se unge cu adeziv porţiunea de tapet deslipită
se lasă pentru îmbibarea hirtiei 10—15 min și apoi se aplică pe perete
netezindu-se cu multă atenţie pentru a evita încrețirea sau ruperea
acesteia.
După ce încăperea a fost complet tapetată, iar tapetul uscat, se
procedează la montarea elementelor terminale atît la partea de jos cît
şi la cea de sus.
În dreptul pardoselii se montează pervazul de lemn care se bate
în cuie în pardoseală sau o terminaţie din material plastic care se li-
peşte peste tapet. Cind este prevăzută plintă de lemn, înainte de tape-
tare se montează în perete dibluri, a căror locuri se marchează cu cuie
subţiri pentru ca să se cunoască poziţia şuruburilor de lemn cu care
se fixează plinta.
Partea de sus a tapetului se termină cu o baghetă, în general sub-
ţire, de culoare mai închisă care acoperă marginea tapetului. Baghe-
tele din același material ca și tapetul se lipesc cu adeziv, iar cele de
lemn, de metal sau material plastic se fixează cu șuruburi pentru lemn
în dibluri introduse în prealabil în tencuiala peretelui.
d) Aplicarea tapetului din material plastic pe suport textil. Pregă-
tirea și prelucrarea suprafeţelor suport precum și pregătirea fișiilor
de tapet pentru lipire se face ca și în cazul tapetului de hirtie. Trebuie
avut în vedere ca pereţii să fie perfect uscați (umiditatea sub 2%),
deoarece, tapetul constituind un strat impermeabil, nu permite difu-
zarea vaporilor din suport. Umiditatea astfel reţinută sub tapet favo-
rizează dezvoltarea mucegaiului și putrezirea suportului textil și a
hîitiei suport. Se recomandă folosirea unui adeziv, în compoziţia căruia
să nu fie cuprinse materii organice.
Ungerea şi aplicarea fișiilor de tapet din material plastic pe suport
textil se face la fel ca și a fișiilor de tapet din hirtie, cu următoarele
deosebiri şi completări:
— ungerea cu adeziv se face pe întreaga suprafaţă a suportului
textil a fiecărei fîșii de tapet în afară de o bandă îngustă de circa 2 cm
a marginii care se suprapune;
394 Tehnologia executării lucrărilor de tapetare
— aplicarea fișiilor de tapet se face prin suprapunerea marginilor
longitudinale pe o lăţime de circa 1 cm; marginea de desubt lipită pe
hiîrtia suport, iar cea de deasupra nelipită;
— marginile longitudinale suprapuse se taie, după 24 de ore de
la lipire, cu ajutorul unui cuţit bine ascuţit sau al unei lame; pentru
aceasta, în mijlocul porțiunii suprapuse (la circa 0,5 cm de la margine)
se aplică rigla metalică, urmărind cu exactitate direcția verticală a
viitorului rost şi apoi se taie ambele fișii dintr-o dată; după tăiere se
îndepărtează benzile înguste de circa 0,5 cm, care rezultă de la tăierea
ambelor fişii de tapet. În continuare se ridică cu atenţie marginea neunsă
a fişiei care se suprapusese, se unge cu adeziv porțiunea respectivă
şi după 15—20 min se presează pe perete netezindu-se. Rezultă un rost
foarte fin imperceptibil de la o distanță de 2 m, precum şi o păsuire
periectă a marginilor;
— în timpul netezirii, excesul de adeziv se șterge cu o cîrpă curată
şi uscată, iar eventualele pete se şterg cu un burete umed;
— în cazul fișiilor de tapet fabricate cu marginile perfect drepte,
lipirea se face fără suprapunerea marginilor;
— după minimum 3 zile de la aplicarea tapetului, suprafaţa aces-
tuia se curăţă, printr-o uşoară spălare, de petele de adeziv şi de cele
ăsate de tapetari la manipularea și aplicarea fișiilor,
e) Aplicarea tapetelor autoadezive din material plastic. Acestea
sînt tapete din materiale plastice, de obicei vinilice, pe suprafaţa că-
rora s-a aplicat din fabricaţie, un adeziv care nu se activează decit
atunci cînd este umezit cu apă. Se aplică cu multă ușurință şi cu o pro-
ductivitate foarte mare.
Produsul este livrat în suluri de 10,05 m lungime și 0,53 m lățime.
Pentru realizarea unor tapetări de calitate superioară pregătirea
suprafeţelor suport comportă o atenţie deosebită. După aplicarea
hîrtiei suport, se trasează pe perete o linie verticală cu ajutorul firului
cu plumb la 53 cm distanță de o ușă sau o fereastră. Se taie prima
fişie cu cîte o rezervă de ciţiva centimetri la extremităţi.
Înainte de lipire, fişia sub formă de sul, se introduce în apă cu mo-
tivele decorative spre exterior (fig. 190), unde se lasă pentru umezire
timp de 30 secunde. După umezire, fişia se aplică pe perete urmărind
linia trasată (fig. 191).
zugrav iasi 0746841891
Bulele de aer se îndepărtează printr-o netezire ușoară cu o perie
sau o cîrpă uscată și curată (fig. 192), de la mijloc spre margine.
Fişiile următoare sînt tăiate ţinind seamă de desen, aplicîndu-se
în continuare cu marginile puse cap la cap (fără suprapuneri) (fig. 193).
Fig. 190. Umezirea tape-
Fig. 191. Trasarea liniei verti-
tului autoadeziv. cale de începerea tapetării şi a-
plicarea primei fişii a tapetului
autoadeziv.
Fig. 192. Netezirea fişiei de ta- Fig. 193. Aplicarea fişiilor ur-
pet montate şi îndepărtarea bu- mătoare cu marginile cap la
lelor de aer. cap.
396 Tehnologia executării lucrărilor de tapetare
Se marchează cu vîrțul foarfecii pe tapet, intersecţia peretelui
cu tavanul la partea de sus și plinta la partea de jos. Se îndoaie cape-
tele fişiei după punctele marcate și apoi Se taie (fig. 194), după linia
îndoiturii cu ajutorul unui cuţit. Înainte de tăiere se verifică verti-
calitatea marginilor fișiei.
Pentru înlocuirea fișiilor de tapet cu altele, este suficient să se
deslipească stratul de foaie vinilică de stratul suport de hirtie. Acesta
din urmă rămâne lipit de perete, gata pentru o nouă tapetare (fig. 195).
[d sa!
Fig. 195. Deslipirea tapetului
Fig. 194. Tăierea marginei de (foaia vinilică) de stratul
jos a fișiilor de tapet montate. suport de hirtie,
Tapetul autoadeziv aplicat pe pereti nu necesită o tîntreținere
specială. Se poate curăța cu o cîrpă curată cu apă și săpun, White
spirit, detergenţi etc. Nu se folosește benzen, acetona și derivatele sale.
6. CALITATEA LUCRĂRILOR DE TAPETARE
Lucrările de tapetare pot fi considerate de bună calitate atunci
cînd fişiile de tapet sînt bine lipite, fără pete, încrețituri, pungi de
aer sau de adeziv și nu prezintă locuri neacoperite, exiolieri, lipituri
suplimentare în cîmp sau în jurul aparatelor electrice, conductelor,
pervazurilor etc. Nuanţa culorii trebuie să fie unitară, iar motivele
decorative să aibă continuitate pe întreaga suprafață a tapetului.
Marginile fișiilor trebuie să fie verticale iar baghetele şi plintele
sau pervazurile orizontale.
zugrav iasi 0746841891
7. CONSUMURI SPECIFICE
Pentru tapetele folosite în mod curent din hirtie cu peliculă de
vopsea de PVA, consumurile specifice medii sînt indicate în tabelul 50
Tabelul 50
Oonsumuri specifice pentru
1 mă de tapet aplicat pe;
Denumirea materialului aie,
pereti pereţi gletulti
de beton asu de Ipsos
Tapet de hirtie m? 1,05 1.05
Clei de oase kg 0,025 0,025
Hirtie de ziar de 60 g/m? kg 0,130) 0,065+*)
Ipsos (pentru reparatii) kg 0,100 0,100
Hirtie de șlefuit coli 0,5 0,5
Făină de griu Kg 0,200 0,140
Baghetă din hirtie tapet de 5 cm lăţime,
din lemn sau din plastic m. 0,45 0,45
Apă m 0,0005 0,0035
Acid fenic kg 0,0015 0,0011
Insecticid (Plotox etc.) kg 0,008 0,006
*) Două straturi.
**) Un singur strat.
8. INTREŢINEREA TAPETELOR
Suprafeţele pereților care se acoperă cu tapete de diferite sor-
turi se întrețin cu multă uşurinţă prin: ştergerea prafului cu perii
sau cîrpe moi.
Petele 'de pe suprafaţa tapetelor nelavalabile se curăță cu guma
de şters sau cu miez de piine, iar de pe cele semilavabile, cu: o cîrpă
moale umezită cu apă și săpun și apoi șterse imediat cu o cîrpă moale
și uscată. Suprafaţa tapetelor lavabile se curăță prin spălare cu bu-
retele îmbibat cu apă și săpun sau cu apă și detergenți. Imediat după
spălare se șterge cu o cîrpă curată și uscată. Suprafaţa tapetului
astfel curățată capătă aproape aspectul și prospeţimea iniţială.
CAPITOLUL XI
PROTECȚIA MUNCII ȘI TEHNICA SECURITĂȚII
A. PROTECȚIA MUNCII
Prin protecția muncii se înţelege ansamblul cercetărilor efectuate
și al măsurilor luate pentru a permite muncitorilor să-și desfăşoare
munca în cele mai bune condiţii şi pentru a-i feri de boli şi de accidente
Scopul protecţiei muncii este acela de a asigura desfășurarea mun-
cii cu un minimum de efort din partea muncitorului şi în deplină si-
guranță, înlăturînd! sau făcîndu-se nevătămători toţi factorii care
ar putea dăuna sănătăţii muncitorilor,
1. PRINCIPALII FACTORI VĂTĂMĂTORI PROFESIONALI ȘI COM-
a BATEREA LOR
a) Zgomotul şi trepidaţiile. Din cauza zgomotului, nu suferă numai
auzul, ci slăbește și atenţia şi este atacat sistemul nervos Ca urmare
se reduce capacitatea de muncă și sporeşte numărul accidentelor,
Trepidaţiile dezvoltă și accelerează urmările dăunătoare ale zgo-
motului
b) Iluminatul industrial. Iluminatul industrial are o mare impor-
tanţă pentru productivitatea muncii și pentru calitatea ei Dacă ilu-
minatul este rațional, productivitatea crește, iar dacă este necores-
punzător, el influențează în rău asupra sănătăţii, reduce producti-
vitatea și duce la sporirea accidentelor,
Iluminatul locurilor de muncă trebuie să fie uniform, fără umbre,
să aibă aceeași intensitate și să nu dea o strălucire prea mare (orbi
toare).
Iluminatul şantierelor trebuie să asigure o bună vizibilitate la
locurile de muncă, să lumineze spaţiile de trecere și locurile închise,
2. DISPOZITIVE INDIVIDUALE DE PROTECŢIE
Dispozitivele individuale sînt folosite de muncitori pentru apă-
rarea împotriva factorilor vătămători şi evitarea accidentelor Ele nu
înlătură factorii vătămători, dar înlătură influenţa lor.
zugrav iasi 0746841891
Iată citeva dispozitive de protecţie necesare zugravilor şi vopsi-
torilor: i
— îmbrăcăminte specială de piele contra substanţelor chimice;
— ochelari contra prafului (cu sticlă);
— antifoane contra zgomotolui (cu bureţi, cu vată sau cu cauciuc) ;
— Tespiratoare contra prafului (cu cartuș filtrant, cu vată sau
cu pislă);
— măști contra gazelor (cu cartuș filtrant din_cărbuni).
B. TEHNICA SECURITĂȚII MUNCII
Tehnica securității muncii studiază cauzele rănirilor, ale intoxi-
caţiilor și ale incendiilor stabilind măsurile care se iau pentru înlă-
turarea lor, Ea arată atît mijloacele de a apăra pe muncitori împo:
triva diferitelor accidente de muncă sau împotriva acțiunilor dău-
nătoare provocate de condiţiile de muncă necorespunzătoare, ca şi
mijloacele de a înlătura cauzele care provoacă asemenea accidente și
dăunătoare,
Experienţa arată că, atuncl cînd pericolele de accidente sînt bine
studiate și se iau măsuri temeinice pentru evitarea lor, se poate ajunge
la completa lor înlăturare, la crearea „tehnicii sigure“ (tehnica secu-
rității).
1, CAUZELE CARE DAU NAȘTERE LA ACCIDENTE
Principalele cauze care dau naştere la accidente sînt:
— defectele utilajului în funcţie sau ale instrumentelor și lipsa
sau proasta amenajare a dispozitivelor de protecţie la maşini și utilaje;
— folosirea unor scule sau instrumente nepotrivite pentru ope:
rația respectivă ;
— aglomerarea locurilor de muncă, a căilor de trecere și a celor
de acces;
—. iluminatul insuficient, aerisirea nesatisfăcătoare, temperatura
excesivă, pulberile, vaporii şi gazele toxice;
— zgomotul puternic şi strident precum și trepidaţiile;
— lipsa, insufienta sau greșşita întrebuințare a echipamentului
de protecţie (halate, mănuși, încălțăminte, ochelari, măşti ete.);
— instruirea tehnică insuficientă a muncitorilor în legătură cu
problemele de protecţia muncii.
400 Protecţia muncii şi tehnica securităţii
2. MĂSURI GENERALE
În cadrul organizării unui șantier de construcţii, trebuie să se
prevadă de la început o serie de măsuri care să asigure securitatea
muncii și anume: N
— împrejmuirea șantierului;
— executarea dispozitivelor de apărare (copertine sau viziere)
la construcţiile înalte, unde există primejdia căderii materialelor și
a uneltelor de pe schele, planșee sau acoperiș, asigurată prin șanțuri
şi pante către locurile joase;
— asigurarea unui spaţiu liber de circulaţie care trebuie lăsat
între materialele depozitate și pereţii depozitelor și între diterite gră-
mezi de materiale;
— depozitarea cu mîna a materialelor nu trebuie făcută în gră-
mezi mai înalte de 2 m; D
— interzicerea rezemării materialelor de pereţii magaziilor în
magaziile inchise;
— introducerea pe scară cît mai întinsă a mecanizării transpor-
turilor, ceea ce contribuie la evitarea accidentelor;
— prevederea unor dispozitive mecanice de manipulare pentru
materiale grele;
— la depozitarea diferitelor materiale de pe șantier se vor res-
pecta regulile de tehnica securițăţii, pentru fiecare material în parte.
Depozitele trebuie să fie prevăzute cu diferite unelte și utilaje,
necesare pentru ușurarea manevrării materialelor.
8. MĂSURI LA LUCRĂRILE DE SPECIALITATE
a) În atelierul de vopsele. Atelierele sint amplasate în clădiri fără
etaj sau la ultimul etaj în cazul clădirilor cu mai multe niveluri.
Încăperile care alcătuiesc atelierul se separă de celelalte încăperi
prin ziduri rezistente la foc.
Hala de preparare trebuie să fie luminoasă și bine ventilată.
Atelierul trebuie să aibă spre exterior două ieșiri ale căror uși să
nu aibă praguri și să se deschidă spre exterior .Pervazurile ferestrelor
vor fi situate la maximum 1,20 m de la pardoseală, pentru a putea
permite ieșirea muncitorilor și pe ferestre în caz de pericol.
Încăperile unui atelier central sînt prevăzute cu instalaţiile cores-
punzătoare tehnico-sanitare, de încălzire, de ventilație și electrice,
care, fie că sînt auxiliare producţiei, fie că asigură condiţiile sanitare
zugrav iasi 0746841891
ale personalului din cadrul atelierului, trebuie să respecte următoarele
reguli :
— încălzirea se va face cu calorifere sau cu aer condiţionat și în
nici un caz cu sobe de foc direct;
— suprafața aparatelor de încălzire cu apă trebuie să fie netedă
și comodă pentru curățirea prafului; Ş
— în cazul încălzirii cu aer, este interzisă recircularea aerului
de tiraj;
— ventilarea se face prin introducerea de aer proaspăt în zona de
lucru şi cu o astfel de viteză, încît să nu se simtă curenţi prea puter.
nici de aer;
— absorbţia aerului se face după principiul aspiraţiei din locurile
unde se produce aerul vătămător, care se eliminăcu un metru maisus
de coama acoperișului, fiind dirijat în sensul vîntului dominant;
— instalația electrică se execută fie cu cabluri îngropate, fie cu
conductori introduși în tuburi de oțel și prevăzute cu instalaţii anti-
grizutoase, iar comutatoarele și siguranţele se montează în afara în-
căperilor de lucru;
— în încăperile de depozitare și de producţie, unde se păstrează,
se încearcă sau se prelucrează compoziţiile pe bază de nitroceluloză
sau solvenţii lor, instalaţia electrică de iluminare se execută exterior,
sau, cînd este interioară, se protejează contra exploziilor.
Întregul utilaj metalic și părţile metalice ale clădirii se prevăd
cu legături la pămînt. Conductorii principalipentru legarea la pămint
sînt, pe cît posibil, așezați deschis și apăraţi de eventualele deterio-
Tări mecanice,
În timpul precesului de producţie, în hala respectivă trebuie
respectate cu stricteţe următoarele reguli principale:
— interzicerea folosirii, unei flăcări descoperite, a fumatului sau
formarea de scîntei în depozite sau în celelalte încăperi în care se ma-
nipulează lacuri și vopsele;
— amestecarea materialelor inflamabile se fâce în aparate închise
ermetic ;
— deschiderea ambalajelor, în special a acelora care conţin lacuri
pe bază de nitroceluloză, se face cu scule confecționate din bronz,
care nu provoacă scintei. În cazul în care robinetele rezervoarelor
sau dopurile butoaielor cu lacuri sau cu diluanţi s-au înțepenit, se
folosesc pentru deschidere bucățele de lemn special pregătite în acest
scop. Acestea se așază pe robinet sau pe dop și, prin lovituri ușoare
cu ciocanul de bronz numai pe bucata de lemn, se deschide robinetul
Sau se desface dopul:
402 Protecţia muncii și tehnica securităţii
— interzicerea tiririi pe pardoseala de ciment a obiectelor cu mar-
gini de fier, purtării bocancilor cu ținte sau potcoave şi curățirea vaselor
metalice cu trecătoare de sirmă ?
— spălarea cu solvenţi a vaselor de depozitare se face cu atenţie
iar muncitorii nu trebuie să stea cu capul aplecat asupra vasului ;
— asigurarea manevrării motoarelor și a altor mașini speciale,
cu personal calificat;
— interzicerea funcţionării în gol a mașinilor;
— asigurarea mașinilor cu dispozitive de pornire-oprire (schim-
bător de curea, întrerupător etc.) prevăzute cu o piedică, pentru a
nu se produce întreruperi accidentale. i
— interzicerea îndepărtării dispozitivelor de protecţie a mașinilor
în timpul lucrului;
— orice funcţionare anormală a unui aparat sau a unei mașini
va fi adusă la cunoștință maistrului atelierului;
— revizia şi reparația utilajului se vor face de către personal ca-
lificat ;
— după terminarea reparaţiei, aparatul sau mașina vor fi puse
în funcţiune după ce s-au fixat toate dispozitivele de protecţie;
— la prepararea compozițiilor, amestecurile de ulei de in fiert
cu negru de fum, verde de Paris nu se vor lăsa nelrecate în timpul
nopţii, deoarece se pot autoaprinde. În orice caz, prepararea trebuie
făcută în așa fel, ca să nu rămînă cocoloașe de pigment, iar acestea
să fie bine îmbibate cu liantul corespunzător ;
— cunoașterea de către muncitori a pigmențţilor otrăvitori (miniu
de plumb, alb de plumb, galben de crom, verde de crom, verde de
Paris), pentru ca aceștia să nu-i atingă cu mina. Manipularea pigmen-
ţilor foarte fini (pigmenţi organici, negru de fum) va fi făcută cu mască.
În atelierele unde se pregătesc şi se manipulează lacurile şi vop-
selele există în aproape toate lo:urile de muncă pericol de incendiu.
De aceea, trebuie dată o atenție deosebită cunoașterii cauzelor care
îl pot provoca și măsurile care trebuie luate pentru a-l stinge.
Pentru stingerea incendiilor se folosesc aparate automate cu
spumă.
În toate încăperile de lucru cu pericol de incendiu trebuie să se
găsească la îndemină aparate de stins incendiul, nisip, lopeţi, topoare
şi un covor de azbest. Nu se va: folosi apă pentru stingerea uleiurilor
sau a lacurilor
de nitroceluloză aprinse, ci spumă de extinctor sau nisip,
În afară de respectarea măsurilor de tehnicăa securității muncii,
este necesar ca muncitorilor din ateliere să li se asigure condiţiile de
zugrav iasi 0746841891
igienă în timpul și după terminarea lucrului, iar aceştia să respecte
o serie de măsuri sanitare care le asigură protecţia sănătăţii și îi fereşte
de îmbolnăviri. i
b) La pregătirea stratului suport. Locurile de riuncă pentru nete-
zirea suprafețelor prin șlefuire trebuie să fie astiel amenajate încît
să asigure îndepărtarea cît mai completă a pulberii rezultate. În cazul,
cînd volumul lucrării este mare, iar cantitatea de pulbere apreciabilă
se recomandă folosirea unei instalaţii de aspirare.
Cînd sint folosite aparate electrice de șlefuit, praful rezultat este
suflat de aerul comprimat care iese printr-un orificiu al discului în
care este introdus cu ajutorul unui furtun. Cercurile rotative și discu-
rile pentru șlefuire trebuie să posede dispozitive de protecţie. Înainte
de începerea lucrului, muncitorul operator va controla legăturile și
cablurile electrice, legarea la nulul de protecţie, precum și dispozitivele
şi modul de fixare a materialului abraziv.
Muncitorii folosiţi la operaţiile de șlefuire, atît manuale cît și me-
canizate, vor purta ochelari de protecţie, iar în cazul unei concentraţii
mai mari de praf în încăperea în care se lucrează pe un timp mai în-
delungat, se recomandă acoperirea căilor respiratorii (gură, nas) cu
fişii de tifon sau chiar cu respiratoare contra prafului.
Sculele folosite trebuie să fie în perfectă stare. Periile vor avea
sirmele intacte şi bine fixate pe suport, iar răzuitoarele, șpaclurile,
dălţile și ciocanele speciale vor fi confecţionate din oţeluri corespun-
zătoare tratate termic, astfel încît sub acțiunea eforturilor la care
sînt supuse în timpul lucrului să nu prezinte deformări remanente,
fisuri sau știrbituri.
La curățirea prin ciocănire, muncitorii care mînuiesc uneltele res-
pective vor purta ochelari pentru protecţia împotriva așchiilor care
ar putea sări.
La sablare, lucrul este permis numai în cabine special amenajate
prevăzute cu o instalaţie de ventilație prin absorbție.
La sablarea pieselor de dimensiuni mijlocii, care se efectuează
în cabine de sablare, muncitorul va conduce jetul de material abraziv
din afara cabinei, fiind izolat de aceasta ; lucrul se urmărește printr-un
vizor de sticlă bine etanşat, care se înlocuiește cînd devine mat.
Miinile muncitorului vor fi protejate cu mănuși speciale, iar inte-
riorul cabinei va fi bine iluminat.
Instalaţia de ventilaţie va crea în interiorul cabinei o depresiune
adecvată pentru a împiedica scăpările de praf spre exterior.
Sablarea pieselor mari se execută în încăperi special amenajate
în acest scop, izolate de restul încăperilor.
404 Protecţia muncii şi tehnica securităţii
Muncitorii care lucrează în interiorul acestor încăperi trebuie să
poarte echipament special de protecție, prevăzut în normativ, dotat
cu cască de protecţie alimentată cu aer proaspăt printr-o conductă
de la un ventilator de presiune.
Priza de aer pentru alimentarea căștilor izolante se va găsi într-o
zonă de aer curat ; iarna, aerul se preîncălzeşte cu o rezistență electrică
la +12.
Operatorii care lucrează în interiorul încăperilor de sablare vor
fi supravegheați prin vizoare speciale, montate în pere! încăperilor
de către un muncitor numit special în acest scop. În interiorul încă-
perii se prevăd butoane pentru oprirea instalaţiei de sablare, intrarea
persoanelor străine în camerele de sablare fiind interzisă.
Instalaţia de ventilaţie a încăperilor și agregatelor de sablarea este
prevăzută cu cicloane și filtre de praf, pentru a se evita vicierea atmos-
terei în zonele învecinate, sau cu alt sistem de ventilaţie, corespunzător.
Funcționarea instalaţiei de sablare cu ușile de control deschise
este interzisă; instalaţia este prevăzută cu un sistem de blocare în
acest sens. La aparatele care folosesc alice se asigură etanşeitatea
spaţiului de lucru, pentru a se evita rănirile pe care le pot provoca
alicele proiectate din spațiul de lucru, precum și îmbolnăvirile pro-
duse de praful fin degajat.
Se acordă o atenţie deosebită etanşeităţii instalaţiei de sablat și
agregatelor componente.
Datorită uzurii rapide a elementelor instalaţiei expuse jetului de
sablare, se va prevedea din timp înlocuirea lor.
În timpul lucrului, operatorul care execută lucrările de sablare
nu va îndrepta jetul de sablare asupra ușii.
Se va asigura protecţia împotriva prafului și la evacuarea nisipului
din încăperea de sablare. Dacă transportul se execută manual, pur-
tarea măștilor de prat este obligatorie. Pentru operaţiile de sablare
se admit numai persoane sănătoase, selecționate pe baza unui examen
medical, care se repetă periodic.
Operatorii vor lucra cîte doi într-un schimb, intrind pe rind în
cabinele de sablare, pe perioade scurte.
Legarea recipientului de aer comprimat și a conductelor între ele
trebuie făcută etanș prin flanșe, garnituri, șuruburi și cleme. Este
terzisă consolidarea legăturilor cu sîrmă.
Admisia aerului se va face numai atunci cînd aparatul de sablat
este așezat în poziţia de lucru.
zugrav iasi 0746841891
În timpul lucrului este interzisă legarea sau dezlegarea conductelor
la recipientul compresorului. Acest lucru se va face numai după ce s-a
întrerupt admisia aerului.
Tuburile flexibile de aer comprimat trebuie să fie corespunzătoare
debitului și presiunii de lucru.
Muncitorii care manevrează aparatul de sablat sînt obligaţi a con-
trola şi regla supapa, robinetul de admisie a acrului comprimat, închi-
zătorul de trecere a nisipului și ajutajul prin care se suflă nisipul.
Manipularea periilor mecanice se va face de către muncitori care
cunosc metodele de lucru și măsurile de protecție respective.
Dispozitivele de comandă ale acestor unelte trebuie să funcţioneze
corect, astfel încît la manevrarea lor pentru scoaterea din acțiune a
uneltei, să înceteze imediat și rotirea periei.
În timpul lucrului, chiar cînd unealta se află în repaos, este inter-
zisă apucarea ei de partea sa activă (peria de sirmă) sau scoaterea
acesteia din urmă din locaș înainte de oprirea complet? + mișcării de
rotaţie.
Este interzisă menţinerea periilor mecanice în poziţia „deschis“
(în funcțiune) dacă s-a întrerupt tensiunea sau, respectiv, presiunea
aerului de alimentare. În acest caz, ca şi la terminarea lucrului, trebuie
deconectată imediat unealta de sursa de alimentare.
Conductele de alimentare a periilor acţionate electric trebuie astfel
montate și desfășurate la locul de lucru, încît să nu fie posibilă smul-
gerea lor la intrarea în carcasa uneltei sau în fişă și nici roaderea în-
velișului izolator,
Aceeași grijă trebuie avută și pentru tuburile care alimentează-
cu aer comprimat periile pneumatice. Fixarea capetelor lor de racor=-
duri se va face cu coliere metalice. Admisia aerului în peria pneumatică
se va face numai atunci cînd aceasta a fost complet montată şi este
aşezată în poziție de lucru.. .
Înainte de începerea lucrului, atît cu periile electrice cit și cu cele
pneumatice, se vor verifica instalaţiile respective, aparatele de comandă,
turaţia periei și regularitatea funcţionării sistemului de acţionare și
transmisie.
Muncitorii care lucrează cu perii mecanice vor purta' în timpul
operaţiilor de curăţire a suprafeţelor, mănuși și ochelari de protecție.
Lămpile cu benzină se vor folosi de către muncitorii experimen-
taţi în astfel de lucrări. Lămpile folosite trebuie să fie în perfectă stare
de funcţionare.
106 Protecţia muncii şi tehnica securi
Rezervorul lămpii se umple cu benzină pină la cel mult 3/4 din
capacitate. După umplere, dopul de închidere a orificiului se înşuru-
bează bine, presînd garnitura, care trebuie să se afle la locul său.
Turnarea benzinei în rezervor, golirea rezervorului, demontarea
lămpii, deşurubarea dopului etc. nu se vor face în apropierea punc-
telor de foc.
Este interzisă aprinderea lămpii prin introducerea benzinei prin
arzător
După aprindere se ridică presiunea pînă la normal în interiorul
rezervorului cu ajutorul pompei cu care este prevăzută lampa. Se va
evita mărirea peste măsură a presiunii, pentru a nu exploda.
Scăderea presiunii gazelor din rezevorul lămpii se face prin deșuru-
barea dopului orificiului de umplere, dar numai după ce lampa a fost
stinsă, iar arzătorul s-a răcit complet. Arzătorul nu se va scoate pînă
ce presiunea din rezervor nu a scăzut complet.
La folosirea arzătorului cu flacără oxiacetilenică trebuie să se res-
pecte toate măsurile prevăzute în folosirea generatoarelor de acetilenă
şi a recipienţilor de oxigen.
Arzătorul va fi racordat la reductorul de oxigen și la cel de ace-
tilenă prin intermediul furtunurilor de cauciuc, care vor avea minimum
10 m lungime.
Legătura acestora va fi asigurată cu coliere metalice bine strînse,
pentru a nu se desprinde sau a nu se produce scăpări de gaze.
Capetele furtunurilor vor fi vopsite în culoarea convențională pentru
gazul respectiv. Nu este permisă utilizarea furtunurilor de acetilenă
pentru oxigen.
Este interzis ca generatorul de acetilenă să fie plasat în încăperea
unde se lucrează cu flacără deschisă sau în care există produse chimice
care împreună cu acetilena pot forma combinaţii explozive.
În cazul cînd în timpul lucrului arzătorul se încălzeşte, se va în-
chide robinetul gazului combustibil și cu robinetul de oxigen puțin des-
chis se va introduce arzătorul într-un vas cu apă curată. Cînd se produc
pocnituri în arzător şi o încălzire neobişnuită a acestuia, înseamnă
că flacăra are tendinţa de a se întoarce spre generator și atunci trebuie
închise imediat ambele robinete, de acetilenă și oxigen, controlindu-se
nivelul apei în supapa de siguranță. Lucrul va fi reluat numai după
completarea apei, răcirea și verificare arzătorului.
Decaparea şi degresarea sînt operaţii la care se folosesc acizi și alcalii
şi, de aceea, este necesar ca în toate locurile de muncă unde se execută
aceste operaţii să se respecte cu stricteţe toate măsurile de protecție
stabilite prin norme și instrucţiuni.
zugrav iasi 0746841891
Soluţiile de acizi și vaporii lor atacă pielea; vapori de acid sulfu-
ric, de acid clorhidric și de alţi acizi provoacă iritarea mucoaselor și
a căilor respiratorii. Acidul sulfuric impur conţine diferite combinaţii
de arsen, care, în reacție cu hidrogenul care se produce la decapare,
formează hidrogenul arseniat, un gaz toxic cu miros de usturoi.
Pentru evitarea accidentelor ce se pot produce din cauza gazelor
toxice emanate, încăperile unde se execută pregătirea suprafețelor
metalice se prevăd cu o instalaţie periectă de ventilaţie, pentru eva-
cuarea totală a gazelor şi a vaporilor nocivi.
La pregătirea suprafețelor, în timpul lucrului trebuie respectate
următoarele reguli principale:
— la desfacerea ambalajelor care conţin alcalii (sodă caustică)
se vor purta ochelari de protecție;
— bucăţile de sodă caustică se pot lua în mîini numai cu mănuși
de cauciuc;
— la prepararea soluţiilor alcaline pentru degresarea suprafeţei,
materiile alcaline se introduc în apă rece, avînd grijă-ca să nu se pro-
ducă stropi. Se recomandă ca alcaliile (soda caustică) să fie puse în
coșuri de sirmă sau în căldări găurite și apoi să se introducă astfel
în apă;
— este interzis să se adauge apă în acid sulfuric concentrat, pentru
că acidul în contact cu apa produce o mare degajare de căldură și vapori,
care împroşcă acidul din vas. De aceea. la amestecare, acidul trebuie
să se toarne încet în apă rece, cu ajutorul unui vas de material plastic
sau de ceramică, amestecîndu-se tot timpul. Nu se toarnă acid în apă
încălzită ;
— cînd se amestecă acid sulfuric cu acid azotic, se toarnă întîi
acidul azotic şi apoi acidul sulfuric;
— la pregătirea soluţiilor, ca și în timpul lucrului la băile de de-
gresare şi decapare, Jucrătorii trebuie să poarte ochelari” de protecţie
şi să fie echipați cu îmbrăcămintea de protecţie corespunzătoare, care
să apere corpul de picăturile de acizi, de alcalii şi de vapori toxic!
— prepararea soluţiilor se va face sub supravegherea maistrului
care conduce lucrarea;
— degresarea cu benzină, white-spirt etc. trebuie să se desfășoare
într-o încăpere departe de surse de foc și prevăzută cu o instalaţie
puternică de ventilație în funcţiune;
— în încăperea unde se execută pregătirea suprafeţelor metalice
prin procedee chimice nu trebuie să se păstreze decit necesarul de acizi
pentru o zi; de asemenea, se va urmări că vasele cu acizi să fie aşezate
408 Protecţia muncii și tehnica securi
într-un singur loc și să nu se îngrămădească în locuri de trecere și de
lucru.
În toate cazurile de indispoziţie, muncitorii trebuie să se adreseze
neîntîrziat postului de prim-ajutor.
Cînd se produce arsuri pe piele cu acizi sau cu alealii, se îndepăr-
tează imediat îmbrăcămintea de pe locul arsurii, se spală abundent
cu apă timp de 10—20 min şi apoi accidentatul va fi trimis neîntirziat
la postul de prim-ajutor medical.
Spălarea suprafeţelor cu solvenţi trebuie să se facă în prezența
unei ventilaţii puternice și departe de surse de foc.
Muncitonii care lucrează cu solvenţi trebuie să poarte mănuși și
chiar haine de protecţie, pentru a preveni eventuale boli ale pielii,
mai ales eczemele. De asemenea, trebuie să se ia măsuri de prevenire
a intoxicaţiilor prin inhalarea vaporilor de solvenţi, care acționează
asupra sistemului nervos, producînd dureri de cap, amețeli și slăbi-
ciune generală.
e) La folosirea scărilor şi sehelelor. Scările duble obișnuite se con-
fecționează, în general, cu 5 sau 7 trepte.
Capetele picioarelor care se sprijină pe pardoseală, și mai ales. pe
scări, trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice alunecarea .
Treptele scărilor se vor încastra cu prag. de minimum 2 cm în ra-
mele longitudinale. Se interzice baterea în cuie a treptelor. Distanţa
între trepte va fi de 35—40 cm una de alta.
Înălţimea totală a scării trebuie să dea posibilitatea muncitorului
să lucreze stînd pe o treaptă care se află la o distanţă de. cel puţin | m
de capătul superior al scării.
Picioarele scărilor trebuie bine fixate, pentru a se evita căderea
scărilor şi a muncitorilor care lucrează pe ele.
Balamalele-articulaţie care unesc cele două picioare la partea de
sus a scării trebuie să fie în perfectă stare şi fixate cu Duloane de rame,
Cele două capete ale ramelor care se împreună la partea de sus a scării
se taie cu o anumită oblicitate astfel ca unghiul de deschidere a picioa-
relor scării să fie limitat și să asigure, totodată, stabilitatea în timpul
lucrului.
Cînd se lucrează la o înălțime mai mare de 2,50 m, în locuri cu cir-
culaţie intensă sau pe pardoseli alunecoase, la baza scării va sta per-
manent un muncitor, care va supraveghea executarea operaţiilor în
stare de siguranţă.
La executarea lucrărilor de zugrăveli în interior la care se folosesc
schele montate pe capre sau schele metalice mobile de inventar, se
zugrav iasi 0746841891
vor avea în vedere următoarele în ceea ce privește respectarea măsu-
rilor de tehnică a securităţii muncii:
— schelele vor fi luate in primire de șeful echipei cu proces-verbal,
după ce se va verifica dacă corespund din punctul de vedere al tehnicii
securității muncii;
— nu se vor folosi podine sprijinite pe suporturi improvizate, cum
sint: lăzi, butoaie, cărămizi, corpuri de radiator etc.;
— se interzice suprapunerea caprelor pe mai mult de două rinduri;
— caprele vor fi contravintuite și legate prin diagonale în sensul
longitudinal al podinei, pentru a se realiza o cît mai bună rigidizare
a elementelor componente ;
— schelele interioare alcătuite din popi telescopici de inventar tre-
buie să aibă grinzile transversale pe care se așază podina, rezemate și
fixate în bune condiţii, pentru a exclude posibilitatea alunecării lor
de pe reazem;
— podinele situate mai sus de 1,1 m de la nivelul pardoselii trebuie
să fie împrejmuite pe cele trei laturi cu parapete rezistente, pentru a
preveni căderea oamenilor, sculelor sau materialelor;
— se interzice aglomerarea podinelor cu muncitori sau cu mate-
riale care depășesc limitele sarcinilor admise;
— cadrele platformelor mobile, din lemn sau metal, vor îi bine
fixate pe roţile orientabile. Pardoseala sau terenul pe care rulează va
avea suprafața plană și netedă;
— urcarea și coborirea muncitorilor de pe schelele interioare se
vor face numai pe rampe de acces sau pe scări bine fixate;
soliditatea şi stabilitatea schelelor interioare va fi controlată
zilnic, înainte de începerea lucrului, de conducătorul tehnic al lucrărilor.
Schelele folosite, de lemn sau metalice, trebuie să fie standardizate
și alcătuite din elemente care să corespundă prescripţiile tehnice respective.
La fel ca la schelele interioare, schelele exterioare vor fi luate în
primire de șeful echipei, cu proces-verbal, după verificarea din punctul
de vedere al tehnicii securităţii muncii.
Schelele cu o înălțime mai mare de 8 m vor avea cel puţin două
podine: una pentru lucru (cea de deasupra) şi una de protecţie (cea
de dedesubt).
Schelele vor fi bine ancorate de părţile rezistente ale construcţiilor
pe toată înălțimea. Este interzisă rezemarea sau fixarea schelelor de
elementele nestabile ale construcţiilor (parapete, cornișe etc.).
Podinele vor fi prevăzute cu parapete rezistente, pentru a preveni
căderea oamenilor, sculelor sau materialelor. Parapetele vor avea înăl-
410 Protecţia muncii și tehnica securităţii
ţimea de 1m și vor fi compuse din mînă curentă geluită și rigle inter-
mediare orizontale, fixate de stilpii schelei pe partea lor interioară.
Podinile ver fi prevăzute pe margine cu scînduri de bord de 15—20cm
înălțime, așezate cu muchia pe podina schelei și fixate de stilpi.
Ureaea și coborirea muncitorilor trebuie să se facă pe scări, prin
golul special lăsat pentru ele, acestea fixîndu-se bine la partea superi-
oară. Sînt interzise urcarea și coborirea direct pe podinele schelei, prin
agățare de stilpi sau de legăturile diagonalei. De asemenea, se interzice
accesul muncitorilcr pe schelă direct din clădire, prin golul ușilor, fe-
restrelor sau din logii. În acest scop, toate golurile care dau spre schelă
vor fi barate.
Podinele, scările și rampele de acces se vor curăța zilnic de moloz
și deşeuri de materiale de construcție, iar iarna, de zăpadă sau gheață.
larna se va presăra pe suprafaţa lor nisip sau cenușă, pentru a se evita
alunecarea muncitorilor,
Toţi muncitorii care lucrează pe schele la înălțime vor face vizită
medicală periodică, avind avizul medicului pentru lucrul la înălțime.
Este interzisă folosirea muncitorilor sub 17 ani pentru lucrul la înălțime.
Zilnic, înainte de începerea lucrului, maistrul sau conducătorul
punctului de lucru verifică starea tehnică a schelelor atit în ceea ce
privește rezistenţa elementelor structurale, cît și în ceea ce privește
elementele care asigură securitatea muncii.
La executarea lucrului la înălțime de pe podina schelelor-lanț și
a celor în consolă, muncitorii vor purta centuri de siguranță prinse
într-un punct rezistent al clădirii.
În timpul prinderii sarcinii, muncitorii nu se vor apleca peste balus-
tradă. Sarcina va îi ridicată la nivelul balustradei, iar muncitorii o
ver prinde după ce aceasta s-a oprit și nu mai balansează, semnalizînd
operatorului macaralei sau troliului să deruleze cablul de tracțiune,
pentru a o putea trage peste balustradă.
La executarea lucrărilor de pe schele-nacelă se vor avea în vedere
următoarele reguli principale:
— verificarea zilnică a stării elementelor componente (cabluri,
trolii, legături, podine, seripeți, greutăţi etc.) se va face de către meca-
nicul numit prin decizie de conducerea șantierului;
— mutarea schelei-nacelă în cadrul aceluiași obiectiv se va face
prin împingerea căruciorului fără descărcarea contragreutăților. În
timpul mutării, nacela trebuie să se afle la sol, cu cablurile slăbite,
pentru a permite deplasarea căruciorului, Mutarea schelei-nacelă se
tace în prezenţa mecanicului-şef sau mecanicului de exploatare;
zugrav iasi 0746841891
— verilicarea de către muncitorul care lucrează pe nacelă a exis-
tenței şi stabilităţii contragreutăţilor, precum şi a stării platformei
de lucru și a troliilor;
— ridicarea şi coborirea nacelei se face cu ajutorul troliului care
este instalat pe aceasta;
— mișcarea cablurilor de oţel la ridicarea și coborirea nacelei tre-
buie să fie liberă. Se vor lua măsuri pentru a se evita frecarea cablu-
rilor de zidurile clădirii sau de alte elemente ale construcției in curs
de execuţie;
— interzicerea prezenței persoanelor și executării de lucrări sub
nacelă în timpul lucrului sau manevrării acesteia, precum și lăsării
de materiale sau moloz pe podină. Locul de lucru de sub nacelă va fi
îngrădit;
— interzicerea legării între ele a două nacele vecine prin instalarea
de podine auxiliare intermediare;
— fixarea nacelelor cu ajutorul unor tiranţi de sîrmă sau al unor
îrînghii prinse de părţile fixe ale clădirii, pentru a se evita legănarea
lor din cauza vintului. Nu se va lucra fără a se asigura menţinerea dis-
tanţei de 10 cm între nacelă și perete;
— instruirea în mod special a muncitorilor care lucrează pe schele-
macelă ;
— purtarea centurii de siguranță, care trebuie legată de un element
rezistent al nacelei;
— coborirea nacelei la nivelul terenului după terminarea lucrului.
La finisarea fațadelor de pe platformele schelelor autoridicătoare
se va ţine seama de următoarele reguli principale:
— întreprinderea de construcții va școlariza şi va autoriza în acest
scop operatori pentru manevrarea și întreţinerea schelelor autoridi-
cătoare. Manevrarea platformei de către muncitorii care lucrează pe
schelă sau de către oricare altă personă este strict interzisă;
— platforma va fi prevăzută cu un parapet solid pe cele trei laturi
exterioare, format din două balustrade. Balustrada de sus va fi montată
la înălțimea de 1 m de la podină. Barele vor fi montate în suporții spe-
ciali ai platformei. În aceiași suporţi se va monta scindura de bord,
lipită de podeţ, înaltă de cel puţin 20 cm; =
— îmaintea de începerea lucrului, zilnic, se va face controlul stării
tehnice a elementelor componente ale schelei de către operator, în pre:
zența maistrului punctului de lucru. Se va controla în mod deosebit:
starea construcției metalice, a sudurilor și a șuruburilor de fixare a gru-
purilor electromotoarelor, a. ancorajelor, a instalaţiei electrice, a legă-
42 Protecţia muncii și tehnica securităţii
turilor la pămînt, a aparatelor de protecţie și a dispozitivelor de sigu-
ranţă, neadmițindu-se punerea în funcțiune a schelei dacă se constată
vreo. defecțiune;
— platforma schelei va ridica numai muncitorii care lucrează pe
aceasta, cu sculele lor, fără materialele necesare executării lucrărilor;
— aprovizionarea cu materiale a muncitorilor se va face cu aju-
torul macaalelor sau al boburilor;
— greutatea și repartizarea pe platformă a materialelor și a persoa-
nelor trebuie să fie inferioară celei admise, 1 500 kg/m?, uniform distri-
buită. Greutatea se va așeza numai pe grinzi, nu şi pe console;
— platforma va fi ridicată la mceputul lucrului și va fi coborită
la sol la terminarea lucrului;
— este interzis ca operatorul să părăsească schela cît timp se află
oameni pe ea sau să încredințeze manevrarea acesteia altor persoane;
de asemenea, îi este interzis să umble la echipamentul electric și la insta-
laţia electrică a schelei. Micile reparaţii la instalaţia electrică a schelei
se vor executa numai de către electricienii calificaţi ai întreprinderii.
La apariția oricărei defecţiuni, operatorul va opri funcţionarea schelei
și va anunța pe maistrul întreprinderii de construcții, care va lua măsu-
rile necesare de remediere. Este interzis operatorului sau altor persoane
să remedieze detecțiunile ce, eventual, ar apărea la schelă;
— muncitorii de pe platforma schelei vor lucra numai de pe po-
dină. Se interzice urcarea lor pe lăzi, capre, scaune, butoaie ete.;
— se interzice muncitorilor de pe schelă să umble la tabloul electric
al schelei, să pornească electromotoarele pentru ridicarea sau cobo-
rirea platformei sau să umble la alte mecanisme;
— nu se admite ca muncitorii să alerge pepodina schelei, să staţio-
neze pe același loc în grup, să se reazeme sau să urce pe parapet. Pe
podină se merge numai la pas;
— lucrul pe schelă pe timp friguros sau pe vînt cu intensitate mai
mare de 11 m/s este interzis. Se interzice, de asemenea lucrul pe schelă
în timpul nopţii dacă locul de muncă nu este bine iluminat ;
— toţi muncitorii care lucrează pe platforma schelei vor fi instruiți
de către şefii de şantiere (sau maiștrii respectivi) asupra modului de
lucru pe acestea, iar șeful echipei trebuie să posede un tabel de mun-
citori instruiți să lucreze pe astfel de schele;
— se interzice lucrul pe schelă în timpul montării sau demontării,
precum și lucrul la clădire în perimetrul schelei.
d) La folosirea aparatelor pentru spoieli şi zugrăveli. Vermorelul
este acționat în timpul lucrului de un ajutor al zugravului, care în-
zugrav iasi 0746841891
treţine presiunea de regim în aparat, pompind în rezervor din cînd
în cînd cantitatea necesară de compoziţie.
Înainte de începerea lucrului se examinează vermorelul, obser-
vîndu-se dacă rezervorul are deteriorări sau turtiri. Se controlează
starea rosturilor sudate, precum și existența plombei pe supapa de
siguranță. 1k
Se montează furtunul, care trebuie să fie încercat periodic la du-
blul presiunii de lucru, se montează injectorul şi se introduce com-
poziţia în rezervor prin orificiul de încărcare. Se închide cu grijă ori-
ficiul prin înşurubarea pînă la refuz a bușonului respectiv. Înşurubarea
defectuoasă a bușonului poate preduce accidente grave prin proiec-
tarea lui în timpul ridicării presiunii aerului din rezervor.
Presiunea optimă de lucru în conducte, pentru o pulverizare uni-
formă, se recomandă a fi de 3—4 at. Presiunea poate fi menținută
constantă după indicaţiile manometrului cu care este prevăzut ver-
morelul. Ajutorul zugravului trebuie să supravegheze stirea apara-
telor. Funcționarea rezervorului cu manc metrul defect nu este permisă
De asemenea, se interzice ridicarea presiunii în aparat peste cea admisă,
pentru a se evita explozia rezervorului aparatului și accidentarea mun-
citorilor care-l folosesc.
Vermorelele cu acțiune inteymitentă se reîncarcă cu compoziție
numai după ce s-a consumat întreaga cantitate din rezervor și pre-
siunea a scăzut la zero. Deșurubarea bușonului de închidere a orifi
ciului de alimentare cînd în rezervor există, încă presiune poate pro-
duce accidente.
La executarea lucrărilor de spoieli și zugrăveli cu aparate electrice
de pulverizare se va folosi aceeași tehnologie de aplicare a compozi-
ţiilor, luîndu-se însă unele măsuri de tehnică a securității corespun-
zătoare specificului aparatului respectiv.
Astiel, înainte de utilizare se verifică cablurile electrice de ali-
mentare, starea electromotorului, reductorului, pompei cu membrană,
rezervorului, sorbului, manometrului, furtunului și injectorului cu
duza de pulverizare și se face legătura la priza de pămînt.
În timpul funcționării aparatului este interzis a se curăța sau unge
părțile în mișcare sau a efectua în acest timp unele reparații. Dacă
în timpul lucrului apar unele defecţiuni, se întrerupe funcţionarea
aparatului, se elimină presiunea din rezervor și se procedează la loca-
lizarea și apoi la repararea defectului. Este interzis a se desface furtu-
nul de presiune al aparatului înainte de a se elimina presiunea din
părțile ccmponente ale acestuia.
414 Protecţia muncii şi tehnica securităţii
În timpul efectuării unor reparaţii la partea electrică a aparatului
(electromotor, întrerupător etc.) se va deconecta cablul electric de la
reţea.
Este interzisă folosirea aparatului electric de zugrăvit de către
muncitori care nu au fost instruiți în miînuirea lui atit din punct de
vedere tehnic, cît și din punctul de vedere al normelor de tehnică a
securităţii muncii.
e) La folosirea uneltelor şi instalaţiilor pentru vopsit. Pensulele
folosite vor fi în perfectă stare, cu smocurile de păr complete și bine
fixate pe suportul de lemn. Păstrarea lor se va face în condiții corespun-
zătoare, iar şetul de echipă sau de brigadă are obligația de a controla
zilnic, înaintea lucrului, starea pensulelor şi de a interzice folosirea
celor defecte.
Minerele pensulelor vor fi confecționate numai din lemn de esență
tare, fără noduri sau crăpături, cu suprafeţe bine netezite, pentru a
fi mînuite cu ușurință, comod şi fără pericol de rănire' a palmelor
muncitorilor care le folosesc. Din aceste motive este interzisă prin-
derea mînerelor sparte sau crăpate în cuie sau legarea acestora cu sîr-
mă sau sfoară.
În timpul funcţionării electrocompresorului este interzis a se cu-
răţa sau unge părțile în mișcare sau a efectua în acest timp unele repa-
raţii. În cazul necesităţii unor reparaţii se va întrerupe funcţionarea,
iar cablul electric se va deconecta de la rețea. Reparaţiile vor fi efec-
tuate de personalul de specialitate din schema șantierului.
Este interzis zugravilor-vopsitori care lucrează cu pistoalele pulve-
rizatoare să intervină pentru repararea defecțiunilor survenite fie
la instalația electrică, fie la cea mecanică. La apariţia unei astfel de
defecţiuni va fi înștiințat imediat conductorul tehnic al lucrării sau
maistrul respectiv.
” La executarea vopsitoriei prin pulverizare fără aer, avînd în vedere
presiunea ridicată de pulverizare, trebuie respectate cîteva reguli deosebite
de protecţie
a muncii, pentru evitarea eventualelor accidente, și anume:
— înainte de pulverizare trebuie verificat dacă pompa de alimen-
tare şi compresorul de aer care alimentează pompa sînt legate la
priza de pămînt în mod corespunzător;
— se vor folosi pentru pistolul de pulverizare numai furtunuri cu
împletitură metalică ;
— se vor verifica cu deosebită grijă toate legăturile și filtrele,
pentru a nu se produce scăpări ale compoziţiei de vopsit;
— la pulverizare, pistolul se va minui cu grijă, deoarece la dis-
tanţa de 25 mm jetul de vopsea poate străpunge pielea sau poate cauza
zugrav iasi 0746841891
alte răniri. Din acest motiv nu se va îndrepta pistolul spre faţă și nu
se va pune mîna pe duză în timpul funcționării;
— pentru curățire, duza se va demonta de pe pistol. Demontarea
se face numai cu pistolul asigurat și fără presiune la regulator sau
pompă. Nerespectarea acestei prevederi poate duce la accidentarea,
cu repercusiuni foarte grave, atit a operatorului cit și a celor din jurul
său. Într-o astfel de împrejurare, în timpul desfacerii, din cauza pre=
siunii înalte, duza se transformă în proiectil;
— se va avea grijă ca în timpul lucrului furtunurile să nu prezinte
răsuciri accentuate, încrețituri sau striviri, care pot cauza străpun-
gerea și chiar explodarea lor; .
— cînd nu se pulverizează, mecanismul de siguranţă al pistolului
trebuie să fie în poziţia „blocat“;
— cu agregatele și pistolul de pulverizarefără aer trebuie să lucreze
numai vopsitori temeinic instruiți atit asupra particularităților tehnicii
de vopsire, cît și a regulilor de protecție a muncii.
?) La executarea spoielilor şi zugrăvelilor. La executarea lucrărilor,
de spoieli, atît manual cît și mecanizat, muncitorii vor avea grijă ca
stropii de lapte de var să nu le producă iritarea ochilor.
În cazul cînd nu se poate evita contactul regiunii ochilor cu stropi
de lapte de var, din cauza poziţiei incomode de lucru a zugravului,
se vor folosi ochelari de protecţie.
Materialele componente ale compozițiilor folosite la zugrăvelile de
apă cu ulei nu sînt toxice și de aceea în timpul lucrului nu se iau măsuri
deosebite de protecție a munc
Singura compoziţie de zugrăvit care are acţiune toxică este grun
dul de sulfat de cupru. Acesta în contact cu pielea produce iritaţi
Pentru evitarea acestui neajuns atit în timpul preparării grundului
cît şi la aplicarea lui, muncitorii trebuie să poarte mănuși și ochelari
de protecţie. De asemenea, avînd în vedere toxicitatea sulfatului de
cupru, trebuie avut grijă ca acesta să nu pătrundă în organism pe cale
bucală, fie direct, fie prin alimente. În consecinţă, alimentele nu se
păstrează şi nici nu se ia masa la locul de lucru. Înainte de masă este
obligatorie scoaterea echipamentului de protecţie și spălarea miinilor
cu apă și săpun.
La prepararea și aplicarea compozițiilor de silicați și de cazeină,
care sînt substanţe alcaline, se va evita contactul acestora cu pielea
şi ochii, deoarece produc iritaţii și chiar afecțiuni dureroase.
Pentru prevenirea unor astfel de accidente se vor lua măsuri ca
muncitorii care folosese compoziţii de silicați să poarte în timpul lu-
cerului mănuși şi ochelari etanși de protecţie din cauciuc.
416 Protecţia muncii şi tehnica securității
8) La executarea vopsitoriilor, lăcuirilor şi emailărilor. În camerele
cu dușumeaua proaspăt vopsită este interzis a: locui 24 de ore de la
vopsire, timp în care vopseaua se usucă și nu mai are nevoie de oxigen
pentru întărirea peliculei.
La vopsirea învelitorilor căile de acces spre locul de muncă se vor
degaja de materiale, scările vor avea trepte şi parapete de protecţie,
eventualele goluri în plan orizontal acoperite, iar cele în plan vertical
prevăzute cu parapete sau blocat accesul spre goluri.
Înaintea începerii lucrului se va verifica siguranța scărilor de acces,
existența balustradelor de protecţie — acolo unde este cazul — şi
curăţenia acoperișului.
Pentru asigurarea stabilităţii muncitorilor, se vor lua următoarele
măsuri, în funcţie de panta acoperişului:
— la vopsitorii executate pe învelitori cu pante de peste 25 se
Vor fixa de creasta acoperișului scări fixe fără posibilitate de depla-
sare, scări mobile sau podine cu șipci bătute pe acestea în lățime de
minimum 25 cm;
— la vopsitorii executate pe învelitori cu panta între 16 şi 250
sau pe marginile acoperișurilor, muncitorii vor purta centuri de sigu-
ranţă bine ancorate de elemente rezistente de pe acoperiș și încălțăminte
corespunzătoare, spre a elimina pericolul” alunecării; E
— la vopsitorii executate pe învelitori cu panta pînă la 162 se vor
monta pe tot perimetrul acesteia balustrade de protecţie bine fixate
și scînduri de margine;
dacă eventual acoperișul învelitorii este prevăzut cu parapet
definitiv, se va verifica starea şi rezistenţa acestuia de către maistrul
lucrării și șeful șantierului.
Depozitarea materialelor şi sculelor pe învelitoare se va efectua
pe podine (suporturi) orizontale; se interzice depozitarea acestora
pe panta înevlitorii, deoarece există pericol de alunecare sau smulgere
prin vint.
Pe durata executării lucrărilor de vopsire a învelitorilor se va în-
grădi perimetrul construcţiei în dreptul căreia se lucrează pe o lăţime
de minimum 3 m de la baza clădirii, interzicîndu-se accesul muncito=
rilor în această zonă, pentru a fi feriţi de eventuala cădere a unor mate-
riale sau scule.
La folosirea compozițiilor pe bază de poliacetat de vinil în emulsie
apoasă, o slabă toxicitate poate fi produsă de prezenţa în compoziţie
a unor plastifianți, fiind deci necesar ca muntitorii să poarte îmbră-
căminte de lucru și ochelari de protecţie.
zugrav iasi 0746841891
Compozițiile pe bază de rășini epoxidice, lacuri şi emailur
i au în
componența lor substanţe de bază, solvenţi și întăritori
organici cu
un grad important de toxicitate. Lucrul într-o atmosferă de
astfel
de compoziţii. fie pulverizate, fie din gazele emanate după aplicarea
lor, produce înroșirea și lăcrimarea ochilor, strănut și guturai, arsuri
în git și pe piept, tuse şi sufocaţii, iar în contact direct cu pielea pot
produce vătămări (eczeme). Răminerea mai îndelungată într-o astfel
de atmosferă poate produce dureri de cap. amețeli vărsături, oboseală
şi, în cazuri grave, tulburări ale sistemului nervos.
Pentru prevenirea şi combaterea intoxicaţiilor cauzate de compo-
ziţiile pe bază de rășini epoxidice trebuie luate măsuri speciale, dintre
care cele mai importante sînt:
— ventilarea naturală sau mecanizată a locului de lucru;
— purtarea echipamentului de protecţie corespunzător (salopetă,
ochelari și, în anumite cazuri, semimasca, mănușile de cauciuc etc.) ;
— prevederea cantităţii de lapte prescrise în normele în vigoare
ca aliment de protecţie;
* — îndepărtarea regulată prin spălare a substanțelor toxice depuse
pe piele, nas, gură și git;
— interzicerea fumatului consumului de alimente la locul de
lucru sau cu miinile murdare de vopsea;
— interzicerea păstrării de alimente și a îmbrăcămintei de stradă
la locul de lucru;
— păstrarea îmbrăcămintei de lucru în stare bună și curată;
— protejarea pielii prin ungere cu pomezi;
— interzicerea consumului de băuturi alcoolice în timpul lucrului
şi în primele ore după terminarea lucrului.
Obiectele vopsite nu se dau în exploatare decît după minimum 7
zile de la aplicarea ultimului strat de email pe bază de răşini epoxidice,
Compozițiile de vopsit pe bază de clorcauciuc conţin ca solvenţi
benzenul și benzina și se folosește ca diluant toluenul sau xilenul. Aceste
substanțe, și în primul rînd benzenul, au o acțiune foarte toxică asupra
organismului.
Prin pulverizare sau sub formă de vapori sînt absorbiți de plămîni,
iar în contact cu pielea pătrund în organism și acţionează asupra sîn-
gelui și sistemului nervos.
Se manitestă printr-o stare generală proastă, dureri de cap, amețeli,
singerări din nas și gingii, pierderea poftei de mîncare, nervozitate ete,
Pielea, cînd vine în contact prelungit cu compoziţia de vopsit pe bază
de cloreauciuc, se irită, se usucă și prezintă crăpături.
418 Protecţia muncii şi tehnica securităţii
Pentru prevenirea și combaterea acţiunii toxice a compoziţiei se
aplică aceleași măsuri ca la vopsitoria cu compoziţii pa bază de rășini
epoxidice.
Compozițiile de vopsit pe bază de nitroceluloză se prepară folosind
ca solvenţi acetona, toluenul, acetatul de amil, acetatul de etil și ace-
tatul de butil.
Gradul de toxicitate al acestor compoziţii este în funcţie de sol-
ventul folosit.
Astfel, acetona sub formă de particule sau vapori are o acţiune
toxică destul de redusă, producind iritaţia ochilor, nasului și gitului.
Lucrul îndelungat în atmosferă de acetonă produce stări de oboseală,
dureri de cap, amețeli și grețuri.
Toluenul pulverizat produce usturimi ochilor, nasului și gitului;
ochii se înroşesc și lăcrimează. După un timp mai îndelungat de lucru
în atmosteră de toluen, muncitorii manifestă simptome de amețeli,
greţuri, vărsături și dureri de cap
Vaporii de acetat de amil sau de butil pătrund prin respiraţie în
organism. Au o acțiune iritantă asupra mucoaselor şi o acţiune toxică
generală, cu precădere asupra sistemului nervos. Asupra pielii, în contact
direct, au o acţiune de uscare, dizolvînd grăsimile și favorizind infecțiile.
Acetatul de etil sub formă de vapori sau de particule este foarte
toxic, Toxicitatea lui se manifestă prin iritarea și lăcrimarea ochilor,
iritarea puternică a nasului și a gitului, usturimi pe piept, tuse, neli-
nişte, dureri de cap, ameţeală, greutate în respirație și, în cazuri grave,
pierderea cunoștinței.
Pentru prevenirea și combaterea acțiunii toxice a compoziţiei
pe bază de nitroceluloză se aplică, total sau parțial, după gradul de
toxicitate al solventului inclus, măsurile recomandate la vopsitoria
cu compoziţii epoxidice.
Spălarea miinilor cu acetonă, toluen sau solvenți similari este dău-
nătoare și trebuie interzisă.
Compozițiile ignifuge, avind un caracter puternic alcalin, vor fi
manipulate și aplicate cu respectarea următoarelor reguli:
—_ se vor folosi ochelari de protecţie pentru a feri ochii de atingerea
cu stropi din soluţie;
— în timpul lucrului se va folosi” îmbrăcămintea de protecţie și
de lucru, conform normativului de echipament;
— după terminarea lucrului, muncitorii își vor spăla miinile și
apoi le vor unge cu o alifie pe bază de lanolină vitaminizată.
La folosirea pulberii de aluminiu se va ține seama că aceasta este
vătămătoare pentru organism. Inhalată în cantități mai mari, deter-
zugrav iasi 0746841891
mină, mai ales la muncitorii tineri, o îmbolnăvire caracteristică, mani-
testată printr-o seleroză pulmonară. De asemenea, trebuie avut în
vedere, la manipularea și depozitarea acesteia, că este o substanță
combustibilă și chiar explozivă.
La protejarea parchetelor cu pelicule de lac se aplică aceleași mă-
suri de tehnică a securității muncii indicate atit la lucrările de vopsi-
torii obișnuite cit și la cele cu compoziţii pe bază de rășini sintetice,
deoarece ambii componenți ai lacului sînt toxici. S
Acești componenți, și în primul rind izocianatul, exercită o acţiune
iritantă, producînd lăcrimare, guturai, senzație de uscăciune și arsuri
în faringe, senzaţie de sulocare, dureri de cap, vărsături, eczeme și
uneori chiar tulburări pshice. Pentru preîntimpinarea și combaterea
acestor acţiuni dăunătoare asupra celor care lucrează cu astfel de lacuri,
este necesar să se respecte, măsurile de protecţie indicate la vopsitorii
cu compoziții epoxidice.
h) La vopsirea în cîmp electrostatie. Vopsirea electrostatică se
execută în instalaţii închise. Personalul de deservire trebuie să respecte
cu stricteţe instrucțiunile de funcţionare și întreţinere elaborate de
constructorul instalaţiei și normele privind lucrul cu curenţi de înaltă
tensiune.
În timpul funcţionării, accesul la instalaţie este interzis. Uşile de
acces vor fi blocate automat în timpul funcționării utilajului. Insta-
laţia va fi prevăzută cu aparatură specială pentru stingerea scînteilor
care, eventual, se pot produce în timpul procesului de vopsire electro-
statică şi cu stingătoare cu bioxid de carbon, care se vor declanșa auto-
mat în caz de incendiu.
Cabina propriu-zisă va funcţiona cu ventilație mecanizată, pentru
evitarea concentraţiilor periculoase, care pot da naștere la incendii
sau explozii.
i) La executarea băiţuirii, lustruirii şi ceruirii. Cind se introduce
amoniac în compoziţiile de băițuit, se vor lua măsurile necesare pentru
ventilarea încăperii în care se lucrează, deoarece vaporii de amoniac
au o acțiune iritantă asupra ochilor, manitestîndu-se sub forma ustu-
rimii, lăcrimării și înroșirii; de asemenea, produc usturimi în nas și
git, declanșînd o tuse supărătoare.
La prepararea amestecului de ceară de albine cu terebentină sau
benzină pentru executarea ceruirii se interzice introducerea acestor
solvenţi în vasul cu ceară topită care se află pe foc. Introducerea lor
se va face după ce vasul va fi îndepărtat de foc.
Manipularea terbentinei se va face cu grijă, deoarece vaporii de
terebentină sînt vătămători sănătăţii — produc usturimi ale ochilor
420 Protecţia muncii și tehnica securităţii
tuse, amețeli, grețuri și dureri de cap — , iar atingerea repetată a pielii
cu terebentină lichidă poate produce îmbolnăvirea acesteia. Stropirea
cu picături de terebentină în ochi provoacă iritaţi uneori îmbolnăviri
serioase ale acestora.
Cit privește benzina, manipulată în cantităţi mici, nu este o sub-
stanță toxică, dar nerespectindu-se regulile de igienă și securitate a
muncii, poate aduce, totuși, vătămări ale sănătăţii.
i) La aplicarea tapetelor. Adezivul din amidon sau făină, folosit
uzual pentru lipirea tapetelor, conţine în componenţa lui și o cantitate
mică de acid fenic diluat, ca antiseptic pentru evitarea dezvoltării
mucegaiului și ciupercilor, precum și Lindatox, pentru evitarea pă:
trunderii insectelor.
Ambele substanţe sînt toxice, mai ales acidul tenic, care, chiar în
cantitate mică, prezintă un pericol permanent de intoxicație. Pătrunde
ușor în organism atit prin plămini cît și prin piele, pe care o atacă,
provocînd dermite şi eczeme.
Intoxicația se manitestă prin amețeli puternice, dureri de cap,
vijiieli în urechi, iritaţia ochilor, a nasului, a gitului și a plămînilore
Pentru prevenirea intoxicaţiilor, se vor lua ucmătoarele măsuri:
— protejarea miîinilor cu mănuși de cauciuc în timpul preparării
adezivului, ungerii și aplicării hirtiei suport și tapetului;
— interzicerea fumatului și consumului de alimente în timpul
lucrului;
— spălarea miinilor cu apă caldă și săpun înainte de a fuma sau
minca, precum și la terminarea lucrului;
— protejarea pielii în timpul lucrului prin ungerea cu pomezi-
barieră și, după terminare, cu alifii pe bază de lanolină.
Foarfeca trebuie să aibă o construcţie robustă și să nu prezinte
frecări mari în articulaţie, pentru a evita mărirea efortului fizic al mun-
citorilor, nici joc, care poate duce la reducerea capacităţii ei de tăiere,
Fălcile de tăiere ale foarfecii vor fi plane și cu muchii ascuţite. Este
interzisă utilizarea ei la alte operaţii, necorespunzătoare destinaţiei
acesteia.
Cuţitul cu două tăișuri va avea lama perfect plană și muchiile ascu-
țite și fără defecte, care, pe de o parte, ar împiedica folosirea corespun:
zătoare a uneltei, iar pe de alta ar provoca răni celui care o folosește.
Lama trebuie să fie bine fixată în miînerul de lemn de esenţă tare,
care, la rîndul său, trebuie să aibă feţele bine netezite, fără noduri sau
crăpături, care pot răni palma celui care miînuiește cuțitul.
k) La executarea zugrăvelilor, vopsitoriilor şi tapetărilor pe timp
friguros. Încălzirea încăperilor în care se execută lucrările de zugră-
zugrav iasi 0746841891
veli, vopsitorii sau tapetări se va realiza prin instalaţii care să nu pună
în pericol sănătatea și chiar viaţa muncitorilor și să nu fie cauza de-
clanșării unor incendii.
Este interzisă încălzirea cu coșuri de cocs fără a fi luate în prealabil
măsuri de ventilare corespunzătoare a spațiului de lucru. De asemenea,
este interzisă arderea cărbunilor în sobe care nu sînt construite special
în acest scop, pentru a nu provoca degajarea gazelor în spaţiul de lucru.
Combustibilul din sobe nu trebuie aprins cu petrol, benzină sau
lichide ușor inflamabile.
Sobele și burlanele trebuie împrejmuite sau izolate cu panouri din
material termoizolant (azbest) în locurile de care se pot apropia oameni.
Cînd încălzirea încăperilor se face printr-o instalaţie electrică, este
obligatoriu ca toţi muncitorii care deservesc această instalație să fie
instruiți asupra normelor de protecţie a muncii. Este interzisă utili-
zarea unei tensiuni mai mari de 110 V în anotimpurile umede și la dezgheţ.
Este obligatorie împrejmuirea sectoarelor încălzite prin curent
electric, iar în timpul nopţii acestea trebuie bine luminate.
CAPITOLUL XII
MĂSURĂTORI
Cantitatea de muncă executată de munziteri este evidenţiată prin
măsurarea lucrului efectuat în vederea remunerării lor. Modul cum
se fac măsurătorile lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii şi tapetări este
indicat în capitolul CN din Indicatorul „C“ de Norme de Deviz Coma-
sate. Ele sînt obligatorii pe întreg teritoriul RSR.
Măsurătorile servesc la reglementarea raporturilor dintre constructor
și beneficiar precum și pentru întocmirea situațiilor de lucrări în baza
cărora se încheie foile de acord ale muncitorilor.
Măsurătoarea lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii și tapetări se face
în metri pătraţi sau în metri, în funcţie de natura lucrărilor, conform,
tabelului 51.
Tabelul 51
Gear. |
eient de |
Simbolul] Pimumirea norme | -- ancaul de aaterminare [HP
normei ue sarate Au: a suprafetei geti. „Observatii
6 Ea, se vopseste. "Tapete ai tei de
azi
(eol. 2)
o hi : al .
CN 1| Zugrăveli interioare Suprafaţa determi- 1,00 —
și exterioare execu- nată pentru lucrăr-
tate simplu, cu lapte | rile de tencuieli
de var.
CN 2| Zugrăveli interioare
executate în culori
de apă, cu humă
CN 3a | Caleio-vecchio de apă
la interior, la pereţi
și tavane
CN 4| Vopsitorii la interior | Suprafața real vopsi- | 1,00 —
şi exterior tă sau tapetată, cu
CN 5a| Calcio-vecchio de ulei | scăderea golurilor A
la pereti și tavane nevopsite sau neta-
pelate_mai meri de
zugrav iasi 0746841891
Tabelul 5! tcontinuare)
o : 2 ja 4
CN 6| Vopsitorii decorative | 400 cm
în relief
CN 7 | Finisaje transparente
pe suprafețele elemen-l
telor din beton celu-
lar autoclavizat
CN _8| Vopsitorii perclorvi-
milice aplicate pe
suprafeţele, elemente-
lor prefabricate din
beton celular autocla-
vizat
CN 17 | Tapete
CN 9] Vopsitorii pe timplă- | Suprafaţa cuprinsă | 1,50 | În cazul în care este
rie de lemn, inclusiv | în conturul exterior necesar, delimitarea
tocurile și căptușelile | al tocului sau căptu- vopsitoriei se va luai
(pină la 19 cm lă- | șelii
țime):
a) ferestre simple (cu — pentru fața exte-
un singur rind de rioară 40%;
cercevele), vopsite pe — pentru fața inte-
ambele feţe rioară (inclusiv. tocul)
60%
b) ferestre şi lumina- dem 0,75 Tdem
toare fixe
c) ferestre duble (cu Idem 3,00 | In cazul în care
două rinduri de cer- este necesar, delimi-
cevele) sau cuplate, tarea vopsitoriei se va
vopsite pe toate lua:
feţele — pentru fața ex-
terioară 25% ;
— pentru cele trei
feţe spre interior
inclusiv tocul) 75%
d) glasvauduri simple Idem 1,25 =
(pe tocuri) vopsite pe
ambele fețe
€) uși simple, pe toc Tdem 2,50 | Din suprafața caleula-
tă cu coeticienrul din
coloana 3, se scade:
7) uși tumiple pe căp- idem 2,90 | — de dovă ori supra-
tușeli faţa geamului în cazul
cînd uşile au geam ,
— 50%, dacă se vop-
seşte pe o singură faţă
424 Măsurători
Tabelul 51 (continuare)
o 1 | . [Ea] «
e) uși duble, vopsite 1dem 4,50 | Din suprafaţa caleu-
pe toate cele patru lată cu coeficientul
feţe din coloane 3, se scade
suprafaţa geamurilor,
dacă ușile au geam
în) pervazuri şi rame | Suprafaţa desfășurată | 100 =
la ferestre și uși real vopsită
î) căptușeli cu lăţi- | Suprafața care depă- [1,00 =
mea mai mare de şește lăţimea de 19
19. em cm, măsurată destășu-
rat
î) obloane rulante Se înmulțește lungi- | 2,00 —
Galuzele) vopsite pe | mea dintre rama me-
ambele feţe talică și axa fusului cu
lăţimea măsurată
între marginile exte-
rioare ale celor două
şine de ghidaj
X) cutii de rulou Suprafața desfășurată | 1,00 -
real vopsită
1) obloane pline sau | Suprafața cuprinsă în | 2,20 —
cu aripioare fixe conturul exterior al
obloanelor
m) obloane cu ari- Idem 3.00 >:
pioare mobile cu
suprapunere parţială
CN 10| Vopsitorii pe timplă-
vie m-talici inclusiv
tocurile:
a) ferestre simple, fi- | Suprafaţa cuprinsă | 0,50 =
xe, vopsite pe ambe- | în conturul exterior all
„le tete tocului
b) ferestre simple, cu Tdem 1,00 =
deschidere interioară
sau exterioară, vopsi-
te pe ambele feţe
c) ochiuri mobile la | Suprafața cuprinsă | 0,50 3
ferestre simple, fixe | în conturul exterior
al tocului
d) Terestre duble sau | Suprafața cuprinsă | 2,00 =
cuplate, vopsite pe | în conturul exterior
toate feţele al tocului
zugrav iasi 0746841891
Tabelu. 51 (continuare)
o 1 2 | ata] 4
CN 10| e) uși simple, pline, 1dem 2,50 | Din suprafaţa calcu-
vopsite pe ambele
feţe lată cu coeticientul
din coloana 3, se
seade:
— de do
faţa geamului, în
cazul cind ușile au
geam ;
— 50%, dacă se vop-
sește pe o singură
faţă
CN 11| Vopsitorii la balustra-| Suprafața cuprinsă | 1,00 i
de, grile și parapete | in conturul exterior
metalice al proiecției verticale
a acestor elemente
ON 12a | Vopsitorii pe suprate- | Suprafața destășurată | 1,00 =
ţe metalice executate | real vopsită
cu emailuri pe bază
de derivați celuloziei
(Duco)
N 13 | Vopsitorii îa instalaţii :
a) radiatoare Suprafața real vopsi- | 1,00 =
tă, calculată pe baza
tabelelor de suprafețe
ale diferitelor mărimi
de radiatoare, prevă-
zute în STAS-ul res-
pectiv sau norme
interne
b) la conducte cu dia- | Lungimea real vop- | 1,00 —
metrul exterior pină | sită
la 34 mm inclusiv
c) la conducte cu dia- | Suprafaţa desfășurată | 1,00 2
metrul exterior mai | real vopsită
mare de 34 mm
CN 14a | Vopsitorii la învelitori | Suprafaţa desfășurată | 1,00 2
cu tablă real vopsită, tă
dăugarea falţurilor, cu
scăderea golurilor
mai mari de 0,25 m?
CN 15 | Vopsirea lemnăriei cu | Suprafața desfășurată | 1,00 =
soluţii speciale, real vopsită
CNI6a | Spor pentru folosirea | Volumul de material | 1,00 =
materialului lemnos. | lemnos efectiv impreg-
impregnat pe cale în- | nat, pus în operă
industrială
Albu, C. Chimia culorilor. București, Editura științifică, 1967.
„Babel,
pr
rnest, Hotman Giinter und Miller Helmut. ABC
der Anstrichstoffe und der Anstrichtechnik, Leipzig, Fachbuchverlag, 1955.
.Baklanov, N. B., Muhartov, IL. D., Nikolaev, A. S. şi Porodnia,
D. 1. Dekorativnie okerusci i rospisi. Leningrad-Moscova, Gosudarstvenoe izdatelistvo,
literaturi po stroitelistvu i arhitekture, 1952.
.Basula, 0., Iacobescu, J. şi Voiculescu, C. Acoperirea supra-
felelor cu lacuri și vopsele. București, Editura tehnică, 1964.
as
Belnkov, N. D. și Movuan, F. F. Mehanizaţia maliarnth rabot. Moscova;
Gosudarstvenoe izdatelistvo literaturi po stroitelistvo i arhitekture, 1953.
Dimboinnu, A. Amenajarea locuintei. Bucureşti, Editura tehnici, 1934.
„Drinherag, 1. A. A, Snedre, A A, şi Tthomirov A. V. Tehnologia
ss
pelicule'or de lacuri și vopsele (trad. din ]. rusă). București, Editura tehnică, 1955,
. Gheorghe, M., Robu, C. Gieiuri, lacuri şi vopsele pentru industria lemnulai.
e
București, Editura tehnică, 1962.
. Gheorghiu, FI., Roșu, I. și Platon, M. Îndrumătorul zugravuliui-vopsitor=
tapetar. București, Editura tehnică, 1963.
10. Gheorghiţă, Lucia şi Mohr, A. Finisaje de protecție La construeții indus:
iriale în medii agresine. București, Editura tehnică, 1966.
ui. Koch, Carl. Grosses Malerhandbuch. Nordhausen am Harz Heinrich Killinger
Ve: lagsces-llschalt M.B.H
12, Kovacs Dezsă îs. Festd îs mâzolâmunka, Budapest Muszaki konuvkiado, 1956.
13. Krivţov, B. P. Maliar-alifreiseik. Moscova, Trudrezervizdat, 1952.
14. Lindner, Helmut. Fizica pentru tehnicieni (trad. din 1. germană). București,
Editura tehnică, 1961.
15. Minnaert, M. Lumina și culoarea în natură. București, Editura ştiinţitică,
1962.
16. Negru, R., Bogdan, N, Tomşa, F., Ileana, N, Popp, D„ Tea-
ciuc, 0. şi Gotfried; [. Tehnologia lucrărilor de construcții, Bucureşti, Editura
teenică, 1959,
17. Paraschiv, A. şi Gheorghe, M, Procedee moderne de finisare a mobilei.
București, Editura tehnică, 1967.
18. Petrov, N. S. Mașini și unelte mecanizate penru lucrările de finisaj în construcții
(trad. din 1. rusă). București, Editura Ministerului Construcţiilor și al Industriei
Materialelor de Construcţii, 1953,
19. Prusav, F. Ndtery stavebnych konstrukeii pri myselnych a bytovych stavieb. Bratis-
lava, Slovenske vydavatelstvo tehnickelj literatury, 1957.
20. Robu, G., Konrad, J. și Grigorescu, A. Tehnologia lacurilor şi bopse
lelor, Bucureşti, Editura didactică și pedagogică, 1967,
2. Roșu, 1. Zugrăveli şi vopsitorii. București, Editura didactică și pedagogică, 1967.
Bibliogratie 7
2. Secașiu, Lon și Florescu, Ion. Manualul vopsitorului industrial. Bucureşti
Editura didactică și pedagogică, 1967.
23. Zwinscher, Oskar. Farbige Raumgestaltung. Fachbuch fiir. Maler, erster
Teil. Leipzig, Fachbuchverlag, 1954.
24. I.N.C-E.R.C, Materiale din polimeri în construcții. București, Editura tehnică, 1961.
25, C.S.C.A.S., I.N.C.E.R.C. Catalog de scule și dispozitive utilizate în construcții. Bucu-
xești, Editura tehnică, 1967,
26. Popovici, D. ş:a. Vopsirea în industria constructoare de mașini. Bucureşti,
Editura tehnică, 1968.
27. Stoica, M. şa. Cartea dulgherului, București, Editura tehnică, 1971.
28. Constantinescu, V. Îndrumătorul vopsitoralui artistic. București, Editura
tehnică, 1976.
29. Ionescu V. Tehnologia de ezecuţie a protecțiilor anticorosive, București, Editura.
tehnică, 1970.
30. Plugaru, I. Adezivi şi lacuri în industria lemnului Bucureşti, Editura tehnică,
1971.
31, lacobeseuw,'J. Îndrumător pentru ridicarea calificării vopsitorilor. industriali.
București, Editura tehnică, 1972,
32. Davidescu, IL. șa. Utilajul și tehnologia lucrărilor de Ținisai în construcții.
București, Editura didactică și pedagogică, 1978.
33. Mibia leu, M. Conservarea obiectelor de artă și a moniumentelor istorice. Coroziune
şi anlicoroziune. București, Editura științifică, 1970.
34. Tsicura, C. şi Zamfirescu, I. Lucrări de zugrăveli şi vopsitorii. Colecţia
„Protecţia muncii“, Consiliul Popular al Municipiului București, D.G.C.M. Bucureşti
Editura medicală, 1971.
35. M.C. Ind. Centrul de organizare și cibernetică în construcţii (C.0.0.C.). Mecanizarea
ducrărilor de finisaj. Bucureşti, C.D.C.A.S. — Redacţia publicaţiilor pentru construcţii,
1972.
36. M.C. Ind. INCERC. Catalog de scule şi dispozitive utilizate în construcţii. Bucureşti,
Redacţia publicațiilor pentru construcţii, 1972.
37. INCERC. Normativ pentru executarea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii, indicativ
C. 3-76.
38. INCERC. Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea tapetelor, indicativ C. 4-77.
39. INCERC. Normativ pentru verilicarea calităţii ilucrărilor de construcţii şi de instalaţii
aterente, indicativ. C. 56—75,
40. IG.M.C. și INCERC. Instrucţiuni tehnice pentru finisarea elementelor din beton
celular autoclavizat de tip HEBEL, indicativ C. 144-72.
a. Centrul de cercetări pentru prevenirea și stingerea incendiilor. M.A.I., Comandamen-
tul pompierilor. Normativ pentru ignifugarea lemnului, produselor din lemn şi ma-
terialelor textile, indicativ C. 58-70.
2. Laboratorul central al M.G. Ind. Instrucţiuni tehnice departamentale pentru pro-
tecţia anticorosivă, prin vopsire, a produselor confecționate din table groase, ţevi
şi profile metalice, indicativ C.D. 104-77.
CUPRINS
Prefaţa ... —
Capitolul'1.. Generalităţi
aa
1. Istoric .
! Detiniţii. Constituenţii caracteristici ai. compoziiilor 10
pr
Rolul zugrăverilor și vopsitoriilor 3 ci 10
" Clasificarea și domeniul de aplicare a zugrăverilor și vopsitoriilor 10
Fenomenul solidificării (uscării) peliculelor 14
pusa
Alte lucrări executate de zugravi și vopsitori s 16
Procedeu de aplicare a compozițiilor de zugrăvit sau de vopsiz . 17
Factorii care determină calitatea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii 19
Capitolul 11. Suprateţe suport ale zuyrăverilor și vopsitoriilor . ... . . - 8 - 2
Suprafeţe tencuite. 21
Supratețe de beton
a
23
Suprateţe de ipsos 23
Supratețe din beton celular autoclavizat
fetei
23
. Suprafeţe din azbociment 23
Supratețe metalice 24
. Suprateţe de lemn aaa 24
. Timplărie pentru construcţii . . 26
a
Capitolul 111. Materii prime și produse finite 37
A) Pigmenţi pentru zugrăveli și vopsitorii 37
1. Generalităţi. .. 37
2 Caracteristicile și calităţile pigmenţilor. 38
3. Pigmenţi uzuali clasificați după culoare . a
4. Încercarea rapidă a pigmenţilor pe șantier 48
B) Lianţii .. 49
1. Generalităţi. . 49
2. Lianţi pentru zugrăveli și vopsitorii 49
C) Materiale auxiliare Ă 59
1. Materiale auxiliare folosite la prepararea compozițiilor. 59
2. Materiale auxiliare folosite atit la prepararea compozițiilor, cit și la pre:
gătirea suprafeţelor suport . . spa ala 61
3. Materiale auxiliare, folosite la pregătirea suprafeţelor suport... > 62
D) Produse industriale finite 64
1. Simbolizare 65
2. Grunduri gata preparate 67
(Cuprins 429
3. Vopsele gata ienaate, 69
4. Lacuri + 1
5. Emailuri . 76
6. Chituri s1
E) Diluanţi, solvenţi, decapanţi 83
1. Diluanți 2 i 33
2. Solvenţi 84
3. Decapanţi 36
E) Materiale diverse 87
1. Baiţuri : 87
2. Ceara de albine 37
3. Produse pentru finisarea peliculelor 87
G) Tapete . s8
1. Generalităţi : s8
2. Tapete nelavabile . 89
3. Tapete semilavabile 39
4. Tapete lavabile . . . . 90
EI) Compoziții preparate în ateliere centrale sau de şantier 9
1. Reţete pentru compoziții de spoit : : si
2. Reţete pentru compoziţii de zugrăveli cu clei 9%
3. Reţete pentru compoziții de zugrăveli cu silicați 100
4. Reţete pentru compozi zugrăveli cu cazeină 1000
5. Reţete pentru compozi netezit, .... 102
6. Reţete pentru compoziţii de vopsit . . . . 104
7. Reţete pentru emailuri cu pulberi metalice 110
8. Reţete pentru compoziții de paste . . . . - su
9. Reţete pentru baițuri . . e 113
10. Reţete pentru compoziţii de lustruit și patinat "4
11. Reţete pentru adezivi... 115
12, Reţete pentru compoziţii de solvenți, degresanți, decapanți și dizol-
vanţi E cara Rl, a e En arepe ce aciutRae A00RIDIRID
Capitolul 1V, Unelte, dispozitive, aparate și utilaje folosite la prepararea compozi-
ziţiilor și aplicarea lor mia a ea 0) AERO 149
A) Unelte și dispozitive manuale S 149
1. Unelte pentru măsurare, trasare și verificare 119
2. Dispozitive întrebuințate la prepararea, transportarea și intrarea
compozițiilor aie te n RR
3. Uneite întrebuințate la pregătirea suprafețelor. an REA 121
4. Unelte întrebuințate la spoit, zugrăvit şi vopsit . ........ 125
5. Unelte şi dispozitive ajutătoare, Schele se se 142
B) Utilaje pentru preparat copou 153
1, Malaxoarele. : 154
2: Mașini de frecat compoziţii 135
3. Amestecătoare 158
4. Dispozitive și aparate pentru strecurat compozițiilor 162
430 Cuprins
C) Aparate pentru, curățirea şi şletutrea suprafețelor + 165
1. Perii de sirmă mecanice . . iei 166
. Aparat de sablat y E E 166.
3. Aparate pentru curățirea și șletuirea suprafețelor, - + 168
D) Aparate folosite pentru aplicarea compozițiilor de zugrăvit 171
E Aparate de zugrăvit acţionate manual si 171
2. Aparate de zugrăvit acționate electric. 173
3. Aparate folosite la executarea zugrăverilor” decorative prin stropire, 178
E) Aparate şi instalații folosite pentru uiverizarea compozițiilor de vop-
sit ie i Aoniipa da) : 178
Pulverizarea pncumalică | + 179
Instalaţii pentru producerea aerului comprimat
CE Bate
190
SAR
Pulverizarea prin acţiune electromagnetică. 195
Pulverizarea cu pernă de gaz A 200
Pulverizarea hidraulică la presiuni inalte ( aer, airless) 202
TF) Instalaţii pneumatice pentru aplicarea compozițiilor de ităisări,deterăă
tive în relief 218
1, Agregate de aer comprimat 217
2, Pistol de stropit 217
3. Recipient de material + 218
4. Modul de funcționare . . 220
G) Procedee speciale de acoperire a suprafeţelor suport 221
1. Vopsirea în cimp electrostatic 220
2. Acoperirea suprafeţelor metalice, cu materiale plastice pulverrulente,
topite
3. Metalizarea suprafețelor prin pulverizare”
Capitolul V. Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii. +
A) Condiţii preliminare pentru executarea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii 232
B) Faze și operatii. prisclpale in exăși țarea Inel de; supă şi vopsi
torii . age pate Dă 234
1. Pregătirea suprafețelor 234
2. Prelucrarea suprafeţelor 234
3. Acoperirea cu pelicule pentru fața ută 234
C) Procedei de pregătire a suprafeţelor suport : 238
rea suprafeţelor noi pentru zugrăvit sau vopsit 238
rea suprafețelor vechi pentru o nouă zugrăvire sau vopsire 247
D) Procedee obișnuite de aplicare a compozițiilor . î 249
or pentru lucrările de spoieli şi! zugrăveli 249
257
E) Tehnologia executării lucrărilor de spoieli, zugrăveli și vopsitorii 267
1. Spoieli (văruieli) i 267
2. Zugrăveli simple cu compozi de apă şi clei 270
Cuprins
Zugrăveli cu compoziţii de silicați
Zugrăveli cu oimvozti de cazeină -
aaa
Vopsitorii y
Lăcuiri şi emai
Acoperiri cu lazur
F) Tehnologia executării lucrărilor de vopsitorii cu compoziţii pe bază de
Tășini sintetice uzuale Se ee a A
1. Vopsitoria cu emailuri pe bază de Tășini alcnidice (Romalenid) +
2. Vopsitoria cu Vinarom .......
3, Voptitoria eu vopsea pe bază de acetat de poti "nuanțată pe
şantier 3 i Oa
4. Vopsitoria cu emailuri pe bază de rășini epoxidice...
5. Vopsitoria cu emailuri pe bază de clorcauciue
6. Vopsitoria de calitate superioară cu emailuri pe bază de nitro-celuloză
G) Tehnologia executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii decorative
1. Zugrăveli decorative ea E Ş
2. Vopsitorii decorative
H) Tehnologia executării lueri ilor de zugrăveli și vopsitorii de protec-
a lemnului ciu compoziţii ignifuge
2. Acoperiri cu pulberi metalice 3
3. Acoperiri cu lacuri bituminoase. Z
4. Acoperiri sub formă de bariere contra vaporilor y
5. Acoperiri de protecţie ete eiemente de azbociment presat; premta apile
la vapori ş Se ad
6. Acoperiri cu carbolineum contra putrezirii lemnului
7. Acoperiri cu pelicule rezistente la temperaturi ridicate
8. Acoperiri cu pelicule de lac pentru protejarea parchetelor.
1) Tehnologia executării lucrărilor de finisare în relief (calciovecchio).. +
1. Clacio-veechhio de apă a
2. Caleio-vecehio de ulei + ă ez Ra urat one a
3. Caleio-vecchio cu paste de vopsea vinărom . ai
J) Diverse lucrări de acoperire a inaal ella suport
1. Băiţuirea Ai ae A SI ALEA
2. Lustruirea
3. Ceruirea *.
4. Patinarea.
5. Poleirea
Capitolul VI. Executarea zugrăverilor și vopsitoriilor pe timp friguros
Capitolul VII. Condiţii de calitate a lucrărilor de vopsitorii.
Defecte şi remedieri e...
1. Defecte care apar în timpul păstrării compozițiilor
2. Defecte care apar în timpul aplicării compozițiilor
3. Detecte care apar după uscarea peliculei 4
432 Cuprins
Capitolul VIII. Culorile în tehnica lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii 350
1. Noţiunea de culoare . 350
2. Noţiunea de lumină. 350
3. Proprietăţile culorilor . . . a 3 E Dat R 358
4: Efectele fiziologice și psinologice ale culorilor... . e e Es 360
5. Alegerea culorilor. . . i ae au lie 0 III 362
Capitolul 1X. Organizarea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii. Ateliere 370
(Do Ea rii e ca te a ou os pi aalze a fa e id aa 370
2, Organizarea executării lucrărilor de zugrăveli și vopsitor 371
3. Ateliere de șantier și ateliere centrale a 372
4. Protejarea diverselor obiecte şi elementein timpul executării lucrărilor » 379
Capitolul X, Tehnologia executării lucrărilor de tapetare . . . 380
AS Generalități e e e a aa400 aaa 380
2. Materiale folosite la lucrările de tapetare . . + 20 apr ADR 381
3. Unelte și dispozitive folosite la lucrările de tapetare . . . - 382
4. Pregătirea și prelucrarea pereților pentru aplicarea tapetelor 385
5. Aplicarea tapetului 386
i, Calitatea lucrărilor de tapetare . ii 396
Conăumati specifice: n coaie eee i era aa a 9 ERĂ 397
În Se toai tepe, ae ea ca Puia ii dat d atac sat i Ia 397
Capitolul XI. Protecţia muncii și tehnica securității O... 398
A. Protecţia muncii 398
1, Principalii factori vătămători profesionali combaterea lor 398
2. Dispozitive individuale de protecţie 398
. Tehnica securităţii muncii 399
E: Cauzele care dau naștere la accidente| 399
2. Măsuri generale : ii ct ca Cop A 2 A
3. Măsuri la lucrările de specialitate. . ee 400
Capitolul XII. Măsurători 422
Bibliografie . . 426
Redactor : ing. MARIANA GEORGESCU
Tehnoredactor: VALERIU MORĂRESCU
Coperta: MIHAIL BOITOR
Bun de tipar: 21.11.1981. Coli de tipar: 27.
Planşe: 6. C. Z. 693.6 (075,6).
Tiparul executat sub cd. nr. 2
1a Intreprinderea poligrafică
Iaşi, str. 7 Noiembrie nr. 49.
Fig. 158, Dispersia luminii
Fig. 161 Cercul de culori
